SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

Stăpână, care ai născut după trup pe Stăpânul meu, scapă-mă de stăpânirea și de robia celui străin.

La Doamne, strigat-am... se pun stihirile pe 6: ale mucenicilor 3 și ale cuviosului 3.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Dacă Te-a văzut cea fără prihană pironit pe Cruce de bunăvoie, tânguindu-se ca o maică, lăuda puterea Ta.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile Octoihului și ale Sfântului. Cântarea a 3-a, pe 4. Prochimen, glasul al 7-lea: Scumpă este înaintea Domnului... Stih: Ce voi răsplăti Domnului... Apostolul din Epistola către Evrei (VIII, 1-6): Fraților, noi avem un Arhiereu... Aliluia, glasul al 2-lea: Preoții Tăi se vor îmbrăca cu dreptatea... Evanghelia de la Luca (XII, 8-12): Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine...

CHINONICUL

întru pomenire veșnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

Stihirile mucenicilor, glasul al 4-lea:

Ceata cea de Dumnezeu adunată, sfințită oștire, adunare dumnezeiască, popor sfințit. Ceata mucenicilor cea de Dumnezeu încununată, adunare frumoasă, legământ nerupt, v-ați arătat cu adevărat, vrednicilor de laudă și viețuitori ai Mitropoliei celei de sus după vrednicie; pentru aceasta după datorie vă fericim.

Dimpreună cu Nicandru, pe Isihie, pe Atanasie, pe Mamant, pe dumnezeiescul Varahie, pe Calinic, pe Teaghen, pe Nicon, pe Longhin, pe Teodor, pe Valerie împreună și pe Xantia, pe Teodot, pe Calimah și pe Evghenie dimpreună cu dumnezeiescul Teodul, și cu Ostrihie, adunându-ne cu toți să-i cinstim.

Pe viteazul Ieron, pe măritul Epifanie, pe Maximian, dimpreună cu Dulchitie, Claudian și Teofil, pe dumnezeiescul Ghigantie și pe Doroteu cu credință, pe Diodot, pe Castrichie și pe Anichit, împreună cu Temelie și Evtihie, cu un glas să-i lăudăm, ca pe mărturisitorii adevărului.

Stihirile cuviosului, glasul al 6-lea:

Podobie: Toată nădejdea punându-și...

Lepădând toată nebunia patimilor și trupul supunându-l Duhului, te-ai făcut canon virtuților, sprijin sihastrilor, chip pustnicilor, podoaba cuvioșilor. Și acum privind frumusețea cea negrăită a Ziditorului tău, te desfătezi pururea cu duhul întru frumusețile cele cerești. Pentru aceasta, adunându-ne cu cântările cântărilor celor dulci, lăudăm pomenirea ta cea cinstită și prăznuită.

Lepădând toată povara cea grea a materiei, și toată dorința legăturii pământești, ai umblat pe cărarea viețuirii celei înalte, suindu-te ușor și înălțându-te la vârful a toată virtutea și biruind pe potrivnicul vrăjmaș cel fără de materie, cu materia trupului. Pentru aceea te-ai sălășluit împreună cu cetele îngerilor celor fără materie; Părinte Lazăr, roagă-te pentru sufletele noastre.

Lepădându-te de lume și de trup și urând patimile împreună cu chipurile lor, cuvioase, te-ai făcut bun păzitor, Lazăre, poruncilor Domnului și următor preaales. Pentru aceea a făcut locaș întru tine dimpreună cu Tatăl și cu Duhul și din destul dă ție harurile cele mai presus de fire, făcându-te însuți lucrător de minuni preaales și izbăvitor preafierbinte celor din nevoi.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Cuvioase părinte, nu ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, până ce ți-ai slobozit sufletul și trupul de patimi și pe tine însuți te-ai gătit locaș Duhului; că venind Hristos cu Tatăl, sălășluire întru tine a făcut. Și Treimii celei de o ființă slugă făcându-te, vestitorule de lucruri mari, Lazăre, părintele nostru, roagă-te acum pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Bucură-te cămara...

Strălucește-mi lumina ta mie, care mă aflu în întunericul relelor, ceea ce ai zămislit Lu mina adevărului și ai născut pe Dumnezeu cu trup, Maică Fecioară; scoate-mă degrab din adâncimea deznădăjduirii, și pe piatra viețuirii celei neclintite întărește pașii sufletului meu, pe piatră de viață, fără de greșeli. Judecă pe demonii ce mă necăjesc neîncetat. Contenește degrab durerea ticăloasei mele inimi, ceea ce ești nădejdea marginilor pământului, care dăruiești lumii mare milă.

Ochiul inimii mele întind către tine, Stăpână, nu trece puțina mea suspinare; în ceasul când va judeca Fiul tău lumea, fii mie acoperământ și ajutor.

A Crucii, a Născătoarei:

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Stând lângă Cruce, ceea ce Te-a născut pe Tine, Iisuse, tânguindu-se, se văita, strigând: Nu sufăr, Fiule, a Te vedea răstignit pe lemn, pe Tine, pe Cel ce Te-am născut eu, și am scăpat de dureri, ca una ce sunt fără de bărbat; și cum acum sunt cuprinsă de întristare, și mă rănesc la inimă, eu cea care sunt fără de prihană? Că acum s-a împlinit cuvântul, pe care l-a zis Simeon, că va intra în inima mea sabie. Ci, o, Fiul meu, scoală-Te acum și man Pironit am fost ca un om pe lemn și am fost omorât, și în mormânt am fost pus ca un muritor. Iar ca Dumnezeu, o, Maică, voi învia pe cei morți și cu învierea Mea te voi slăvi pe tine. tii ieste pe cei ce Te laudă.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a cuviosului, glasul al 6-lea:

Cuvioase părinte, în tot pământul a ieșit vestirea isprăvilor tale, pentru aceea în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale. Taberele demonice le-ai făcut să piară, cetele îngerești le-ai ajuns, a căror viață fără prihană ai urmat; având îndrăznire către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Troparul, glasul al 4-lea: Mucenicii Tăi,

Doamne...

Slavă..., al cuviosului, glasul al 8-lea:

Cu rugăciunile cele cu priveghere, întru curgerile lacrimilor stâlpul ți-ai udat și cu suspinurile cele din adâncuri, spre însutite osteneli l-ai făcut roditor. Și ai fost păstor, tuturor dând iertare, Cuvioase Lazăre, părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei:

Caută la sfârșitul cărții.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... se cântă troparul mucenicilor, Slavă..., al cuviosului, Și acum..., al Născătoarei, de la glasul troparului sfântului.

Sedelnele de rând din Octoih.

Psalmul 50

CANOANELE

Cu un Ipostas, Care S-a întrupat, Preacurată. Pe Care adunările mucenicilor îl slăvesc.

Din Octoih unul, cu irmosul pe 6, și ale sfinților 2, pe 8.

CANONUL mucenicilor. Alcătuire a lui Ioan Monahul.

Cântarea I, glasul al 2-lea:

Irmosul:

«Veniți popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărțit marea și a trecut pe poporul pe care l-a scăpat din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit».

Veniți toți credincioșii cu mâinile să plesnim, și cu cântări de Dumnezeu grăitoare să prăznuim patimile mucenicilor, slăvind pe Hristos că S-a preaslăvit.

Armă dumnezeiască și laudă s-a dat nouă biruința Mântuitorului, toată întrarmarea Crucii cea nespusă, prin care purtătorii de biruință mucenicii Tăi s-au încununat.

Sabie și foc și groapă și cruce și moarte au adus pururea pomeniților mucenici prigonitorii de Dumnezeu, la viață mai bună trimițându-i pe dânșii.

A Născătoarei:

Pâinea vieții cea cerească ai născut pe Cuvântul Tatălui cel

Alt Canon, al cuviosului

Cântarea I, glasul al 4-lea:

Irmos: Deschide-voi gura mea...

Luminătorule de Dumnezeu, luminate, cel cu chipul de lumină, Lazăre, alungă întunericul cugetului meu, luminându-l cu razele dumnezeieștii lumini, ca să laud isprăvile tale.

Strălucind ca soarele, luminezi pe cei de sub soare, fiind locaș al luminii, Lazăre, răsărind și apunând. Și făcându-te tu dumnezeiască lumină cu minunea nașterii tale și a adormirii.

Slavă...

Dorind de viața cea veșnică și mai bună, cu dreptate, nu ai băgat în seamă viața cea trecătoare, depărtându-te de rudenia cea trupească, și omorându-te împreună cu Hristos și viețuind dimpreună cu El.

Și acum..., a Născătoarei:

Aflându-te curat Stăpâna cea preacurată, preacuvioase La zăre, venind către tine ca și către o slugă mulțumitoare te-a mângâiat. Cu care dimpreună îmblânzește nouă pe Iubitorul de oameni.

Cântarea a 3-a:

Irmosul:

«Pe piatra credinței întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmașilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru și nu este drept afară de Tine, Doamne».

Surpat-au bunii biruitori ostași necredința înșelăciunii mulțimii zeilor, întărindu-se cu dumnezeiască patima Ta, Mântuitorule, cu credință strigând: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru și nu este drept afară de Tine, Doamne.

Cu picăturile dumnezeiescului sânge curățindu-vă și cu sângiurile voastre săvârșindu-vă, nu v-ați spurcat cu jertfe demonice, purtătorilor de chinuri, strigând: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru și nu este drept afară de Tine, Doamne.

Pe tine tot câștigându-Te, locuind în inimile sale purtătorii de lupte, au lărgit creștinătatea, strigând: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, și nu este drept afară de Tine, Doamne.

A Născătoarei:

Pe tine, numai una fecioară fiind și după naștere, te cinstim cu credință dumnezeiască, Fiului tău Celui ce S-a născut, strigând: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru și nu este drept afară de Tine, Doamne.

Alt Canon

Irmos: Pe ai tăi cântăreți...

Intărindu-te cu puterea Stăpânului, uneltirile vrăjmașului cele împotrivă le-ai arătat ca niște săgetături de prunci, înțelepte, ale cărui meșteșugiri întărește-ne și pe noi să le biruim, cu rugăciunile tale.

Slavă...

Înger în trup te-ai arătat, slujind lui Dumnezeu, dimpreună cu îngerii, fiind mai presus de greutatea trupului și de fire, Lazăre, luminându-te dumnezeiește și mărindu-te minunat.

Și acum..., a Născătoarei:

Fii mie mijlocitoare, acoperământ și ocrotire, Născătoare de Dumnezeu, îndreptându-mi cele ce sunt ale vieții, pe vrăjmași oprindu-i, și cu milostivirea mântuindu-mă și cu Fiul tău împăcându-mă.

Irmosul:

«Pe ai tăi cântăreți, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești izvor viu și îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întărește-i, și întru dumnezeiască slava ta, cununilor măririi învrednicește-i».

CONDACUL mucenicilor,

glasul al 4-lea:

Podobie: Cel ce Te-ai înălțat...

Ceata mucenicilor cea strălucită și purtătoare de lumină, răsărind după înțelegere, a luminat Biserica astăzi cu razele minunilor. Pentru aceasta, prăznuind cinstită pomenirea lor, cerem cu rugăciunile lor, Mântuitorul nostru, să ne mântuiești pe noi din nevoi, ca un milostiv Dumnezeu și de oameni iubitor.

SEDEALNA mucenicilor,

glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Ieron măritul, și dimpreună cu el ceata mucenicilor cea dumnezeiască, stingând focul necredinței cu sângiurile, moștenesc desfătările cele veșnice și vindecă durerile celor bolnavi cu rugăciunile lor; Hristoase, mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., a cuviosului, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe înțelepciunea și...

Pe luminătorul cel mare și luminat, pe cel preablând și milos, pe cel ce și-a biruit firea și și-a înfrânt toate mișcările trupului, pe pururea pomenitul Lazăr, care a slujit lui Hristos cu dragoste nemărginită și care s-a făcut moștenitor împărăției Sale împreună cu El, toți credincioșii să-l lăudăm, că se roagă lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greșeli, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea lui.

Și acum..., a Născătoarei:

Laudă de mulțumire după datorie aduc ție, Stăpână, ca văduva aceea doi bani, pentru toate harurile tale. Că tu te-ai arătat acoperământ și ajutor, scoțându-mă totdeauna din încercări și din necazuri. Pentru aceea, ca din mijlocul cuptorului celui cu văpaie izbăvindu-mă de cei ce mă necăjesc, strig către tine din inimă: Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi, rugându-te Fiului tău și Dumnezeu să-mi dea iertare de greșeli, că pe tine te am nădejde eu nevrednicul, robul tău.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Pe Mielușelul și Păstorul și Răscumpărătorul, Mielușeaua văzându-L pe Cruce, a suspinat din inimă lăcrimând, și a zis: Lumea se bucură primind izbăvirea, iar cele dinăuntru ale mele se aprind văzând răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea milei, Dumnezeule preabunule, Cel ce ești fără de păcat și mie preadorit, Doamne. Care voiești ca un Dumnezeu să mântuiești făptura Ta din stricăciune; slavă îndelung-răbdării Tale, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a:

Irmosul:

«Auzit-am, Doamne, preaslăvită iconomia Ta, și am slăvit, Iubitorule de oameni, necuprinsă puterea Ta».

Doamne, urmat-au patimii Tale celei dumnezeiești, cu osârdie la moarte dându-se pe sine, purtătorii Tăi de lupte.

Doamne, primește pe cei ce pătimesc și se roagă; și pentru rugăciunile lor dezlegare de greșeli și de ispite dă-ne nouă.

Tăcut-a toată înșelăciunea demonilor, Doamne. Că mucenicii Te-au mărturisit pe Tine după adevăr, Dumnezeu adevărat.

A Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu te-au cinstit pe tine luptătorii, pe Fiul tău întrupat, Stăpână, vestindu-L.

Alt Canon

Irmos: Cel ce șade în slavă...

Ai scăpat din robia care ți se gătea ție cu vicleșug, și Celui ce te-a scăpat I-ai slujit ca o slugă mulțumitoare, cu nevoință neîncetat, izbăvindu-ți sufletul din robia patimilor, dumnezeiescule Lazăre.

Este aruncat în iad, lovindu-se de surpături pietroase, cel ce nu asculta învățăturile tale, Lazăre. Și pentru dulceață de miere, culege amărăciune de moarte preaticăloasă, ticălosul.

Slavă...

Suitu-te-ai la vârful cel preaînalt al virtuților, apropiindu-te de Dumnezeu în munte neumblat, părinte, ca Moise și ca Ilie, a căror mărire ai câștigat-o, ca unul ce ai râvnit viața acelora.

Și acum..., a Născătoarei:

Arată-te, Născătoare de Dumnezeu, izbăvind turma ta de toată asuprirea și de atacul cel cumplit al celor ce nu propovăduiesc adevărul și fă să biruiască moștenirea ta cea dreptcredincioasă.

Cântarea a 5-a:

Irmosul:

Dătătorule de lumină, și Făcătorul

«veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale povățuiește-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu știm».

Cu veșmânt preafrumos roșit prin dreaptă credință cu sângele mucenicesc și țesut cu harul Tău, acum, Hristoase, ai Tăi purtători de lupte s-au îmbrăcat.

Harul și mila Atotputernicului Dumnezeu încununează pe luptători, care cu dragoste și-au dat tărie unul altuia, prin care purtătorii de biruință s-au arătat mucenici.

Toiag de putere ai dat Crucea Ta purtătorule de biruință, și i-ai făcut pe ei să stăpânească peste vrăjmași. Pentru aceasta lăudăm, Hristoase, Dumnezeirea Ta.

A Născătoarei:

Trăgându-te din David, ai născut pe Hristos purtătorul de sfințenie. Pentru aceasta, curată, preoția mutându-se, trebuia și Legii să se facă mutare.

Alt Canon

Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Ce este mai rău l-ai supus la ce este mai bun, La zăre, cu lucrările cele de fapte bune ajungând la culmea priveliștei. Drept aceea, îndumnezeindu-te prin luare de parte, te-ai arătat însuți făcând minuni alese.

Urmând pe căile Botezătorului, ai locuit în pustie neumblată, cugetătorule de Dumnezeu, și iar te-ai arătat la ai tăi, părinte, ca acela odinioară la Israel cel nemulțumitor, îndreptându-i spre pocăință.

Slavă...

Înțelepciunea lui Dumnezeu cea înființată și vie te-a întărit pe tine, Părinte Lazăre, a fi casă cu șapte stâlpi, cu șapte suflări ale Duhului, întru care s-a odihnit împreună cu Tatăl și cu Duhul.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiind strâmtorat de asupriri și cuprins de patimi, pe tine cea mai întinsă decât cerurile, te rog, Maică a Dumnezeului celui viu, dă-mi lungime de viață pașnică și înălțime de nepătimire, cu rugăciunile tale.

Cântarea a 6-a:

Irmosul:

«Adâncul cel mult al păcatelor m-a înconjurat și strig ție, urmând proorocului: din stricăciune, Doamne, scoate-mă».

Cu glas de trâmbiță să strige inima cea duhovnicească, după vrednicie, din buze cuvântătoare laudă înălțând și cântând luptele mucenicilor.

Să se rănească inimile necredincioșilor și ale vrăjmașilor. Că Hristos, întinzându-Și Crucea ca un arc, a slobozit pe mucenici ca pe niște săgeți ascuțite.

Cu armele credinței și ale dreptății, vitejii s-au întrarmat preabine, spre lupta vrăjmașilor celor fără de trup, și desăvârșit i-au pierdut pe ei.

A Născătoarei:

Purtătorii de lupte știindu-te că ești Maica lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Cel ce S-a răstignit lumii L-au propovăduit, dându-și sufletele la moarte.

Alt Canon

Irmos: Cugetătorilor de Dumnezeu...

Izbăvit-ai pe fecioară și ai mântuit pe iubitorul curăției fără de stricăciune ca și nerobit. Pentru aceea izbăvește-mă pe mine, care sunt primejduit de robie silnică și de necazuri.

Pe doi învățători de cele sfinte i-ai mântuit de împresurările femeilor celor nerușinate. Pe unul, părinte, cu strigarea ridicându-l de la faptă, și pe celălalt cu socoteală adevărat înțeleaptă.

Slavă..

Cel ce a pus hotare apelor, Cel ce a hrănit prin îngeri pe slugi, te-a adăpat pe tine prin minune cu apă, prin înger hrănindu-te El cu mărire preamultă.

Și acum..., a Născătoarei:

Cetele îngerești te laudă pe tine și te măresc adunările oamenilor, Născătoare de Dumnezeu, ca pe una ce ai stârpit pe demoni, și la toată lumea ai dat mântuire.

Irmosul:

«Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârșind acest praznic dumnezeiesc și cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniți să plesnim cu mâinile, slăvind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintr-însa».

CONDACUL cuviosului,

glasul al 8-lea:

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Cele mai presus de fire ale tale dureri, înțelepte, și nevoințele înșiși îngerii văzându-le s-au spăimântat, prin care ai luat de la Dumnezeu și cunună. Ci, ca cel ce ai îndrăznire către Domnul, de toate primejdiile izbăvește-ne, ca să strigăm: Bucură-te, cuivoase părinte, păstorul nostru.

Icos înger din oameni, de Dumnezeu purtătorule, te-ai făcut, de pe pământ la cele cerești ajungând. Pentru aceasta împreună cu cetele cele fără de trup, pe tine, cuvioase, văzându-te vorbind, mă spăimântez, și cu frică strig către tine cu dragoste: Bucură-te, canonule nerătăcit cel de un chip; bucură-te, grădina faptei bune cea de suflete hrănitoare; bucură-te, rugătorul sufletelor cel nerușinat; bucură-te, cetașul îngerilor, cel împreună-locuitor; bucură-te, că tu ai înmulțit adunarea turmelor; bucură-te, că tu ai păzit-o pe aceea înăuntrul Edenului; bucură-te, că tu ai dat cu Dumnezeu pâinea îndestulării; bucură-te, alungătorul semeției demonilor; bucură-te, izvorul minunilor cel pururea curgător; bucură-te, garantul desfătării ce va să fie; bucură-te, strălucitorul a toată Asia; bucură-te, luminătorul povățuitor al monahilor. Bucură-te, părinte, păstorul nostru.

SINAXAR

în această lună, în ziua a șaptea, pomenirea celor treizeci și trei de mucenici din Melitina, Ieron și cu ceilalți.

Acești sfinți s-au nevoit pe vremea împăraților Diocletian și Maximian. Și era acest Ieron viteaz și puternic la trup și blând la suflet. Și fiind el plugar, l-au găsit într-un loc slujitorii idolilor și, vrând să-l ucidă ca niște tâlhari, nu au putut. Că scoțând sfântul fierul plugului, a luat grindeiul în loc de armă și s-a pornit asupra lor de i-a gonit pe toți, scăpând ei cu sudori și cu sânge. Deci, s-a dus sfântul de bunăvoia sa la domn și stând la cercetare, i s-a tăiat mâna dreaptă din cot. Iar pe ceilalți sfinți punându-i pe jos, i-au bătut cu vine de bou. Și dimineața iarăși bătându-le trupurile câteva ceasuri, le-au tăiat capetele afară din cetatea Melitinei.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului părintelui nostru Lazăr, făcătorul de minuni, cel ce a postit în muntele Galisiului.

Acest de trei ori fericit părinte al nostru Lazăr era din pământul Asiei dintr-un sat ce era aproape de Magnesia, în anul 1030, numit cu numele Născătoarei de Dumnezeu, și avea părinți preaevlavioși: Nichita și Irina cu numele. Iar când era să se nască el, a făcut Dumnezeu să se arate din cer o dumnezeiască lumină, care a umplut toată casa sa părintească. Din a cărei strălucire de lumină spâimântându-se femeile cele adunate, au ieșit afară și a rămas singură maică-sa. Iar după ce s-a născut pruncul, o, minune, a stat îndată drept și s-a închinat spre răsărit, avându-și mâinile cu bună rânduială strânse la piept, mai înainte arătând Dumnezeu prin aceasta curățenia cuviosului și sârguința prin care sufletul lui avea să primească dumnezeiasca strălucire. Și când s-a făcut de cinci ani, l-au dat la un dascăl ca să învețe Sfintele Scripturi. Și în puțină vreme a covârșit pe toți copiii. Drept aceea, și de toți era lăudată ascuțimea minții sale, și când a ajuns în vârstă a luat dumnezeiesc dor în sufletul său ca să meargă la Ierusalim și să vadă Sfintele Locuri unde a pătimit Hristos; dar mergea pe ascuns de toți în dorita lui călătorie și călătorea cu oarecare monahi amestecându-se. Iar când a ajuns la sate, s-a unit cu alt monah ce se ducea la Ierusalim. Și ajungând la Atalia, pomenitul monah a pus vicleșug în mintea sa împotrivă-i, ca să-l vândă pe el. Iar cu Pronia lui Dumnezeu, unul din călători a făcut cunoscut tânărului și acesta aflând a fugit călătorind pe calea sa ca mai înainte. Și ajungând la Sfintele locașuri și înconjurându-le pe toate și închinându-se, s-a întors la Biserica Sfintei învieri, și a fost găzduit de arhidiaconul ei, prin care a fost așezat în Mănăstirea Sfântului Sava. Deci, văzându-l pe acesta, proiestosul, că este împodobit cu toată înțelepciunea și fapta bună (căci mai pe toți cei de acolo îi întrecuse slujind bine și purtând jugul ascultării), l-a trimis la patriarhul Ierusalimului, care l-a hirotonit preot. Și după aceea a zăbovit în mănăstire mai mulți ani, până la ridicarea agarenilor, care au stricat toată Palestina și sfânta mănăstire de acolo, având ei povățuitor pe spurcatul Aziz, care a surpat înfrumusețată biserică a Sfintei învieri și crucea cea din turlă a sfărâmat-o și a aruncat-o la pământ și multe a hulit împotriva lui Dumnezeu. Acestea văzându-le cuviosul cu ochii săi, împreună și cu ceilalți părinți, au hotărât să meargă la Roma; dar ajungând la Efes și închinându-se iubitului de Dumnezeu cuvântător și evanghelist, a auzit sfântul glas de sus, care îi arăta lui învederat să se suie la muntele cel din preajma Efesului, care se chema Galisiul, fiind neumblat de mulți pentru asprime și îndemânatic pentru liniștea dorită de cuvios.

Deci, suindu-se într-însul și mai presus de puterile omenești nevoindu-se, suferind ispite nenumărate de la demonii care năvăleau asupra simțurilor și gândurilor lui ziua și noaptea, cu puterea lui Dumnezeu i-a surpat. Iar oarecând, săvârșindu-și el rugăciunea pe la miezul nopții, i s-a arătat stâlp de foc întins de la pământ la cer, și a văzut mulțime de îngeri, care cu dulceață cântau: "Să învieze Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui ". Drept aceea, a zidit biserica învierii acolo, unde a văzut temelia stâlpului celui de foc, pentru care și biserica se cheamă Sfânta înviere, ridicată fiind de împăratul Constantin Monomahul, care a trimis de la sine atunci mulți bani, împreună cu două scrisori ale sale și sfinte odoare și cinstitul lemn și Sfânta Evanghelie împodobită cu aur și dumnezeiești icoane și a afierosit destule metocuri și sate la mănăstirea aceasta, cu scrisori împărătești; căci multă credință și evlavie avea împăratul către Părintele La - zăr. Pentru că în vremea când împăratul era surghiunit la ostrovul Lisveei, mai înainte cu trei ani, prin oarecare ucenici ai săi, cuviosul, i-a vestit și scăparea din surghiun și chemarea a doua oară la împărăție.

Deci, fericitul săvârșea și minuni preamari. Și ajungând la culmea virtuții și învrednicindu-se darului proorociei și-a cunoscut mai înainte sfârșitul său; dar fiii săi cei duhovnicești cu lacrimi îl rugau și cereau ca să mai rămână încă în viață pentru mai-marele folos și sporire a lor. Atunci el a cerut de la Născătoarea de Dumnezeu adăugire vieții sale cincisprezece ani, și câștigând cererea a viețuit până la șaptezeci și doi de ani; a ajuns numărul ucenicilor săi peste nouă sute.

Și de vreme ce se săvârșise și anul al cinsprezecelea ce i s-a dat lui de Născătoarea de Dumnezeu, s-a mutat către Domnul. Iar sfintele lui moaște cele vrednice, cinstindu-le ucenicii lui cu cântări de laude și cu miruri și cu făclii, le-au așezat în sicriul de mult preț aproape de stâlpul pe care ședea fericitul în dreapta bisericii Sfânta înviere. Și a făcut Sfântul și după moarte tot felul de minuni, întru slava adevăratului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine cinstea și lauda în vecii vecilor. Amin.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților mucenici Melasipp, Casina și Antonie.

Acești sfinți au mărturisit pe vremea lui Iulian Paravatul, în anii 361, în cetatea Ancira, creștini fiind ei din strămoșii lor. Sfântul Antonie a fost pus în închisoare. Iar Melasipp și Casina, spânzurați fiind, au fost strujiți și cu foc pârjoliți, iar după aceea Sfântului Melasipp i-au tăiat picioarele din genunchi; iar Sfintei Casina i-au tăiat sânii. Iar pe Sfântul Antonie spânzurându-l, l-au sfâșiat, pentru că el a scuipat în fața lui Iulian și își fericea părinții săi. Sfântul Melasipp și Sfânta Casina, spânzurați fiind de lemnul cel de chin, și-au dat sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu. După aceasta au chinuit pe Sfântul Antonie în neînchipuite feluri, din care nevătămat fiind păzit, pe mulți i-a tras la credința lui Hristos. Și, în sfârșit, i s-a tăiat capul, și a luat pururea pomenitul cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților mucenici Auct, Tavrion și Tesalonichi.

Aceștia s-au nevoit în Amfîpoli a Macedoniei. Și Tesalonichi era fiică a unui popă idolesc, ce se numea Cleon, bărbat vestit pentru bogăția lui; dar bogățiile acestea pe tânără nu au împuținat-o, nici n-au despărțit-o de credința creștinească. Căci mult rugând-o pe ea tatăl său, nimic n-a reușit. Pentru aceasta dezbrăcând-o, au bătut-o patru oameni cu vine de bou crude și i-au zdrobit coastele, și, lipsită fiind de toate ale ei, a fost surghiunită departe de către însuși tatăl său. Dar și așa, necontenind a mărturisi pe Hristos, în acel surghiun și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Iar Auct și Tavrion multe vorbind împotriva barbarului și crudului aceluia, au fost pârâți de el către Torivie Ipatul că sunt creștini; și îndată au fost dezbrăcați și bătuți cu toiege și în multe feluri au fost chinuiți. Și ieșind nevătămați, au fost săgetați cu mai multe săgeți. Dar cu voința lui Dumnezeu au scăpat nevătămați. Drept aceea, umplându-se tiranul de nedumerire, a poruncit să li se taie capetele cu sabia, ceea ce făcându-se au aflat sfârșitul nevoinței.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului mucenic Atinodor.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Grigorie, frate al Sfântului Grigorie făcătorul de minuni.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului mucenic Alexandru cel din Tesalonic, care de sabie s-a săvârșit.

Acesta a fost în zilele împăratului Maximian, trăgându-se din cetatea Tesalonicului. Deci, stând înaintea lui în divan și lovind jertfelnicul cu piciorul și răsturnând jertfele ce erau deasupra lui, și-a luat sfârșitul prin sabie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmosul:

«Chipul cel de aur în câmpul Deira fiind cinstit, cei trei tineri au nesocotit porunca cea prea fără de Dumnezeu, și fiind aruncați în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri».

Trupul lui Daniel nu l-au biruit oarecând gurile leilor, așa nici moartea pe ucenicii Tăi. Că în mâna Ta, Doamne, viază sufletele drepților, bucurându-se și cântând: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Văpaia a rourat celor trei tineri în Babilon oarecând; iar purtătorilor de chinuri cuptorul mulțimii zeilor l-a stins. Pentru aceasta înșelăciunea idolească văzând-o întoarsă în cenușă, a strigat: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Spre dragostea Ta, Hristoase, fiind îndemnați ai Tăi purtători de lupte, ca și cu o îmbrăcăminte trupească fără de durere îmbrăcându-se, nu au băgat în seamă durerile chinurilor, întru Tine bucurându-se, și strigând: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri. Căci tu mai presus de fire ai zămislit și ai născut fără de stricăciune pe Cuvântul Tatălui cel pururea veșnic. Pe Care lăudându-L cu bună-cuviință, pe tine te fericim.

Alt Canon

Irmos: N-au slujit făpturii...

Veselește-te cerule împreună cu oamenii, să se bucure cu ei astăzi și ostile îngerilor, că acum se prăznuiește om ceresc, înger pământesc, cugetătorul de Dumnezeu La - zăr, întru cinstea Dumnezeului tuturor.

La înălțime ridicându-te prin virtuți și mai presus de cer, preaînțelepte Lazăre, cu viețuirea ai fost cu cuget smerit mai mult decât toți. Pentru aceea și Dumnezeu te-a înălțat mai mult decât pe toți, preaminunate.

Slavă...

Cât era de bine țesută și înfrumusețată ceata purtătorilor Tăi de lupte, și mult-cinstită, și de Dumnezeu aleasă adunarea aleșilor Tăi, care întru Duhul Tău saltă și cu Bună-cuviință dănțuiește, strigând: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

După ispita cea de față, și după biruința cea arătată cu istețime, se ispitea cu înșelăciune să te amăgească prin cele de-a dreapta preavicleanul Satana, în chip de înger. Dar și așa ai rușinat uneltirile lui, Lazăre.

A Născătoarei:

Pornirea morții cea nesătulă ai oprit-o, Curată, cu nașterea ta. Iar pe oameni i-ai înălțat, Fecioară, către viață, cântând

Se biruiește întru tine tot hotarul firii, și legea laudelor, Fecioară neispitită de nuntă.

Și acum..., a Născătoarei: Ziditorului: Preaînălțate Doamne, Dumnezeul părinților noștri, binecuvântat ești.

Cântarea a 8-a:

Irmosul:

«Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon și-a despărțit lucrările prin dumnezeiasca poruncă; pe haldei arzând, iar pe credincioși răcorind, pe cei ce cântau: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul».

Iuțimea cea cu anevoie de oprit a tiranilor celor cumpliți, purtătorii de lupte au surpat-o, cu bună cuviință cântând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Treziți-vă, înșelătorilor, și cunoașteți pe Dumnezeu după adevăr, măriții purtători de chinuri au strigat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

A grăi împodobit nicicum nu s-au învățat mucenicii lui Hristos; ci umplându-se de dumnezeiescul Duh, au strigat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

A Născătoarei:

Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel ce S-a născut din Tatăl cel fără de început mai înainte de veci, și mai pe urmă a răsărit din Fecioară, binecuvântați-L neîncetat toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Alt Canon

Irmos: Ascultă pruncă, Fecioară...

O arpele a izgonit odinioară Ope începătorul neamului, pe Adam, din Eden, cu înșelăciunea Evei. Iar de tine, înțelepte, lovindu-se cu viclenie prin năvălirea luptei celei de ocară s-a rușinat, și s-a biruit cu împotrivirea ta cea tare. Pentru aceea acum bucurându-te, strigi: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Materia care pururea iubește a se porni în jos, ca fiind pământească, trecând-o tu la ceruri ai înălțat-o dimpreună cu tine pe stâlp, ducând-o pe sus, înțelepte, și mijlocind pentru lume cu căldură către Stăpânul tău, și strigând împreună cu îngerii: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Pe părtinitorul întunericului l-ai surpat, Părinte, cu lumina dumnezeieștilor porunci ale Stăpânului tău. Că tu, păzindu-le pe ele, cu adevărat ai umblat pe calea cea strâmtă; cu bună-cuviință luminându-te cu razele Duhului și cântând totdeauna: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Primește, Fecioară, glasurile celor din legături, pentru că nu au spurcat credința cea curată cu spurcăciunile ereticilor, și dă biruință dreptcredincioșilor ce se roagă ție împreună cu robul tău, prietenul Lazăr, pentru noi cei ce cu bună credință strigăm: Toate lucrurile lăudați pe Domnul și-L preaînălțați întru toți vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.

«Ascultă pruncă, Fecioară curată, să zică Gavriil sfatul Celui Preaînalt, cel de demult adevărat, fii gata spre primirea lui Dumnezeu; că prin tine Cel necuprins cu oamenii va să petreacă. Pentru aceasta și bucurându-mă strig: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul».

Cântarea a 9-a:

Irmosul:

«Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude îl slăvim».

Înșelăciunea idolească, ceea ce crescuse ca o pădure de demult în inimile oamenilor, Hristoase, Tu cu focul Dumnezeirii ai ars-o, cetele mărturisitorilor dreptei credințe adunându-le; care după vrednicie cu cântări neîncetat Te slăvesc pe Tine.

Mărirea cea curgătoare și bogăția cea nestătătoare mucenicii lăsând-o pe pământ, Hristoase, pe Tine strălucirea slavei și bogăția cea nemișcată aflându-Te, moștenesc veșnicele bunătăți, după vrednicie cu cântări fără de tăcere slăvindu-Te pe Tine.

Firea omenească cea slobodă, ce se supusese de demult sub jugul înșelăciunii, după ce Te-a născut cea curată mai presus de fire pe Tine, Stăpânul tuturor, pe mucenici i-a arătat ca pe niște pământești propovăduitori ai mântuirii noastre.

A Născătoarei:

Mireasă și Maică fecioară, primește adunările sfinților ce se roagă Fiului tău, ceea ce ești singură nădejdea credincioșilor, și dă pace lumii și biruință iubitorilor de Hristos, și mântuire nouă, celor ce te lăudăm pe tine.

Alt Canon

Irmos: Ca de un sicriu însuflețit...

Binecuvântând aria, spicul cel neroditor îl face dătător de roadă. Fiara care a îndrăznit a mânca asinul ucenicilor tăi ai omorât-o. Drept aceea, mântuiește-mă de nerodire, omorând cu rugăciunile tale fiarele care se pornesc asupra mea.

Blânzi ca mieii se apropiau de tine și leii, și urșii, Lazăre, temelia și podoaba cuvioșilor. Pentru aceea ne rugăm ție noi, fiii tăi, înfrânează toată pornirea tuturor celor ce ne împresoară pe noi ca niște lei.

Slavă...

Încredințatu-ne-ai că nu ai murit, ci și mort trăiești în viața cea ascunsă, încredințându-ne nouă, și după sfârșit, poruncile cele însemnate cu înseși mâinile tale, Lazăre cel dintâi al părinților. Pentru aceea, mântuiește-ne și pe noi, fiii tăi, de moarte.

Și acum..., a Născătoarei:

Stricatu-s-a de mulți păstori via turmei tale, Preacurată Fecioară, ceea ce ai născut pe Păstorul cel bun; răpește-o pe ea din stricăciunea lor, fiind tu, Preacurată, dimpreună cu păstorul Lazăr, pentru dânsa rugătoare și apărătoare.

Irmosul:

«Ca de un sicriu însuflețit al lui Dumnezeu, nicidecum să nu se atingă mâna necredincioșilor, iar buzele credincioșilor, fără tăcere glasul îngerului cântând, cu bucurie să strige Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine».

LUMINÂNDA

mucenicilor:

Podobie: Femei auziți...

Cei ce stați înaintea scaunului lui Hristos, Celui cu totul îndurător, treizeci și trei de turnuri ale Bisericii celei nesurpate; cu rugăciunile voastre, sfinților, păziți toată lumea și pe cei ce vă cinstesc pe voi și săvârșesc luminată pomenirea voastră, purtătorilor de lupte.

Slavă..., a cuviosului:

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Din pântecele maicii tale te-a sfințit pe tine Ziditorul și te-a făcut locaș Duhului Sfânt. Pentru aceea te-a arătat, gânditorule de Dumnezeu, luminător sihastrilor, pe care i-ai îndreptat din întunericul greșelilor către lumina poruncilor lui Dumnezeu, Lazăre, și i-ai adus către Hristos; Căruia roagă-te, să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Munte te-a văzut odinioară proorocul, Fecioară, din care s-a tăiat fără de mâini omenești piatra care a sfărâmat capiștile idolilor și stâlpii demonilor, dumnezeiască Mireasă. Pe aceea roag-o să sfărâme și pe idolii cei tulburători ai minții mele, și să ridice cu înțelegere în inima mea chipul ei.

A Crucii și a Născătoarei:

Pe cei ce se închină cu neîndoită inimă patimilor Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, și cu toată cucernicia se umilesc, părtași măririi și locuitori raiului îi arată.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea:

Podobie: Cel ce de sus ești chemat...

Cel ce este încins pe trupul său cu moartea cea vie a Domnului, cea cu miros de mir, ca un alt Lazăr și preaiubit, și îmbrăcat cu haina, care încă miroase de sudorile și de ostenelile sale, acum este pus înaintea noastră spre ospăț fără cheltuială și spre laudă. Veniți mulțimea sihastrilor și adunările iubitorilor de praznice să-l cinstim pe el cu un glas toți, ca pe un chivernisitor și slugă a Domnului și Dumnezeului nostru (de două ori).

Ca într-o cămară plină de lumină ai stat pe stâlp, o, preasfințite, și împrejurul lui ai pus ca niște slugi întrarmate faptele tale, cuvioase, ca să oprească pornirile patimilor; și ai intrat în cămara de mire cea dumnezeiască, fericite, stând acum cu îndrăznire înaintea Mirelui tău și Dumnezeului nostru, îndulcindu-te de frumusețea Lui. Pe Care roagă-L să mântuiască și să lumineze sufletele noastre.

Cuviosul Lazăr, cel sfințit din pântecele maicii sale, care s-a făcut jertfă și jertfitor curat lui Hristos, acum a chemat la ospățul pomenirii lui, pe toți bine miresmuindu-i duhovnicește. Veniți dar să ne adunăm și să ne împărtășim de binecuvântarea cea din dumnezeieștile lui moaște și să slăvim pe Hristos, Dumnezeul nostru, Care cu adevărat Se minunează întru sfinții Săi și odihnește întru dânșii.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Cuvioase părinte, în tot pământul a ieșit vestea isprăvilor tale. Pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberele demonice le-ai făcut să piară, și ai ajuns cetele îngerești, a căror viață fără prihană ai urmat; având îndrăznire către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești schimbare celor scârbiți, și liberare celor neputincioși, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, izbăvește cetatea și poporul dreptcredincios, pacea celor din războaie, liniștea celor înviforați, singura ocrotitoare a credincioșilor.

A Crucii și a Născătoarei: Podobie: A treia zi ai înviat, Hristoase...

Preacurata dacă Te-a văzut pe Cruce spânzurat, tânguindu-se striga ca o maică: Fiul meu și Dumnezeul meu, preadulcele meu Fiu! Cum suferi patimă de ocară?

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a cuviosului, glasul al 8-lea:

Mulțimile călugărilor, pe tine, îndreptătorule, te cinstim, Lazăre, părintele nostru; că prin tine am învățat a umbla pe cărarea cea dreaptă. Fericit ești, că lui Hristos ai slujit și ai biruit puterea vrăjmașului. Cel ce ești cu îngerii împreună-vorbitor, cu drepții și cu cuvioșii împreună-locuitor, cu care roagă-te Domnului să mântuiască sufletele noastre. teptare celor de demult, pentru neascultarea cea pentru roadă, celor ce au adormit cu somnul cel pierzător, grăia tânguindu-se Fecioara, pe care o mărim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și otpustul.

LA LITURGHIE

Prochimen, glasul al 5-lea: Tu, Doamne, ne vei păzi și ne vei feri... Stih: Miluiește-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios. Apostolul mucenicilor: Din Epistola către Evrei (12, 1-10): Fraților, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii... și Apostolul cuviosului: Din Epistola către Efeseni (4, 7-13): Fraților, fiecăruia dintre noi... Aliluia, glasul al 6-lea: Milele Tale, Doamne..., Stih: Că ai zis: în veac mila... Evanghelia de la Matei (4, 25; 5, 1-13): în vremea aceea, mergeau după Iisus popoare multe...

CHINONICUL

A.

Întru pomenire veșnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

Și acum..., a Născătoarei:

Acoperământul tău, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, doctorie sufletească este, că întru dânsul scăpând, de neputințele sufletești, ne vindecăm.

A Crucii și a Născătoarei:

Nu pot răbda, Fiule, văzându-Te pe Tine adormit pe lemn, Cel ce dai tuturor deșteptare. Pentru ca să dăruiești dumnezeiască și mântuitoare deș