SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6.

Glasul al 6-lea, însăși Podobia:

Toată nădejdea punându-și în ceruri, vistierie nefurată loruși sfinții și-au agonisit, în dar au luat, în dar dau celor bolnavi tămăduiri. Aur și argint, precum la Evanghelie, n-au agonisit, și oamenilor și dobitoacelor faceri de bine au dăruit; ca prin toate fiind ascultători lui Hristos, cu îndrăznire să se roage pentru sufletele noastre (de două ori).

Lucrul cel stricăcios de pe pământ l-au urât, și locuitori cerești în trup ca niște îngeri s-au făcut, dobândind petrecerea cea cu un gând, împreună cu însoțirea cea cu un obicei și cu un suflet a sfinților. Pentru aceasta, tuturor celor ce pătimesc, tămăduiri le dăruiesc, fără de arginți, dând facerea de bine celor ce au trebuință. Pe care, cu aceste prăznuiri de peste an, să-i lăudăm după vrednicie, ca pe cei ce se roagă cu îndrăznire pentru sufletele noastre (de două ori).

Toată Treimea întru sine sălășluind-o întru însoțirea cea pururea lăudată, Cosma și Damian de Dumnezeu înțelepțiții, ca niște izvoare izvorăsc din izvorul cel de viață purtător, ape de tămăduiri. Ale căror moaște vindecă patimile prin pipăire, și numai singure numele depărtează bolile de la oameni. Tuturor celor ce aleargă la dânșii limanuri de mântuire întru Hristos fiind, cu îndrăznire se roagă pentru sufletele noastre (de două ori).

Slavă..., glasul al 6-lea:

A lui Anatolie

Fără de sfârșit este harul sfinților, pe care de la Hristos l-au luat. Pentru aceasta și moaștele lor cu dumnezeiască putere neîncetat lucrează minuni. Ale căror nume fiind cu credință chemate, izbăvesc de boli netămăduite. Prin care, Doamne, și pe noi de patimile sufletului și ale trupului ne mântuiește, ca un iubitor de oameni.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu mintea alunecând și cu amăgire fiind robit de tiranul, Dumnezeiască Mireasă, la milostivirea ta cea prea minunată și la rugăciunea ta cea caldă, Preacurată Fecioară, alerg eu, mult ticălosul. Pentru aceasta scapă-mă de ispite și de necazuri și mă izbăvește, ceea ce ești cu totul fără de prihană, de asuprelile demonice, ca să te măresc și cu dragoste să mă închin ție, și să te laud pe tine, Stăpână, pururea fericită.

A Crucii, a Născătoarei:

Sabie, precum a zis Simeon, prin inima ta a trecut, Preacurată Stăpână, când ai văzut pe Cel ce a strălucit din tine în chip de negrăit. De cei fără de lege, ca un osândit, a fost pe Cruce înălțat, cu oțet și cu fiere adăpat, în coastă împuns și pironit la mâini și la picioare. Și tânguindu-te ai glăsuit, strigând ca o maică: Ce este această taină nouă, Preadulce Fiule?

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea, însuși glasul.

Izvorul tămăduirilor, numai pe unul într-un an tămăduia, iar locașul celor fără de arginți toată mulțimea celor bolnavi vindecă. Că neîmpuținată este și necheltuită bogăția sfinților. Pentru rugăciunile lor, Hristoase, miluiește-ne pe noi.

A lui Teofan.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui, Dumnezeul lui Israel.

Cu dragoste dumnezeiască și cu dorirea celor ce vor să fie, cu lucrarea viețuind, căile cele de mântuire le-ați îndreptat. Pentru aceasta puterea sufletului neîntinată păzind-o, de cele materialnice până la sfârșit v-ați depărtat. Și cu Duhul cel dumnezeiesc poleindu-vă fără de aur, celor bolnavi tămăduiri dați: însoțire sfântă, adunare strălucită, împreunare luminată dumnezeiască, cei ce ați fost fără de arginți. în necazuri și în boli cercetați-ne pe noi și neputințele sufletelor noastre, fără de arginți, tămăduiți-le.

A lui Ghermano.

Stih: Sfinților celor din pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânșii.

De mari daruri învrednicindu-vă, prealăudaților, cu smerită viață pe pământ ați viețuit. Și umblând pretutindeni, și în dar patimile bolilor tămăduind, v-ați arătat împreună-vorbitori cu îngerii, Cosma împreună cu înțeleptul Damian, preafrumoșilor frați. Și patimile noastre cu rugăciunile voastre le vindecați.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Totdeauna având pe Hristos lucrând întru voi, sfinților cei fără de arginți, faceți minuni în lume, pe cei bolnavi vindecând. Pentru că doctoria voastră este izvor neîmpuținat, căci scoțând din el, mai mult izvorăște, și vărsându-se, mai prisositor este. în toate zilele se deșartă, și mai mult se înmulțește. Tuturor ÎNTÂI dând și nescăzând; iar cei ce scot se satură de tămăduiri, și el rămâne mereu neîmpuținat. Deci, ce vă vom numi pe voi? Doctori ce vindecați sufletele și trupurile, tămăduitori de patimi nevindecate, care în dar tămăduiți pe toți, luând darurile de la Mântuitorul Hristos, Cel ce dăruiește nouă mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieții; ție ne rugăm: Roagă-te, Stăpână, cu sfinții cei fără de arginți și cu toți sfinții, să miluiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe poporul cel prea fără de lege, cu nedreptate pironindu-Te pe Tine pe lemn, văzându-l Fecioara și curata Maica Ta, precum Simeon mai înainte a zis, s-a rănit la cele dinlăuntru, Mântuitorule.

TROPARUL, glasul al 8-lea:

Sfinților cei fără de arginți și de minuni făcători, cercetați neputințele noastre; în dar ați luat, în dar dați-ne nouă.

Sau acesta, glasul 1:

Doctorii cei înțelepți ai lumii, de la Dumnezeu luând compătimirea, rugați-vă și acum pentru noi cei ce strigăm: Doamne, mântuiește poporul și țara aceasta, și slobozește sufletele noastre de cumplitele primejdii, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei:

Caută la sfârșitul cărții.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul sfântului (de două ori), Slavă... Și acum..., al Născătoarei, de la glasul troparului sfântului.

Sedelnele de rând din Octoih.

În taină învățați fiind cuvintelor celor de viață purtătoare, ca niște luminători în lume ați strălucit, negura patimilor lesne alungând-o, cu căldura credinței, preafericiților.

Legii Mântuitorului plecându-se, toată dulceața patimii trupești au lepădat, și cu faptele bune sufletele mai strălucit luminându-și, în lume au strălucit cei vrednici de minuni.

A Născătoarei:

Iar unde va fi hramul sfinților, canonul Născătoarei de Dumnezeu, cu Irmosul pe 6. Și ale sfinților două, pe 8.

Cel ce în pântecele tău S-a sălășluit, Maica lui Dumnezeu, în tot omul negrăit S-a îmbrăcat, Fiul cel ce a strălucit din Tatăl fără de ani, Dumnezeu cel preaînalt. Aceluia să-I cântăm, că S-a preaslăvit.

Canonul întâi

Alt Canon al sfinților

Alcătuire a lui Ioan Damaschin. Alcătuire a lui Iosif.

Cântarea I, glasul 1:

Cântarea I, glasul al 4-lea:

Irmosul: Irmos: Pe voievozii cei tari...

«Să cântăm toate popoarele Celui ce a mântuit pe Israel din robia cea amară a lui Faraon, și cu picioare neudate prin adâncul mării l-a povățuit, cântare de biruință, că S-a preaslăvit».

Însoțire în chipul luminii a înțelepților celor fără de arginți, Treimii celei cinstite, cu toți cei aleși stând înainte, roagă-te să se lumineze cei ce săvârșesc pomenirea ta cea de lumină purtătoare, cu dumnezeieștile străluciri ale Duhului.

Psalmul 50

CANOANELE

Amândouă din Octoih, fără ale mucenicilor, și al sfinților pe 6.

Din harul Treimii celei stăpânitoare, doimea cea minunată și cinstită luminată fiind, tuturor celor ce vin cu credință, tămăduiri le dă pururea izvorând.

Cu minte mai înaltă decât cei materialnici arătându-vă, strălucirile cele fără materie ale Duhului ați luat, înțelepților sfinți. Pentru aceasta, întunericul bolilor dezlegați totdeauna cu dumnezeieștile cercetări, cei ce sunteți fără de arginți.

Slavă...

Neadormitul ochi al sufletului agonisindu-vă, spre plinirea dumnezeieștilor porunci ale lui Dumnezeu, pe cei ce dorm în neputințe, măriților, spre bunătate îi deșteptați cu harul milostivirilor, de Dumnezeu purtători cei fără de arginți.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Mântuitorul și Dumnezeu, din curat sângele tău, Curată, L-ai întrupat, Cel ce ne-a arătat nouă doctori patimilor noastre, Preacurată, izbăvitori și calzi folositori în Duhul, pe cinstiții cei fără de arginți.

Cântarea a 3-a:

Irmosul:

Intărește-mă pe mine,

«Hristoase, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, și mă luminează cu lumina feței Tale; că nu este sfânt, fără numai TYi, Iubitorule de oameni».

Pe izvoarele cele de tămăduiri și curgerile dumnezeieștilor daruri, pe locașurile cele preastrălucite ale luminii celei fără materie, toți după vrednicie să-i lăudăm.

Ca cei ce vindecați patimile sufletelor și ale trupurilor și neÎNTÂI putințele celor ce vin la voi, cu osârdie acum, preacinstiților, ca niște făcători de bine le vindecați.

Împodobiți fiind cu fapte bune roditoare, toată dulceața vieții cea stricăcioasă lămurit ați lepădat-o, privind neîncetat spre frumusețea lui Dumnezeu.

A Născătoarei:

În chipul nostru cel mai înainte neînchipuit, S-a arătat, Născătoare de Dumnezeu, împreunându-Se Dumnezeirea cu trup în pântecele tău cel preasfânt, Dumnezeiască Mireasă.

Alt Canon

Irmos: Nu întru înțelepciune...

Locașul vostru cel dumnezeiesc, izvorând cu sfințenie mir cu bun miros de tămăduiri prin ploile Duhului, patimile cele rău mirositoare le spală totdeauna.

În locașurile cele cerești sălășluindu-vă totdeauna, cortul vostru îl arătați pururea izvor de tămăduiri, sfinților, cu harul Celui atotputernic.

Slavă...

Patimile trupului cu zăbala înfrânării înfrânându-le, ați luat razele Duhului cele foarte prisositoare. Pentru aceasta ați îmbogățit lumea cu vindecările.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai frumoasă între femei pe tine Dumnezeu te-a ales, și din tine trupește, Curată, a Se naște bine a voit Cel ce Se odihnește între sfinții Săi.

Irmosul:

«Nu întru înțelepciune, în putere și în bogăție ne lăudăm; ci întru Tine, înțelepciunea Tatălui cea ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni».

SEDEALNA, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Din cer luând de la Hristos darul tămăduirilor cu strălucire, toate patimile vindecați totdeauna. Că întru voi s-a arătat harul Duhului, lucrând puterea dumnezeieștilor tămăduiri. Pentru aceasta și bogăția bunătăților celor nestricăcioase prin credință ați dobândit, cu gând neprimitor de argint, de Dumnezeu purtătorilor cei fără de arginți. Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Slavă..., asemenea:

Dătători de tămăduiri, făcători de minuni și sfeșnice purtătoare de lumina luminilor, tuturor v-ați arătat cu harul Duhului. Că văpaia patimilor cu credința răcorind-o, gândul credincioșilor în ea încălziți. Pentru aceasta, doctorie de suflete câștigând dumnezeiască Biserica voastră, la ea scăpăm, de Dumnezeu purtătorilor cei fară de arginți. Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe împărăteasa Maica Ziditorului tuturor, veniți toți credincioșii cu glasuri să o mărim și, lăudând-o, să strigăm: ceea ce ești pricina bucuriei, Fecioară cu totul lăudată, pe cei ce te cinstesc pe tine miluiește-i și-i acoperă cu rugăciunile tale; că ai, ca o Maică a lui Dumnezeu, îndrăznire, a te milostivi și a da vindecare de boli. Pentru aceasta strigăm către tine: Roagă-te Fiului tău și Dumnezeu să dăruiască iertare robilor tăi, celor ce cu cuviință se închină preacuratei nașterii tale.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe Mielușelul și Păstorul, pe Cruce dacă L - a văzut spânzurând cea Curată, la cele dinlăuntru se rupea ca o maică, grăind: Vai mie, Lumina lumii, Dumnezeul meu și Domnul; pentru ce suferi acestea de bunăvoie acum, vrând pe toți pământenii să-i mântuiești și la dumnezeiasca viață să-i muți, stricat fiind chipul Tău? Slăvesc patimile Tale, Cel ce ești fără de răutate, Doamne. Că după îndelunga-răbdare ai suferit, pentru milostivirea îndurărilor, durerile tuturor cu rănile Tale vindecându-le. aducătoare oamenilor le vindecați, cei ce sunteți stâlpi luminoși, turnuri neclătinate, dumnezeiești vițe ale viei celei adevărate.

Cântarea a 4-a:

Sânii Bisericii, care varsă lapte de tămăduiri, luminații cei fără de arginți, cei ce hrănesc pe toți cu dumnezeiești mâncăruri, să fie lăudați cu cântări de bucurie.

Irmosul:

Slavă...

«Cunoscut-am, Atotputernice, iconomia Ta, și cu frică Te-am preaslăvit pe Tine, Mântuitorule».

Zicerii dumnezeiești luminat urmând, nici străluciri de aur, nici argint, dumnezeieștilor, nu ați agonisit.

Strălucind cu dumnezeiești minuni, cei fără de arginți, tuturor le faceți bine, har dăruindu-le.

Doctori înțelepți v-ați arătat la durerile patimilor, mâini fără răutate întinzând.

Tămăduire s-a arătat locașul vostru, sfinților; celor viforâți liman neviforât și de mântuire, la care alergând toți, luăm liniște și izbăvire de cele rele.

A Născătoarei:

Să se pălmuiască acum fețele celor ce nu te mărturisesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată Stăpâna noastră.

Alt Canon

Irmos: Cel ce șade în mărire...

Cu lucrări purtătoare de viață, și dând și de la voi totul, patimile cele de moarte

Și acum..., a Născătoarei:

Învrednicește-ne, Fecioară, de milostivirea ce este întru tine, ceea ce ai născut pe Cuvântul Unul cu adevărat Cel preaîndurat; Cel ce pe sfinți milostivi tămăduitori i-a arătat și de minuni făcători marginilor.

Cântarea a 5-a:

Irmosul:

«De noapte mânecând Te lăudăm pe Tine, Hristoase, Cel ce ești împreună fără de început cu Tatăl și Mântuitorul sufletelor noastre, pace lumii dăruiește, Iubitorule de oameni».

Ca niște izvoare de Dumnezeu pornite, izvorâți credincioșilor apele facerii de bine, tămăduind bolile sufletului și ale trupului, măriților cei fără de arginți.

Izvorul harului deschizându-l tuturor, cinstiților cei fără de arginți, bună întărire împărțiți celor ce cu credință și cu dragoste acum aleargă la voi.

Stelele cele prealuminoase și preaînțelepte, care pământul în chip l-au făcut cer, cu urmarea strălucirii îngerești, neîncetat ne luminează pe noi.

A Născătoarei:

Mai înaltă te-ai arătat, pe Făcătorul tuturor Cel împreună fără de început cu Tatăl zămislind, Maică Fecioară, și născând lumii pe Mântuitorul și Domnul.

Alt Canon

Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Cu dumnezeieștile străluciri lămuriți fiind luminați, toată lumea ați înconjurat, pe toți oamenii luminând, întunericul patimilor alungând, pe demoni scoțând, de Dumnezeu purtătorilor cei fără de arginți.

Ca doi luminători luminați pământul, fiind mișcați de Duhul, purtătorilor de Dumnezeu, toată făptura înconjurând și pe cei din patul durerilor cercetând, și din nevoi ridicând.

Slavă...

Celor bolnavi vindecare, dând tămăduire de patimi fără de argint, tuturor v-ați arătat mari folositori, tuturor ajutători după Dumnezeu, tuturor sprijinitori, de Dumnezeu purtătorilor cei fără de arginți.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe înțelepciunea lui Dumnezeu cea ipostatică ai născut, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Ceea ce pe sfinți preaînțelepți i-a arătat; prin care întărâtarea celui înțelept în răutate a căzut, și meșteșugirile lui cele cumplite.

Cântarea a 6-a:

Irmosul:

«Pe prooroc l-ai mântuit din chit, Iubitorule de oameni, și pe mine Te rog scoate-mă din adâncul păcatelor».

Pe tămăduitorii cei spre mântuire, pe făcătorii de bine cei de Dumnezeu înțelepțiți, pe dumnezeieștii Cosma și Damian, cu osârdie să-i cinstim.

Curăția păzind și cu mintea împodobindu-se dumnezeieștii Cosma și Damian, împreună cu Hristos se bucură acum.

Cu un gând viețuind, cu un suflet pustnicind, împreună vi s-a încredințat a ne da nouă tămăduiri.

A Născătoarei:

Lumina cea neapropiată ai născut-o cu trup, Preacurată, Care luminează lumea toată cu razele Dumnezeirii.

Alt Canon

Irmos: Jertfî-voi Ție cu glas...

Nu cu meșteșug omenesc, ci cu dumnezeiescul har curățiți bolile oamenilor, măriților. Pentru aceasta, după datorie lăudându-vă, pe voi vă fericim.

Cu dragostea către Hristos, de Dumnezeu purtătorilor, fiind legați, toată răutatea demonilor o dezlegați cu dumnezeiescul har. Pentru aceasta săvârșim pomenirea voastră.

Slavă...

Ca cei ce sunteți odraslele viei celei dumnezeiești, izvorând vin de tămăduiri nouă celor ce suntem întru mâhnirea bolilor, de veselie ne umpleți pe noi voi, cei fără de arginți.

Și acum..., a Născătoarei:

Locaș curat te-a lucrat pe tine, Stăpână curată, Cuvântul cel preacurat. Pe acest dumnezeiesc locaș, cei ce tămăduiesc fără de arginți îl măresc pururea, cu semne și cu minuni.

Irmosul:

«Jertfî-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica, de sângele demonilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta».

CONDAC, glasul al 2-lea:

Podobie: Căutând cele de sus...

Har de tămăduiri luând, întindeți sănătate celor ce sunt în nevoi, măriți doctori făcători de minuni. Dar cu cercetarea lor de către voi, cutezările vrăjmașilor le-ați potolit, lumea tămăduind cu minunile.

ICOS

Toată înțelegerea și înțelepciunea o covârșește cuvântul înțelepților celor fără de arginți, și tuturor știință le dau. Că harul Celui Preaînalt luând, în chip nevăzut dăruiesc sănătate tuturor. De unde și mie mi s-a dat har ca să-i laud ca pe niște purtători de Dumnezeu, bineplăcuți lui Dumnezeu și slujitori, care dau mulțimi de tămăduiri; că ei de dureri pe toți îi izbăvesc, lumea tămăduind cu minunile.

SINAXAR

în această lună, în ziua întâi, pomenirea Sfinților și făcătorilor de minuni fără de arginți Cosma și Damian, fiii Teodotei celei din Asia.

Acești sfinți se trăgeau de neam din pământul Asiei, din tată elin și din maică creștină, al cărei nume era Teodota. Care rămânând văduvă de bărbatul său, cu bunăvoie i-a învățat pe ei tot felul de virtuți. Și fiind iscusiți în toată știința, lăsând altele, au iubit pe cea care dă tămăduire sufletească și trupească, tămăduind toată boala și toată slăbiciunea, nu numai oamenilor folosind, ci și dobitoacelor. Drept aceea nu au vrut să ia ceva de la cineva, ci în dar tămăduiau și fără de plată. Petrecându-și așa bine viața lor și cu dreaptă credință în pace săvârșindu-se, s-au așezat cinstitele lor moaște la locul numit Fereman.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor Mucenițe femei Chiriena și Iuliana.

Acestea au pătimit pe vremea împăratului Maximian. Și era Chiriena din Tars, din eparhia Ciliciei, iar Iuliana era din cetatea rosonilor. Deci fiind prinse și constrânse de guvernatorul Marchian, nu s-au lepădat de Hristos. Pentru aceea Chirienei i-au ras capul și ostașii fără de omenie o purtau despuiată prin cetatea Tarsului, înconjurând-o de patru ori. Și aducând-o la cetatea rosonilor, au aruncat-o în foc cu Sfânta Iuliana. Și așa și-au săvârșit mucenicia lor.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Chesarie, Dasie și a altor cinci.

Acești sfinți fiind prinși la Damasc și cercetați cu felurite chinuri, mai pe urmă și-au primit moartea prin sabie.

Tot în această zi, Sfinții sfințiții mucenici Ioan episcopul și Iacov preotul.

Aceștia au fost pe vremea lui Savorie împăratul perșilor, învățând cuvântul credinței și îndemnând pe mulți la dreapta credință. Au fost prinși de slugile împăratului și, chinuindu-i cu multe feluri de chinuri, și-au luat sfârșitul prin sabie, dându-și sufletele lui Dumnezeu.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Erminingheld.

Acesta s-a născut din tată ce se chema Liuvingheld, regele goților celor mai dinlăuntru, care cu tot neamul lui era arian. Deci învățându-se dreapta credință de la Leandru, episcop ortodox, și mâniindu-se tatăl său pentru aceasta, îl lua și cu bine și cu rău în toate zilele, iar sfântul era neschimbat și nebiruit. Pentru care lucru întâi l-a lipsit tatăl său de moștenirea împărătească și, legându-i mâinile și picioarele, l-a închis într-o temniță întunecată. Deci fiind Praznicul Paștilor, a trimis tatăl său pe popa cel arienesc să-l ispitească să se plece să-l cuminece cu tainele arienești; dar el nu s-a plecat, ci, scârbindu-se, l-a gonit. Fiind înștiințat de aceasta, Liuvingheld, tatăl lui cel mai înrăit decât fiarele, a poruncit să-i taie capul acolo în temniță, unde se afla legat. Și după ce i-au tăiat capul, s-au pogorât cântări și versuri îngerești împrejurul trupului fericitului, împreună cu făclii, care, minune înfricoșătoare, a pornit pe toți credincioșii spre frica lui Dumnezeu, iar pe ucigaș l-a înspăimântat și l-a tulburat și-l silea să se pocăiască de păgânitatea ce a făcut. Și nu a trecut multă vreme și l-a lovit pe ucigaș o boală care îl scotea din minți. Deci chemând pe Leandru binecinstitorul episcop și ridicând împărat pe fiul său cel mai mic Rechader, l-a rugat să-l învețe și pe acesta asemenea precum învățase și pe Mucenicul Erminingheld. Și zicând acestea a murit. Iar Rechader, primind sămânța Ortodoxiei, a întors și pe cei de sub stăpânirea lui să fie și ei ortodocși cu dânsul. Și iată cum a lucrat Pronia lui Dumnezeu: că a lăsat să fie omorât Erminingheld pentru evlavie, iar prin mijlocirea morții lui a adus pe tot neamul la credința ortodoxă.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților mucenici Ciprian și Iuliani, care prin foc s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Cuviosului noului Mucenic Iacov cel Nou, împreună cu doi mucenici ai lui, Iacov diaconul și Dionisie monahul, care prin sugrumare s-au săvârșit la anul o mie cinci sute douăzeci.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmosul:

«Pe tine Născătoare de Dumnezeu, cuptor înțelegător te cunoaștem noi credincioșii. Că precum a mântuit pe cei trei tineri Cel Preaînalt, și pe mine, tot omul, în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinților Cel lăudat și preaslăvit».

Toți v-ați arătat ai lui Dumnezeu, cu dumnezeiască înțelepție, toți larg încăpători pentru Dumnezeu. Că lumea toată pentru Dumnezeu ați lăsat, urmând urmelor Mântuitorului, preamăriților, cu dumnezeiască cuviință, pe Dumnezeul părinților noștri cinstind.

Doctori preaaleși, vindecați mai presus de fire toate rănile celor neputincioși, cu meșteșugirile cele de taină ale doctoriei. Scoateți leacuri de mântuire din vistieriile cele dumnezeiești, și lăudați pe Dumnezeu cel preaslăvit.

Cu cununa împărăției Tale, Stăpâne, și cu stemă luminată ai împodobit cu bună cuviință, pe cei ce au iubit strălucirea cea nemăsurată a frumuseții Tale, Hristoase. Iar credincioșilor pe aceștia i-ai arătat făcători de bine.

A Născătoarei:

Răsăritul cel de sus arătându-se pe pământ, te-ai arătat, Preacurată, întru totul cuviincioasă și cu totul luminoasă, luminând lumea cu raze de curăție și trimițând totdeauna credincioșilor luciri de minuni.

Alt Canon

Irmos: în cuptor tinerii Iui Avraam...

Deschizând sfinții izvorul cel de Dumnezeu dat, tuturor izvorăsc râuri de curate tămăduiri, spălând întinăciunile patimilor, și răutatea cea pierzătoare a demonilor.

Doimea cea vrednică de laudă a celor fără de arginți ai Tăi, întărită fiind cu harul cel întăritor al Duhului, sănătate celor neputincioși totdeauna dăruiește, Cuvântule al lui Dumnezeu, înțelepciunea și Puterea.

Slavă...

Singur ești sfânt, Cel ce preamărești pe sfinții Tăi, că printr-înșii scapi lumea de primejdii, și luminezi pe cei ce strigă: Binecuvântat ești în Biserica slavei Tale, Doamne.

Și acum..., a Născătoarei:

Toiag din rădăcina lui lesei ai răsărit, Marie, ceea ce ai odrăslit floare pe Hristos, Cel ce a împodobit ca și cu niște flori cu minunile pe slujitorii Săi, cei fără de arginți.

Cântarea a 8-a:

Irmosul:

«În cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credințe, mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii».

Morți fiind pentru cele frumoase ale lumii acesteia, și boala iubirii de arginți tăind-o, ați fost numiți, înțelepților, fără de arginți, de către toți cei ce strigă: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

V-ați făcut învederat părtași ai vieții celei veșnice. Că cele frumoase ale vieții celei stricăcioase le-ați lăsat, cu un glas strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Stăpâne Hristoase, mântuiește pe toți de neputințele cele cumplite, pentru rugăciunile celor fără de arginți, și îi învrednicește pururea ca într-un glas să strige către Tine: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

A Născătoarei:

Bucurându-ne toți credincioșii și cu har întărindu-ne, cei ce suntem mântuiți prin Cel născut al tău, Maică Fecioară, neîncetat strigăm: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Alt Canon

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Goi de toată răutatea vrăjmașului v-ați arătat, sfinților, prin dumnezeiescul Duh, facându-vă îmbrăcăminte de mântuire, și haină de iertare, și de cele rele schimbare nouă, celor ce strigăm: Toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Prin credință făcându-vă fii ai lui Dumnezeu, Damiane și Cosma, acum ați aflat părintească moștenire și cereasca desfătare, și cu adevărat luminată lucrarea minunilor, și strigați: Toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Cu picăturile voastre cele de Dumnezeu lucrătoare, întinăciunea noastră cea sufletească o spălați, și depărtați bolile cele cu durere, sfinților, împrăștiind pornirile demonilor, ca niște ocrotitori și ca niște tămăduitori ai noștri preamilostivi.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Ca niște crini, ca niște flori înțelegătoare, ca niște trandafiri cu Duhul împodobiți, v-ați arătat nouă, sfinților, dând bună mireasmă din voi și depărtând mirosul greu al patimilor de la cei ce strigă: Toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Omorâtu-s-a moartea întru tine, că ai născut, Preacurată, Viața cea ipostatică, pe Hristos Domnul, Cel ce a arătat ocrotitori vieții noastre pe tămăduitorii cei fără de arginți, care strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.

«Mâinile întinzându-și Daniel în groapă, gurile leilor cele deschise le-a încuiat, iar tinerii cei iubitori de dreaptă credință au stins puterea focului, încingându-se cu fapta bună și strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul».

Cântarea a 9-a:

Irmosul:

«Pe tine făclia cea luminoasă și Maica lui Dumnezeu, mărirea cea preastrălucită și mai înaltă decât toate făpturile, cu cântări te mărim».

Neîncetat să fericim cu cântări doimea cea înțeleaptă, care strălucește raza luminii celei înțelegătoare și dă luminare tuturor.

Întărind sănătatea sufletească a credincioșilor, vindecați și patimile trupului cele încredințate puterii voastre, ca niște izbăvitori; pentru aceasta și sunteți pururea lăudați după vrednicie de toți credincioșii.

Luminătorii cei de Dumnezeu luminați duhovnicește luminează cerul cinstitei Biserici, strălucind acum cu revărsarea luminii. șii și toți drepții, cu care împreună cu bucurie sălășluindu-vă, pentru lume rugați-vă.

Umplându-se de cinstita Treime, doimea cea de Dumnezeu chemată varsă tuturor, celor ce cu dragoste o fericim, daruri de vindecări.

Slavă...

A Născătoarei:

Pe tine norul luminii și chivot sfânt, ușa cea cu totul luminată a Soarelui celui înțelegător, ca pe ceea ce ești Născătoare de Dumnezeu, cu cântări te mărim.

Alt Canon

Irmos: Eva prin boala neascultării...

Iată acum ce este bun sau ce este plăcut, precum este scris, fără numai a locui frații într-un gând, în locuri luminoase în locașurile cerești, în slava cea neveștejită. Pe care acum după vrednicie îi fericim.

Ât este de mare această casă, împodobită fiind în toate zilele cu minuni, unde pururea venind voi, Cosma și Damian, cei ce sunteți vrednici de minune, celor ce au nevoie le dați sănătate. Pentru aceasta după vrednicie vă fericim.

Astăzi împreună se bucură cu noi, fericiților, întru pomenirea voastră îngerii, dumnezeieștii apostoli, proorocii, cuvio-

Doime dumnezeiască și de lumină strălucitoare, cei fără de arginți, purtători de Dumnezeu preacinstiți, cereți iertare de greșeli, îndreptare vieții și scăpare de toate cele rele, pentru cei ce vă laudă pe voi totdeauna.

Și acum..., a Născătoarei:

Te-ai făcut locaș curat luminii Celui ce toate le-a luminat, și pe sfinți purtători de lumină i-a arătat, cei ce întunericul patimilor celor stricătoare de suflet acum l-au alungat cu Duhul, Preacurată, una mult-lăudată.

Irmosul:

«Eva prin boala neascultării a adus blestem înlăuntru; iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece ai înflorit lumii binecuvântarea; pentru aceasta toți te mărim».

LUMINÂNDA

Podobie: Cu Duhul în biserică...

Ați luat harul tămăduirilor de la Dumnezeu, fericiților cei fără de arginți, a vindeca bolile și a tămădui pe toți cei ce aleargă cu credință la dumnezeiescui vostru locaș. Pentru aceasta cu un glas fericim după vrednicie, cinstită pomenirea voastră.

A Născătoarei:

Născut-ai, Preacurată, pe Dumnezeu Cuvântul lui Dumnezeu cel de mântuire lumii, Care a săvârșit înțelepțește rânduiala cea mai bună. Pentru aceasta pe tine toți cu cântări te lăudăm după vrednicie, ca pe ceea ce te rogi către Dânsul, să ne mântuiască pe noi de boli și de primejdiile de tot felul.

A Crucii, a Născătoarei:

Patima ta cea mântuitoare văzând-o, Mântuitorule, ceea ce te-a născut mai presus de fire, tânguindu-se, a strigat: Cum pătimești acestea, Fiul meu? Însă laud patimile Tale.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul 1:

Ale lui Anatolie.

Cei a toată lumea fără de arginți, luând de la Dumnezeu harul tămăduirilor, vindecați fără de arginți patimile sufletelor și ale trupurilor noastre. Pentru aceasta prin voi Hristos dăruind credincioșilor sănătate, luminători neînșelători v-a arătat pe voi lumii. Pe Acela rugați-L să mântuiască sufletele noastre. ÎNTÂI

De la rânduiala cea de sus luând noianul tămăduirilor, tuturor credincioșilor izvorâți vindecări, voi cei fără de arginți. Că mai presus de fire vindecați patimile celor bolnavi, cu doctorii, de taină din vistieriile Duhului, punând înaintea celor ce se chinuiesc doctorii de mântuire. Deci făcându-vă locaș cinstit al Treimii celei de viață începătoare, Care S-a sălășluit arătat întru voi, rugați-vă Ei să mântuiască sufletele noastre.

Ale lui Ghermano, glasul al 2-lea:

Se bucură ceata sfinților în veci, că împărăția cerurilor au moștenit; moaștele lor primindu-le pământul, dă bună mireasmă, căci slugi ale lui Hristos s-au făcut, sălășluindu-se în viața cea veșnică.

Doctori ai celor neputincioși, vistierii de tămăduiri, izbăvitori ai credincioșilor, întru tot măriților cei fără de arginți, pe cei ce strigă din nevoi, și pe cei ce se chinuiesc tămăduiți-i, împreună cu Teodota; rugați pe Dumnezeu cel preabun să ne izbăvească pe noi de cursele vrăjmașului.

Slavă..., glasul al 4-lea:

A lui Teofan.

Izvorul tămăduirilor având, sfinților cei fără de arginți, vindecari dați tuturor celor ce au nevoie. Că de prea mari daruri v-ați învrednicit, de la izvorul cel pururea curgător al Mântuitorului Hristos. Că a zis către voi Domnul, celor ce sunteți împreună-următori cu Apostolii: Iată, v-am dat vouă putere împotriva duhurilor celor necurate, ca să le scoateți și să vindecați toată boala și toată neputința. Pentru aceasta întru poruncile Lui bine-viețuind, în dar ați luat, în dar dați, vindecând patimile sufletelor și ale trupurilor noastre.

Și acum..., a Născătoarei: Podobie: Dat-ai semn...

Bucură-te, scăparea creștinilor și puterea; bucură-te scară cerească; bucură-te vistieria fecioriei; bucură-te Născătoare de Dumnezeu, chivotul cel cuvântător al dumnezeieștii slave; bucură-te lauda lumii și întărirea, chemarea celor căzuți, cortul cel cu totul luminat, sfânt și preafrumos.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Răstignit văzând pe Hristos iubitorul de oameni, și în coastă împuns cu sulița, Preacurata a strigat: Ce este aceasta, Fiul meu? Ce Ți-a răsplătit Ție poporul cel nemulțumitor, în locul celor bune pe care le-ai făcut, și Te grăbești să mă lași fără de fiu, Preaiubite? Mă înspăimântez, îndurate, de răstignirea Ta cea de bunăvoie.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a sfinților, glasul al 8-lea:

Cine nu va admira, cine nu va preamări, cine nu va lăuda cu credință minunile înțelepților și măriților celor fără de arginți? Că și după sfântă mutarea lor, tuturor celor ce aleargă la dânșii le dau din destul tămăduiri. Și cinstitele și sfintele lor moaște izvorăsc har de vindecări. O, doime sfântă! O, capete cinstite! O, înțelepciunea și slava harului ce s-a dat vouă de la Dumnezeu! Pentru aceasta cu cântări să cântăm lui Dumnezeu, Binefăcătorului, Celui ce a arătat pe aceștia spre vindecarea sufletelor și trupurilor noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpână primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: Mucenicii Tăi Doamne...

Nu pot suferi, Fiule, văzându-Te adormit pe lemn, pe Tine Cel ce dai priveghere tuturor, ca celor ce, de demult, pentru rodul neascultării adormiseră cu somn de pierzare, să le dai dumnezeiască și mântuitoare priveghere, a grăit plângând Fecioara, pe care o mărim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după

rânduială și otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Octoih, și din Canonul sfinților, Cântarea a 3-a, pe 4. Prochimen glasul al 4-lea: Sfinților celor de pe pământul Lui... Stih: Mai înainte am văzut pe Domnul înaintea mea... Apostolul din Epistola întâi către Corinteni (XII, 27- XIII, 8): Fraților, voi sunteți trupul lui Hristos și mădulare în parte..., Aliluia, glasul 1: Cât este de bine și cât este de frumos... Evanghelia de la Matei (X, 1, 5-8): în vremea aceea, chemând Iisus pe cei doisprezece ucenici ai Săi...

CHINONICUL

Bucurați-vă drepților întru Domnul; celor drepți se cuvine laudă.