SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se Stihirile pe 6 glasul al 8-lea:

Podobie: Doamne, de ai și stătut...

Doamne de s-a și săvârșit Tecla întru despicătura pietrei, pentru dragostea Ta, dar cu gândul stând întru înălțime înaintea Scaunului Tău, se uimea de neasemănată frumusețea Ta, a Celui ce Te-ai întrupat pentru iubirea de oameni, ca să mântuiești sufletele noastre. De două ori.

Doamne de a și fost legată Tecla când a năzuit către Apostolul, dar de legătura doririi celor pământești s-a dezlegat. Și fiind cuprinsă de puterea dragostei Tale, s-a unit cu Tine Mântuitorule al sufletelor noastre. De două ori.

Doamne de s-a și despărțit Tecla fără de voie de Tine Învățătorul ei, dar de față Te avea pe vremea nevoinței. Și golindu-se de haină, se acoperea cu mărirea Ta, și fiind încununată de mâna Ta, ocrotește sufletele noastre.

Doamne de s-a și dat focului curata întâia Mucenița Ta, dar nu s-a ars într-însul, avându-Te pe Tine răcoreală. De sălbaticele fiare a rămas nevătămată, fiind păzită de mâna Ta, Mântuitorule al sufletelor noastre.

Slavă..., glasul al 6 lea.

A lui Anatolie.

În lupte nevoitoare ai călcat pe vrăjmașul, preafericită Tecla, și mucenicește sfărâmând măiestriile lui, te-ai lepădat de Tamir, și te-ai logodit cu Hristos iubitul tău Cel adevărat, tovarășă a lui Pavel, și nevoitoare dimpreună cu Ștefan. Deci ca una ce ești între femei întâia Muceniță a lui Hristos, având îndrăzneală către Dânsul, mântuiește de primejdii sufletele noastre, celor ce cu credință săvârșim pomenirea ta, cea pururea prăznuită.

Și acum..., al Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Scăparea mea cea mare și nădejdea și părtinitoarea mea, tu ești Maică Fecioară Preacurată. Ci grăbește acum și mă scapă de relele ce au năvălit asupra mea.

A Crucii Născătoarei:

Ceea ce Te-a născut pe Tine Hristoase, văzându-Te răstignit, tânguindu-se ca o Maică striga: Fiul meu și Dumnezeul meu! Preadulcele meu Fiu! Cum suferi patimi de necinste.

LA STIHOAVNĂ

Stilurile, glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

O prealăudată întâia Muceniță și întocmai cu Apostolii, mărirea mucenițelor, frumoasă fecioară Tecla, către tine strig: Vindecă patimile și rănile cele rele ale sufletului meu, prin rugăciunile tale cele primite de Dumnezeu, și mă scoate din focul cel nestins.

Stih: În tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor.

Dumnezeiască puterea lui Hristos cea întrutot puternică, a stins văpaia prin nor cu ploaie, și răcorindu-te Tecla ca pe o credincioasă, cu dreptate a ars pe cei necredincioși. Și izbăvindu-te de sfărâmarea fiarelor și a taurilor, te-a preamărit.

Stih: Și a pus pe piatră picioarele mele, și a îndreptat pașii mei.

Dorind de Mirele cel preacurat și frumos întru podoabă Tecla, te-ai lepădat de logodnic. Urmând cuvintelor lui Pavel logoditorul Bisericii, cu care dimpreună ridicându-te la odihna cea veselitoare, te-ai logodit cu Cel ce L-ai iubit.

Slavă..., glasul al 8-lea.

A lui Anatolie.

Năvălirile leilor le-ai călcat, și pe Tamir rușinându-l, întâia Muceniță și întocmai cu Apostolii, ai urmat Mirelui tău strigând: Spre mireasma mirului Tău am năzuit Hristoase. Drept aceea alergând după Pavel, ai primit Dar din Cer, și ai luat cununa de la Dumnezeu puitorul de nevoințe, și te rogi neîncetat să se dăruiască iertare greșalelor, celor ce cu credință săvârșesc sfințită pomenirea ta.

Și acum..., al Născătoarei:

Podobie: Mucenicii Tăi Doamne...

Nădejde și părtinire și sprijineală, și acoperământ, și scăpare îmi ești mie Preacurată Fecioară. Pentru aceea și către tine scap Stăpână, strigând și zicând către tine: Păcătuit-am! Mântuiește-mă Fecioară, mântuiește-mă, ceea ce tu singură cu adevărat ești chezășuitoarea păcătoșilor.

A Crucii Născătoarei.

Nu sufăr Fiul meu, a Te vedea pe Tine cel ce tuturor dai priveghere, adormit pe lemn; ca să dai priveghere mântuitoare și dumnezeiască, tuturor celor odinioară adormiți de somnul pierzării, din călcarea poruncii pomului, zicea Fecioara tânguindu-se; pe care o mărim.

Tropar, glasul al 4-lea.

Mielușeaua Ta, Iisuse, Tecla, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul Sfintei de 2 ori, Slavă..., Și acum..., al Născătoarei, După obișnuitele Catisme Sedelnele din Octoih. Psalm 50.

CANOANELE

Ale Octoihului amândouă fără martirice, și al Sfintei pe 6,

CANONUL Sfintei

Afară de troparele Născătoarei de Dumnezeu.

Facere a lui Ioan Monahul.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos:

Să cântăm Domnului Celui ce a povățuit pe poporul Său prin Marea Roșie, cântare de biruință, că S-a preamărit.

Limba nu poate povesti nevoințele cele prealăudate ale întâii Mucenițe. Că nu este limba vrednică a o lăuda după cuviință.

Mândria cea îngâmfată a tiranului a încetat, căci cu bunăcredință întru Hristos s-au îmbărbătat femei împotriva lui.

Slavă...

Fecioara Tecla învățându-se prin cuvintele tale cele Evanghelicești preafericite Pavele, s-a logodit cu Hristos.

Și acum..., al Născătoarei:

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce mai presus de fire, întrupat ai născut pe Cuvântul cel veșnic, și mai presus de dumnezeire, pe tine te lăudăm Fecioară.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Tu ești întărirea...

O cât este de minunată dragostea cea mai presus de cuget, cu care întru Hristos te-ai legat cu Pavel, unindu-te lui cu Duhul, preacinstită.

Dezmierdarea dulceților celor pământești, n-a putut să rănească cugetul tău cel alcătuit cu dragostea cea duhovnicească.

Slavă...

Cu totul mântuindu-te de patimile trupului, nu te-ai muiat de cuvintele maicii tale, purtătoare de chinuri prealăudată.

Și acum..., al Născătoarei:

Dă-ne nouă ajutor, prin rugăciunile tale Preacurată, depărtând de la noi năpădirile nevoilor celor cumplite.

Irmosul:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești Lumina celor întunecați și pe Tine Te laudă Duhul meu.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Cuvintele înțeleptului Apostol Pavel ai ascultat, și ai părăsit cele stricăcioase, și cu Hristos te-ai logodit și ținând făclia credinței, ai călcat puterea focului, și sălbătăcirea fiarelor o ai îmblânzit, și din Cer ai primit cunună nestricăcioasă pe creștetul tău; și acum roagă-te, să se mântuiască cei ce săvârșesc pomenirea ta.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Podobie: Pe înțelepciunea...

Femeiasca slăbiciune prefăcându-ți întru bărbăție cu bunătățile, prin dragostea lui Hristos, te-ai făcut lăcaș lui Dumnezeu; și prin pustnicie ai risipit norul patimilor cu nevoință. Iar prin jertfire te-ai arătat laudă mucenițelor. Pentru aceasta îndoit strălucind cu razele Duhului, lumea ai luminat, întâia Muceniță prealăudată. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare greșalelor, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Și acum..., al Născătoarei:

Pe tine ca pe o Fecioară și singură între femei, care fără de sămânță ai născut pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile oamenilor te fericim; căci întru tine s-a sălășluit Focul Dumnezeirii, și ca pe un prunc ai alăptat pe Ziditorul și Domnul. Pentru aceasta neamul îngeresc și omenesc, după vrednicie mărim preasfântă nașterea ta, și cu un glas strigăm către tine: Roagă-te Fiului tău și Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce cu vrednicie laudă mărirea ta.

A Crucii Născătoarei:

Pe Mielușelul și Păstorul și Mântuitorul, mielușeaua văzându-L răstignit pe Cruce, se văita lăcrimând, și cu amar striga: Lumea se veselește primind mântuire, iar cele dinlăuntrul meu se ard, văzându-Ți răstignirea care rabzi pentru milostivire, îndelung-răbdătorule Doamne, adâncul milei, și izvorul cel nedeșertat: Milostivește-te, și dăruiește iertare de greșale celor ce cu credință măresc dumnezeieștile Tale patimi.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am preamărit dumnezeirea Ta.

Pe tine ceea ce erai logodită cu Tamir, logoditorul Bisericii Pavel te-a logodit cu Mirele cel ceresc, ca pe una ce ai fost fără prihană, Tecla prea-înțeleaptă.

Pătrunsu-te-ai de dragostea credinței lui Dumnezeu, prin cuvintele lui Pavel, și cuvintele lui Tamir le-ai defăimat ca pe o bârfeală, Muceniță.

Cu stropirea dumnezeiescului sânge s-a binecuvântat neamul cel din Adam, și Eva sa bucură, văzând pe șarpele că se calcă de femeie.

Slavă...

Poftind curăția, de toate cele veselitoare ale vieții s-a lepădat, de avere, de neam, de frumusețe, și de logodnicul cel dulce curata Muceniță.

Și acum..., al Născătoarei:

Dăruiește-ne nouă iertare greșalelor, ca unul ce ești fără de păcat, și împacă lumea Ta, Dumnezeule, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Mânecând strigăm Ție Doamne, mântuiește-ne pe noi; că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm.

Întru prea mare faptă de nevoințe te-ai nevoit preafericită Tecla, și te-ai învrednicit Darului.

Amăgitu-s-a balaurul cel viclean, căci Fecioara cu dumnezeieștile patimi se învăță a fi ascultătoare.

Slavă...

Îndrăzneala cea dumnezeiască biruia sfiala ta, că focul Treimii cel din inima ta, te-a aprins pe tine spre mucenicie.

Și acum...

Fecioară după naștere te lăudăm pe tine Născătoare de Dumnezeu; că tu pe Dumnezeu Cuvântul cu trup L-ai născut lumii.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Rugăciune voi vărsa...

Slăbiciunea firii feciorești s-a întărit cu puterea Crucii. Că din dumnezeiască râvnă lepădându-și noaptea podoaba tinereților, a îndrăznit și a alergat, căutând învățăturile cele cu bun miros ale Doritului ei.

Dorința Ziditorului biruind dragostele zidirilor, întâia Muceniță Tecla a părăsit cămările cele de mire, și de bunăvoie a primit a locui în închisoarea vinovaților.

Slavă...

Cu Duhul sărută Mucenița legăturile dumnezeiescului învățător, fiind în temniță, și adăpându-se cu cuvintele lui, creștea ca întru o dumnezeiască grădină, și cu adevărat aducea Stăpânului roadă preafrumoasă.

Și acum..., al Născătoarei:

Nu înceta rugându-te pentru noi preasfântă de Dumnezeu Născătoare Fecioară, că tu ești întărirea credincioșilor, și cu nădejdea ta ne întărim, și cu dragoste te mărim pe tine, și pe Cel ce negrăit s-a întrupat din tine Preacurată.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăți, și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule din stricăciune scoate-mă.

CONDAC, glasul al 8-lea.

Cu frumusețea fecioriei ai strălucit, cu cununa muceniciei te-ai împodobit, și Apostolie ți s-a încredințat fecioară, ca unei, Mărite, și văpaia focului o ai prefăcut în rouă, și prin rugăciunea ta mânia taurului o ai înfrânt, ca una ce ești întâia nevoitoare.

ICOS

Strălucirea praznicului celui cinstit, luminează mai mult decât soarele. Că fulgerând raze de lumină se arată în ochii credincioșilor. Pentru aceea dănțuind împreună cu îngerii, să glăsuim toți Mântuitorului Dumnezeu, strigând către El: Mărit-ai Mântuitorule milele Tale dăruind poporului Dar desăvârșit, pe cea întâia nevoitoare.

SINAXAR

Întru această lună în 24 de zile, Sfânta marea Muceniță și întocmai cu Apostolii Tecla.

Stih: Acela te-a mântuit pe tine Tecla în piatra care ți se spărgea,

La a căruia patimă mai-nainte pietrele se despicau.

La douăzeci și patru piatra a primit,

Pe Tecla întru care trupul și-a păzit.

Aceasta a fost din cetatea Iconiei, născută fiind de Teoclia, de bun neam și slăvită. Învățat-a cuvântul credinței de la marele Pavel Apostolul, când învăța în casa lui Onisifor, iar sfânta când a venit la credință a fost de optsprezece ani, logodită fiind cu Tamir. Și nebăgând în seamă focul în care s-a aruncat, nici de logodnic, a urmat lui Pavel. Iar după aceea mergând la Antiohia, se dete la fiare sălbatice de Alexandru, și la tauri ca să o împungă și să o sfărâme; și izbăvindu-se de toate cu Darul lui Dumnezeu, și propovăduind prin multe locuri pe Domnul Iisus Hristos și trăgând pe mulți către credința în Hristos, s-a dus la patria sa, unde petrecând cu singurătate într-un munte, se zice vechea Seleuchie și făcând multe puteri de minuni, a părăsit viața, despicându-se o piatră și primindu-o, iar toată vremea vieții sale a fost nouăzeci de ani.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Coprie.

Stih: Coprie nu cu gunoiu, ci cu bunătăți fiind înflorit,

S-a adus Domnului strugur îndulcit.

Acesta s-a născut într-un gunoi afară din Mânăstirea Sfântului marelui Teodosie Chinoviarhul, dintr-o femeie ce o urmăreau agarenii cu alți mulți vecini, ce fugeau către Sfântul ca să scape. Deci după ce se duseră păgânii potoliți de dumnezeiescul Dar ce locuia în Sfântul; aflând călugării Mânăstirii copilul ce se născuse în gunoi, din porunca marelui Teodosie l-a luat și l-a numit Coprie (adică gunoi) și se hrănea copilul cu lapte de capră, și capra care era orânduită ca să sugă copilul de la dânsa, se paștea în câmp împreună cu celelalte. Iar când știa vremea ca va să sugă copilul, se pogora singură din munte de-l alăpta și iar se întorcea la turmă. Aceasta fu până ce începu copilul a mânca bucățele. Deci dacă se făcu mare, era foarte drag marelui Teodosie, și se învrednici Duhului Sfânt. Și păzind curăția sufletului făcu de i se supunea fiarele sălbatice. Căci într-una din zile aflând un urs în grădină mâncând lăptucile, l-a luat de urechi și l-a scos afară. Și poruncindu-i cu ruga marelui (Teodosie) n-a mai cutezat altă dată să mai intre în grădină; încă și în munte suindu-se cu un măgar la lemne, și aducând lemnele iarăși veni un urs, și apucă măgarul de-l vătămă la un arm. Iar Sfântul prinse pe urs, și puse lemnele pe dânsul zicându-i: Nu te voi lăsa, că voi să faci tu slujba măgarului până se va tămădui. Și prin ruga marelui Teodosie i se supunea ursul și căra lemne. Acest sfânt dar servind la bucătărie, când undea căldarea de se vărsau bucatele, negăsind în prilej lingura cea obișnuită, își băga mâna goală în căldare de potolea undele, și nu se vătăma. Deci ajungând el la nouăzeci de ani, strălucea între părinții aceia ca soarele, împodobit fiind cu preoția și cu de tot felul de bunătate, și stând într-un loc ascuns își tindea rugăciunile către Dumnezeu, atâta, cât și marele Teodosie după mutarea sa către Domnul i se arătă, că venea împreună cu dânsul și cânta. Și mai pe urmă zise către dânsul: Iată frate Coprie, ți-a venit vremea petrecerii tale, și vino către noi la locul carele-ți este gătit, și dacă auzi aceasta minunatul, peste puține zile se bolnăvi oarece și sărutând pe Sfinții Părinți, se duse cu pace către Domnul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii cei ce mersese din Iudeea în Babilon oarecând, cu credința Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Cu Pavel ca cu un legat te-ai legat prin dragoste cu legături nedezlegate, preafericită, fiind unită întru credință, și împreună cântând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Stătut-ai de față împreună cu Pavel înaintea divanurilor celor fără dreptate, o fecioară frumoasă, și prin dragostea Stăpânului lepădând sfiala, întru uimire strigai: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Pentru dumnezeiasca dragoste Muceniță, ți-ai dat trupul în cuptor, și cu puterea Celui dorit ai rămas nearsă, cântând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Nor cu ploaie și cu vifor stingând văpaia, cu dreptate a ars pe cei fără de minte, și a ferit pe Muceniță, care cânta: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., al Născătoarei:

Din pântece fecioresc întrupându-te, te-ai arătat mântuire lumii. Drept aceea știind noi pe Maica Ta Născătoare de Dumnezeu, cu mulțumire strigăm: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe Împăratul ceresc...

Socoteala ta s-a arătat minunată, că ai locuit în mormânt, ca în Eden, fecioară Muceniță, lăudând pe Hristos în veci.

Nesuferind să ți se spurce frumusețea fecioriei cea cu bună-cuviință viteaz-o, ai voit mai bine a muri, pentru aceea trăiești acum în veci.

Tu întâia Muceniță fiind, împreunată în veci cu mirele Hristos Cel Făcător de viață, și mai presus de ființă, ți-ai ales a te da fiarelor, celor ce te înconjurau pe tine.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Dezbrăcându-te de haina stricăciunii, cu cuviincioasă podoabă ai năzuit la luptă pentru Hristos, și ai ajuns către viața cea neîmbătrânită în veci.

Și acum..., al Născătoarei:

Pe Cel ce S-a pogorât din Cer și S-a sălășluit în pântecele cel fecioresc, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe Împăratul ceresc, pe care Îl laudă oștile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Pe tine cea neispitită...

Cine nu se va mira de tine ceea ce ești nebiruită, o întâia Muceniță? Că patimile sufletului ce sunt fiare înțelegătoare, îmblânzindu-le, nu te-ai îngrozit de pornirile cele neoprite ale fiarelor, ci ai petrecut în mijlocul lor nevătămată.

Piatra cea neumblată și vârtoasă, din porunca lui Dumnezeu ți s-a despicat ție, Muceniță de Dumnezeu purtătoare, ceea ce ai fost mireasă dumnezeiască, pecetluită cu pecetea băii botezului, și ca o cămară te-a primit în brațele ei.

Slavă...

Tu întâia Muceniță, vindecă rănile sufletului meu; dăruiește pace lumii, credinciosului nostru popor, dându-i biruință împotriva vrăjmașilor, și pace Bisericii prin rugăciunile tale.

Și acum..., al Născătoarei:

Omoară-mi Stăpână păcatul care încă este viu; înviază omorâciunea sufletului prin lucrarea vieții celei adevărate, care pentru nespusa milostivire, S-a născut din pântecele tău celor ce cu credință te măresc pe tine.

Irmosul:

Pe tine Maica lui Dumnezeu și Fecioara cea neispitită de nuntă, pe tine ceea ce ai născut mai presus de minte prin cuvânt pe Dumnezeu cel adevărat, pe cea mai înaltă decât preacuratele puteri, cu neîncetate cântări te mărim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți...

Întărindu-te frumoasă fecioară, cu dumnezeieștile învățături ale lui Pavel propovăduitorul de Dumnezeu, i-ai urmat lui, și n-ai băgat în seamă pe logodnicul cel pieritor întâia Muceniță, mult chinuită, o Tecla cea întocmai cu Apostolii. Pentru aceea ai primit cunună de biruință de la Hristos.

Slavă...

Slava fecioarelor, îndreptătoarea pătimitorilor, pe ceea ce tuturor a deschis calea muceniciei, pe Tecla cea întocmai cu Apostolii, și pe întâia pătimitoare toți să o lăudăm.

Și acum..., al Născătoarei:

Cu adevărat de Dumnezeu Născătoare, noi cei mântuiți prin tine, te mărturisim Stăpână, căci negrăit ai născut pe Dumnezeu care prin Cruce a pierdut moartea, și către Sine a tras popoare de Mucenici. Cu care împreună te lăudăm pe tine Fecioară.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul 1.

Ale lui Anatolie.

Astăzi este pusă înainte faptă de nevoință, să dănțuim popoarelor, și să privim lucruri minunate, ce se fac întru aceea. Căci stă înainte mielușeaua cea neîntinată, frumoasa fecioară, și mireasa lui Dumnezeu, junghiere pentru Hristos Dumnezeul nostru Cel ce S-a junghiat. Pentru aceasta cu credința Treimii a încetat nedumnezeirea tiranilor și împreună cu îngerii dănțuind, se roagă Mântuitorului, să se mântuiască sufletele noastre.

A aceluiași, glasul al 2-lea.

Având în ceruri mire pe Hristos Dumnezeul nostru, ai defăimat și cămara cea de mire și pe logodnicul cel de pe pământ, Tecla întâia pătimitoare. Căci înțeleaptă fiind nu te-ai plecat momelilor maicii tale, ci ai urmat lui Pavel, ridicând pe umerii tăi semnul Crucii, și de foc nu te-ai sfiit. Cruzimea fiarelor o ai îmblânzit, și pe Foca l-ai omorât cu cea întru Hristos afundare a Sfântului Botez. Ci ca una ce te-ai înfrumusețat vitejește întru pătimiri dumnezeiești, nu lipsi a te ruga neîncetat Domnului, pentru cei ce cu credință săvârșesc pomenirea ta cea pururea cinstită.

A aceluiași, asemenea.

Dându-te cu totul pe sine-ți voirii celei atotputernice și întărindu-te de dragostea lui Hristos, ca cea întâia pătimitoare, dragostea celor pământești o ai părăsit, și numai strălucirea vieții celei veșnice ai poftit. Pentru aceea te-ai învrednicit cămării celei preafericite a mirelui Hristos; unde aflând desfătarea cea negrăită, împreună cu fecioarele cele înțelepte, roagă-te Apostoliță Tecla, pentru sufletele noastre.

Glasul al 4-lea, a aceluiași.

Alcătuiți dănțuiri iubitorilor de Mucenițe, că a ajuns vremea răsplătirilor, și pomenirea cea de peste an a întâii Mucenițe, îndemnând pe toți spre lauda; lui Dumnezeu, Tecla cea întâi Muceniță între femei, și săvârșindu-și alergarea cea nevoitoare, întâia s-a arătat purtătoare de cunună, și cu îndrăzneală se roagă pentru sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 4-lea,

De nevoința ta cea mai presus de fire întâia Muceniță a lui Hristos, nu numai neamurile oamenilor s-au minunat, ci și fiarele cele sălbatice s-au spăimântat; văpăile focului nu le-ai simțit, frumoasă Fecioară Tecla pentru dragostea mirelui tău Hristos; că lepădându-te de cele lumești, ai pătimit pentru Dânsul, ca să câștigi fericirea cea cerească, rugându-te cu îndrăzneală pentru sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cu ploaia Preasfântului Duh, răcorește cugetul meu Preacurată, ceea ce ai născut picătura cea nemăsurată, pe Hristos, Care cu îndurările Sale, șterge fărădelegile oamenilor. Usucă izvorul patimilor, și mă învrednicește pârâului celui pururea viu, Preacurată Fecioară.

A Crucii Născătoarei:

Dacă Te-a văzut pironit pe Cruce Doamne, mielușeaua și Maica Ta, se uimea și striga: Ce vedere este aceasta Fiul meu preaiubite? Acestea Ți-a răsplătit Ție poporul cel neplecat și fărădelege care s-a îndestulat de multele Tale minuni? Ci mărire să fie negrăitei pogorârii Tale, Stăpâne.

LA STIHOAVNĂ

Din Octoih, Slavă..., a Sfintei, glasul al 2-lea.

Facere a lui Anatolie.

Veniți iubitorilor de chinuri, să cinstim pe lauda fecioarelor, pe Tecla întâia Muceniță; căci ea a călcat luptele vrăjmașilor și săvârșind biruințe, ca o vrednică s-a încununat. Pentru aceea se roagă mult chinuita, ca de nevoi și de osânda cea viitoare să se mântuiască, cei ce cu credință și cu dragoste săvârșesc pomenirea ei.

Și acum..., al Născătoarei:

Podobie: Când de pe lemn...

Altă scăpare și turn de putere, și zid nebiruit cu adevărat nu avem, fără numai pe tine Preacurată, și către tine scăpăm, și ție strigăm: Stăpână ajută ca să nu pierim, arată Darul tău la toți, și mărirea puterniciei, și lauda milostivirii tale.

A Crucii Născătoarei:

Ceea ce ai născut Strugurul vieții, pe care L-ai zămislit în pântece, ca un pământ nelucrat, dacă L-ai văzut pe Dânsul spânzurat pe lemn, tânguindu-te te văitai, și strigai: Fiul meu, prin rugăciunile mele, celeia ce Te-am născut, ca un îndurat pică must, prin care să se ridice toată beția patimilor, Făcătorule de bine.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Octoih, și ale Sfintei, Cântarea a 3-a, pe 4. Prochimen, glasul al 4-lea: Minunat este Dumnezeu... Apostolul către Timotei: Fiule Timotei urmat-ai învățăturii..., Aliluia: Așteptând am așteptat pe Domnul... Evanghelia de la Matei: Zis-a Domnul pilda aceasta, asemănatu-sa împărăția Cerului cu zece fecioare... CHINONICUL: Bucurați-vă drepților întru Domnul, celor drepți se cuvine laudă.