SFÂNTUL ILIE

Și pe Pigasie, Elpidifor și Aftonie și pe Anempodist, pe vitejii luptători și fierbinții ajutători, care izvorăsc har neoprit, și dau îndestulare de nădejde fără de primejdie celor ce cer cu dreaptă credință.

Nici foamea, nici primejdia, nici viața, nici moartea, nici fierberea căldărilor, nici crăpăturile pământului, nici gurile fiarelor nu au putut să despartă vitejia voastră de dragostea lui Hristos, cugetătorilor de răbdare, că uitându-vă neîncetat către Dânsul și numai după El dorind, ați biruit pe vrăjmași.

Cei ce vă bucurați de desfătare, și sunteți plini de lumină, și moșteniți viața cea veșnică, izbăviți de primejdii pe cei ce scapă către voi, și de legături, și de temniță și de tot felul de rele, având îndrăznire către Dumnezeu, și arătând milostivirea cea următoare lui Hristos.

Slavă..., glasul al 6-lea:

LA VECERNIE

Astăzi adunarea mucenicilor cea de cinci lumini, ca o adunare de stele luminoase, luminând pe credincioși, i-a chemat spre veselie de taină. Că astăzi slugile Soarelui celui înțelegător și surpătorii dogmelor celor persienești, pe cei ce cinsteau

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 din Octoih și 3 ale sfinților pe glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Ceata cea cu numărul de cinci a mucenicilor să o lăudăm: pe înțeleptul Achindin

A lui Antonie. pe soarele cel văzut și se închinau focului, pe aceia i-au îndreptat către dreapta credință. Umplând cu sângele lor paharul cel răbdător de patimi, care s-a vărsat pentru Hristos, s-au încununat, și ne îndeamnă pe noi, zicând: Cei ce sunteți iubitori de dreapta credință, veniți de vă ospătați din nevoințele noastre, și vedeți cununile și cinstea; că cel ce va răbda până la sfârșit acela se va mântui, precum a spus Hristos adevărul, ca să vă faceți părtași cununilor noastre și să ne aveți pe noi rugători către Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Scoate-mă, Stăpână, din pântecele chitului, al păcatului celui rău, ceea ce ai cuprins în pântece pe Cel neîncăput. Scapă-mă de viforul cel cumplit al ispitelor, răpește-mă, Fecioară, din furtuna păcatelor, uscând noianul fărădelegilor mele, și încetând năvălirile taberei demonice, cu bunătatea ta dumnezeiască, Preacurată, ca neîncetat să te măresc pe tine cea pururea fericită.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua cea nespurcată și Stăpâna cea fără de prihană, dacă și-a văzut Mielușelul său odinioară înălțându-Se pe Cruce, se văita ca o maică și mirându-se, striga: Ce vedere nouă este aceasta și străină, Fiule preadulce? Cum Te-a dat poporul cel nemulțumitor la judecata lui Pilat? Și Te-a osândit cu moarte, pe Tine, Care ești viața oamenilor? Ci laud pogorârea Ta cea negrăită, Cuvinte.

STIHOAVNA din Octoih. Apoi această stihiră, glasul 1:

Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel.

Strălucit-au razele mucenicilor, celor încincit strălucitoare, întocmai cu numărul fecioarelor. Căci văzând vredniciile lor, strălucim și noi, împărtășindu-ne întru pomenirea lor. Pentru aceasta cu rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, păzește sufletele noastre fără de primejdie din partea vrăjmașului. Și cu mijlocirile lor întărește viața noastră nepizmuită, ca Cel ce izvorăști neîncetat milele Tale cele bogate celor ce Te slăvesc pe Tine, avându-și nădejdea în Tine. Cu rugăciunile lor dăruiește sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., glasul al 2-lea:

Veniți să ne veselim în Domnul astăzi, întru pomenirea purtătorilor de lupte, o iubitorilor de prăznuire. Veniți să-i lăudăm pe ei cu laude în taină, zicând: Bucură-te Achindine, bucură-te Pigasie, bucură-te Anempodiste, bucură-te Elpidifore, bucură-te Aftonie, care ați cufundat în prăpastie înșelăciunea idolilor, și pe Hristos Domnul ați propovăduit luminat, în priveliște. Pentru aceea, preafericiților și mult-pătimitorilor, nu încetați a vă ruga pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub sfânt acoperământul tău. ați propovăduit, pe Acela ca pe un bun rugați-L să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei:

Caută-l la sfârșitul cărții.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul sfântului (de două ori), Slavă... Și acum..., al Născătoarei, de la glasul troparului sfântului.

Sedelnele de rând din Octoih.

Psalmul 50

CANOANELE

Amândouă din Octoih, și ale sfinților pe 4.

Canonul sfinților

A Crucii, a Născătoarei:

Alcătuire a lui Teofan.

Podobie: Când de pe lemn...

Cântarea I, glasul al 4-lea:

Văzându-te cea neispitită de bărbat pe Tine, Iisuse, spânzurat pe lemnul Crucii, plângea și zicea: Fiule preadulce, pentru ce m-ai lăsat singură pe mine, ceea ce Te-am născut, Cel ce ești lumina cea neapropiată a Tatălui celui fără de început? Grăbește și Te preamărește, ca să câștige dumnezeiasca mărire, cei ce slăvesc dumnezeieștile Tale patimi.

Irmosul:

TROPARUL, glasul al 2-lea:

Purtătorilor de lupte ai Domnului, fericit este pământul care s-a adăpat cu sângele vostru și sfinte locașurile care au primit trupurile voastre. Că în priveliște pe vrăjmași ați biruit, și pe Hristos cu îndrăznire

«Deschide-voi gura mea, și se va umple de Duh, și cuvânt răspunde-voi împărătesei Maici, și mă voi arăta luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei, bucurându-mă».

Apărători fericiți ai Preasflntei Treimi, într-o unire v-ați arătat închinători cinstitei Treimi, și stați înaintea scaunului, cei ce sunteți sprijinitori celor ce aleargă la voi.

Neîncetat izvorâți harul fără de primejdie sfinților, dându-l tuturor celor ce se apropie de voi cu credință, îmblânzind toată primejdia și toată întristarea și furtuna și tulburarea.

Slavă...

Fiind încinși cu puterea cea nebiruită, sfinților, nu ați socotit slăbiciunea trupului, și arătându-vă cu cugetul neînspăimântați, ați îndrăznit focului și chinurilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Tu singură, Mireasă a lui Dumnezeu, ai purtat în brațe pe Cel ce S-a făcut trup și șade întru cele din înălțime. Că tu te-ai arătat, din toate veacurile, locaș vrednic Atotțiitorului.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Nu întru înțelepciune...

Intărindu-vă cu puterea lui Hristos, preabunilor, și cu cuget întărit pătimind, ați trecut prin foc și prin apă către cele cerești.

Întărindu-vă cu nădejdea cea neschimbată a celor ce vor să fie, ați disprețuit durerile cele de acum, cu cuget bărbătesc, prealăudaților mucenici.

Slavă...

Întocmai cugetând cu cei trei tineri, prealăudaților, v-ați arătat stingând focul trufiei celei persienești, fiind rourați cu roua Duhului.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine câștigându-te ocrotitoare singură, Maica lui Dumnezeu, la tine punându-ne nădejdile ne mântuim, și către tine scăpând, Stăpână, suntem păziți.

Irmosul:

«Nu întru înțelepciune, în putere și în bogăție ne lăudăm; ci întru Tine, înțelepciunea Tatălui cea ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni».

CONDACUL, glasul al 2-lea:

Podobie: Pe propovăduitorii cei tari...

Pe mucenicii cei binecredincioși și de Dumnezeu purtători, ca pe cei ce toate cele de pe pământ le-au disprețuit, i-ai primit întru desfătarea bunătăților Tale și în odihnă: Pe Achindin, Pigasie, Anempodist, cu ei și pe Aftonie și pe Elpidifor, însuți Cel ce ești preabun.

SEDEALNA, glasul al 4-lea: Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Spăimântatu-s-a odinioară popoarele cele fără de lege, văzând bărbăția sufletelor voastre, mucenicilor, și crezând în Domnul strigau: Slavă Ție, Hristoase Atotputernice, că Tu ești Dumnezeu și afară de Tine nu știm pe alt Dumnezeu, Cel ce lucrezi minuni preaslăvite întru sfinții Tăi mucenici. Cu ale lor rugăciuni, Mântuitorul lumii, luminează pe cei ce Te laudă.

Slavă..., glasul al 8-lea:

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Pe Mielușelul și Stăpânul și Mântuitorul, văzându-L Mielușeaua pe cruce pe nedrept spânzurând, striga tânguindu-se: Lumea se bucură mantii indii-se, iar pântecele meu arde văzând omorârea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea milei, îndelung-răbdătorule Doamne, adâncul milei. Dar înviază din morți și apără turma Ta de toată primejdia, ca un Dumnezeu atotputernic.

Fără de primejdii au săvârșit călătoria dreptei credințe, pătimind în priveliște, cei cu bună laudă, fiind întăriți cu nădejdea cununilor, că pe cei potrivnici i-au omorât de tot, săvârșindu-și fără oprire biruința lor. Drept aceea, totdeauna izvorăsc din destul mulțime de tămăduiri, celor ce cer cu credință. Acestora să strigăm cu credință: Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greșeli, tuturor celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe înțelepciunea și Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L în chip de negrăit, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cel ce ține lumea; și în brațe ai avut pe Cel ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor și Făcătorul făpturii și Domnul. Pentru aceasta te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, și cu credință te măresc, ca să mă izbăvesc eu de greșeli, când voi vrea să stau înaintea feței Ziditorului meu, Stăpână Fecioară curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruiești, că poți toate câte le voiești.

Cântarea a 4-a:

Irmosul:

«Cel ce șade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor ușor a venit, Dumnezeu cel Preaînalt, prin palmă curată, și a mântuit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale!».

Luminându-vă cu frumusețea pătimirii celei alese, v-ați arătat luminători, mucenici ai lui Hristos, luminând cu raze prealuminate pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale!

Jertfelnic s-a făcut sângele mucenicilor și adevărată jertfă cu bun miros lui Dumnezeu, Care dă tuturor neîncetat izvorul tămăduirilor, cel ce izvorăște fără de primejdie.

Cu rugăciunile voastre cele către Hristos alungați năvălirea supărărilor și a primejdiilor celor de multe feluri, de la cei ce săvârșim cu osârdie preasfințita și de toți prăznuita pomenire a voastră, vrednicilor de laudă.

Slavă...

Surpând necredința înșelăciunii idolilor, și arătând cu fapta lucrarea Dumnezeului tuturor cea făcătoare de viață, strigați de-a pururea, cinstiților: Slavă, Hristoase, puterii Tale!

Și acum..., a Născătoarei:

Armă preatare te punem înainte împotriva vrăjmașilor la toată nevoia, și alungând vătămarea primejdiilor celor cumplite, de viforul eresurilor scăpăm, Maica lui Dumnezeu.

Cântarea a 5-a:

Irmosul:

«Necredincioșii nu vor vedea slava Ta, Hristoase, dar noi pe Tine Unul-Născut, strălucirea slavei Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm pe Tine, Iubitorule de oameni».

Pe tine te-ai adus lui Dumnezeu Aftonie, înfruntând cu tărie cugetul cel fără de Dumnezeu al tiranilor, mărite, și astfel ai alergat către lumina credinței, veselindu-te.

Învățându-te patima lui Hristos, Aftonie, pentru El ți s-a tăiat capul, preabunule, și te-ai sârguit către veselia cea fară de sfârșit și către desfătarea cea nemuritoare.

Fiind întărit pe nădejdea cea neclintită, și disprețuind cele veselitoare de pe pământ, preaînțelepte Elpidifore, te-ai întraripat cu dragostea frumuseții celei curate.

Slavă...

Învrednicitu-te-ai, mărite mucenice Achindine, de sfârșit fericit și de desfătare negrăită în corturile cele din ceruri, că neabătut ai alergat pe calea pătimirii.

Și acum..., a Născătoarei:

Răsărind din tine Soarele cel înțelegător, către toți s-au întins razele Dumnezeirii Sale luminat, Născătoare de Dumnezeu Stăpână, pentru aceea toți te mărim.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas...

Disprețuind cele trecătoare și stricăcioase, v-ați învrednicit a vedea cele nestricăcioase; ci scăpați de supărări și de nevoi, pe cei ce vă cheamă pe voi în ajutor, nebiruiților.

Milostiviți-vă cu rugăciunile voastre, preamăriților mărturisitori ai Treimii celei stă pâri ito a re, să se dezlege cei legați și cuprinși în temnițe fără de scăpare.

Slavă...

Dându-se pe sine pentru Tine vitejii la moarte, Mântuitorul meu, au găsit nemurire; și s-au făcut izbăvitori pentru cei înviforați și pentru cei din primejdii și din nevoi.

Și acum..., a Născătoarei:

Rupe zapisul greșelilor mele, Fecioară, dăruindu-mi scăpare de întristare și de patimile care m-au cuprins; și păzește-mă totdeauna fără de vătămare, Stăpână.

Irmosul:

«Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curățindu-se, cu Sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta».

CONDAC, glasul al 4-lea: Podobie: Cel ce Te-ai înălțat...

Cu podoaba Treimii strălucind, dumnezeiască ceată, cea cu cinci raze a celor pătimitori, năvălirile tiranilor cele cumplite le-au slăbit, fără de pizmă, fără primejdie, fără de sminteală, harul tuturor izvorându-l, cu nădejde, dumnezeiește, celor ce vin cu dragoste printr-înșii la Ziditorul tuturor, Hristos Dumnezeul nostru.

ICOS

Sufletul meu cel întinat curățește-l cu izvorul milei iubirii Tale de oameni, îndurate, și cu lumina ceea ce pururea strălucește luminează-l, ca să laud ceata cea în cinci numărată, adunarea mucenicilor Tăi, pe Achindin și pe dumnezeiescul Pigasie, împreună cu Elpidifor și cu Aftonie, pe viteazul Anempodist, pe cinstiții purtători de lupte. Care toată asuprirea chinurilor bărbătește cu dragostea Ta arătat o au îndurat, Cuvinte, jertfa cuvântătoare aducându-se pe sine Ție, Ziditorului tuturor, lui Hristos Dumnezeului nostru.

SINAXAR

în această lună, în ziua a doua, pomenirea nevoinței Sfinților mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor și Anempodist.

Acești sfinți erau din pământul Persiei, fiind mai de frunte și mai de cinste lângă Sapor, regele perșilor, și erau întăriți în dreapta credință. Dar fiind prinși, au fost bătuți și chinuiți. Dar începând regele să hulească pe Hristos, sfinții l-au făcut mut și apoi i-au dezlegat din nou gura. Apoi i-au întins pe paturi de fier arse în foc, dar pogorându-se ploaia a stins focul. Iar ei prin rugăciuni au surpat jos idolul lui Die. Pentru aceea i-au supus la felurite chinuri și din multe ieșind nevătămați au pricinuit îmbrățișarea credinței în Hristos de către mulți, care pentru aceasta au fost uciși.

Tot în această zi, pomenirea sfinților celor din adunarea sfatului, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților mucenici Eudoxie, Agapie și alți opt sfinți.

Aceștia erau ostași în Sevastia, pe vremea împăratului Liciniu. Și fiind cercetați de căpetenia orașului, Auxanie, și de Marcel ducele, și de Marcu Agricolau, și supunându-se la chinuri nebiruite, au fost dați focului, în care și-au dat sufletele lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor mucenițe Chiriachi, Domnina și Doamna, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului părintelui nostru Marcian cel de la Cir.

Acest cuvios părinte Marcian era de loc din Cir. Și lăsându-și patria și strălucirea neamului său, s-a dus în mijlocul pustiei și acolo, făcându-și o chilioară atât de mică încât să-i acopere numai trupul, s-a închis în ea purtând haine de păr de capră. Iar hrana sa era în toată seara douăzeci și patru de dramuri de pâine. Bea încă și apă atât de puțină încât numai să trăiască. Și după ce a trecut câtva timp, a câștigat doi ucenici: pe Eusebie, care a și rămas moștenitor al colibei sale, și pe Agapitos, care această îngerească petrecere a sădit-o de al doilea la Apamia. Căci și acești doi și-au făcut mici colibe și se linișteau în ele. Cuviosul Marcian, închis fiind pururea, n-a folosit niciodată sfeșnic, ci lumina dumnezeiască îi strălucea lui în timpul nopții și-i arăta alcătuirea literelor, încât vedea și citea, căci avea cu sine și o mică Psaltire. Dar odată a ieșit din pustiul din jur un balaur mare, care îngrozea pe sihastrii cei împreună cu sfântul, că va pricinui moarte și stricăciune. Iar sfântul cu degetul a însemnat cruce peste balaur, iar cu gura a suflat spre el, și așa cum paiele ce rămân în țarină după seceră sunt topite de foc, asemenea și balaurul acela degrab în mai multe bucăți s-a sfărâmat. Odată au venit la el Flavian, episcopul Antiohiei, și episcopul Cirului și alți episcopi și însemnați bărbați și cuvântători care, punându-i lui înainte multe ziceri din dumnezeiasca Scriptură, îl rugau să iasă afară din chilie, pentru folosul fraților. Iar sfântul nici a le auzi acestea n-a suferit, ci a rămas în chilie închis. Acesta a întors pe mulți din felurite eresuri la adevărata credință.

Odată, sora sfântului cea după trup, luând în cetatea Cirului unele bucate potrivite pentru acest fel de pustnic, și luând împreună și pe fiul ei, s-au dus la cuviosul. Iar el pe sora sa n-a voit să o vadă, iar pe fiul ei și nepotul său l-a primit cu bucurie, fără să primească de la ea vreun dar. Iar nepotul său cu stăruință îl ruga ca să primească cele ce-i adusese maică-sa. Dar cuviosul l-a întrebat: Când ați venit către mine, câte mânăstiri și colibe pustnicești ați trecut? Și cărora ați dat din darurile voastre? Iar nepotul i-a răspuns că nimănui nu au dat nimic. Atunci cuviosul i-a zis: Mergeți înapoi având cu voi cele ce mi-ați adus. Căci pentru fireasca rudenie, și nu pentru dragostea și apropierea cea către Dumnezeu ați adus mie acestea. Minunatul acesta Marcian s-a arătat către toți mare și vestit, nu numai la cei de aproape cu locuința fiind dorit, ci și la cei mai de departe. Și, fiindcă a aflat că mulți se luptau și se certau ca să ia trupul său după moarte și își gătiseră și lăzi și sicrie, ca sâ-l pună pe el și zidiseră chiar biserici în numele lui, a jurat pe întâiul său ucenic ca să ascundă după moarte trupul său în loc tainic, departe de chilia sa; și acestea rânduindu-le s-a mutat către Domnul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmosul:

«Cel ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam și ai ucis pe haldeii care fără dreptate vânau pe cei drepți, Prealăudate Doamne, binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri».

Precum ai izbăvit din văpaie pe cei trei tineri cu dreaptă credință, așa și acum ai păzit în cuptorul focului pe luptătorii care strigau cu un cuget către Tine: Dumnezeul părinților, binecuvântat ești.

Împărți daruri din destul, și izvorăști minuni mucenicilor Tăi, Hristoase, lucrând dimpreună cu ei, și ajutorându-i ca un milostiv, și arătându-Te celor ce-Ți cântă Ție: Dumnezeul părinților, binecuvântat ești.

Slavă...

Mulțimi de mucenici, adunându-vă cu adevărată credință, v-ați adus lui Hristos, și faceți arătare de minuni preamărite, cântând: Dumnezeul părinților, binecuvântat ești.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiind izbăviți prin tine de blestemul strămoșilor și mutați către desfătarea cea veșnică, strigăm ție: Bucură-te, preamărită Stăpână, cea care ai născut nouă pe Dumnezeu întrupat.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioși...

Sosit-a praznicul cel sfânt al mucenicilor, lumea cu bucurie luminând, pe toți veselind și strălucind, luminează pe cei ce cântă cu credință: Pe Domnul lăudați lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Fiarelor celor sălbatice și prăpăstiilor și chinurilor ați îndrăznit, fericiților, având întru ajutor pe Domnul slavei cel nebiruit, Căruia acum strigăm: Pe Domnul lăudați lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Pe voi, vitejilor purtători de lupte, Achindine, Pigasie, Aftonie, Anempodiste și pururea pomenitule Elpidifore avanei u-vă zid nemișcat, pe Domnul lăudăm neîncetat, și-l preaînălțăm întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Împodobindu-vă cu cununa biruinței și strălucind cu diadema frumuseții, după fericitul sfârșit ați luat în ceruri strălucirea cea neînserată, mucenicilor, strigând: Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu gura și cu mintea socotindu-te, Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine cea fără de prihană. Că ai născut, Preacurată, pe Făcătorul și Domnul și împăratul Hristos îmbrăcat cu trup. Pentru aceea te lăudăm pe tine, Fecioară, și te preaînălțăm întru toți vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.

«Pe tinerii cei binecredincioși în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Atunci fiind închipuită, iar acum săvârșită; pe toată lumea ridică să-ți cânte ție: Pe Domnul lucrurile lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii».

Cântarea a 9-a:

Irmos: Eva prin boala...

Ostenelile voastre cele de pe pământ le-a primit veselia cea cerească, unde cetele mucenicilor și ostile celor fără de trup și toată adunarea celor întâi-născuți, se veselesc împreună întru cele cerești.

Din scârbele cele nesuferite și din nevoi izbăviți, preafericiților, pe toți cei ce prăznuiesc cu credință sfântă pomenirea voastră, cerându-ne pace și liniște și mântuire, preacinstiților.

Slavă...

Fiind luminați cu lumină din destul, și strălucind cu harul răbdătorilor de patimi, rugați-vă Dătătorului de bine, să dea dezlegare de păcate și de griji, celor ce s-au îndulcit de ospăț împreună cu noi, și care aleargă către voi.

Și acum..., a Născătoarei:

Eva a fost izgonită de la lemnul vieții, fiind oprită de la gustarea lui, iar tu, Născătoare de Dumnezeu, ai născut lumii Viața cea mai înainte de veci, dăruindu-ne prin credință lucrarea cea purtătoare de viață.

Irmosul:

«Eva prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, prin Odrasla purtării în pântece, ai înflorit lumii binecuvântare. Pentru aceasta toți te mărim, Stăpână».

LUMINÂNDA

Podobie: Femei ascultați glas...

Fără de primejdie izvorâți fără oprire harul tămăduirilor și cu îndestulare celor ce cu nădejde săvârșesc pomenirea voastră, sfinților. Ci și acum izvorâți-ne tămăduiri, prealăudaților, celor ce cu dragoste vă cinstim pe voi purtătorilor de lupte, cei cu numărul de cinci.

Slavă..., asemenea:

Pe Achindin și pe Pigasie și pe Elpidifor, dimpreună cu Aftonie și pe Anempodist să-i lăudăm cu cântări. Că defăimând înșelăciunea perșilor cea deșartă, și răni și bătăi pentru Hristos răbdând, negrăită mărire au câștigat.

Și acum..., a Născătoarei:

Înnoit-ai firea strămoșului care era stricată, zămislind mai presus de fire și născând fără ispită de bărbat pe Ziditorul a toată firea, de Care întărindu-se cetele mucenicilor au pătimit, lăudându-te pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești începătura mântuirii noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Stând lângă Cruce, Preacurată, și văzând pe Fiul tău pe lemn întins fără de suflet, tânguindu-te ca o maică te văitai, plângând și zicând: Ce minune este aceasta? Că Tu, Ziditorul lumii, ai îndurat a Te sui pe Cruce.

STIHOAVNA din Octoih.

Apoi stihira, glasul al 2-lea:

Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel.

Cu izvorârea sângiuirilor vopsindu-ți trupul, fără de primejdii ai trecut pe calea muceniciei, răbdătorule de patimi Achindine. Pentru aceea, încingându-te cu dumnezeiască putere, ai tăiat meșteșugurile vrăjmașului. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 4-lea:

Făclia cea cu cinci lumini a luptătorilor, ca într-o pădure de lemne, precum zice David, cu toporul a tăiat înșelăciunea vrăjmașului, și mărturisind pe Hristos înaintea împăraților, neîncetat se roagă pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei: Podobie: Ca pe un viteaz...

Fericimu-te, Preacurată, care ai smuls pe om din adâncul răutății și al deznădăjduirii; te laud pe tine, Mireasă a lui Dumnezeu cea pururea fericită, și măresc preacurată nașterea ta cea negrăită, că ai născut pe Mântuitorul lumii, și ai slobozit omenirea din blestemul cel strămoșesc, Fecioară.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă Te-a văzut pe Cruce pironit, Doamne, Mielușeaua și Maica Ta, se mira și striga: Ce vedere este aceasta, Preaiubite Fiule? Acestea Ți-a dat Ție răsplătire poporul cel necredincios și fără de lege, care s-a îndestulat de multe minuni ale Tale? Însă slavă pogorârii Tale celei negrăite, Stăpâne.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și otpustul.

LA LITURGHIE

Prochimen, glasul al 5-lea: Tu, Doamne vei păzi..., Stih: Miluiește-mă, Doamne, că a lipsit... Apostolul din Epistola către Evrei (XII, 1-10): Fraților, având împrejurul nostru... Aliluia, glasul al 4-lea: Strigați Domnului tot pământul... Stih: Că ne-ai cercat pe noi...

Evanghelia de la Matei (X, 16-22): Zis-a Domnul ucenicilor Săi: iată Eu vă trimit pe voi...

CHINONICUL

Bucurați-vă drepților întru Domnul; celor drepți se cuvine laudă.