SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stilurile pe 6: 3 ale mucenicilor și 3 ale înnoirii.

Stihirile mucenicilor, glasul al 5-lea

Podobie: Bucură-te, cămara...

Bucură-te treime a Treimii, locașurile cele curate ale virtuților, paharele care revarsă vinul dreptei credințe, care veselesc inimile noastre, sânii care izvorăsc laptele vindecărilor, stelele care luminează lumina adevărului și marginile lumii le strălucesc cu luminări; mucenicilor cei cu nume mare, cei ce ați micșorat noaptea necunoștinței și ați luminat cugetele tuturor. Rugați-vă lui Hristos să dea sufletelor noastre mare milă.

Bucură-te, sfințite Achepsima, Aitala și Iosife, vrednicilor de laudă, cei ce prin cunoștință dumnezeiască cu dumnezeiescul foc ați stins rătăcirea necredincioșilor, prin care cei ce slujesc soarelui și stelelor, afară din lege s-au înecat de tot și au încetat istețimea vrăjitorilor. Mucenici cei pururea cinstiți voi ați fost apărători ai Treimii, lumină celor din întunericul necunoștinței, jertfa a Arhipăstorului celui adevărat, a lui Hristos, Care S-a jertfit și a dat lumii mare milă.

Toată năvălirea relelor ați suferit-o cu gând preaviteaz, fiind puși, înțelepților, pe cai, ați fost purtați ca o povară spre multa încercare a chinurilor. Dar fiind tăiați, cu toiege bătuți și cu chinuri cumplit munciți, nu v-ați supus și nu v-ați lepădat de Dumnezeu. De aceea vi s-a adus cununa biruinței, și v-ați numărat în chip vădit în cetele mucenicilor. Cu care dimpreună cereți să dea sufletelor noastre mare milă.

Alte stihiri, ale Sfântului Gheorghe,

glas și podobie, aceleași:

Bucurându-te ai mers la lupte, cu mișcări de sineți pornite, și spăimântând tot cugetul cu răbdarea ta, și semețiile tiranilor călcându-le, te-ai mutat către petrecerea cea luminată a îngerilor, dănțuind împrejur împreună cu ei și veselindu-te; și cu folosirile tale, Preafericite Mucenice Gheorghe, mântuind totdeauna pe cei ce te cinstesc pe tine cu credință, și din milostivire plecându-te spre tânguirile săracilor, te rogi lui Hristos, Celui ce dăruiește lumii mare milă.

Vino către noi cei ce te lăudăm și suntem scârbiți, ca să ne fii ajutător: ușurând ostenelile supărărilor celor cumplite și ridicând greutatea; cârmuindu-ne și păzindu-ne, și mântuindu-ne, Gheorghe; și aducându-ne către Domnul prin credință, și îndreptându-ne către poruncile Celui ce ne-a zidit; ca prin bunătatea Lui viețuind, toți să câștigăm dumnezeieștile răsplătiri în ceruri, lăudând pe Hristos, Care dă lumii mare milă.

Mare și minunată cu adevărat este propovăduită lauda muceniciei tale celei nespuse, mărite mucenice. Căci ca un biruitor luminat, alergi în toată lumea, vrednicule de laudă Gheorghe. Și fiind împodobit cu dumnezeieștile faceri de minuni, vindeci și tămăduiești bolile cu rugăciunile tale pe cei ce pătimesc. Pentru aceea, te cunoaștem ca pe un ajutor fierbinte și preafericit făcător de bine, și ca scăpare tuturor celorlalți. Roagă-te lui Hristos să dea sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., glasul al 6-lea:

După vrednicia numelui ai viețuit, viteazule Gheorghe. Că luând Crucea lui Hristos pe umeri, ai lucrat bine pământul cel înțelenit de înșelăciunea cea diavolească. Și credința idolilor cea spinoasă dezrădăcinând-o, ai sădit vița dreptei credințe. Pentru aceea izvorăști vindecări credincioșilor celor din toată lumea și te-ai arătat drept lucrător al Treimii; rugămu-ne ție: Roagă-te pentru pacea lumii și pentru mântuirea sufletelor noastre.

Și acum..., a Născătoarei-învierii:

Cine nu te va ferici, Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda, Preacurată, nașterea ta? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Același din tine cea curată a ieșit, în chip de negrăit întrupându-Se. Din fire Dumnezeu fiind și cu firea om făcându-Se pentru noi. Nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată, cu totul fericită, să miluiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Sfântului Gheorghe,

glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz între...

Răbdătorule de patimi Gheorghe, împreună-vorbitorule cu îngerii și împreună-locuitorule cu mucenicii, scăparea de totdeauna a celor scârbiți, fii mie, celui ce sunt în noianul vieții, liman de mângâiere. Și te rog îndreptează viața mea, ca, fără îndoială, cu credință, să fericesc nevoințele tale cele mai presus de fire.

Stih: Dreptul ca finicul va înflori și ca cedrul din Liban se va înmulți.

Pe mine cel ce înot în mare și pe cale călătoresc, și când adorm în noapte păzește-mă, priveghind luminează mintea mea, Gheorghe, și mă îndreptează a face voia Domnului, ca să aflu mântuire la ziua judecății, pentru cele ce am făcut în viață, alergând la acoperământul tău.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel.

Cu platoșa credinței și cu pavăza harului, și cu sulița Crucii fiind îngrădit, te-ai făcut nebiruit de potrivnici, Gheorghe. Și ca un ostaș dumnezeiesc, biruind taberele demonilor, dănțuiești împreună cu îngerii; iar pe credincioși păzindu-i îi sfințești și mântuiești pe cei ce te cheamă pe tine.

Altă stihiră, glasul al 6-lea,

a lui Efrem Carias.

Stih: Sfinților celor de pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânșii.

Cei trei tineri, care au fost păziți în Persida nearși, s-au făcut închipuire unirii voastre cea cu trei lumini, și a muceniciei pentru Hristos și pentru Treimea cea de negrăit, mai presus de ființă. Că precum aceia au îndrăznit văpăii, netă când necinste lui Dumnezeu, asemenea și voi ați ales a muri, nedespărțindu-vă de dragostea lui Hristos. Și precum pe aceia i-a răcorit în văpaie cel de-al patrulea ce s-a arătat, în același chip și pe voi Hristos, Cel ce este unul din Treime, v-a primit în loc răcoros. Achepsima, dimpreună cu Iosif și Aitala, de Dumnezeu primitorilor, rugați-vă pentru sufletele noastre. ghe, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glasul 1:

Taina cea din veac ascunsă...

Purtătorule de lupte Gheorghe, după mântuitorul cuvânt, ca un grăunte de grâu căzând pe pământ prin sfârșitul cel mucenicesc, și după însuși numele tău lucrând pământul cu harul lui Dumnezeu, Cel ce S-a sălășluit întru tine, astăzi ca un spic frumos, rod mult-roditor ne-ai dat. Haruri izvorând prin mutarea cinstitelor tale moaște din mormânt, dând tămăduire celor ce se închină lor cu credință. Și pentru noi care te cinstim, cerând pace și mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Rugăciunile păcătoșilor primindu-le, nu trece cu vederea suspinele celor scârbiți, rugând pe Cel din curate sângiurile tale, ca să ne mântuiască pe noi, Preasfântă Fecioară.

Troparul, glasul al 4-lea: Mucenicii Tăi, Doamne...

Slavă..., al sfântului, asemenea:

Ca un izbăvitor al celor robiți, și celor săraci apărător, neputincioșilor doctor, împăraților ajutător; purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheor-Și acum..., troparul Născătoarei-Invierii:

Caută-l la sfârșitul cărții.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul sfântului (de două ori), Slavă... Și acum..., al Născătoarei, de la glasul troparului sfântului.

După întâia Stihologie,

Sedealna, glasul 1.

Podobie: Mormântul Tău...

Dumnezeiescul biruitor și viteazul diamant, Gheorghe, pe noi împreună ne cheamă, să lăudăm dumnezeiasca lui nevoință și arătarea cea de a doua din mormânt a dumnezeieștilor lui moaște, din care izvorăște vindecare tuturor sufletelor Și trupurilor (de două ori).

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Primește, Curată, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, pe dumnezeiescul nevoitor și al nostru apărător, pe măritul Gheorghe, și amândoi rugați-vă Domnului să dea nouă pace și unire, și sufletească mântuire și îndreptare vieții.

După a doua Stihologie, Sedealna,

glasul al 3-lea:

Podobie: De frumusețea fecioriei...

Iarăși a răsărit pomenirea ta cea de peste an, Mucenice Gheorghe mult-nevoitorule, și veselește inimile credincioșilor, prealăudate. Deci, pe tine te rugăm, cei ce săvârșim pomenirea ta, roagă după obicei pe Domnul cel îndurător să ne dea nouă curățire de greșeli și mare milă.

Slavă..., glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Pomenirea cea prăznuită pretutindeni, Gheorghe, a cinstitei așezării moaștelor tale a ajuns la marginile lumii. Deci toți adunându-ne împreună, cu fețe luminate, cu cântări de Dumnezeu grăitoare, lăudăm pe Mântuitorul, Cel ce te-a dăruit pe tine nouă, folositor preabun.

Și acum..., a Născătoarei:

Sfântă a lui Dumnezeu mireasă, Maică neispitită de bărbat, neîncetat roagă pe Fiul tău și Dumnezeu, să-I fie milă de robii Săi. Căci după Dumnezeu, cu a ta ocrotire ne îmbogățim, și pe tine neîncetat, Maică Fecioară, în cântări lăudându-te, cu credință te mărim.

Cântarea I, glasul 1:

Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare...

Fiind luminați, mucenicilor, cu strălucirile Celui în trei lumini, izbăviți-ne de întunericul păcatului și de patimi, pe noi cei ce cinstim cu dreaptă credință această preasfînțită pomenire a voastră.

Fiindu-vă gândul plecat, preasfintilor, cu legile Stăpânului și Dumnezeului, bărbătește v-ați abătut de la legile care poruncesc a face fărădelege. Drept aceea pătimind, după lege, ați câștigat mărire.

Adusu-v-ați jertfe preacurate lui Hristos, cu junghiere de bunăvoie, preafericiților mucenici, făcându-vă slujitori sfințiți și jertfitori Celui ce cu a Sa junghiere de bunăvoie a înviat lumea.

A Născătoarei:

Ceea ce ai născut pe Dumnezeul cel necuprins, cuprins în trup, făcându-Se trup din multa bunătate, Fecioară, roagă-L să mântuiască din primejdii pe robii tăi.

Psalmul 50 Alt Canon, al Sfântului Marelui Mucenic

Gheorghe.

CANOANELE

Cântarea I, glasul al 4-lea:

Din Octoih unul, cu Irmosul pe 6, și ale Irmos: Celui ce a povățuit...

sfinților 2, pe 8.

Lipsa și neputința gândului meu, cu cinstită rugăciunea ta cea fierbinte prefă-o,

CANONUL mucenicilor

Alcătuire a lui Iosif. sfinte, făcând-o puternică, pentru ca să laud preasfântă prăzii ui rea ta.

Cel ce este înălțat în amândouă bunătățile, a faptei și a cuvântului, nu poate să nu laude minunile tale, Gheorghe. Că ești viteaz prea ales și ostaș nebiruit.

Slavă...

Lupta ta cea cinstită nu poate fi cuprinsă cu nici un fel de laude, luptătorule. Că mă întunec și mă tem și nu mă pricep, și mă sfîesc a mă atinge cât de puțin de faptele tale, purtătorule de lupte.

Și acum..., a Născătoarei:

Născând pe Mântuitorul tuturor, ceea ce ești bună, ai îndreptat căderea vieții; că ai născut Viața care ne pricinuiește nouă tuturor iertare păcatelor, cu rugăciunile tale.

Catavasie: Deschide-voi gura mea... Irmos: însuți Cel ce știi neputința...

Arzând patimile cu focul strălucirii, Preasfințite Achepsima, mai înainte de încercarea luptei, ai fost jertfit de cei fără de lege ca un berbec preaales, sfințind mulțimile credincioșilor cu curgerile sângiurilor.

Fără drept fiind chinuit, înțelepte, și zdrobit cu toiege, și cumplit sfâșiat cu chinurile, nu te-ai lepădat de dumnezeiescul nume, n-ai jertfit focului, Iosife preaalesule, fiind înfierbântat cu râvna credinței.

Bătut fiind pe spate și pe piept fără de milă, răbdai Aitala, ca și cum ar fi pătimit altul, căci cu gândul desăvârșit priveai, mucenice, către Dumnezeu, Cel ce poate mântui pe cei ce cred cu tot sufletul în El, prealăudate.

A Născătoarei:

Din tine ne-a răsărit nouă Soarele cel neapus, ceea ce ești fără prihană, cu străluciri luminătoare luminând lumea, cea biruită de întuneric, care era la pierzare de înșelăciunea vrăjmașului, Preasfântă Fecioară, mireasa lui Dumnezeu.

Alt Canon

Irmos: Cel ce întărește tunetul...

Nesuferind a vedea focul înșelăciunii arzând în vâlvătăi, sfinte, ca râvnitorul Ilie înfruntând pe cel fără de lege, ziceai: Nu este alt Dumnezeu în afară de Dumnezeul nostru.

Focul Cuvântului care a venit să arunce în lume toate, atingându-se de sufletul tău, fericite, nu te lăsa nicicum a răbda, și cu fierbințeală strigai: Hristos este întărirea mea.

Slavă...

Arătându-ți feluri de chinuri tiranul, a socotit că va înfricoșa sufletul tău cel neînfricoșat, gânditorule de Dumnezeu; iar tu strigai cu tărie: Hristos este întărirea mea. bărbătește au îndrăznit. Pentru aceasta, dau celor bolnavi tămăduiri, ca cei ce au luat dar, rugându-se neîncetat pentru noi toți.

SEDEALNA mucenicilor,

glasul al 8-lea:

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Pe înțelepciunea și...

Văzându-te proorocul munte înalt, având vârful mai înalt decât toți munții, decât cetele îngerești, zicea că Fecioara va naște mai presus de fire.

Iosif viteazul luptător, Achepsima pierzătorul înșelăciunii și Aitala strălucitul luptător cel nebiruit, stelele cele luminoase ale credinței, să fie lăudați astăzi în cântări, cu adevărat după vrednicie. Că aceștia au întunecat înșelăciunea perșilor, neslujind soarelui, nici închinându-se focului, către care cu credință să strigăm: rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, să dea iertare de greșeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

CONDAC, glasul al 2-lea: Podobie: Căutând cele de sus...

Cele dumnezeiești de taină le-ai învățat, înțelepte, cu cinste, jertfă primită ai fost, de Dumnezeu fericite. Că paharul lui Hristos ai băut cu mărire, Sfinte Achepsima, cu cei împreună-pătimitori cu tine, rugându-te neîncetat pentru noi toți.

Icos

Inima mea cea uscată de multe greșeli, Iisuse atotputernice, cu ploile bunătății Tale, arat-o de roadă aducătoare prin fapte bune; și dă luminare cunoștinței gândului meu, ca să laud, bucurându-mă, pe ierarhul și de chinuri purtătorul Achepsima cel mare, împreună cu Aitala viteazul, și cu Iosif preafericitul. Că întru Tine nădăjduind, spre felurite chinuri

Slavă..., a Sfântului Gheorghe:

Fiind întrarmat cu semnul Crucii, cu acela ai surpat bărbătește toată puterea tiranilor, ca un luptător pentru credință, și cununile biruinței ai luat de la Dumnezeu. Iar acum prin cinstitele moaștele tale vindeci, de trei ori fericite, toate patimile sufletelor și ale trupurilor, tuturor celor ce aleargă la tine cu credință și cu dragoste, pururea pomenite luptătorule Gheorghe; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Laudă de mulțumire după datorie aduc ție, Stăpână, ca văduva doi bani, pentru toate harurile tale. Că tu te-ai arătat acoperământ și ajutor, scoțându-mă totdeauna din încercări și din necazuri. Pentru aceea, ca din mijlocul cuptorului celui cu văpaie izbăvindu-mă de cei ce mă necăjesc, strig către tine din inimă: Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi, rugându-te Fiului tău și Dumnezeu să mi se dea iertare de greșeli, că pe tine te am nădejde eu, nevrednicul robul tău.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Munte umbrit cu darul...

Cu cuvintele dumnezeieștii cunoștințe, tare ai biruit pe vrăjmașii cei biruiți de întunericul necunoștinței, înțelepte Achepsima, nespăimântându-te de chinurile la care aceia supuneau sfântul tău trup, fericite.

Prin viclenire te sileau cu foc cei ce se închinau focului, să-i aduci cinste lui. Iar tu, fiind cu gândul înfierbântat de dragostea lui Dumnezeu, te-ai lepădat cu totul a sluji focului, luând mângâierea, care te întărea pe tine, Iosife.

Fiind plin de dumnezeieștile ape ale Duhului, Aitala, ai scăpat de apele cele tulburi și amare ale necredinței; și în curgerile sângiurilor tale cele vărsate, mucenice, ai înecat pe vrăjmașii cei nevăzuți.

A Născătoarei:

Podoabă sfințită te-ai arătat sfinților mucenici, Fecioară, cu adevărat, și scăpare credincioșilor, zid și întărire, și izbăvire desăvârșită. Pentru aceea cu mare glas, te mărim.

Alt Canon Irmos: Auzit-am, Dumnezeule, auzul Tău...

Să dai tuturor celor ce te laudă măritul și cinstitul tău ajutor și sprijinul, preafericite Gheorghe, ca unul ce ai îndrăznit către Domnul.

Având putere nebiruită, dăruită ție de la Hristos Dumnezeu, risipește degrab năvălirea vrăjmașilor, cu rugăciunile tale.

Slavă...

Din toate părțile mă cuprinde noaptea supărărilor, și neîncetat mă împinge către prăpastia patimilor, Gheorghe. Dar apucând înainte, mântuiește-mă.

Și acum..., a Născătoarei:

Numai tu ai avut în pântecele tău pe Cel ce cuprinde toată lumea. Numai tu ai născut pe Cel ce se înțelege cu necuprindere de minte, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Cel ce ai luminat...

Fericiți v-ați arătat, că ați propovăduit cu bărbăție pe Cuvântul cel fericit în priveliște, pururea pomeniților, pe Cel ce v-a împreunat cu cetele fericiților, căci ați biruit cu toată lauda.

Turnuri neclătinate v-ați arătat credinței, meșteșugirile vrăjmașului cu totul pierzându-le, Iosife preaminunate, Achepsima, sfințite tăinuitorule, și Aitala preasfințite.

Sfărâmându-se de bătăi trupurile mucenicilor, au sfărâmat puterea cea neputincioasă a necredinței, arătând foarte bine dragostea sufletului cea tare către Stăpânul și Domnul.

A Născătoarei:

Cel ce te-a păzit, Fecioară, nestricată ca și înainte de naștere, pe tine cea fără de prihană, sălășluindu-Se în pântecele tău mai presus de fire a ieșit Dumnezeu și om, îndumnezeind firea, pe care a luat-o pentru bunătatea Sa.

Alt Canon

Irmos: Răsări mie, Doamne...

Biruit-ai tabăra cea neîmblânzită a demonilor, mucenice, slujindu-te de arma Crucii, ca și de o dumnezeiască suliță, cu care ai pătruns și ai surpat la pământ pe mai-marii oștilor cei întunecați.

Cu puterea Atotțiitorului întărindu-te, Gheorghe, și cu purtarea de grijă, care ocârmuiește toate povățuindu-te, ai îndreptat luntrea sufletului, nebiruită de valuri, către limanul vieții.

Slavă...

Ce nădăjduiești să mă strămuți de la dragostea Hristosului meu cu măguliri? ziceai făcătorului de rele, sfinte, ca și cum ai fierbe o piatră, ca și cum ai scrie pe apa mării și ca și cum ai săgeta cerul.

Și acum..., a Născătoarei:

Surpă pe ereticii cei mândri, care fără de milă năvălesc către poporul cel dreptcredincios, ceea ce ești fără de prihană. Că ai putere întocmai cu voința, ca o Maică a lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a:

Irmos: înconjuratu-ne-au pe noi...

Inălțându-se tare, valurile chinurilor nu au acoperit bărbăția voastră și buna tărie, înțelepților. Căci cu dumnezeiască cârmuire ați ajuns la limanul cel lin al mântuirii, veselindu-vă.

Cu picăturile sfințitelor voastre sângiuri, sfinților, roșindu-vă dumnezeiasca haină, fericiților, și cu cuviință îmbrăcându-vă cu ea, împărățiți împreună cu împăratul cel nemuritor.

Frumoși v-ați făcut cu podoabele luptelor, și împreună ați mers înlăuntru în cămara cea de mire, sfinților; îndumnezeindu-vă luminat, v-ați arătat fii după așezare cu toată lauda, ai Tatălui luminilor, cei ce sunteți vrednici de minuni.

A Născătoarei:

Omorâtu-s-a vrăjmașul cu nașterea ta cea purtătoare de viață, Fecioară curată, și a înviat Adam, fiind omorât de demult din neascultare, gustând din pom. Pentru aceea te laudă și te fericește pe tine, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Alt Canon

Irmos: Viforul gândurilor...

Trupul tău dându-l la chinuri, sufletul l-ai păzit fără de vătămare, de Dumnezeu fericite, ajutorul cel de sus avându-l pază purtătoare de grijă în războaie, Gheorghe.

Milostiv fă pe Stăpânul totdeauna cu rugăciunile tale, celor ce săvârșesc cu dragoste pomenirea ta, și păzește-i nevătămați de viforul vrăjmașilor celor văzuți și celor nevăzuți.

Slavă...

Mințile cele de sus s-au mirat văzând vitejia ta, în ce chip cu arme de aproape luptându-te, ai biruit pe vrăjmașul cel fără de trup, pe cel ce odinioară a lovit pe începătorii neamului în Rai.

Și acum..., a Născătoarei:

Țesut-ai haină mohorâtă împăratului tuturor, cu țesătura cea negrăită, Preacurată, prin bunăvoirea Tatălui și a dumnezeiescului Duh, îmbrăcându-L cu trupul tău în chip neschimbat și neamestecat.

CONDAC, glasul al 8-lea:

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Către ajutorul tău cel apărător și cald alergând noi credincioșii, ne rugăm ca să ne izbăvim, nebiruite purtătorule de lupte. Ci ca cel ce ai îndrăznire, izbăvește-ne pe noi acum de toate primejdiile și de chinuri, ca să strigăm: Bucură-te, Mucenice Gheorghe.

Icos

Mare ocrotitor te-ai arătat pe pământ servul Domnului și prietene! Că pe poporul cel credincios cercetând, îl mântuiește, pururea mărite. Pentru aceasta cu credință și cu dragoste strigăm către tine, mult-pătimitorule: Bucură-te, cel prin care se luminează lumea; bucură-te, cel prin care oastea strălucește; bucură-te, scăparea credincioșilor celor robiți; bucură-te, grabnic ajutorare a celor legați; bucură-te, înălțimea celor ce din credință aleargă la tine cu căldură; bucură-te, bogăția celor ce te iubesc pe tine și veselia celor în necaz; bucură-te, că ești zid împăratului; bucură-te, că dai biruință în războaie; bucură-te, steaua care luminezi pe cei ce umblă pe ape; bucură-te, dezlegătorule a tot răul; bucură-te, cel la care tot credinciosul aleargă; bucură-te, cel prin care este lăudat Ziditorul; bucură-te, Mucenice Gheorghe.

SINAXAR

în această lună, în ziua a treia, pomenirea Sfinților mucenici Achepsima, Iosif și Aitala.

Aceștia au fost pe vremea lui Sapor, împăratul perșilor, și a lui Constantin cel Mare care împărățea peste romani. Iar Sfântul Achepsima, episcop în Anita, era bătrân de optzeci de ani când a fost prins și a stat de față la cercetare înaintea lui Andrahoshar, stolnicul cel mare. Și îndată Sfântul Achepsima a fost bătut cu toiege de trandafir. Iar pe Sfântul Iosif l-au pus de l-au bătut atât de mult, încât i s-a risipit carnea până la oase. Iar pe Sfântul Aitala, legându-l de mâini și de picioare pe sub genunchi ghemuit, l-au bătut până s-a deznodat de prin încheieturi. După acestea, aducând iarăși pe Sfântul Achepsima, l-au bătut treizeci de ostași până și-a dat sufletul. Iar pe Iosif, spânzurându-l cu capul în jos, l-au ucis cu pietre. Pe Aitala, întinzându-l și bătându-l patruzeci de ostași, l-au spânzurat și pe el cu capul în jos și așa și-a dat sfârșitul său în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfințirii bisericii Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, cea din Lida, adică așezarea sfintelor lui moaște în ea.

Acest mare mărturisitor al lui Hristos, Gheorghe, era pe vremea lui Diocletian, din tată capadocian, iar din maică palestiniană; și dobândind creșterea minunată și de fire bună fiind și rădăcină cinstită și sfântă având, căci părinții lui din moși-strămoși erau împodobiți cu bun nume și cu dreapta credință, s-a făcut preaviteaz și preastrălucit în războaie. Pentru care a fost făcut și de către Diocletian tribun vestit de trupă, începând atunci să fie în vârstă. Și după aceea, pentru bărbăția lui cea covârșitoare, a fost făcut și comite, tăinuindu-se până atunci și neștiindu-se că era creștin. Și împlinind douăzeci de ani ai vârstei sale, a rămas orfan de tatăl său, lăsându-și acela viața sa întru luptele bunei cinstiri. Iar Sfântul, purcezând cu maică-sa din Capadocia, a trecut în Palestina, din care era ea; că acolo avea multe lucruri și multă moștenire. Deci, fiindcă s-a întâmplat să moară și maică-sa în acea vreme, i-a rămas multă avuție și multă bogăție de lucruri, dintre care luând avere cu sineși din destul s-a dus la Diocletian, poftind să ia mai mare stăpânire decât cea dintâi. Dar văzând pe păgâni având atâta pornire asupra creștinilor și neputând a vedea acestea, a hotărât întâi să-și împartă la săraci averile pe care le purta cu sine, apoi să se vestească pe sineși înaintea lui Diocletian și la tot sfatul și divanul că este creștin; care lucru l-a și făcut degrab. Deci împărțind averile ce avea cu sine la săraci și dând libertate sclavilor săi și făcând așezământ și rânduială pentru averile rămase în Palestina, a treia zi a sfatului (că făcea sfat cu toți dregătorii de prin toată stăpânirea romanilor, ca să scoată din mijloc pe creștini) a venit singur în mijlocul divanului și al sfatului, fiindcă se afla atunci acolo și Diocletian. Și propovăduind deschis pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a scos la iveală dreapta sa credință. Pentru aceasta a fost prins și dat la toate felurile de nemăsurate chinuri. Dar fiind păzit nevătămat de toate prin harul lui Hristos, a tras către credința cea în Hristos pe împărăteasa Alexandra, soția lui Diocletian, și afară de dânsa și pe un oarecare Glicherie și pe altul cu numele Atanasie. Și făcând multe minuni numai cu chemarea lui Hristos, mulțime de oameni a adus la credința lui Hristos Dumnezeu.

Pentru aceasta a fost închis în temniță din porunca lui Diocletian și legat cu lanțuri de fier. Dar în aceeași noapte i s-a arătat lui în vedenie Hristos, vestindu-i bunătățile ce îl așteptau. Și deșteptându-se, a mulțumit foarte lui Dumnezeu și a rugat pe păzitorul temniței ca să libereze pe slujitorul lui obișnuit ca să vină la dânsul. Și făcând păzitorul temniței după voia lui, a intrat robul, căci sta acolo afară din temniță. Deci, văzând acesta pe stăpânul său în lanțuri și închinându-se lui, zăcea jos plângând. Iar Sfântul, ridicându-l, îl îndemna să fie cu inimă tare. După aceea, i-a spus lui și vedenia și pe lângă acestea i-a poruncit cu deadinsul ca, după moartea sa, să ia trupul lui și diata pe care o avea făcută mai înainte de a fi prins și să-l ducă la casa patriei sale, care era în Palestina, și să se teamă de Dumnezeu și să nu lase nefăcută vreuna din câte erau scrise în diată. Și fiindcă el s-a făgăduit și s-a învoit a face cu lucrul toate cele câte i-a poruncit, a luat binecuvântare și iertare și s-a dus de la Sfântul. Iar a doua zi, adus fiind Sfântul iarăși la întrebare și neplecându-se a jertfi lui Apolon, ci mai vârtos zdrobind cu rugăciunea și ca niște praf sfărâmând pe idolii care erau în capiste, i s-a tăiat capul. Iar robul lui, luând preacinstit trupul sfântului împreună cu diata lui, l-a dus în Palestina; acolo, împreună cu alți creștini, cu multă cinste și evlavie au îngropat sfântul mucenicesc trup. Și a săvârșit toate celelalte câte îi poruncise Sfântul.

După aceasta, n-a trecut multă vreme și a strălucit dreapta credință, și luând împărăția de-a pururea pomenitul și marele împărat și întocmai cu apostolii Constantin și, aflând vreme slobodă cei care iubeau buna-cuviință și pe Mucenicul Gheorghe, au zidit biserică preaveselă și preafrumoasă în numele Sfântului, în Lida. Și ridicând și mult-pătimitul și sfântul lui trup din locul neînsemnat în care zăcea și aducându-l, l-au pus acolo la arătare. Și printr-însul a făcut sfințirea bisericii aceleia din nou zidită de dânșii în trei zile ale lunii lui noiembrie. Din biserica aceea izvorăsc izvoare de-a pururea curgătoare și daruri de minuni celor care se închină în credință Sfântului. Că Dumnezeu preamărește pe cei care-L preamăresc. Deci, de atunci a luat Biserica lui Dumnezeu ca în fiecare an în aceeași zi să prăznuiască aducerea moaștelor Sfântului Mucenic, întru slava și lauda lui Hristos, adevăratului Dumnezeului nostru și a însuși marelui mărturisitor Gheorghe.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului părintelui nostru Achepsima.

Acesta era pe vremea lui Teodosie cel Mare, la anul trei sute optzeci și doi și, închizându-se pe sine într-un loc săpat, acolo a petrecut șaizeci de ani fără să-l vadă cineva și fără să vorbească cu vreun om. Și întorcându-și mintea către inima sa, privea cu gândul la Dumnezeu și de la E1 primea toată mângâierea. Iar locul acela nu era săpat drept, ci era alcătuit pieziș și cu cotituri, precum era înclinarea viei. Mâncarea sa era linte muiată cu apă. Și ieșea de două ori pe săptămână și își lua apa ce era din destul în izvorul ce era acolo aproape, fără să fie văzut de vreun om. Deci acesta, făcând multe minuni și vrednicia preoției cu sila primind-o, în pace adâncă s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului părintelui nostru și mărturisitorul Teodor, episcopul Arghirei, și a Sfinților mucenici Sever, Androna, Teodot și Teodota, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului părintelui nostru Ilie, care cu pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, Sfinții nouă Mucenici, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, Sfinții douăzeci și opt de Mucenici, care în foc s-au săvârșit.

Tot în această zi, Sfântul Ahemenid Persul mărturisitorul.

Ahemenid a stat pe vremea lui Izdigherd, fiul lui Gororan, regele perșilor, și pe vremea lui Teodosie cel Mic, împăratul romanilor, în anii patru sute zece, fiind bărbat minunat și fiu al domnitorului cetății. Acesta, lăsând credința tatălui său, a crezut în Hristos. Dar aflând împăratul de aceasta, mult s-a nevoit ca să-l întoarcă la credința lui cea dintâi; și fiindcă n-a putut, l-a golit pe el de bogăția ce avea, de hainele ce purta și de cinurile ce-l împodobeau; și a poruncit ca gol să-l târască cămilele oastei sale, având numai o centură peste mijloc. Iar după ce au trecut multe zile, s-a aplecat împăratul din cămară și a văzut pe acel preabun bărbat că era ars de soare și era plin de mult praf. Și și-a adus aminte de strălucirea și slava ce avea de la tatăl său și a poruncit aceluia să vină să îmbrace cămașă. Apoi, socotind că s-a muiat din aspra viețuire cea dinainte și de rușinea ce a suferit, i-a zis lui: Acum poate te-ai mai gândit, leapădă pe Fiul teslarului, adică pe Hristos. Iar Sfântul, umplându-se de râvnă, a sfâșiat cămașa ce îmbrăcase și, aruncând-o împăratului, a zis: Dacă tu socotești că pentru cămașa aceasta îmi voi lăsa eu evlavia mea, ia-ți cămașa împreună cu necredința ta. Văzând această îndrăzneală, împăratul l-a alungat gol din palat. Iar acesta cu temere de Dumnezeu și cu evlavie petrecându-și viața, în pace a adormit de trei ori fericitul și a luat cununa mărturisirii.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Pe tine, Născătoare de

Dumnezeu...

Strălucind din pământul persienesc, ca niște stele luminoase, Iosif și Aitala cu strălucirile luptelor au luminat lumea, cu dreaptă credință strigând: Dumnezeul cel prealăudat al părinților și preaslăvit.

Cu multe osteneli ați câștigat viață fără de osteneală, mucenici ai lui Hristos. Pentru aceea, cu rugăciunile voastre, ușurați toată osteneala și supărarea totdeauna, de la cei ce strigă, prealăudaților: Dumnezeul părinților cel lăudat și preaslăvit.

Pe Achepsima cel acum preasfințit, și pe minunatul Iosif și pe marele Aitala, pe sfințiții mucenici, cu cuvinte sfințite acum să-i lăudăm, strigând: Dumnezeul părinților cel lăudat și preaslăvit.

A Născătoarei:

Dumnezeiască podoabă a ierarhilor, și cunună pati mi tori lor celor cu bună laudă, te-ai făcut cu adevărat, Preacurată, și întărire celor ce cântă totdeauna: Dumnezeul părinților cel lăudat și preaslăvit.

Alt Canon

Irmos: Cel ce ai izbăvit pe tineri...

Dorind numai cele înțelegătoare, fericite, și veselindu-te numai de bunurile cele nădăjduite, cele de acum le-ai socotit ca un vis, strigând: Prealăudate Dumnezeul părinților, binecuvântat ești.

Făcându-ți gândul stăpân patimilor, mărite, precum este legea lui Dumnezeu cea preabună la toată zidirea, ca cele mai bune să biruiască mișcările celor mai rele, cu harul cel dumnezeiesc.

Slavă...

O, cât este de fierbinte către Dumnezeu dragostea ta, preafericite! Cum ai socotit avuția ca o țărână, strigând: Nu am socotit a fi toată lumea vrednică pe măsura dragostei Stăpânului tuturor, măcar de ar fi aur.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară, Maica lui Dumnezeu, sfărâmă semețiile vrăjmașilor, și sfaturile celor fără de credință supune-le celor binecredincioși; iar fruntea celor dreptcredincioși tu o înalță cu laudele vitejiei.

Cântarea a 8-a:

Irmos: în cuptor tinerii lui Israel...

Fiind socotiți înaintea vrăjmașilor ca niște urâți, înțelepților, vă mutați din loc în loc, pentru ispita multor biciuiri, strigând: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Pe trupul gol luând voi răni, ați rănit pe vrăjmașul cel fără de trup, prealăudaților, cu sulița răbdării, cântând: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Fiind uciși cu pietre, ca odinioară cel întâi între mucenici, nu v-ați lepădat de Piatra cea cu adevărat nesfărâmată, Hristos, cei ce sunteți cu nume mare, cântând: Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii. suit către înălțime. Pe Acesta neîncetat îl lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, și-L preaînălțăm întru toți vecii.

Alt Canon

Irmos: Pământul și toate cele...

Cu toiagul cuvintelor tale celor sfințite ai înfrânt mulțimea demonilor, și ai izbăvit turma credincioșilor de stricăciunea lor, care cântau lui Hristos: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul și-L preaînălțați întru toți vecii.

Întinzându-ți ochiul la cer, ți-a răsărit ție lumina de dimineață, cum a făgăduit Dumnezeu; că încă rugându-te tu, a venit strigându-ți: Venitu-ți-am ție în ajutor, nu te teme, leapădă toată frica, îmbărbătează-te în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Ca pe o Unirne după fire neamestecată, iar după fețe Treime, să slăvim pe Tatăl cel mai înainte de veci fără de început, pe Fiul și pe Sfântul Duh, cântând: Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Năvălirea ta a arătat-o Hristos înfricoșătoare celor vicleni și trufașilor ostași, că uneltirile acestora le-ai sfărâmat ca pe o pânză de păieanjen, Gheorghe, strigând: Pe Tine Te binecuvântez, Hristoase, în veci.

A Născătoarei:

Și acum..., a Născătoarei:

Iacob te-a văzut odinioară scară, Fecioară, prin care Cel mai presus de ființă S-a pogorât pe pământ, iar pe noi ne-a

Pornirea cea nestatornică și stricăciunea morții le-a stricat nașterea ta, Curată, și a dat tuturor oamenilor viață, celor ce-L laudă pe El ca pe un Dumnezeu al tuturor și Domn, și-L preaînalță întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Chipul nașterii tale...

Ca niște suișuri și scări, suindu-vă pe voi către cer, s-au arătat mulțimile pietrelor, fericite Iosife și Aitala, preamăriților, prin care fiind omorâți, v-ați învrednicit de nemurire, prealăudaților.

Să stăm cinstind cu dreaptă credință pe minunatul Sfânt Mucenic Achepsima, pe preaalesul lucrător de cele sfinte Iosif, și pe slujitorul tainelor lui Hristos, pe marele Aitala, pe servii lui Dumnezeu cei cu bună laudă.

Acum fiind sălășluiți aproape de Dumnezeu, și învrednicindu-vă de lumină negrăită, și unindu-vă cu cetele îngerești, și fiind împreună cu ostile mucenicilor, cu aceștia, purtătorilor de lupte, împreună rugați-vă totdeauna pentru noi.

A Născătoarei:

Taina cea înfricoșătoare a nașterii tale nu poate nicicum limba să o spună, că ai întrupat pe Domnul cerului și a toată zidirea, sărăcindu-Se cu trup, Maică Fecioară curată; pentru aceea, cu un glas împreună, te slăvim pe tine.

Alt Canon

Irmos: Nașterea ta nestricată...

În muntele muceniciei te-ai suit, și cunună ai luat din mâna Domnului, purtătorule de lupte, că acesta este darul mucenicilor, pentru aceea toți, după vrednicie, te mărim.

Dezlegare de păcate dăruiești și bolile trupului le alungi departe, purtătorule de lupte, și cu totul mă faci deplin, pentru aceea, cu dragoste, îmbrățișez chipul tău.

Slavă...

Ca unul ce te porți în ceruri, luptătorule, și stai înaintea scaunului împăratului tuturor, trimite către mine raza cea de lumină, care risipește norul păcatelor, cel ce cu dragoste am alcătuit ție cântare.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiul cel întocmai la chip, Care S-a născut mai înainte de veci din Tatăl cel nenăscut, și iarăși în vremile cele mai de pe urmă, prin Duhul Sfânt venind din Fecioară, sărăcindu-Se El cu trupul, a îndumnezeit ceea ce este omenesc.

LUMINÂNDA Sfântului Gheorghe:

Podobie: Femei auziți...

Iată, iarăși atrage către sine prăznuirea ta cea mărită, purtătorule de nevoință, mulțimile iubitorilor de Hristos, vrând a

Alta bilor tăi nevrednici, Născătoare de Dumnezeu, ispășire, pace și luminare. Că poți câte voiești, Fecioară, cu una ce ești Stăpână a tuturor și lauda dreptcredincioșilor.

Podobie: Cu ucenicii să...

LA LAUDE

Ca un soare a strălucit în toate marginile pământului preacinstita așezare a măritelor tale moaște, Gheorghe, purtătorule de lupte; pentru aceasta, dezlegare de greșeli dă-ne nouă robilor tăi, ostașule al Domnului, celor ce săvârșim strălucita și purtătoarea de lumină pomenirea ta, cu cântări de Dumnezeu primite, preafericite mucenice.

Stihirile Sfântului Gheorghe,

glasul al 4-lea: face bine după obicei, vrednicule de laudă Gheorghe, de Dumnezeu cinstite, viteazule mucenice al Domnului, nimicitorule al demonilor.

Slavă...

Măritul Achepsima, Iosif viteazul și Aitala înțeleptul cu puterea lui Hristos au pătimit, și surpând rătăcirea perșilor, se roagă pentru noi Sfintei Treimi. Pe care lăudându-i cu dreaptă credință, ca pe niște sfințiți mucenici, prăznuim luminat strălucita lor pomenire.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Pe pământul cel lucrat al lui Hristos, pe viteazul între mucenici, pe înțeleptul Gheorghe să-l lăudăm, pe propovăduitorul adevărului, vița cea pururea vie a viei, care a odrăslit roadă vieții și a izvorât mustul dreptei credințe, și veselește pe cei ce săvârșesc cu credință pomenirea lui cea de peste an (de două ori).

Și acum..., a Născătoarei:

Ca pe o stea mult-luminoasă, ca pe un soare ce luminează în întuneric te știm pe tine, ca pe un mărgăritar de mult preț, ca pe o piatră luminoasă, ca pe un fiu al zilei, ca pe un ajutor credincioșilor întru primejdii te lăudăm, săvârșindu-ți pomenirea, purtătorule de biruință Gheorghe.

Ca pe o Maică a Cuvântului lui Dumnezeu, te lăudăm pe tine cu dragoste în cântări de Dumnezeu insuflate, Preasfântă Fecioară, cei ce ne-am izbăvit prin tine. Dă-ne deci nouă ro

Pe mare înotând, pe cale umblând, noaptea dormind păzește-mă, priveghind ferește-mă, preafericite Gheorghe, și mă învrednicește a face voia Domnului, ca să aflu la ziua judecății dezlegare de cele ce am făcut în viață, eu care alerg la acoperământul tău.

CHINONICUL

Bucurați-vă, drepților întru Domnul; celor drepți se cuvine laudă.

Slavă..., glasul al 4-lea:

Diamantul răbdării cel înțelegător, duhovnicește să-l lăudăm, fraților, pe măritul Mucenic Gheorghe, pe care, ca pe cel aprins cu dragostea pentru Hristos, primejdiile l-au bătut, și muncile l-au strujit, și feluri de chinuri i-au topit trupul cel din fire stricăcios. Că a biruit dorul firea prin moarte îndemnând pe cel ce dorea să meargă la doritul Hristos, Dumnezeul și Mântuitorul sufletelor noastre.

Și acum..., a Născătoarei...

De toate primejdiile păzește pe robii tăi, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să te slăvim pe tine, nădejdea sufletelor noastre.

Doxologia mare.

Ecteniile, Otpustul, Ceasul întâi și otpustul deplin.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul Sfântului Gheorghe, cântarea a 3-a și a 6-a, pe 8. Prochimen, glasul al 6-lea: Mântuiește, Doamne, poporul Tău... Stih: Către Tine, Doamne, am strigat... Apostolul din Epistola către Efeseni (II, 4-10): Fraților, Dumnezeu, bogat fiind... Aliluia, glasul al 6-lea: Cel ce locuiește... Stih: Zi către Domnul... Evanghelia de la Luca (XXI, 12-19): Zis-a Domnul către ucenicii Săi: păziți-vă...