SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun Stihurile pe 6, glasul al 6-lea:

Podobie: Toată nădejdea...

Veșmântul cel sfințit roșindu-ți în sângele cel mucenicesc, vrednicule de minune, ai intrat înlăuntru în Sfintele Sfintelor, unde este lumina cea negrăită; unde este dumnezeiasca slavă; unde este glasul celor ce prăznuiesc; unde ai primit darurile ostenelilor tale Mucenice, și cununa cea neveștejită și lauda cea veșnică, și sălășluirea raiului, Grigorie înțelepte, cu îndrăzneală rugându-te pentru sufletele noastre. De două ori.

Valurile cele întreite ale muncilor nu au mișcat sufletul tău, nici închisoarea cea prelungită, care te ascundea pe tine în groapă întunecoasă, mărite pătimitorule. Ci ai strălucit ca o lumină la cei ce se primejduiau întru întunericul deșertăciunii, pe care i-ai și arătat fii zilei, prin baia botezului, și prin renașterea cea mai bună și de mântuire și de dumnezeiască viețuire adevărată, ca un ierarh cuprins de Dumnezeu, preaînțelepte Grigorie. De două ori.

Pe tine Stăpânul tuturor Mirele cel nemuritor poftindu-te Ripsimia, i s-a luat pielea trupului, care prin înfrânare a rupt mai-nainte sarcina cea întunecoasă a patimilor. Cu care împreună s-a luptat și Gaiani, cea pururea pomenită, aducând mulțime de fecioare, care cu tărie s-au luptat, și a surpat pe cel întâi amăgitor al Evei. Pe acestea după vrednicie cinstindu-le, pe Tine Hristoase Te slăvim. De două ori.

Slavă..., glasul al 6-lea.

A lui Serghie,

Cine după vrednicie va spune faptele bunătății tale? Care gură va vesti tăria muceniciei? Că întru amândouă ai arătat vitejie Grigorie. Ci fiind bineplăcut lui Hristos, nu înceta a te ruga să se mântuiască sufletele noastre, ca unul ce ai multă îndrăzneală, sfințite Mucenice.

Și acum..., al Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Toată nădejdea mea la tine Fecioară o pun, nu mă trece cu vederea, ci grăbește ca una ce ești bună, să mă mântuiești degrab, de patimile care mă supără, și în toate zilele îmi dau război.

A Crucii Născătoarei:

Pe Tine Dătătorule de lumină Fiul meu, soarele văzându-te pironit s-a întunecat și pământul de frică s-a cutremurat, iar poporul iudeilor, nicicum nu s-a milostivit preaiubite.

STIHOAVNA din Octoih,

Slavă..., a Ierarhului, glasul al 6-lea:

Mucenicul și păstorul, intrând după înțeles în norul cel neapus, al Luminii celei negrăite, s-a învățat cele negrăite, ale tainelor lui Dumnezeu; însă ca un Mucenic luminându-se, iar ca un păstor învățându-se prin taine. Pentru aceasta s-a încununat cu îndoite cununi, de la mărirea cea de sus, rugându-se totdeauna lui Hristos pentru sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieții, ție ne rugăm, roagă-te Stăpână cu Sfinții Apostoli și cu Ierarhul Grigorie, să se miluiască sufletele noastre.

Al Crucii Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Sta odinioară lângă lemn pe vremea răstignirii, Fecioara, dimpreună cu ucenicul cel iubitor de feciorie, și plângând striga: Vai mie, cum pătimești Hristoase? Cela ce ești nepătimirea tuturor.

Troparul, glasul al 4-lea.

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

După obișnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului.

Psalm 50.

CANOANELE

Amândouă ale Octoihului, fără Mucenice, și al Sfântului pe 6.

CANONUL Sfântului

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos:

Pe voievozii cei tari, pe cele trei părți ale sufletului, Cela ce te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii, îneacă-i rogu-mă; ca Ție, ca întru o alăută întru omorârea trupului, să-Ți cânt cântare de biruință.

Ca un păstor priveghelnic, ca un Mucenic sfințit, stând înaintea preacinstitei Treimi purtător de cunună, prin sfințitele tale rugăciuni, adormi chipurile cele întunecoase ale patimilor mele, celui ce te laud pe tine fericite Grigorie.

Luminătorul cel neapus, ierarhul cel mare, păstorul cel mult chinuit, care a petrecut întru nevoințe, lauda Armeniei, astăzi la ospăț ne-a chemat pe noi credincioșii, adunându-ne dar să-l fericim pe dânsul.

Slavă...

Umplându-te de apele cele vii ale Duhului, ai ieșit ca un râu din Edenul cel înțelegător, adăpând fața Bisericii, și uscând noianul nebuniei idolilor, fericite Grigorie.

Și acum..., al Născătoarei:

De Crucea Celui ce S-a întrupat, din tine Preacurată, întărindu-se femeile, tare s-au luptat, și s-au adus Lui după tine Fecioară, strălucind cu strălucirile fecioriei, și cu sângele muceniciei.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Biserica cea stearpă...

Cu pălmuirile nevoințelor tale, ai sfărâmat fălcile leilor, și cu pâraiele sângiurilor ai înecat spurcăciunile dracilor, și din rădăcină ai surpat stâlpii cei idolești, vrednicule de laudă.

Nici prelungirea chinurilor, nici muncile cele cumplite, nici închisoarea cea îndelungată în groapa cea prea întunecoasă, nu au răzvrătit cugetul tău cel tare, Mucenice vrednicule de laudă.

Slavă...

Ochilor tăi nu le-ai dat dormitare Mucenice, până ce ai arătat fii zilei pe cei biruiți de dormitarea răutății păgânești, care strigau: Sfânt ești Doamne.

Și acum..., al Născătoarei:

Mucenița Ripsimia cunoscându-te pe tine, singură curată Maică Fecioară, s-a biruit de dragostea frumuseților tale. Și strălucind întru chinuri, s-a adus lui Hristos pe urma ta.

Irmosul:

Biserica cea stearpă a născut din păgâni, și adunarea cea cu mulți fii a slăbit; minunatului Dumnezeului nostru să-i strigăm: Sfânt ești Doamne.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce te-ai înălțat...

Cu strălucirile cele prealuminoase, și cu purtarea de lumină, pe Hristos avându-L în inima ta Ierarhe, strălucindu-ți sufletul tău cu faptele cele bune, ai luminat fața pământului. Și ca un soare neapus luminezi adunările neamurilor, înfrumusețându-ne pe noi cu frumusețile cele mucenicești, preaînțelepte Grigorie.

Slavă..., altă Sedealnă, glasul al 3-lea.

Podobie: Pentru mărturisirea...

Mucenice mărite, având privirea cugetului priveghelnică, asemenea și de potrivă, cu numele ai strălucit, și chinuindu-te cu pătimirea pentru Hristos, neîncetat ai privegheat întru rugăciuni. Pentru aceasta ca un ierarh și ca un Mucenic, ai și primit Dar pentru amândouă, preafericite Grigorie.

Și acum..., al Născătoarei:

Dumnezeiesc cort te-ai făcut Cuvântului însă-ți Preacurată Fecioară Maică, covârșind pe îngeri cu curăția. Dar pe mine cel ce m-am făcut mai spurcat decât toți cu păcatele trupului, curățește-mă cu apele cele dumnezeiești ale rugăciunii tale, dându-mi mare milă.

A Crucii Născătoarei.

Mielușeaua cea nespurcată a Cuvântului, Fecioara Maica cea nestricată, văzând spânzurat pe Cruce pe Cela ce fără durere a odrăslit dintr-însa, ca o Maică tânguindu-se, strigă: Vai mie Fiul meu, cum pătimești, vrând să mântuiești pe om de patimile necinstei.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Cela ce șade în mărire, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor ușor, a venit Iisus cel mai presus de Dumnezeire prin palmă curată, și a mântuit pe cei ce strigă; Mărire Hristoase puterii Tale.

Domnul Cel Preaînalt întru mărire, te-a suit pe tine, Mărite, la înălțimea cea mărită a muceniciei, ale căruia patimi cu bucurie le-ai închipuit sfințite Mucenice, strigând: Mărire puterii Tale, Doamne.

Pe vrăjmașul cel ce ca un fără de Dumnezeu strica tot pământul armenilor, cu putere dumnezeiască l-ai surpat, și strălucind ca un luminător, ai luminat pe cei ce zăceau întru întunericul deșertăciunii înțelepte Grigorie.

Slavă...

Cu dumnezeieștile tale învățături Grigorie, cu mult înmulțit ai adus Ziditorului tău talantul, prin cei ce s-au mântuit, și ai primit de la Dânsul moștenirea cea veșnică: Împărăția Cerului și luminarea.

Și acum..., al Născătoarei:

Ca pe o înfrumusețată, ca pe o aleasă, ca pe o frumoasă te-au iubit pe tine tinerele fecioare, cele ce s-au nevoit împreună cu Ripsimia. Și veselindu-se s-au adus Fiului tău, pe urma ta Maică Fecioară Marie.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Semn în chip de Cruce de față ai văzut, luminând ca lumina, și risipind noaptea cea idolească, și pe credincioși făcându-i fii Luminii.

Pe tine cel ce erai întru mulți ani împreună cu fiarele în groapă prea-adâncă, te-a mântuit Dumnezeu ca pe unul cel ce cu lumina dumnezeiescului cuvânt, vreai să luminezi pe cei fără minte.

Slavă...

Mucenicește nevoindu-te, ca un biruitor te-ai încununat, și ungându-te cu mirul Arhieriei, ai uns popoare izbăvindu-le de înșelăciunea cea vicleană Grigorie.

Și acum..., al Născătoarei:

Fecioarele cele ce au simțit mirosul mirului, al Cuvântului ce a strălucit din tine Preacurată Fecioară, prin pătimiri nevoitoare bine i-au plăcutLui, bucurându-se.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Strigat-a închipuind...

Cu puterea cuvintelor tale pururea s-au sfărâmat, și sau surpat idolii cei neîntăriți ai dracilor, iar inimile credincioșilor s-au întărit întru dragostea lui Dumnezeu.

Pe Tiridat cel ce mai-nainte era lup sălbatic, l-ai adus Domnului ca pe un miel legat, care acum este mântuit, pentru mare bogăția milostivirii lui Dumnezeu.

Slavă...

Cu învățături nerătăcite slujindu-te Ierarhe, ai arătat celor rătăciți calea cea dumnezeiască ca un păstor, și următor Păstorului Celui adevărat Grigorie.

Și acum..., al Născătoarei:

Dacă a cunoscut Ripsimia răstignit pe Cel întrupat din tine Născătoare de Dumnezeu, s-a răstignit împreună cu Dânsul, ca o mielușea cu păstorul ei, ca o jertfă lui Dumnezeu fără prihană.

Irmosul:

Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: Din stricăciune mă mântuiește, Iisuse Împărate al puterilor.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Pe propovăduitorii cei tari...

Pe cel mărit și ierarh, ca pe un nevoitor, al adevărului, astăzi să-l lăudăm toți cu cântări, și cu versuri de laude. Pe păstorul și învățătorul cel priveghelnic, pe Grigorie luminătorul a toată lumea. Căci se roagă lui Hristos să ne mântuim noi.

ICOS

Pe acest mare între purtătorii de chinuri, pe luminătorul cel Dumnezeiesc și păstorul, și dascălul Armeniei, cu cântări să-l lăudăm credincioșii; și cu versuri de laude dumnezeiești să cinstim pomenirea, lui. Că a pierdut negura idolilor celor deșerți, și dimpreună cu dânșii a omorât și lucrarea dracilor. Pentru aceea a suferit durerile cu cuget întărit și cu Darul, și se roagă lui Hristos să ne mântuim noi.

SINAXAR

Întru această lună în de 30 zile, Sfântul Sfințitul Mucenic Grigorie al Armeniei celei mari.

Stih: Știind cuvântul dumnezeiescului Cuvânt care zice: privegheați neîncetat,

Iisus chemându-te Părinte, priveghind te-ai arătat.

La treizeci de zile, al Armeniei celei mari Grigorie a murit,

Și sălășluirea Cerului sus și-a agonisit.

Acesta era pe vremea împăratului Dioclețian, parțean cu neamul, fiu lui Anac, rudenie lui Cusaro domnitorul Armeniei, fratelui Artavan domnitorul Parților. Fiind prins ca creștin de împăratul Tiridat, multe munci a suferit. A fost spânzurat sus șapte zile, i s-a băgat capul într-o traistă de piele, care era plină de spuză fierbinte din cuptor. Apoi pogorât fiind, a fost spânzurat de un picior, aprinzând sub dânsul gunoi și dându-i fum puturos și cu toiege vârtoase multă vreme bătându-se și șapte zile întregi a rămas în spânzurătoare, și iarăși pogorât fiind, i s-a deznodat genunchii de prin încheieturi cu clește de fier, groasa pieliță prinzându-se peste rănile lui. Și iarăși a stătut spânzurat două zile. După aceea pogorându-l, au turnat plumb topit prin afedron în cele dinlăuntru. Iar după acestea, aflând Tiridat, că este fiul lui Anac parțeanului care cu înșelăciune omorâse pe tatăl său, i-a legat mâinile și picioarele, și la cetatea Ararat l-a aruncat într-o groapă adâncă, plină de fiare și de târâtoare întru care cincisprezece ani îndelungând cu viața, se hrănea în taină de o femeie văduvă. Iar împăratul Tiridat ieșindu-și din minte, și cărnurile sale mâncându-și, și cu porcii împreună prin munți păscându-se, soru-sa Cusaroducta, a văzut vis și glas a auzit, că de nu va ieși Grigorie din groapă Tiridat nu se va face sănătos. Deci ieșind a botezat pe toți și făcându-se Episcop, și biserici așezând și multe minuni preamărite făcând, în prea adânci bătrânețe, cu pace s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor Mucenițe, Ripsimia, Gaiani și alte treizeci și două Cuvioase Mucenițe femei și fecioare.

Stih: Ripsimia de tăierile săbiilor, dureri nicicum nu simțea,

Căci în locul acelora necuprinse cununi i se număra.

Pe Gaiani mai dedemult o încunună sihăstria,

Și acum. o încununează cea prin sabie chinuirea.

Întreită zecimea de Mucenici pe tine Treime te cinstește,

Pentru tine de sabie împreună murind bărbătește.

Aceste două Sfinte femei, erau de neam mărit și mare, pe vremea împărăției lui Dioclețian, fecioare prea încuviințate cu frumusețea și călugărițe. Deci pentru că n-a voit Ripsimia a se însoți cu împăratul, fugind se duse împreună cu Gaiani în părțile Armeniei. Și aflând de aceasta Tiridat domnitorul laturilor acelora, trimițând o a adus pe ea și o silea către nelegiuita împreunare. Ci cu puterea lui Hristos nu o a biruit pe ea. Și nedobândindu-și dorința, zăcea ca un mort. Deci fugind ea, ostașii domnitorului, gonindu-o și prinzându-o, mai întâi i-au rupt hainele, apoi legându-i mâinile înapoi, i-au tăiat limba și trupul i l-au ars, și i-au scos ochii, care fiind tăiată în bucăți, și-a dat fericitul său suflet. Au fost uciși încă împreună cu ea bărbați creștini șaptezeci cu numărul și femei treizeci și două. Iar viteaza Gaiani a fost străpunsă prin gât și după aceea suflă în ea ca întru o beșică, și fiind despuiată de pielea trupului până la sâni, s-a zdrobit cu pietre și așa i s-a tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților celor șaptezeci de Mucenici, cărora li s-au tăiat capetele împreună cu sfânta Ripsimia. Și pomenirea cuvioaselor două femei.

Stih: Gata erau să moară și de multe ori de ar fi trebuit,

Șaptezeci de bărbați de sabie care au murit.

Două femei crescute în bunătăți ce s-au chinuit,

Prin sabie de chinuri tăindu-se s-au împodobit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Stratonic.

Stih: Prin sfârșitul cel de sabie Stratonic,

Toată tabăra dracilor singur a biruit.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Mardonie jăratec pe buric suferind s-a săvârșit.

Stih: Cunoaștere de patimă Mardonie purtă,

Pe buric însemnare de ardere ce avea.

Tot în această zi, Sfinții o mie de Mucenici prin sabie s-au săvârșit.

Stih: O mie cu grumazii tăiați, ceată de număr numărat,

În loc de daruri, cununi nenumărate au aflat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Răbdând multe feluri de chinuri Mucenice, pe mulți ai mântuit de chinurile muncii celei viitoare, strigând: Bine ești cuvântat, Dumnezeul părinților noștri.

Făcându-te pe sine-ți casă Treimii, Mucenice, ai surpat la pământ capiștile idolilor, și ai ridicat Biserici Cuvântului Celui ce toate le vede, spre mântuirea poporului.

Slavă...

Arătatu-te-ai lucrător de cele sfinte, cu fierbințeală aducându-te întâi pe sine-ți jertfă Stăpânului tău; pe care jertfindu-L, L-ai dat celor cu bunăcredință, spre mântuirea sufletelor.

Și acum..., al Născătoarei:

Fecioare împodobite cu cununi mucenicești, s-au adus lui Dumnezeu, Celui ce a răsărit din Fecioara, strigând cu cântări: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Nevoindu-te după lege, foarte tare ai rușinat pe vrăjmașii cei fărădelege, sfințite Grigorie; și ai adus lui Dumnezeu poporul cel ce cântă: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul.

Ogorând holda cea neroditoare, ai semănat semințele cuvântului, culegând însutit bună-rodirea spicelor celor cuvântătoare, care bine au rodit plugarului sufletelor.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cu strălucirile cuvintelor tale ai luminat, și ai adus multe zeci de mii, Celui ce pentru noi a răbdat patimi de bunăvoie, Căruia cântăm: Binecuvântați, lăudați pe Domnul.

Și acum..., al Născătoarei:

Ripsimia nici de mulțimea chinurilor temându-se, nici dezmierdărilor trupului supunându-se, mărturisea pe Domnul cel din Fecioară, strigând: Binecuvântați, lăudați pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se țineau de bunăcredință, în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat, și i-ai învățat să cânte: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Eva cu adevărat...

Fiind întărit cu puterea lui Hristos, ai suferit durerea chinurilor, și ai sfărâmat stâlpii dracilor, și ai surpat la pământ capiștile idolilor; și pe popoarele cele din necunoștință le-ai luminat, preacinstite sfințite Mucenice.

Ca un luceafăr de dimineață ne-a răsărit nouă pomenirea ta, aducându-ne lumina darurilor. Căci tu te-ai arătat lăcaș dumnezeieștii Lumini, și te-ai mutat către Lumina cea neapusă, luminându-te bogat cu dumnezeieștile revărsări de lumină, Cuvioase Grigorie.

Arătatu-te-ai împreună vorbitor cu Proorocii, întocmai de o petrecere cu Mucenicii, și cu Cuvioșii, cu Apostolii, cu arhiereii și deopotrivă cu Îngerii, și cu Arhanghelii. Cu care împreună roagă-te, Iubitorului de oameni pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, Părinte Grigorie.

Slavă...

Făcut-au vitejii femeile cele cinstite, îndreptând căderea Evei. Suferit-au întreite valuri de dureri, și pe cel ce se lăuda la înălțime cu mândrie lucruri mari, l-au sfărâmat sub picioarele lor cele frumoase. Pe care după vrednicie le fericim.

Și acum..., al Născătoarei:

Luminându-se Ripsimia cu lumina feței, Celui ce a strălucit din tine pururea Fecioară, cu dragoste necuprinsă, a închipuit trupul său patimile și moartea Lui. Pentru aceea dimpreună cu tine acum se veselește.

Irmosul:

Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii ai înflorit binecuvântare. Pentru acesta toți te mărim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți...

Văzând vedere înfricoșată, s-au uimit necredincioșii, căci pe cela ce-l socoteau a fi mort în groapa fiarelor, scoțându-l viu, au căzut înaintea lui, strigând: Mare este Dumnezeul lui Grigorie, care l-a arătat pe el luminător.

Slavă...

Pe Grigorie măritul să-l lăudăm, cela ce împreună cu fiarele până la o vreme a fost închis în groapă, și pe Tiridat muncitorul l-a schimbat întru asemănare de vier sălbatic, și a glăsuit cuvântul mântuirii în tot pământul.

Și acum..., al Născătoarei:

Cela ce șade pe umerii heruvimilor, S-a culcat în brațele tale Preacurată, luând trup de voia Sa, ca să ne facă prin daruri fii lui Dumnezeu, pe noi cei ce credem într-însul, și te lăudăm pe tine deapururea, care ești pricina mântuirii.

A Crucii Născătoarei:

Pe cei ce cu neabătută inimă, și cu toată cuviința se închină patimilor Fiului tău, de Dumnezeu Născătoare, arată-i părtași slavei, și sălășluitori raiului.

Și cealaltă slujbă, a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile Octoihului pe 4, și din Canonul Sfântului Cântarea a 3-a, pe 4. Prochimen, glas 7. Cinstită este înaintea Domnului... Stih: Ce voi da Domnului... Apostolul către Corinteni: Fraților privegheați, stați... Caută Duminica 13. Aliluia, Preoții Tăi Doamne se vor îmbrăca... Evanghelia de la Ioan: Zis-a Domnul, eu sunt ușa..., CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi dreptul și de auzul rău nu se va teme...