SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 din Octoih și 3 ale Sfântului, pe glasul al 8-lea:

Stihirile Sfântului:

Podobie: O, preamărită minune...

Mucenice pătimitorule Calistrate, luminându-ți-se cugetul cu lumina bunei credințe, neabătut ai umblat, pe calea ceea ce duce la fericirea cea veșnică, biruind toate meșteșugirile vrășmașului. Pentru aceea te lăudăm, cinstind sfințită pomenirea ta preafericite.

Mucenice cugetătorule de Dumnezeu Calistrate, îmbogățindu-te de Cuvântul vieții, ai îndreptat către viață, pe cei ce mai-nainte ticăloșește fiind morți din necunoștință, au primit pe urmă moarte cu osârdie pentru Hristos; și se cred cu adevărat a fi vii întru Hristos. Cu care împreună roagă-te pentru noi către Domnul cel preabun.

Mucenice Sfințite Ghimnasie, tăindu-ți-se capul cu sabia, în râurile sângelui tău, ai înecat cu adevărat pe faraon cel viclean. Și acum izvorăști tămăduiri tuturor celor ce aleargă cu credință la Biserica ta, și cinstesc într-însa nevoințele tale, și prăznuiesc cinstită pomenirea ta, Fericite.

Slavă..., glasul al 4 lea A lui Vizantie.

Mai înainte de cinstită răstignirea Ta, moartea era înfricoșată oamenilor, iar după mărita patimă s-a făcut omul înfricoșat morții. Pentru aceasta, a biruit puterea vrăjmașului purtătorul de chinuri. Cu ale căruia rugăciuni, mântuiește Hristoase sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei:

Podobie: Dat-ai semn...

Bucură-te ceea ce strălucești ca soarele, căruța cea neapusă a Soarelui, ceea ce ai strălucit Soarele cel necuprins cu gândul, bucură-te gând, care strălucești cu dumnezeieștile luminări; strălucirea fulgerului, care luminezi marginile pământului. Ceea ce cu adevărat lucești ca aurul, cea cu totul frumoasă, și prea fără de prihană. Ceea ce ai fulgerat credincioșilor Lumina cea neînserată.

A Crucii Născătoarei, asemenea,

Stăpâna cea fără prihană, văzând pe Hristos omorât, și omorând pe vicleanul, plângându-L ca pe un Stăpân Îl lăuda pe El, ca pe Cel ce a ieșit din pântecele ei, și mirându-se de îndelungă răbdarea Lui striga către Dânsul: Fiul meu prea-dorite, nu uita pe roaba Ta, nu te zăbovi Iubitorule de oameni, Cela ce ești Iubitul inimii mele.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă... a Sfântului, glasul al 8-lea.

Facere a lui Anatolie.

Pe purtătorul de chinuri al lui Hristos Calistrat, cela ce împreună cu ceata sa a străbătut calea cea frumoasă a muceniciei; și prin cumplite sfărâmările mădularelor sale, vitejește a surpat pe tiranul cel fărdelege, toți împreună cu cântări să cinstim pomenirea lor cea de peste an. Căci rănile cele nesuferite de bunăvoie pătimind, pentru Hristos Dumnezeu le-a răbdat, primind de la Dânsul cununile biruinței, și cu bucurie stându-i acum înainte, neîncetat se roagă, să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei:

Stăpână primește rugăciunile robilor tăi, și ne mântuiește pe noi de toată nevoia și necazul.

A Crucii Născătoarei:

Podobie: O preamărită minune...

Ce privire este aceasta care de ochii mei se vede, o Stăpâne! Cela ce ții dimpreună toată zidirea, pe Cruce Te-ai pironit, și ai murit Cel ce tuturor dai viață. Născătoarea de Dumnezeu plângând a zis, când a văzut spânzurând pe Cruce, pe Cela ce negrăit a răsărit dintr-însa, pe Dumnezeu și omul.

Troparul, glasul al 4-lea.

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

După obișnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului Psalm 50.

CANOANELE

Ale Octoihului amândouă, și al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Iosif

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos:

Cântare să înălțăm popoare, minunatului Dumnezeului nostru, Celui ce a izbăvit din robie pe Israil, cântare de biruință cântându-i și strigând: Să cântăm Ție unuia Stăpânului.

Umblând neabătut pe calea muceniciei, te-ai făcut cale celor rătăciți, ducându-i către dumnezeiasca odihnă preafericite. Pentru aceasta cu credință te lăudăm pe tine Calistrate.

Răsărind ca o stea prealuminată, ai luminat Biserica lui Hristos cu lumina cunoștinței de Dumnezeu, iar întunericul necunoștinței l-ai gonit Mucenice, și ai surpat capiștile înșelăciunii.

Vitejește suferind toată ispita, pentru Hristos, Calistrate moarte ai suferit. Pentru aceea te-ai mutat către odihnă nemuritoare, și te veselești împreună cu cetele îngerilor.

Jeratec aprins de focul Dumnezeiescului Duh, s-a arătat sfințitului Ghimnasie, și a ars materia înșelăciunii; iar cu minunile răcorește pe cei arși de dogoreala patimilor.

Și acum..., al Născătoarei:

Numai tu Preacurată între femei mai presus de fire ai purtat în pântece pe Unul din Treime, neispitită de bărbat. Pentru aceasta te mărim pe tine, și pe Cel ce S-a născut din tine mai presus de toată pricina, și de cuvânt.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Cela ce ai întărit cu...

Nejertfind nicidecum dumnezeilor celor ciopliți, jertfă curată te-ai adus lui Dumnezeu, Celui ce S-a jertfit pentru noi, Mucenice purtătorule de chinuri Calistrate.

Fiind împodobit cu haină vopsită din sfințite sângiurile tale Mucenice, stai înaintea Împăratului veacurilor, purtând cunună, Fericite.

Slavă...

Gol s-a arătat vrăjmașul, văzându-te pe tine și pe cel ce s-a nevoit cu tine, îmbrăcați de sus cu dumnezeiască mărire: O purtătorule de chinuri Ghimnasie.

Și acum..., al Născătoarei:

Fă rugăciune neîncetată către Fiul tău Fecioară, ca să ne mântuiască pe noi, de primejdiile cele viitoare, și de iadul cel veșnic.

Irmosul:

Cela ce ai întărit cu Cuvântul cerurile, și pământul l-ai întemeiat pe ape multe, întărește-mă către cântarea slavosloviei Tale, Doamne.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce Te-ai înălțat...

Răni de multe feluri suferind, și arătat primind cununi de la Dumnezeu fericiților, rugați-vă lui Hristos pentru noi, cei ce săvârșim pomenirea voastră cea sărbătorească preamare Calistrate, împreună cu cei ce au pătimit cu tine, pentru ca să împace turma și poporul; căci El este întărire credincioșilor.

ICOS

Sicriul moaștelor tale Calistrate văzându-l, cânt și măresc durerile și chinurile care ai suferit pătimind. Pentru aceasta te rog pe tine, fă și mie milostiv pe Hristos puitorul tău de nevoințe, ca prin Dar, să-mi dea mie cuvânt, ca să pot lăuda luptele tale, că nimenea dintre oameni nu va putea, cu bună cuvântare a spune vitejiile tale. Cum ai intrat cu bărbăție la divan, mustrând cugetele cele ce se târau pe jos, și propovăduind, că Hristos este întărire credincioșilor.

Sedealna, glasul al 5-lea.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Să lăudăm chinurile lui Calistrat, o credincioșilor, să preamărim ostenelile lui Ghimnasie, și dimpreună să fericim cu osârdie, pe cei ce cu dragoste vitejește s-au nevoit, și să strigăm către dânșii; Ostașilor ai bunei credințe, cereți ca să ni se dăruiască nouă pace și mare milă.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

Viforul patimilor mă tulbură Preacurată, și mă îneacă, și nu încetează aducându-mi povară de supărări. Ci tu mă mântuiește Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești bună, și mă scapă de primejdii, căci ai și voie și putere, ca una ce ești Maică Dumnezeului tuturor.

A Crucii Născătoarei.

Dacă te-ai pironit pe Cruce îndelung-răbdătorule, și cu sulița Ți s-a rănit coasta Ta cea preacurată, îngăduitorule Hristoase și mult îndurate! Văzându-Te ceea ce fără patimă negrăit Te-a născut cu trup, se tânguia și plângea. Dar lăuda dumnezeiasca, și multa și nemărginita Ta pogorâre.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am preamărit Dumnezeirea Ta.

Ca un voievod al oștilor prea-ales Mucenice, tăbărând împotriva celor ce te goneau, ai tras către dumnezeiasca viață, pe cei ce dedemult îi avea robiți.

Cu râurile cuvintelor tale, ai adăpat inimile, și le-ai povățuit către apa cea deapururea vie, nevoitorule al Domnului, vrednicule de laudă.

Ca un berbece se junghie cu toată osârdia, pururea pomenitul Calistrat, având ca niște miei jertfiți înaintea lui pe ostașii cei viteji.

Slavă...

Bucurându-se Ghimnasie ca o vie cu cuvântul tău Mucenice, a rodit strugurul cel de mucenicie, din care curge vinul bunei credințe.

Și acum..., al Născătoarei:

Inima mea cea întinată de patimi, spală-o Fecioară, și mă fă desăvârșit lăcaș curat dumnezeieștilor străluciri.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Din noaptea necunoștinței, marginile cunoștinței de Dumnezeu strălucindu-le, luminează-mă cu dimineața iubirii Tale de oameni Doamne.

Dorind Mucenice de Hristos Dumnezeul nostru cu toată inima, te-ai întărit, și ai pierdut tăria vrăjmașului cea fără de putere.

Arătându-te căpetenie oștirii celei dumnezeiești Calistrate, te-ai numărat cu oștile îngerilor Mucenice, veselindu-te.

Slavă...

Fiind luminat de mărirea razelor celor mucenicești Ghimnasie, cu bucurie te-ai mutat acum către luminările îngerilor.

Și acum..., al Născătoarei:

Răsărit te-ai arătat, Soarelui dreptății Preacurată! Pe care roagă-L, să mântuiască pe cei ce curat te slăvesc.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Fălcile leilor celor nevăzuți le-ai sfărâmat înțelepte, și pe cei ce dedemult erau mâncare vrăjmașului, i-ai făcut fii lui Dumnezeu, și părtași desfătării celei fără de materie, Mucenice Calistrate.

Grăind cu cuviință Dumnezeiescul cuvântul cel pentru Dumnezeu, pe închinătorii idolilor cei ticăloși, i-ai făcut fii dumnezeiești, nevoindu-te împreună cu ei prealăudate Calistrate.

Slavă...

Plecându-vă grumazii voștri Domnului, mucenicilor, ați primit junghiere, și v-ați adus lui Dumnezeu jertfă deplin, și ați luminat Biserica celor întâi născuți.

Și acum..., al Născătoarei:

Sfințește-mi cugetul, și-mi luminează inima, Sfântă Maica lui Dumnezeu, și mă izbăvește de nevoile care m-au cuprins, ca să te măresc pe tine Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară.

Irmosul:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților rogu-mă. Căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astă-zi lumii...

Toată osteneala voastră, astăzi Biserica săvârșind Sfinților, vă laudă acum în taină pe voi, ca pe unii ce ați pătimit pentru dânsa, dumnezeieștilor Mucenici, bunilor biruitori preaînțelepți.

Alt CONDAC, glasul și podobia asemenea:

Ca o stea foarte mare ai strălucit în lume, întinzând razele nevoințelor și ale minunilor tale, luminând pe toți cei ce strigă: Bucură-te Calistrate lauda mucenicilor.

ICOS

Pe nevoitorul Domnului, și marele ostaș, și prietenul Treimii, și tăinuitorul celor negrăite, și râvnitorul lui Iisus, adunându-ne credincioșii, cu credință să-l lăudăm întru cântări cu bucurie, cinstindu-i luptele și vitejiile și durerile, care a răbdat pentru Hristos Împăratul tuturor. Cerând ca prin rugăciunile lui, să câștigăm viața cea mai bună a raiului, unde se veselesc cetele celor ce strigă: Bucură-te Calistrate lauda mucenicilor.

SINAXAR

Întru această lună în 27 de zile, pomenirea Sfântului Mucenic Calistrat, și cei împreună cu dânsul 49 de Sfinți Mucenici.

Stih: Tăindu-se de sabie grumazii lui Calistrat,

Cu ceata bine biruitorilor Mucenici s-a numărat.

Alte Stihuri, la cei 49 de Mucenici.

Stih: A mucenicilor celor nouă împreună zecimea împătrită,

Prin sabie tăindu-se, au primit cunună neveștejită.

Și acești Sfinți au fost din Roma, în zilele împăratului Dioclețian. Sfântul Calistrat fiind prins de Persendin Stratilatul, și mărturisind că Hristos este Dumnezeu adevărat, fu bătut foarte. După aceea îl puseră peste niște hârburi ascuțite, și-l traseră peste dânsele, apoi îl băgară într-un sac și-l aruncară în mare, și rupându-se sacul ieși sănătos, și văzând minunea cei patruzeci și cinci de slujitori, crezură în Hristos, pe care bătându-i Persendin, i-a băgat cu Calistrat în temniță. Acolo îi învăță pentru judecată și pentru înviere și pentru suflet. După aceea ieșind din temniță cu dânșii dimpreună, și făcând rugăciune, au dărâmat jos pe toți idolii, și văzând ceilalți o sută optzeci și patru de slujitori, au crezut și aceia, și li s-au tăiat capetele tuturor.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Epiharis.

Stih: Epiharis către sabie cu bună îndrăzneală s-a îmbărbătat,

Având întru ajutor dumnezeiescul Dar cel luminat.

La douăzeci și șapte de zile Epiharis sabie a suferit,

Și cu cetele îngerilor sufletul i s-a unit.

Epiharis Mucenița lui Hristos, a fost din Roma, în zilele împăratului Doclețian, și fu prinsă de Chesarie eparhul. Deci mărturisind cu îndrăzneală numele lui Hristos, o spânzurară și o strujiră; după aceea o bătură cu un mai de plumb patru slujitori, care, făcând rugăciune sfânta, fură omorâți de îngeri. Deci luându-și ea răspunsul cel prin sabie sfârșitului ei, piatra care era sub picioarele ei a izvorât mulțime de apă, și lovindu-se cu sabia de ucigași, și-a dat fericitul și cinstitul suflet la Dumnezeu.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Ignatie, ce a fost egumen la mănăstirea Mântuitorului Hristos, ce se cheamă Valea adâncă.

Acesta a fost dintru a doua eparhie a Capadociei pe vremea împăraților, Nichifor și Ioan, care din pruncie a fost dăruit lui Dumnezeu de părinții lui ca și sfințitul Samuil, și fiind învățat adeverința petrecerii călugărești de Vasilie, ctitorul mânăstirii, și trecând prin toate treptele bisericești, s-a hirotonit preot, și s-a pus egumen, care a crescut și a înmulțit mănăstirea spre venituri, și spre toate cele ce trebuiau; și a zidit și dumnezeiești biserici a Sfântului Arhanghel Mihail, și văzătorului de Dumnezeu, Ilie, și a făcut și alta sfântă biserică a Sfinților Apostoli la un târg dinafara cetății de asemenea și la canonice, un zid tare și foarte frumos. Și în zilele nepăcii s-a nevoit vitejește împotriva celor ce biruiau atunci, pe care-i hirotonise cel fărădelege și fără Dumnezeu Andat, care toată lumea o a tulburat cumplit. Deci ieșind acesta din mijloc, s-a dus la Constantinopol, și a făcut sfinte odoare, și semnul Domnului nostru Iisus Hristos și Evanghelie ferecată cu argint, care o a și trimis prin frați ce erau cu dânsul la acea mânăstire, iar el zăbovindu-se acolo a căzut în boala dizenteriei, de care văzând că se topea de tot și încet încet îl grăbea moartea, se silea să meargă la mănăstirea sa. Deci sosind la Amoreia și-a luat sfârșitul vieții, și s-a îngropat la o biserica cinstită a acelui oraș, și dacă a trecut un an, au vrut părinții mânăstirii să-i ia moaștele, și deschizându-i sicriul, i-au aflat trupul întreg și nestricat, și plin de minunat miros. Și l-au adus la mănăstirea lor, și l-au pus în tinda bisericii.

Tot în această zi pomenirea Sfinților Apostoli Marcu, Aristarh și Zinon.

Marcu Apostolul, care și Ioan se cheamă (de care pomenește Apostolul Luca la cartea Faptelor Apostolilor) hirotonindu-se de Apostoli Episcop Bivlei, s-a cunoscut isteț la lucru evanghelicesc, și așa era de lipit și iubit la Dumnezeu, cât de umbra lui se depărtau bolile, însă aflatu-s-a și alt Apostol Aristarh într-acei 70, de care a pomenit Apostolul în Epistola către Romani, și a fost Episcop la Apamia Siriei. Alt Ioan Acridomelitrofos (adică ce se hrănii cu mugur și cu miere) îmbrăcat cu cojoc, acela a fost Zinon legiuitorul de care pomenește fericitul Pavel în Epistola către Romani, și acesta a fost Episcop în Diospol, care făcându-se lăcaș Sfântului Duh, și propovăduind Evanghelia a trecut către Domnul.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Filimon, Episcopul Fortunianu și sfânta Muceniță Gaiani.

Stih: Spatele să se ardă Gaiani ți s-a dat,

Și de dosul sabiei celei de văpaie ai scăpat.

Tot în această zi, pomenirea celor cincisprezece Mucenici, care s-au băgat în corabie, și aprinzând corabia cu foc, s-au înecat în mare.

Stih: Ceata nevoitorilor cea în trei câte cinci numărat,

Până și la fundul mării pogorându-se s-a afundat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii cei ce mersese din Iudeea în Babilon oarecând, cu credința Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Lămurindu-te ca aurul de focul chinurilor, te-ai arătat închipuire patimilor lui Hristos, și acum te-ai pus bine în comorile cele dumnezeiești, Mărite, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Topindu-te de chinuri, te-ai arătat sabie cerească, preafericite, tăind cetele dracilor celor nevăzuți Calistrate și strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Tare luptător te-ai arătat împotriva necredinței, Mucenice Calistrate, cu puterea Treimii, cu ale căreia străluciri luminându-te acum strigi: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Cu cuget neclintit, iubind pe Hristos, Mucenice Ghimnasie, te-ai jertfit împreună cu toți râvnitorii tăi, cu mulțumită cântând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., al Născătoarei:

Roagă pe Cel întrupat din tine mai presus de gând și de cuvânt, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, ca să ne mântuim noi, cei ce cu dragoste te cinstim pe tine, și cu un glas strigăm: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Tinerii cei grăitori...

Dezrădăcinând spinii înșelăciunii Mucenice, te-ai arătat pom preafrumos al raiului, aducând prin dumnezeiescul Dar, rodurile bunei credințe.

Privind la nădejdile cele viitoare, cu îndrăzneală ai năvălit către lupte, și biruind, după lege te-ai încununat Calistrate.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Biserica ta câștigându-o casă de doctorie cei ce cu bunăcredință năzuiesc la dânsa, și se izbăvesc de cele rele, lăudându-te cu credință, mărite Ghimnasie.

Și acum..., al Născătoarei:

Ca una ce ești mai presus decât toate făpturile de Dumnezeu dăruită Fecioară, ferește cugetul meu nevătămat, de smintelile înșelătorului Preacurată.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul și văpaia călcându-o au săltat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Înfricoșatu-s-a tot auzul...

Tămăduiri isvorăște sicriul moaștelor tale, tuturor celor ce au trebuință Mucenice Calistrate, și cu adevărat încetează patimile cele ce anevoie se vindecă, și gonește întunericul duhurilor celor necurate, cu lucrarea și cu puterea, și cu Darul Dumnezeiescului Duh.

Arătatu-v-ați mucenicilor lui Hristos, ca un lanț de Dumnezeu împletit, ținându-vă unul de altul cu Darul, alergând către înălțime, și sfințind pământul cu vărsarea sângelui. Pentru aceea veselindu-ne, cu credință prăznuim pomenirea voastră.

Cunună neveștejită, și mărire veșnică, și bucurie și veselie care nu are sfârșit, și Împărăția Cerurilor ai primit cu cei ce împreună cu tine s-au nevoit Calistrate de Dumnezeu înțelepte; cu care împreună adu-ți aminte pentru noi către Domnul.

Slavă...

Dumnezeiasca pomenire a înțeleptului Calistrat, și a lui Gihmnasie, și a nevoitorilor celor împreună cu dânșii, astăzi strălucind mai luminat decât soarele, luminează toate marginile cu razele sale. Cu ale cărora rugăciuni Hristoase, izbăvește-ne pe noi de osândă.

Și acum..., al Născătoarei:

Glasul lui Gavriil cu veselie strigăm către tine: Bucură-te bucuria credincioșilor! Bucură-te sfeșnicul cel de aur și masă, munte și ușă înțelegătoare! Bucură-te dumnezeiască căruță a Împăratului Hristos! Bucură-te dezlegarea blestemului, cea prea binecuvântată.

Irmosul:

Înfricoșatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până și la trup, din pântece fecioresc făcându-se om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoarea de Dumnezeu, credincioșii o mărim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii...

Întărindu-se de Duhul Sfânt, biruitorii Mucenici, au surpat semeția tiranilor, răbdând pentru Hristos toată ispita chinurilor, preaînțeleptul Callistrat și Ghimnasie cel cu adevărat minunat, dimpreună cu ceilalți împreună nevoitori. A cărora luminată pomenire săvârșindu-o, o am aflat mântuire sufletească.

Slavă...

Podobie: Femei auziți...

O minune! Cum cei de țărână cu fire de aur s-au arătat! Pentru că nici focul, nici sabia, nici dinții fiarelor, nici rănile nu i-au înfricoșat. Ci în trup fiind, pe cel fără de trup surpându-l, pentru noi se roagă Domnului.

Și acum..., al Născătoarei:

Ce cuvânt poate preamări mărirea Darurilor celor dumnezeiești, cărora ne-ai învrednicit pe noi, Stăpâne cu totul îndurate? Căci căzând mișelește din viața cea mai bună Hristoase, iarăși ne-ai înălțat întrupându-Te din Fecioară, și mântuindu-ne ca un Iubitor de oameni, și Dumnezeu milostiv.

A Crucii Născătoarei:

Dacă ai văzut pe Cruce pironit pe Hristos pe care L-ai născut, Preacurată Fecioară, mirându-te de îndelungă răbdarea Lui cea negrăită, la cele dinlăuntru te sfărâmai, tânguindu-te Născătoare de Dumnezeu.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.