SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: ale apostolilor 3 și ale mucenicului 3.

Stihirile apostolilor, glasul 1:

Podobie: Prealăudaților mucenici...

Ca niște vulturi întraripați, trecând învederat plinirea lumii, sfințiți propovăduitori, pe cei ce erau vânați de vrăjmașul i-ați atras la eredința cea fără prihană. Pentru aceasta rugați-vă să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă. odrăslesc dreapta credință. Și acum roagă-te să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Pe măritul Terțiu și Sosipatru să-i cinstim cu glasuri sfințite, pe Olimpas și Rodion, împreună cu dânșii, pe Erast tăinuitorul celor sfinte, și pe dumnezeiescul Cvart, slăvind pe Hristos Dumnezeul nostru și rugându-L pe Dânsul să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Zori ai răsărit strălucind toată lumea, cu razele luptelor tale, Oreste mărite, lauda mucenicilor, și cu harul alungând întunericul necredinței. Pentru aceea roagă-te să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Neamurile ați adus către Hristos Dumnezeu, fericiților, mântuite cu sângele Celui ce a binevoit a Se naște pe pământ și cu voie să rabde Cruce și moarte, Căruia rugați-vă acum, preaînțelepților, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Alte stihiri, ale mucenicului:

Oreste preafericite, cu vopselele sângelui tău ți-ai vopsit ție porfira, cu care împodobindu-te și cu cununa biruinței încununându-te, stai înaintea lui Hristos celui nemuritor, pe Care roagă-L să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Cu focul pătimirilor tale, înțelepte, ai ars rătăcirea; și cu picăturile sângelui ai înecat toate taberele vrăjmașilor, și ai adăpat inimile credincioșilor, care

Slavă... Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te, auzire străină, Preacurată. Bucură-te, lemn sfânt al Raiului sădit de Dumnezeu. Bucură-te, pierzarea demonilor celor vicleni. Bucură-te, sabie cu două tăișuri, care tai capul vrăjmașului cu nașterea ta cea minunată. Preasfântă cu totul fără prihană, cheamă-ne pe noi din nou, pe cei înstrăinați.

A Crucii și a Născătoarei, asemenea:

Dacă a văzut mielușeaua și Stăpâna cea fără prihană pe Mielușelul său pe Cruce, neavând chip nici frumusețe, zicea tânguindu-se: Vai mie! Unde Ți-a apus frumusețea Ta preadulce? Unde este cuviința? Unde-Ți este harul chipului Tău care strălucea, Fiul meu preaiubite?

STIHOAVNA din Octoih.

Troparul apostolilor, glasul al 3-lea: Sfinților Apostoli... Slavă..., al mucenicului, glasul al 4-lea: Mucenicul Tău, Doamne, Orest...

Și acum..., al Născătoarei: Caută-le la sfârșitul cărții.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... se cântă troparul apostolilor (de două ori), Slavă... al mucenicului, Și acum..., al Născătoarei, de la glasul troparului apostolilor. țind tuturor credincioșilor luminile cele de mântuire, văzătorilor de Dumnezeu apostoli.

Scoțând izvorul strălucirii, au vărsat tuturor lumină măriții Terțiu, Erast și Olimpas, Rodion și Sosipatru, împreună cu Cvart, pe care cu dreaptă credință să-i fericim.

Sedelnele de rând din Octoih.

Psalmul 50

A Născătoarei:

Alcătuire a lui Iosif

Neamul omenesc ai înnoit cu nașterea ta, Fecioară, că ai născut pe Cuvântul Tatălui, Cel ce S-a îmbrăcat cu trup stricăcios și ne-a arătat nouă căile nemuririi.

Cântarea I, glasul 1:

Alt Canon, al mucenicului

Irmosul: Cântarea I, glasul al 2-lea:

«Dreapta ta cea purtătoare de biruință, cu dumnezeiască cuviință, întru tărie s-a preamărit. Că aceasta nemuritoare, ca o puternică a toate, pe potrivnici a zdrobit, israelitenilor prin adânc cale nouă făcându-le».

Irmos: Veniți popoarelor să cântăm...

CANOANELE

Din Octoih unul, cu irmosul pe 6, și ale sfinților, 2, pe 8.

CANONUL Sfinților Apostoli

Fiind ucenici dumnezeiești ai Dumnezeului nostru, Care S-a întrupat pentru milostivire, rugați-L pe El să dăruiască iertare de greșeli celor ce săvârșesc pomenirea voastră, fericiților.

Oglinzi ale lui Dumnezeu, arătătoare de lumină, încăpătoare darurilor Lui v-ați arătat, fericiților, cu bună dare împăr

Fiind strălucit totdeauna cu dumnezeieștile raze, prealăudate, luminează pe cei ce cinstesc prăznuirea ta cea purtătoare de lumină; și-i izbăvește de întunericul relelor.

Dumnezeiasca dragoste a lui Hristos te-a aprins și te-a făcut puternic, arzând materia cea lesne arzătoare a nebuniei idolești, mucenice preaalesule.

Slavă...

Cu răbdare și cu tărie ai înfruntat pe cei fără de lege, care te sileau să cinstești lucruri de mâini omenești, idoli fără de suflet, purtătorule de chinuri Oreste.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine, locașul lui Dumnezeu cel prea curat, pe ceea ce ești fără prihană, te rog curățește cu mijlocirea ta inima mea cea spurcată cu dezmierdări necurate.

Cântarea a 3-a:

Irmosul:

«Însuți Cel ce știi neputința firn omenești, și după milostivire Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ție: Sfântă este Biserica cea însuflețită a slavei Tale celei nepovestite, Iubitorule de oameni».

Pe Cuvântul ca pe un luminător purtând, apostolilor, ați trecut toată zidirea, plecându-vă lui Dumnezeu, risipind întunericul aceleia, și arătând fii luminii prin har pe cei ce dormeau în noaptea necunoștinței.

Vestirea cea de mântuire a cuvintelor voastre a ieșit în toată lumea, precum zice proorocul, și arătarea cea luminată a lucrurilor a înconjurat tot pământul, luminând sufletele, grăitorilor de Dumnezeu și apostoli ai Domnului.

Sălășluind în sufletele voastre, înțelepților, Preasfântul Duh le-a făcut cu totul în chip dumnezeiesc. Pentru aceasta trecând prin toată lumea, ați surpat capiștile idolilor cu harul și ați zidit lui Dumnezeu Biserici.

A Născătoarei:

Pe Fiul cel singur născut al Tatălui, Care mai înainte a fost fără de maică, cunoscându-L că S-a născut din tine fără de tată, te mărturisim pe tine Maică a lui Dumnezeu, care ai născut fără stricăciune și ai rămas fecioară mai presus de cuvânt, Marie, mireasă a lui Dumnezeu.

Alt Canon

Irmos: Pe piatra credinței...

Ntărindu-te cu puterea Mângâietorului, ai stat înaintea judecătorului celui fără de lege, și l-ai rușinat pe el cu puterea cuvintelor tale, preafericite, și cântând, ziceai: Nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Cuvântul tău fiind luminat cu viața și viața ta fiind strălucită cu cuvântul, pe mulți ai mutat către lumina dreptei credințe, mucenice, mult-luptătorule; cu care dimpreună cântai: Nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Slavă...

Înălțându-se nelegiuirea din trufie, ai surpat-o cu bărbăție și cu răbdare, și te-ai înălțat către Domnul, purtătorule de lupte, Oreste strălucite, și cântând, ziceai: Nu este sfânt afară de Tine, Doamne. slugi ale Cuvântului, izbăviți sufletele noastre din chinul cel veșnic, cu rugăciunile voastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Slavă..., a mucenicului, glasul al 4-lea:

Zămislit-ai în pântecele tău, Maica lui Dumnezeu, pe Ziditorul tău și Domnul tuturor, și L-ai născut pe El mai presus de cuvânt, făcându-Se trup. Pentru aceasta strigăm către tine: Nu este curată afară de tine, Stăpână. Podobie: Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce...

Irmosul:

«Pe piatra credinței întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmașilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru și nu este drept afară de Tine, Doamne».

CONDACUL Sfinților Apostoli,

glasul al 4-lea:

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Arătatu-s-a astăzi cinstită prăznuirea apostolilor, dând în chip vădit iertare de greșeli tuturor celor ce săvârșesc pomenirea lor.

SEDEALNA, glasul 1: Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Cu un glas să cinstim pomenirea lui Erast, a lui Olimpas, a lui Terțiu și Sosipatru, împreună și a lui Rodion și a lui Cvart, strigând către dânșii: Dumnezeieștilor propovăduitori și

Tăierea mădularelor și chinul focului cel cumplit suferind, mucenicește te-ai nevoit și ți-ai împletit cununa nestricăciunii, preafericite, stând înaintea scaunului Sfintei Treimi. Pe Care roag-O să ne izbăvim de rele cei ce cu credință te lăudăm pe tine, Mucenice Oreste.

Și acum..., a Născătoarei:

Mulțimea cugetelor mele celor necurate și întunericul gândurilor celor fără de cale, cine le va putea spune, Preacurată? Și pornirile vrăjmașilor mei celor fără de trup și răutatea lor, cine le va putea povesti? Ci cu a ta rugăciune, ceea ce ești bună, dăruiește-mi scăpare de acestea toate.

A Crucii și a Născătoarei:

Văzându-Te, Hristoase, ceea ce Te-a născut cu trup, spânzurat pe Cruce pe Tine, Care Te-ai născut din Tatăl fără de început, striga: Vai mie, preadorite Iisuse! Cum Tu, Cel ce ești slăvit de îngeri ca un Dumnezeu, ești răstignit acum, Fiule, de oameni fără de lege? Te laud pe Tine, îndelung-răbdătorule.

Cântarea a 4-a:

Irmosul:

«Munte umbrit cu harul cel dumnezeiesc, privindu-te Avacum, cu ochii cei de departe văzători, mai înainte a vestit pe Sfântul lui Israel, ce vrea să iasă din tine, spre mântuirea și înnoirea noastră».

Făcându-vă întărire celor de demult, cu învățăturile voastre cele date de Dumnezeu, ați surpat întărâtările vrăjmașilor cele de multe feluri, și le-ați dat pustiirii, apostoli ai Mântuitorului, văzătorilor de Dumnezeu.

Cu mărime propovăduind măririle lui Hristos, marilor propovăduitori, și luminând îndestul pe oamenii ce se depărtaseră cu totul, i-ați făcut arătați cu mărimea harului, duniri e/ciști lor apostoli.

Lăudat să fie cu cântări dumnezeiești Olimpas, și Rodion împreună cu el să fie mărit cu dreaptă credință, că și-au săvârșit călătoria mucenicește, dimpreună cu Petru, propovăduitorul lui Dumnezeu, tăindu-li-se capetele la Roma.

A Născătoarei:

Minunea nouă, care s-a făcut întru tine, s-a arătat de față mai presus decât toate minunile, ceea ce ești cu totul fără de prihană; că ai născut pe Dumnezeu cu trup, Care pentru milostivire S-a unit cu oamenii întru unirne neamestecată, mireasă a lui Dumnezeu.

Alt Canon

Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Nu au mișcat turnul sufletului tău râurile chinurilor celor pornite, Mucenice Oreste fericite; că ai fost întărit pe piatra dragostei Domnului, vrednicule de laudă.

Nu a putut tiranul să se uite drept la lumina graiurilor tale, pentru că umbla în noaptea necunoștinței; pentru aceea chinuindu-te te-a făcut fiu luminii și al zilei.

Slavă...

Te întărea pe tine Iisus Hristos cu dumnezeiescul har, când te necăjeai cu chinurile și te topeai de răni, și când te întindeau fără de milă, purtătorule de lupte, pururea pomenite.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine, Curată, te numește Avacum munte umbros din care a venit însuși Domnul Cuvântul, întrupându-Se și făcându-Se om, din prisosirea milostivirii, Iubitorul de oameni.

Cântarea a 5-a:

Alt Canon

Irmosul:

Irmos: Lumina celor din întuneric...

«Cel ce ai luminat cu luminarea venirii Tale, Hristoase, și ai făcut să strălucească cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoștinței Dumnezeirii Tale inimile tuturor celor ce Te laudă cu dreaptă credință».

Înțelepciunea Tatălui, Care a zidit toată lumea, v-a trimis pe voi învățători în lume, întru înțelepciunea Duhului și întru arătarea adevărului, care ați luminat dumnezeiește pe toți.

Aruncând undița cuvântului, preaînțelepților, ați scos din adâncul necunoștinței, cu harul, pe cei ce erau mai fără de glas decât peștii, și pe toți cei ce au crezut i-ați adus Domnului.

Să lăudăm pe Olimpas și pe marele Rodion, pe Terțiu și pe Sosipatru, dimpreună cu dânsul și pe Erast și pe dumnezeiescul Cvart, pe propovăduitorii lui Hristos și tuturor celor drept-credincioși ajutători.

Sfărâmându-ți-se tot trupul cu toiege, fericite, ai stat ca un diamant, arătând răbdare cu credință preatare, Oreste mărite, și strigând: Pe alt Dumnezeu afară de Tine nu știu.

Trimițând pe zeii elinilor la pierdere cu preasfințitele tale rugăciuni către Ziditorul, Oreste, ai răbdat torturi foarte mari, fiindu-ți jupuită pielea trupului.

A Născătoarei:

Irmosul:

Zămislit-ai prin cuvânt pe Cuvântul, ceea ce ești cu totul fără prihană, și ai născut mai presus de gând și de cuvânt, Mireasă a lui Dumnezeu, pe Dumnezeu și Omul. Pentru aceasta, cu cuvinte de Dumnezeu insuflate, pururea pe tine te fericim.

Slavă..., a Treimii:

Propovăduind o strălucire în trei ipostasuri și cinstind o ființă, o domnie a Treimii celei mai presus de zei și nezidită, ai sfărâmat pe zeii cei cu nume mincinos și ai surpat până la pământ locașurile idolilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Maică te-ai arătat a răsăritului Soarelui slavei, Care S-a născut cu îmbrăcămintea ființei omenești cea lepădată și Care luminează pe toți, scoțându-i din noaptea răutăților.

Cântarea a 6-a:

«Inconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de dedesubt, și nu avem scăpare; socotitu-ne-am ca oile de junghiere; mântuiește pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu ești celor neputincioși tărie și îndreptare».

Fiind aruncați, preacinstiților, ca niște pietre la pământ, ați adunat către dreapta credință pe cei ce cu obicei înșelător au slujit pietrelor nesimțitoare, văzătorilor de Dumnezeu și tăinuitorii Cuvântului, preafericiților.

Propovăduind o Unirne în trei Fețe nedespărțită, neamestecată, ați surpat de pe pământ înșelăciunea mulțimii zeilor, adevărați apostoli ai lui Hristos; și pe cei care erau rătăciți de tot i-ați îndreptat către lumina cunoștinței de Dumnezeu.

Cu cugetele împodobite ați surpat neînțelegerea celor nepricepuți, preaînțelepților apostoli, și i-ați întărit a crede lui Dumnezeu, singurului împărat al tuturor, Cel ce înfrumusețează toată făptura cu vărsările dumnezeieștii lumini.

A Născătoarei:

Ca alt cer mai înalt decât cel dintâi, arătându-te, Stăpână, te slăvim pe tine, din care ne-a răsărit nouă Soarele dreptății, Care a alungat adâncimea întunericului necunoștinței.

Alt Canon

Irmos: De adâncul greșelilor...

Cu stropirea preacinstitelor tale sângiuri a încetat sângele cel spurcat, care din vătămarea minții se aducea prinos demonilor, purtătorule de lupte al lui Hristos, preaviteazule.

Avându-te pe tine, mucenice, bun doctor sufletelor și trupurilor, ne izbăvim de patimi, de încercări și de necazuri, cu rugăciunile tale cele bineprimite și dumnezeiești.

Slavă...

Cu dezbrăcarea trupului luând îmbrăcăminte țesută din harul cel de sus, ai putut să golești taberele vrăjmașilor, fericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Învrednicește-mă dumnezeieștii iertări pe mine cel nemilostiv și biruit de răutate, care zac în desfătări, Preasfântă Fecioară, Mireasă a lui Dumnezeu.

Irmosul:

«De adâncul greșelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă».

CONDACUL apostolilor,

glasul al 2-lea:

Podobie: Cele de sus căutând...

Cu dumnezeiască lumină mintea luminându-vă, împletiturile ritorilor cu înțelepciune le-ați risipit, și toate limbile vânând, măriților apostoli, Stăpânului le-ați adus, învățându-le să slăvească dumnezeiasca Treime.

ICOS

Ca niște ucenici ai Stăpânului a toate, cu mrejele rugăciunilor voastre cele văzătoare de Dumnezeu, scoateți smeritul meu suflet din adâncul greșelilor, care este prins cu lațurile viclenilor demoni; ca binepetrecând cealaltă vreme a vieții mele, să vă laud pe voi cu dragoste și să preamăresc viața voastră cea fără prihană, pe care ați petrecut-o pe pământ, luminând pe cei cumplit întunecați, și învățându-i să slăvească dumnezeiasca Treime.

SINAXAR

în această lună, în ziua a zecea, pomenirea Sfinților Apostoli din cei șaptezeci: Olimpas, Rodion, Sosipatru, Erast și Cvart.

Aceștia au fost din cei șaptezeci. Olimpas și Rodion, urmând Sfântului Apostol Petru, amândurora li s-au tăiat capetele, în cetatea Romei, de către Nero. Iar Sosipatru, de care pomenește Sfântul Pavel în Epistola către Romani, fiind episcop la Iconiu, cu pace s-a săvârșit. Și poate fiecine să afle că Apostolul Pavel pomenește de dânsul în multe locuri în Epistolele sale. Asemenea și Erast, de care pomenește în Epistolă fericitul Pavel, fiind iconom al Bisericii din Ierusalim și apoi episcop al Paneadei, cu pace s-a săvârșit. Iar Cvart, fiind episcop al Beritului și multe pătimind pentru dreapta credință și pe mulți elini spre Domnul întorcându-i, s-a săvârșit și el cu pace.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Orest.

Acest sfânt a fost din cetatea Tiana, din țara Capadociei, doctor cu meșteșugul. Deci mărturisind pe Hristos, a fost prins de Maximin guvernatorul, pe vremea împărăției lui Diocletian. Și nesupunându-se a jertfi la idoli, ci mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu, a fost bătut cu toiege atât de rău, încât i se sparse pântecele de i se vedeau mațele. Deci, l-a dus la capiștea idolilor, și suflând el asupra idolilor, s-au făcut aceia ca praful. Apoi a fost închis în temniță și după șapte zile stând înaintea judecății lui Maximin, și iarăși fiind silit ca să jertfească, și nesupunându-se, i-au pătruns gleznele cu piroane lungi. Și legându-l cu lanțuri de un cal sălbatic, l-au gonit repede și târându-l douăzeci și patru de mile, afară din cetatea Tiana, și-a dat sufletul.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Teostirict, cel din Simvola.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Nonnos, care a botezat pe Sfânta Pelaghia.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Mii episcopul, și cu doi ucenici ai săi.

Acest Sfânt Părinte al nostru Mii s-a născut într-o cetate persană; și după ce s-a botezat, a învățat Sfintele Scripturi. Vrând el să ostășească împăratului perșilor, după ce a ajuns în vârstă, a fost oprit de la acest gând de o înfricoșătoare vedenie de noapte și de atunci petrecea în feciorie și în nevoințe, rugându-se lui Dumnezeu și pentru sine și pentru tot neamul său. Iar după câțiva ani, lăsându-și cetatea, s-a făcut monah și a locuit în locul în care proorocul Daniil a văzut vedeniile. Și s-a învrednicit el a fi hirotonit episcop al preasfintei Biserici, prin mâna lui Ghenadie episcopul, care s-a făcut mărturisitor și mucenic. Și mult ostenindu-se acolo Sfântul, mustra și cu faptele și cu cuvintele pe cei ce făceau călcări de lege; mai în urmă, bătut fiind de ei și izgonit, după ce și-a dat seama că ei rămân neîndreptați, mai înainte vestindu-le urgia ce avea să vină asupra lor de la Dumnezeu, s-a dus. Iar după ce au trecut trei luni de zile, mai-marii cetății aceleia din greșeala lor au căzut sub urgia împăratului. Și trimițând împăratul ostași, împreună cu trei sute de elefanți, au sfărâmat cetatea cu totul, iar pe locuitorii ei i-au omorât cu sabia. Atunci Sfântul s-a dus la Ierusalim și a aflat pe Amonie, ucenicul marelui Antonie, lângă care zăbovind doi ani, s-a întors iarăși în Persia.

Ducându-se Sfântul la eparhia sa, a zidit acolo o biserică, spre iertarea păcatelor poporului său celui nesupus, pe care împăratul îl pierduse cu amară moarte. Și după ce a petrecut acolo multă vreme, s-a dus la cetatea Ctesifon, în care a aflat adunare de episcopi, și stând în mijlocul lor, a mustrat pe episcopul împotriva căruia se făcuse acel sinod. Iar episcopul acela umilea și-și bătea joc de Sfântul mândrindu-se cu răspunsurile și înțelepciunea sa. Iar Sfântul i-a răspuns: Fiindcă stai neîndreptat, trufindu-te împotriva arhiereilor Domnului meu, pe care i-a adunat Duhul Sfânt, pentru aceasta te-a ajuns acum urgia lui Dumnezeu, Care iată te face acum pe jumătate uscat pentru mulți ani, pentru ca prin pătimirea ta aceasta să se înțelepțească și să se îndrepteze ceilalți. Și, o, minune!, odată cu cuvântul Sfântului a căzut fulger din cer și l-a făcut pe acela jumătate uscat, și în această stare a petrecut doisprezece ani întregi și în urmă s-a săvârșit.

Iar Sfântul, ieșind de acolo s-a dus la o altă cetate al cărei ocârmuitor pătimea de doi ani de o cumplită boală. Aflând el de venirea Sfântului, a trimis la el și l-a rugat să meargă să-l cerceteze ca pe un bolnav și să-i dea binecuvântarea sa. Deci, fiindcă omul trimis stăruia către Sfântul să meargă cu grăbire, Sfântul a răspuns către dânsul așa: Du-te și spune cu mare glas bolnavului ce te-a trimis: "Acestea îți zice episcopul, întru numele lui Iisus Hristos, pe Care îl propovăduiesc eu prostul și nevrednicul: Leapădă de la tine toată boala ce te supără, și încingând mijlocul tău, vino umblând cu înseși picioarele tale, ca să te văd". Iar trimisul întorcându-se, îndată ce a zis cuvintele acestea, o, minune!, s-a însănătoșit stăpânul său și atât s-a întărit, încât n-a mai rămas în el vreo rămășiță sau semn de boală. Deci, s-a sculat și s-a dus la Sfântul umblând cu picioarele sale și aruncându-se la cinstitele picioare ale Sfântului și apucându-le cu amândouă mâinile, le săruta pe ele tăvălindu-se pe pământ. Și mulțumind, slăvea pe Dumnezeu, Cel ce l-a mărit pe el în acest chip. Această preamărită minune a Sfântului, pe mulți a adus la credința lui Hristos.

Acolo aflându-se Sfântul, a alungat mulți demoni din cei care pătimeau. Și pe o femeie ce zăcea în pat și era slăbănoagă de nouă ani, apucând-o de o mână, a ridicat-o sănătoasă. Și pe un om care cu nedreptate silnicea pe altul și cu nebăgare în seamă încredința nedreptatea prin jurământ, fiindcă defăima și nu asculta cuvintele Sfântului, l-a făcut prin rugăciunea sa ca să ia lepra lui Ghiezi peste tot trupul său, spre îndreptarea multora, încât din aceasta, mulțime nu puțină din acel oraș a venit la Sfântul și a cerut ca să primească credința creștinească. Și alte încă multe minuni în feluri de locuri a făcut Sfântul acesta, despre care răspândindu-se vestea, a ajuns la dregătorul Vasilisc. Fiind chemat Sfântul și stând el înaintea lui împreună cu doi ucenici ai săi, după ce a văzut credința lor cea în Hristos, curată și neclintită, multe pedepse și chinuri le-a pricinuit lor neomenosul acela, care, aprinzându-se de mânie, a scos însuși sabia și a lovit pe Sfântul în piept. Asemenea și fratele lui Vasilisc în unire cu el a lovit și acela pe Sfântul în inimă. Iar episcopul Domnului și nevoitorul, viu încă fiind, a zis către ei: "Fiindcă voi amândoi v-ați unit ca să mă omorâți pe mine, nevinovatul, pentru aceasta mâine chiar în ceasul acesta se va vărsa sângele amândurora chiar de mâinile voastre, adică vă veți ucide unul pe altul, și maica voastră va rămâne fără fii". Și aceasta zicând, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Iar pe cei doi ucenici ai Sfântului suindu-i păgânul Vasilisc deasupra a doi munți, acolo i-a ucis cu pietre.

A doua zi necredinciosul Vasilisc a ieșit împreună cu fratele său la vânat, fără să dea în vreun fel crezare proorociei Sfântului, pe care o socotea ca o bârfire. Și aflând un cerb singur ei, amândoi frații, au stat unul în dreptul celuilalt, adică, unul de o parte de cerb și celălalt de cealaltă, și au slobozit amândoi sulițele ca să omoare cerbul. Iar ele purtându-se cu repeziciune s-au înfipt în inimile amândurora, și așa în chinuri și-au lepădat sufletele, ucigându-se unul pe altul. Iar moaștele Sfântului Mii și ale ucenicilor lui au fost îngropate de către creștini. Și viețuiesc ei pururea viața cea nesfârșită și veșnică și se roagă pentru noi către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Caliopie, Nir și Orion.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmosul:

«Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cuptor înțelegător te cunoaștem credincioșii; că precum a mântuit pe cei trei tineri Cel Preaînalt, și pe mine tot omul, în pântecele tău m-a înnoit Dumnezeul părinților, Cel lăudat și preaslăvit».

Pe tine, Eraste, scriind Pavel Apostolul, te-a vestit și te-a sfințit ierarh al Bisericii lui Hristos din Ierusalim; cu care dimpreună cinstindu-te, cântăm: Dumnezeul părinților noștri, Cel lăudat și preaslăvit.

Cu răbdarea încercărilor și a prigoanelor și a necazurilor fiind încercat, și înfrumusețându-te cu rănile lui Hristos, Eraste preafericite, cu glas mare strigai: Dumnezeul părinților, Cel lăudat și preaslăvit.

Legii celei noi te-ai arătat vestitor Cvarte, depărtând de nelegiuirea cea veche pe cei cu cugetele străine, și aducând către înnoirea vieții pe cei ce strigau: Dumnezeul părinților, Cel lăudat și preaslăvit.

Adânc de minuni, râu de vindecări, izvor revărsător de toată sănătatea, de toată iertarea, de întristări s-au arătat, purtătorule de chinuri Mucenice Oreste, racla moaștelor tale, la care închinându-ne cu dreaptă credință, pe tine te fericim.

Slavă...

Dezlegându-te de patimile trupului, înțelepte, prin chinuri, te-au legat de animal mare ca să te ducă și cu cruzime să te târască; pentru aceasta de trup te-ai dezlegat pe sineți, mucenice, și de Dumnezeu te-ai legat în chip mai curat și mai desăvârșit.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Cuvântul Tatălui cel pururea înființat, Care S-a arătat oamenilor, L-ai întrupat, Fecioară, și L-ai născut cu trup facându-Se om, ca să mântuiască pe om: Dumnezeul părinților noștri, Cel lăudat și preaslăvit.

Cel din fire Dumnezeu, luând fire omenească din tine, curată, S-a arătat cu trup mai presus de gând, pentru multa bunătate vrând să mântuiască pe oameni; pe Care lăudându-L, strigăm: Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeul părinților noștri.

Alt Canon

Cântarea a 8-a:

Irmos: Chipul celui de aur...

Irmosul:

A Născătoarei:

Cu izvoarele sângiurilor stingând focul necredinței, totdeauna răcorești, vrednicule de minune, cu ploile minunilor pe cei topiți de patimi, care strigă și cu credință cântă: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

«În cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credințe mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii».

Arătându-vă ca niște stâlpi neclintiți ai Bisericii lui Hristos, ați surpat de tot zidurile credinței celei rele, iar pe credincioși ca niște pietre i-ați întărit pe piatra credinței, pe cei ce strigă: Toate lucrurile pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Dătători de lege v-ați arătat voi, scriind în inimile credincioșilor legea Duhului, preafericiților, prin care luminându-se strigau: Toate lucrurile lăudați pe Domnul și-L preaînălțați întru toți vecii.

Înfrumusețatu-te-ai, fericite Olimpas, în ziua în care a luat sfârșit marele Petru, săvârșindu-te cu adevărat, împreună cu Rodion, prin sabie din porunca lui Nero; împăratul cel fără de lege, și v-ați împreunat cu cetele cele cerești.

A Născătoarei:

Năstrapa care purta odinioară mana pe tine te însemna, Curată, că ai purtat în pântece pe Hristos dulceața noastră, și L-ai născut cu trup; Care ne-a mântuit de toată amărăciunea greșelilor celor necuvioase, pe noi cei ce-L înălțăm pe El în veci.

Alt Canon Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât...

Mai mult decât viața cea vremelnică iubind pe cea veșnică, înțelepte, nicicum n-ai părtinit trupul cel muritor și pieritor, preafericite Oreste. Pentru aceea ai răbdat vitejește toate chinurile.

Pe tine, mielul lui Hristos, înjunghiindu-te vicleanul ca un lup, cu chinurile prigonitorul te-a făcut sfântă jertfă primită, și înjunghiere dumnezeiască vrednică de masa împărăției celei de sus.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Făcându-te căruță Cuvântului, L-ai avut pe El purtat de tine, preafericite. Pentru aceea fiind legat de cai, cu ducere rea și cu târâre silnică, ți-ai dat duhul, și ai ajuns la locul cel neîmbătrânitor, bucurându-te.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu glasuri preasfințite te-au vestit pe tine mai înainte cinstiții prooroci ai lui Dumnezeu, că ai să fii Maică, cu naștere neobișnuită, Celui ce stăpânește toate zidirile. Pentru aceea te lăudăm întru toți vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.

«Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei și văpaia lui a prefăcut-o în răcoreală, ca pe Domnul, lucrurile lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii».

Cântarea a 9-a:

Irmosul:

«Chipul nașterii tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears. Și acum te rugăm ca să stingi cuptorul ispitelor, cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, fără încetare».

Întocmai săvârșind călătoria, întocmai îmbogățindu-vă de cuvântul Stăpânului, întocmai învrednicindu-vă de darurile Duhului, și daruri ați primit întocmai, apostoli ai Domnului, cei ce sunteți luminători ai inimilor noastre.

Ca niște stele cerești ați luminat tot pământul cu semne dumnezeiești, alungând întunericul cel adânc al necunoștinței, și pe cei robiți de demult, cu uneltirile vrăjmașului, i-ați arătat fii ai zilei.

Voi ați pierdut adunarea celor cu gând rău, care de demult a aruncat în adânc popoarele și limbile, iar mulțimea celor mântuiți ați adus-o către Dumnezeu, fiind împreunați cu cetele puterilor celor fără de trup, preaaleși înțelepți apostoli.

Au ajuns către cele mai presus de lume marele Olimpas și Sosipatru, dimpreună și cu prealăudatul Rodion, Terțiu și Cvart și Erast preasfințitul. Și acum se roagă Mântuitorului pentru lume.

A Născătoarei:

Indură-Te de poporul Tău, Doamne, izbăvindu-ne pe noi de năvălirea vrăjmașilor și de păcate, de năpaste și de chinul cel veșnic, prin rugăciunile Preacuratei Fecioare, cea care Te-a născut pe Tine, și ale măriților Tăi apostoli.

Alt Canon

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Biruind pe tirani, după multe chinuri te-ai mutat către Dumnezeu cu bucurie primind darurile biruinței, ca un întrarmat viteaz, ca un biruitor mare, ca un ostaș ales al lui Hristos, Oreste preafericite.

În ceruri dănțuiești împreună cu îngerii, preafericite, și cânți împreună cu ei bucurându-te: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Tatăl Atotțiitorul și Fiul cel de o fiinta cu Tatăl și Sfântul Duh, Treimea cea atotputernică.

Slavă...

Fiind împreună cu cetele apostolilor, cu ale mucenicilor, cu ale cuvioșilor, cu ale proorocilor, cu ale ierarhilor, roagă-te împreună cu ei să dea iertare de păcate și scăpare de toate primejdiile celor ce cu dragoste te cinstesc, Mucenice Oreste.

Și acum..., a Născătoarei:

A Crucii și a Născătoarei:

Ca pe o Maică a lui Dumnezeu, mai aleasă decât Heruvimii, Preacurată Fecioară, te rog, tămăduiește patimile cele cu durere ale ticăloasei mele inimi, și mă scapă de foc, la ziua cea grea a judecății, pe mine, cel vrednic de osândire.

Văzându-Te pe Tine Fecioara și Maica Ta, Iisuse, răstignit pe lemn, lăcrimând suspina; pentru ale cărei rugăciuni, mântuiește-ne de toate necazurile cele rele.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduiala și otpustul.

Irmosul:

«Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare în stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând în laude îl slăvim».

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Rodion, Sosipatru și Olimpas și Terțiu și Erast, dimpreună cu Cvart, să fie lăudați acum cu strălucire după datorie, ca niște apostoli și ucenici ai lui Hristos, rugându-se pentru noi, cei ce săvârșim sfințita pomenire a lor.

A Născătoarei:

Marie preacurată, Cădelniță de aur, ceea ce ai fost încăperea Dumnezeirii celei neîncăpute, întru care Tatăl a binevoit și Fiul S-a sălășluit, iar Duhul cel Preasfânt umbrindu-te pe tine, Fecioară, te-a arătat de Dumnezeu Născătoare.