SFÂNTUL ILIE

VEZI: La Mineele grecești slujba Sfântului Hariton este numai pe 6, iar noi urmând Tipicului, i-am pus slujba cu Polieleu ca și în Mineiele ce au ieșit mai înainte.

LA VECERNIE

După obișnuitul Psalm, cântăm: Fericit bărbatul... Starea întâia.

La Doamne Strigat-am... Stihirile pe 6, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn...

Patimile trupului prin înfrânarea și prin neîncetată rugăciune le-ai veștejit Părinte; iar pe șarpele cel amăgitor, cu ploile lacrimilor l-ai înecat. Și foarte bine ai plăcut lui Dumnezeu, Haritone Cuvioase. Pentru aceasta te-a împodobit pe tine cu cerești Daruri, Iisus Iubitorul de oameni, și Mântuitorul sunetelor noastre. De două ori.

Cu sudorile sihăstriei ai stins jăratecul patimilor, vrednicule de minune; și chinuindu-te de focul chinurilor și al durerilor, ai mărturisit înaintea judecătorilor celor fărădelege, pe Cuvântul Cel ce S-a întrupat, și te-ai făcut mărturisitor, împodobit cu rănile a multor feluri de munci; de Dumnezeu purtătorule preafericite. De două ori.

Prin pustietăți și prin munți, fugind te-ai depărtat, păzindu-ți sufletul neîntinat, preasfințite Haritone, și te-ai arătat casă Treimii; cu a Căreia putere ai zidit, Fericite, sfințite case și chilii, spre mântuitoare locuire a călugărilor celor ce cinstesc sfântă pomenirea ta, pururea mărite. De două ori.

Slavă..., glasul al 4-lea, a lui Ioan Monahul:

De Dumnezeu purtătorule Haritone! Tu și după moarte în ceruri viețuiești întru Hristos, pentru care lumii te-ai răstignit pe tine. Că fără de trup și de lume făcându-te, cu adevărat mai presus de cele văzute ai viețuit; că nu ai viețuit ție însuți, ci mai ales a viețuit întru tine Hristos Dumnezeul nostru; pe care roagă-L să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei Învierii.

Proorocul David, care prin tine este al lui Dumnezeu Părinte, cu cântare pentru tine mai-nainte a glăsuit, către Cel ce a făcut ție măriri: Stătut-a Împărăteasa aproape dea-dreapta Ta. Că pe tine Maică pricinuitoare a vieții te-a arătat, Dumnezeu cel ce fără de tată din tine a Se face Om bine a voit; ca iarăși să zidească chipul Său cel stricat de patimi, și oaia cea rătăcită, pierdută prin munți aflându-o, pe umeri ridicându-o, la Tatăl să o aducă, și după voia Sa cu puterile cerești să o împreuneze; și să mântuiască, Născătoare de Dumnezeu lumea, Hristos Cel ce are mare și bogată milă.

IEȘIRE: Lumină lină...

Prochimenul zilei, și Citirile.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 3, vers I.

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu, și nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a întru ochii celor nepricepuți a muri, și s-a socotit pedepsire ieșirea lor, și mergerea de la noi sfărâmare; iar ei sunt în pace. Că înaintea feței oamenilor de vor lua și muncă, nădejdea lor este plină de nemurire, și puțin fiind pedepsiți, cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânșii și i-a aflat luiși vrednici. Ca aurul în ulcea i-a lămurit pe ei, și ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Și în vremea cercetării sale vor străluci, și ca scânteile prin paie vor fugi. Judeca-vor limbi, și vor stăpâni popoare, și va împărăți întru dânșii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înțelege adevărul, și credincioșii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că dar și milă este întru cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 5, vers 16.

Drepții în veci vor fi vii, și întru Domnul plata lor, și purtarea de grijă pentru dânșii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăția podoabei, și stema frumuseței din mâna Domnului; că cu dreapta Sa îi va acoperi pe ei, și cu brațul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, și va într-arma făptura spre izbânda vrăjmașilor. Îmbrăca-se-va în zaua dreptății, și-și va pune luiși coif judecata cea nefățarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfințenia, și va ascuți cumplită mânie întru sabie, și va da război împreună cu Dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgețile fulgerelor, și ca dintru un arc bine încordat al norilor, la țintă vor lovi. Și din mânia cea aruncătoare de pietre, pline se vor arunca grindine. Întări-se-va asupra lor apa mării, și râurile îi vor îneca de năprasnă. Sta-va împotriva lor Duhul puterii, și ca un vifor va vântura pe ei, și va pustii tot pământul fărădelegea, și răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziți dar împărați, și înțelegeți, învățați-vă judecătorii marginilor pământului, Luați în urechi cei ce stăpâniți mulțimi, și cei ce vă trufiți întru popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, și puterea de la Cel Preaînalt.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 4, Vers 7.

Dreptul de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețile sunt cinstite, nu cele de mulți ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Și căruntețile sunt înțelepciunea oamenilor, și vârsta bătrâneților viață nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se l-a iubit, și viețuind între păcătoși, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau înșelăciunea să înșele sufletul lui. Că râvna răutății întunecă cele bune, și neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârșindu-se peste puțin, a plinit ani îndelungați. Că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea S-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutății. Și popoarele văzând și necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta; că Dar și milă este întru cuvioșii Lui și cercetare întru aleșii Lui.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Cuviosului, glasul 1:

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Haritone prealăudate, viața ți-ai pus, prin grijirea faptelor bune. Deci cu cuvinte de cântări, pe Hristos îl laudă cu dreapta credință, cei ce se supun învățăturilor tale; cărora de față stându-le, roagă-te să se întărească în pacea Dumnezeiescului Duh.

Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Haritone de Dumnezeu insuflate, viața ta cu adevărat de asemenea îngerilor, s-a arătat celor de pe pământ. Iar celor din ceruri ca o jertfă bine mirositoare, și ca o frumoasă tămâie li s-a adus a ta mărturisire; și acum roagă-te să dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Stih: Fericit bărbatul cel ce se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

Haritone prea-bogate, biruitor de patimi ai fost, și pe tâlhari i-ai biruit, ca un purtător de cunună dănțuind, Fericite; adu-ți aminte de toți cei ce săvârșesc pomenirea ta, și lui Hristos acum te roagă să dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Mulțimile călugărilor, pe tine îndreptătorul te cinstim Haritone Părintele nostru! Că prin tine am cunoscut a umbla pe cărarea cea dreaptă cu adevărat; fericit ești că lui Hristos ai slujit, și ai biruit puterea vrăjmașului. Cela ce ești cu îngerii împreună vorbitor, împreună locuitor cu drepții și cu cuvioșii; cu care roagă-te Domnului, să miluiască sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei:

Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primește-le, ceea ce ești cu totul fără prihană, care dăruiești tuturor curățire de greșale; acum rugăciunile noastre primindu-le, roagă-te să ne mântuim noi toți.

Tropar, glasul al 3-lea.

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Hariton, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară și răstignire ai răbdat, Bunule, Care, cu moartea pe moarte ai prădat și învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primește pe Născătoarea de Dumnezeu, care Te-a născut și se roagă pentru noi, și mântuiește, Mântuitorule, pe poporul cel deznădăjduit.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul Sfântului, de două ori, Slavă..., Și acum..., Troparul Născătoarei de la Înviere.

După întâia Catismă, Sedealna glasului al 4-lea.

Podobie: Cela ce te-ai înălțat...

Desfătarea celor pământești și stricăcioase trecându-o cu vederea, ai urmat lui Hristos, și pe locuitorii pustietății i-a iubit, mai mult decât frumusețea lumii și decât dulceața cea trecătoare; pentru aceasta te-ai învrednicit și mărturisirii, și în ceata sihaștrilor te-ai numărat; cu care roagă-te, să se mântuiască robii tăi. De două ori.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei:

Cela ce șade pe scaunul heruvimilor, și care locuiește în Sânurile cele Părintești, ca pe un scaun sfânt al Său, șade în brațele tale Stăpână! Căci Dumnezeu întrupându-Se, cu adevărat este Împărat peste toate limbile, care cu înțelegere acum cântă Lui; pe care roagă-L să se mântuiască robii tăi.

După a doua Catismă, Sedealna glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și cuvântul...

Cu durerile chinuirii lămurindu-te, și cu nevoințele ajunării întărindu-te, ai strălucit întru buna-credință mai luminat decât aurul. Și făcându-te curat lăcaș Duhului, ai risipit întunericul duhurilor celor viclene. Pentru aceasta adunând mulțimi de călugări, te-ai făcut păstorul lor și luminător prealuminat, Haritone fericite! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor noastre. De două ori.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei:

La cugete rele alunecându-mă, întru adâncul păcatelor m-am adus, ci suspinând din inimă, strig către tine Preacurată: Minunează întru mine mila ta cea bogată, și noianul cel fără margine al milostivirii tale, și bogăția cea nemăsurată a îndurărilor tale. Și-mi dă mie pocăință, și iertare de greșale; ca cu dragoste să strig către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greșale să-mi dea mie, că pe tine te am nădejde eu nevrednicul robul tău.

După Polieleu, iarăși Sedealna cea de după întâia Catismă, de 2 ori. Slavă..., Și acum..., al Născătoarei: Deci Antifonul cel dintâi al glasului al 4-lea.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Cinstita este înaintea Domnului, moartea Cuviosului Lui...

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate cele ce mi-a dat mie...

Toată suflarea...

Evanghelia de la Matei: În vremea aceea mergeau după Iisus popoare multe...

După Psalm 50, Slavă... glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Cuviosului Hariton Milostive...

Și acum... Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu Milostive...

Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Deci Stihira, glasul al 6-lea.

Cuvioase Părinte Haritone, în tot pământul a ieșit vestea isprăvilor tale. Pentru acesta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale. Taberele drăcești ai pierdut, cetele îngerilor ai ajuns, a cărora viață fără prihană ai urmat; îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

CANOANELE

Al Născătoarei de Dumnezeu, cu Irmosul pe 6. Caută-l înapoi în 26 de zile, la Sfântul Ioan cuvântătorul de Dumnezeu. Și al Sfântului pe 8.

CANONUL Sfântului:

Facere a lui Ioan Monahul.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

Cu arma Crucii cea purtătoare de viață înotând adâncul mării celei pătimitoare, pe vicleanul Faraon cel înțelegător, cu dumnezeiasca putere l-ai înecat, Fericite.

Din pruncie Domnului fiind făgăduit, înaintea divanului tirănesc, Fericite, cu dumnezeiască înțelepciune pe Hristos l-ai propovăduit; și ca Moise ai surpat trufiile celor împotrivă luptători.

Slavă...

Egiptul înșelăciunii părăsind Haritone Cuvioase, și locuitor pustiului făcându-te, curat ai vorbit cu Cel curat, și ai primit moștenirea cea cerească.

Și acum..., al Născătoarei:

Fără de sămânță cu voința Tatălui de la Dumnezeiescul Duh, pe Fiul lui Dumnezeu ai zămislit, și cu trup l-ai născut, pe Cel din Tatăl fără de mamă, și pentru noi din tine fără tată.

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a,

Irmos: Veselească-se de tine Biserica ta...

Veselească-se de tine duhovnicește, turma cea cuvântătoare a ucenicilor tăi Cuvioase, împărtășindu-se luminii tale.

Gândul cel trupesc, ca pe un pricinuitor vrăjmășiei împotriva lui Dumnezeu, l-ai supus Duhului vieții Cuvioase Haritone.

Slavă...

Surpat-ai ca David, cu toată arma Duhului, puterea cea înțelegătoare a lui Goliat celui de altă seminție, Cuvioase Haritone.

Și acum..., al Născătoarei:

Tu numai singură te-ai făcut celor de pe pământ pricinuitoare bunătăților celor mai presus de fire. Pentru aceasta strigăm către tine: Bucură-te Maica lui Dumnezeu.

Sedealna, glasul al 4-lea,

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cu cuvinte ai împodobit Biserica lui Hristos, cu fapte ai cinstit pe cea după chipul lui Dumnezeu, Haritone fericite. Căci înțelepciunea cea dintru tine a strălucit în lume, strălucind prin credință darurile tămăduirilor. Pentru aceasta cu dragoste prăznuim sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei:

Fecioară preacurată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel mai presus de ființă, împreună cu Cuvioșii roagă-L neîncetat, iertare de greșale și îndreptare vieții, mai înainte de sfârșit să ne dea nouă, celor ce cu credință și cu dragoste, după datorie te lăudăm pe tine, ceea ce una ești prealăudată.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Pentru dragostea chipului...

Prin ostenelile înfrânării omorând dezmierdările cele ce te tirăneau, după cuviință ai fost îmbrăcat cu omorâre purtătoare de viață, mai-nainte de sfârșitul tău, Haritone.

Grijile lumești cele ce sugrumă roada sufletului, cu înțeleaptă purtare de grijă, ca pe niște spini le-ai ars, Haritone fericite.

Slavă...

Încununatu-te-au pe tine darurile, cu muceniceasca cunună a împărăției lui Hristos, Haritone! Căci ai stins beția înșelăciunii, Fericite.

Și acum..., al Născătoarei:

Nașterea ta negrăită s-a arătat, Născătoare de Dumnezeu, singură curată și binecuvântată. Pentru aceasta căzând către tine, strigăm: Bucură-te!

Cântarea a 5-a,

Irmos: Tu Doamne lumina mea, în lume...

Tu Cuvioase, cu adevărat te-ai arătat neîntinată oglindă a luminii strălucirii celei de sus, Haritone preafericite.

Tu Cuvioase, cu îndoite daruri strălucești, că cu rănile chinurilor, și cu durerile sihăstriei te-ai luminat întru buna-credință.

Slavă...

Tu Cuvioase, din pruncie căutând înțelepciunea cea dumnezeiască te-ai arătat doctor sufletelor, preafericite Haritone.

Și acum..., al Născătoarei:

Pe tine armă nebiruită asupra vrăjmașilor te punem înainte; pe tine anghiră și nădejde mântuirii noastre te avem, mireasă a lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Jertfi-voi Ție...

Nu pe nisip, ci pe Hristos temei punând, ai zidit deasupra fapta bună, Părinte cea mai cinstită decât aurul, și te-ai făcut lăcaș al Preasfintei Treimi.

Organ răutății se cunoaște a fi șarpele, dar fiind biruit de faptele tale cele bune de Dumnezeu purtătorule Haritone, din dreapta Pronie răsplătește celor nedrepți.

Slavă...

Nimic nu te-a despărțit pe tine de dragostea lui Hristos, nici trupul cel chinuit, nici hotărârea morții cea îngrozitoare, ca pe unul ce te desfătai întru lauda lui Dumnezeu, preafericite.

Și acum..., al Născătoarei:

O minune mai nouă decât toate minunile! Că Fecioara fără ispită bărbătească, zămislind în pântece pe Cela ce cuprinde toate, nestrâmt L-a încăput.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Pobobie: Pe întărirea cea neclintită...

Pe nevoitorul bunei credințe, și pe râvnitorul adevărului, astăzi toți credincioșii cu cântări și cu laude să-l mărim; pe Hariton păstorul și dascălul, și luminătorul lumii cel preacuvios; căci se roagă Domnului pentru noi toți.

ICOS

Pe acest mare între cuvioși luminătorul Iconiei, pe fericitul dumnezeiescul Hariton, credincioșii întru laude să-l mărim, și cu cântări ca cu niște flori capul lui să-l încununăm. Că negura deșertăciunii o a risipit, cu care împreună și toată lucrarea diavolească a omorât. Pentru aceasta a suferit osteneli, și a luat cu adevărat răsplătirile. Deci pe acesta lăudându-l să-l cinstim, pe luminătorul lumii cel preacuvios; căci se roagă Domnului, pentru noi toți.

SINAXAR

Întru această lună în 28 de zile pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Hariton mărturisitorul.

Stih: Hariton călcând dezmierdările pământului,

Acum se desfătează întru darurile Cerului.

La douăzeci și opt de zile a murit, lăsând celor vii sănătate,

Hariton fiind plin de bătrânețe îndelungate.

Acesta a fost pe vremea împăratului Aurelian din cetatea Iconiei, din Eparhia Licaoniei. Carele aducându-se înaintea judecății, și mărturisind cu îndrăzneală, că Hristos este Dumnezeu, a fost bătut de patru slujitori și cu foc ars. Deci după sfârșitul lui Aurelian, scăpând Sfântul, se duse în pustie, unde a căzut între tâlhari, care prinzându-l și legând-ul, a scăpat de dânșii într-acest chip: Că venind un șarpe și intrând în vasul în care țineau tâlharii vin, și-a vărsat otrava în vin, din care bând ei, toți au murit. Iar Sfântul făcând peștera biserică, și adunând mulțime de călugări, a făcut mânăstire, scoțând dintr-o piatră uscată izvor de apă, și arătându-se lecuitor de ori și ce boală; iar la adânci bătrânețe a adormit întru Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Prooroc Varuh.

Adevărata oglindă a Proorocilor, răsuflarea și odihna Ieremiei, următor era dascălului său Ieremia, când acesta plângea prada și pustiirea Ierusalimului; și stând pustiirea Ierusalimului până la șaptezeci de ani, Varuh se închisese într-o peșteră de plângea înstrăinarea lui Ieremia, și n-a ieșit de acolo până la întoarcerea poporului. Iar când s-a întors poporul, Varuh ieșind din peșteră, auzit-a iarăși cu Abimeleh cele ce văzuse Ieremia în uimire când se lovea și cu pietre. Se cunoștea ca un suflet în două trupuri la acești amândoi Prooroci, deoarece Dumnezeiescul Duh însemnă și adeverea pe amândoi întru o începătură de cin. Că Varuh a propovăduit mai arătat de rânduiala întrupării lui Hristos, zicând: Acesta este Dumnezeul nostru, nu se va socoti altul lângă Dânsul și celelalte... Și ar putea cineva din cei ce cu dragoste ostenesc a lua seama cărților proorocești, să afle pe Proorocul Varuh, că proorocește mai mult pentru Hristos și pentru Ierusalim. Deci îngropând pe Ieremia cu sârguință, curând după petrecerea sa. Către Domnul s-a petrecut și acesta.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Marcu păstorul. Și Sfinții Mucenici și buni frați Alexandru, Afin și Zosima. Și Sfântul Mucenic Pimen. Și Sfinții Mucenici Nicon, Neon, Eliodor și celelalte fecioare și fii.

Stih: Trei Mucenici ai Domnului intrând în pământ arătat,

Către dumnezeiasca rouă acolo au și luminat.

Marcu pe care sabia l-a omorât, a fost păstor,

Ca și Abel cel din Scriptură de adevăr iubitor.

Eliodor, Nicon, încă și Neon biruința nouă a arătat,

Prin sabie împotriva vrăjmașilor lui Hristos a toate împărat.

Copii și femei zece mii ce s-au tăiat pentru tine cel ce te-ai răstignit,

O Fiule al Maicii lui Dumnezeu, primește mulțimea celor ce vitejește s-au chinuit.

Acești Sfinți au fost pe vremea împăratului Dioclețian, din cetatea Pisidiei, domnind Magnus. Iar fericitul Marcu păștea oile, fiindu-i părul capului alb și lung până în călcâie. Și dacă s-a cunoscut că este creștin, îndată îl spânzurară și-l strujiră, și-l trimiseră la Claudiupoli. Deci chemând fauri ca să facă legăturile Sfântului, veniră trei frați anume, Alfie, Alexandru și Zosima, ce locuiau în satul Cataliton, meșteri buni fiind și deprinși la lucrul fierului. Începând a bate fierul, curgea ca apa, și li se muiau mâinile; iar ei mirându-se de ceea ce se întâmplă, și auzind dumnezeiescul glas, care îi îndemna să se nevoiască împreună cu Marcu, nu s-au lenevit, ci au mărturisit că sunt creștini. Deci îndată îi puseră la munci de vârteje și primiră în gură plumb topit, și-i țintuiră cu piroane la o piatră și întru acele munci s-au săvârșit. Iar pe Marcu încălțându-l cu încălțăminte de munci, și bătându-l îndestul, și pătrunzându-l cu frigări, și tăindu-i limba, și întinzându-l pe o piatră, i-au tăiat și capul. De asemenea și pe Nicon și pe Iliodor; iar pe Neon prinzându-l, cu mulți prunci și fecioare, le-au tăiat capetele la locul ce se cheamă Moromilio.

Tot în această zi. Pomenirea Sfinților Mucenici Calinic și Eustatie Romeul.

Stih: Mucenicul Eustatie către sabie sârguindu-se,

Roman fiind, dar este vârtos, bine nevoindu-se.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Alexandru, și cei dimpreună cu dânsul treizeci de Mucenici.

Stih: Începător de sfârșitul lor pe Alexandru au avut cei ce bărbătește s-au chinuit,

Al căror număr este de trei ori câte zece, ce pentru Hristos au mărturisit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Tinerii lui Avraam oarecând...

Asemănându-te tinerilor lui Avraam celor din cuptor, cu râvna bunei credințe ai călcat dogma tirănească de Dumnezeu purtătorule, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul meu și Domnul.

Pe tine cela ce erai întru arsurile ispitelor ca într-un cuptor, dumnezeiescul Dar cel dătător de rouă, din Cer te-a cercetat Cuvioase, cel ce strigai: Bine ești cuvântat Dumnezeul meu și Domnul.

Slavă...

Ca unul ce erai rănit de dumnezeiască dragostea Treimii, Aceleia i-ai zidit lăcașuri întocmai la număr, care duhovnicește cântă; Bine ești cuvântat în Biserica măririi Tale, Doamne.

Și acum..., al Născătoarei:

Bucură-te Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești sfințit lăcaș dumnezeiesc al Celui Preaînalt, căci prin tine s-a dat bucuria celor ce strigă: Binecuvântată ești tu între femei, Preacurată Stăpână.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Arzându-te la piept fără de dreptate Cuvioase, ai ars înșelăciunea, iar tu nears ai rămas, prin lucrarea Dumnezeiescului Duh și ai îndemnat spre buna-credință pe popoare să cânte: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Dezbrăcându-te de omul cel vechi, cu adevărat te-ai îmbrăcat întru Hristos, și cu rănile cele mucenicești ai biruit pe țiitorul întunericului, cu veselie strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Făcându-te cu adevărat ucenic lui Pavel Haritone, ai urmat urmelor lui Cuvioase, și te-ai arătat îndreptător călugărilor, făcându-te îndemnător faptei bune, tuturor celor ce strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., al Născătoarei:

Fecioară Preacurată, numai tu întru toate neamurile, te-ai arătat Maică lui Dumnezeu. Tu te-ai făcut lăcaș Dumnezeirii ceea ce ești cu totul fără prihană, nearzându-te de focul Luminii celei neapropiate. Pentru aceasta toți pe tine bine te cuvântăm, Marie a lui Dumnezeu mireasă.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Nici mormântul cel pricinuitor de uitare, n-a putut să acopere faptele tale cele bune, Cuvioase Haritone. Căci pomenirea ta cea veșnică, ca soarele a strălucit; pe care după vrednicie o mărim.

Săvârșind duhovnicește pomenirea cea de peste ani, să râvnim prin fapte bune, purtătorului de Dumnezeu Hariton, și cu dânsul să strigăm: Pe Tine Te mărim întreit Sfinte.

Slavă..., a Treimii.

Toți credincioșii să ne închinăm unimii dumnezeieștii Ființe, și Treimii fețelor, în ipostasuri neamestecate, Celei întocmai puternice și întocmai cinstite; pe Care bine cinstindu-o, o mărim.

Și acum..., al Născătoarei:

Bucură-te și te veselește mireasa marelui Împărat, ceea ce luminat privești la frumusețea mirelui tău, care strălucește mai mult decât aurul și mai mult decât lumina soarelui.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți...

Cu chinuirea mai întâi bine pedepsindu-te, iar a doua oară cu postnicia săvârșind dumnezeiasca călătorie Părinte, la ceruri te-ai suit și stai înaintea lui Hristos Haritone Cuvioase, rugându-te pentru noi, cei ce cu căldură te lăudăm pe tine.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei:

Pe Îngerul sfatului celui mare al Tatălui, L-ai născut prealăudată Fecioară, pe Hristos Împăratul măririi. A căruia Cruce ridicând postnicii și mucenicii, în urma Lui au alergat; cu care neîncetat roagă-te pentru noi de Dumnezeu Născătoare.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn...

Darul Duhului strălucindu-te Părinte Haritone, arătat te-a luminat. Drept aceea ai risipit noaptea patimilor, și ajungând la ziua nepătimirii, curat ai vorbit cu lumina cea preacurată. Întru care locuind nu uita dumnezeiescule, pe cei ce cu credință laudă sfințită pomenirea ta. De două ori.

Purtând Darul ceresc cel înflorit întru tine Haritone, de cele pământești nu te-ai grijit. Pentru aceasta ca un fără de trup, întru chinuri ți-ai ales viața veșnică, vrând a înconjura pârâul desfătării, de Dumnezeu cuprinsule Și cu lacrimile ai uscat izvorul cel tulbure al patimilor Cuvioase, și ai adăpat spicele cele hrănitoare de suflet.

Dar de tămăduiri din dumnezeiescul Dar, după vrednicie ai primit Haritone. Pentru aceasta înșelăciunea duhurilor viclenie s-a surpat de tine, și s-a depărtat vătămarea bolilor celor cumplite. Căci ca niște ape izvorăști curgerile darurilor tale, din care acum adăpându-ne, lăudăm pomenirea ta Cuvioase.

Slavă..., glasul al 5-lea.

Cuvioase Părinte, glasul Evangheliei Domnului auzind, lumea ai părăsit, bogăția și mărirea întru nimic socotindu-le. Pentru aceasta tuturor ai strigat: Iubiți pe Dumnezeu, și veți afla Dar veșnic. Nimic să nu cinstiți mai mult decât dragostea Lui. Ca atunci când va veni întru mărirea sa, să aflați odihnă cu toți Sfinții. Cu ale căruia rugăciuni Hristoase păzește și mântuiește sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei:

Fericimu-te Născătoare de Dumnezeu Fecioară, și te mărim credincioșii după datorie, pe tine cetatea cea nemișcată, și zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre.

DOXOLOGIA CEA MARE

Ecteniile și otpustul Ceas 1, și cel desăvârșit otpust.

LA LITURGHIE:

Fericirile din Canonul Sfântului, Cântarea a 3-a și a 6-a, pe 8. Prochimen, glasul al 7-lea: Lăuda-se-vor cuvioșii întru mărire..., Stih: Cântați Domnului cântare nouă... Apostolul, către Corinteni: Fraților, Dumnezeu care a zis să lumineze dintru întuneric lumina... Aliluia, glasul al 6-lea, Fericit bărbatul care se teme de Domnul... Evanghelia de la Luca: În vremea aceea stătut-a Iisus la loc șes... CHINONICUL: Întru pomenirea veșnică va fi...