SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stilurile pe 6: ale ierarhului 3, și ale cuviosului 3.

Stihirile ierarhului, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn...

Risipit-ai și ai dat celor lipsiți pâinea ta, Ioane minunate, râvnind la mila Stăpânului cel preamilostiv, preacuvioase. Pentru aceea rămâne cu adevărat în veci pomenirea ta, sfinte; iar pe cei ce o prăznuiesc cu credință, păzește-i, cu rugăciunile tale, de încercări și de necazuri, ierarhe pururea fericite.

Curăția și dreptatea gândului tău și obiceiul îndumnezeit văzându-le, Cel ce vede cele ascunse te înalță pe scaun preaînalt, ungându-te și săvârșindu-te pe tine, înțelepte, cu mir, și de față dându-ți în mână cârmele turmei, pe care ai îndreptat-o către limanurile voii celei dumnezeiești, de Dumnezeu grăitorule Ioane.

Toate cererile inimii tale ți le-a dat Domnul, vrednicule de minune, că ai păzit toate așezările de lege cele mântuitoare, pentru că desăvârșit ai iubit pe Dumnezeu, și pe aproapele tău ca pe tine însuți, de Dumnezeu fericite. Și pe cei ce au avut trebuință i-ai ajutat; pentru aceea astăzi te cinstim, Ioane. Alte stihiri ale cuviosului, glasul al 8-lea:

Podobie: Ce vă vom numi pe voi...

Ce te vom chema acum, sfinte? Râu care ieși din Edenul cel înțelegător; pârâul darurilor, care se dau de la Dumnezeu; revărsare de învățăturile harului? Paharul înțelepciunii și al științei; orânduitor puternic, învățător preaharnic? Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Ce te vom numi, cuvioase? Lucrător de pământ al sadurilor celor nemuritoare, preafericite; săditor de pomii cei eredincioși ai raiului celui înțelegător; preaiscusit în legile cele date de Dumnezeu? Știutor de dogmele cele insuflate de Dumnezeu, tâlcuitor preaiscusit și învățător preaîndestulat? Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Ce te vom numi acum, încă, minunate? Făcător de așezământul însoțirii, îndreptător curăției, învățător călugărilor, povățuitor fecioriei? Dreaptă cumpănă a amândurora, ca unul ce amândouă cu cercare le-ai petrecut? Multe sunt vredniciile tale și nevoința ta cea dumnezeiască. Pentru aceea roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 2-lea:

A lui Anatolie.

Izvorul milei varsă îndurări de milostiviri celor ce au trebuință, Ioan următorul lui Hristos, păstorul și luminătorul cel mare al alexandrinilor. Veniți să ne saturăm cei săraci cu duhul, urmând blândeților lui; căci cu dragoste iubitoare de milostivire, primind ca pe un om străin pe Hristos, prin mijlocirea săracilor s-a învrednicit de fericire, ca Avraam odinioară. Și cu îndrăznire se roagă să se miluiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Când de pe lemn...

Ce-ți voi aduce eu ticălosul, Stăpână a lumii? Fără numai izvoare de lacrimi și mărturisire de cele ce am făcut. Dar cu ochiul tău cel milostiv, Fecioară, caută spre slăbiciunea smeritului meu suflet, și te rog risipește norii patimilor mele, și mă mântuiește de negura care m-a cuprins, pe mine, robul tău.

A Crucii și a Născătoarei:

Pe lemnul crucii văzându-Te, Iisuse, pironit, cea neispitită de nuntă plângea și zicea: Fiule preadulce! Pentru ce m-ai lăsat singură pe mine, ceea ce Te-am născut? Cel ce ești lumina cea neapropiată a Tatălui celui mai înainte fără de început, grăbește de Te preamărește, ca să dobândească dumnezeiasca slavă cei ce laudă dumnezeieștile Tale patimi.

STIHOAVNA, glasul al 5-lea:

Podobie: Bucură-te, cămara...

Bucură-te, luminătorul Bisericii, lauda lumii cea văzută de toți, fala Alexandriei, temelia Ortodoxiei, cumpăna ajunării, îndreptarea sihăstriei, limanul celor înviforați, scăparea celor din primejdii, turn de tărie și apărător de greșeli, împlinitorul legii, noianul facerii de bine, dătător preablând care dai tuturor cele trebuincioase din destul, celor ce aleargă către tine cu credință; roagă-te lui Hristos să dea sufletelor noastre mare milă.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui.

Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi, dătător bogat celor ce au trebuință, izvor al milostivirii, fântâna milei, sprijinirea celor căzuți, ocrotitorul văduvelor, cercetătorul bolnavilor, îmbrăcămintea celor goi, părintele sărmanilor, îndreptare celor căzuți, acoperământ mântuitor celor străini, mângâietorul celor ce plâng, apărătorul celor nedreptățiți, izbăvitorul celor neștiutori. Roagă-te lui Hristos să dea sufletelor noastre mare milă.

Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate cele ce ne-a dat nouă.

Bucură-te, cel ce ești povața orbilor, învățătorul celor tineri, mărite, toiagul bătrâneților, păstorul celor rătăciți, îndreptarea păcătoșilor, grădină foarte bine mirositoare, vas de mir al Duhului, râu pururea curgător, sălășluire cinstită a Sfintei Treimi. Adu-ți aminte de cei ce te lăudă, izbăvindu-i de necazuri și de primejdii, de boli și de iadul cel veșnic, rugându-te lui Hristos, Cel ce dă lumii mare milă.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Cuvioase părinte, în tot pământul a ieșit vestirea isprăvilor tale; pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberele demonilor le-ai făcut să piară, ai ajuns cetele îngerești, a căror viață fără prihană ai urmat. Având îndrăzni re către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieții; ție ne rugăm: roagă-te, Stăpână, cu cuviosul Ioan și cu toți sfinții, să se miluiască sufletele noastre.

A Crucii și a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Văzându-Te răstignit, Hristoase, ceea ce Te-a născut, tânguindu-se, striga ca o maică: Fiul meu și Dumnezeul meu, preadulcele meu Fiu, cum suferi patimă de ocară?

TROPARUL ierarhului,

glasul al 8-lea:

Întru răbdarea ta ți-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase, întru rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind și pe aceia îndestulând. Dar, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, Ioane milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., al cuviosului, asemenea: Cu curgerile lacrimilor tale...

Și acum..., al Născătoarei: Caută-le la sfârșitul cărții.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul sfântului (de două ori), Slavă... al cuviosului, Și acum..., al Născătoarei, de la glasul troparului sfântului.

Sedelnele de rând din Octoih.

Psalmul 50

CANOANELE

Din Octoih, unul cu irmosul pe 6, și ale sfinților 2, pe 8.

CANONUL ierarhului

Alcătuire a lui Iosif.

Cântarea I, glasul al 8-lea:

Irmosul:

«Cel tăiat pe cea netăiată a tăiat-o, și a văzut Soarele pământul, pe care nu-l văzuse. Pe pierzătorul vrăjmaș apa l-a înecat și pe cea neumblată a trecut-o Israel, și cântare s-a cântat: Domnului să-I cântăm, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Luminându-ți-se gândul cu milostivire, și umblând întru dragostea lui Hristos, părinte, strălucind cu luminile milelor, te-ai făcut locaș preacurat al însuși Milostivului Dumnezeu, Ioane, pentru aceea te fericim.

Privind cu înțeleaptă gândire la cele veșnice, părinte preasfințite, ai schimbat cele stricăcioase în chip luminat pe cele nestricăcioase; și acum petreci în ceruri cu cetele celor fără de trup, strigând: Domnului să cântăm, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Dătătorul milei umplându-ți de har cugetul cel milostiv, cuvioase, a miluit pe mulți cu dumnezeiască mijlocirea ta; că te-ai făcut mângâiere sufletelor, și purtare de grijă săracilor, Ioane preaînțelepte, cugetătorule de Dumnezeu preasflnțite.

A Născătoarei:

Ca să unească pe cei de jos cu cei de sus, însuși Dumnezeul tuturor S-a sălășluit în pântece neispitit de nuntă, și arătându-Se întru asemănare de trup, ridicând peretele cel din mijloc al vrajbei, a mijlocit pace și a dat viață și dumnezeiască mântuire.

Alt Canon, al cuviosului Alcătuire a lui Teofan.

Cântarea I, glasul al 8-lea:

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat...

Cu adăpările tale cele de taină, fericite, adăpând din destul cugetul meu cel uscat, învrednicește-mă cu rugăciunile tale, să-ți aduc ție spicul de laude.

Curgerile cuvintelor tale, preafericite Nile, ieșind ca din Eden, aievea adapă toată fața Bisericii neîncetat.

Slavă...

Râul dogmelor și al cuvintelor tale, grăitorule de cele dumnezeiești, revărsându-se, adapă inimile dreptcredincioșilor; iar adunările celor nelegiuiți le îneacă.

Și acum..., a Născătoarei:

Vărsat-a vrăjmașul și pierzătorul veninul cel pierzător de suflete în urechile Evei; iar tu, Maica lui Dumnezeu, născând pe Hristos, ai tămăduit stricăciunea aceluia. Dumnezeu, Care pentru milostivire a sărăcit cu trupul, ai îndestulat pe săraci, ai adunat pe cei străini și fără de acoperământ, făcându-te împlinitor al poruncilor celor dumnezeiști.

A Născătoarei:

Întru tine, Preasfântă, voind S-a sălășluit Pricinuitorul a toată lumea, pentru mulțimea milostivirii, și a sfințit firea oamenilor, care era alunecată mai dinainte pentru călcarea poruncii.

Alt Canon

Cântarea a 3-a:

Irmosul:

«Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra sferei cerești și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta, că Tu ești marginea doririlor și credincioșilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni».

Ca o fecioară cu bună cuviință purtând cunună de măslin, s-a arătat ție, vrednicule de laudă, harul Milostivului cel cu îndurare, trăgându-te pe tine către dumnezeiasca milă.

Șezând pe scaunul cel sfințit din voia lui Dumnezeu, mărite Părinte Ioane, ai viețuit ca un înger, aducând jertfe sfințite de pace Celui cu totul îndurător.

Cu milostivirea cea multă, părinte, urmând Milostivului

Irmos: Tu ești întărirea celor ce...

Gândul tău, părinte, purtând harurile Duhului, a alungat gândurile cele viclene.

Insufiatu-ne-ai nouă mir, cu miros foarte bun al rugăciunii, lucrătorule de cele sfinte, alcătuindu-l cu știința și cu fapta.

Slavă...

Izvorât-ai învățături cerești, preaînțelepte, ca dintr-un izvor, și ai adăpat pe fiii Bisericii.

Și acum..., a Născătoarei:

Omoară cugetul trupului nostru, Preacurată, cea care ai izvorât oamenilor Izvorul nemuririi.

Irmosul:

«Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu ești lumina celor întunecați și pe Tine Te laudă duhul meu».

CONDACUL cuviosului,

glasul al 8-lea:

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Zburdările cele aprinzătoare de patimi de la trup despărțindu-le, Nile fericite, cu veghetoare rugăciunea ta le-ai tăiat. Ci ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, scapă-mă din toate primejdiile, ca să strig ție: Bucură-te, părinte a toată lumea!

Icos

Cine dintre pământeni va putea, Nile, să spună nevoințele trăirii, și roadele cele nemăsurate ale vieții tale, și multele tale osteneli pe care pe pământ ca fiind fără de trup le-ai săvârșit? Pentru aceasta strig ție: Bucură-te râul darurilor lui Dumnezeu; bucură-te izvorul învățăturilor lui Hristos. Bucură-te, paharul înțelepciunii și al cunoștinței; bucură-te, lucrarea nemuritoarelor saduri. Bucură-te, învățătura cea prealucrătoare a cuvintelor celor de Dumnezeu insuflate; bucură-te, preaiscusite tâlcuitor al Legii celei de Dumnezeu date. Bucură-te, săditorule al raiului celui înțelegător; bucură-te, al fecioriei mare păzitor. Bucură-te, frumoasă alăută a Duhului; bucură-te, sabie tăietoare de rădăcinile patimilor. Bucură-te, reazemul bărbaților celor drepți; bucură-te, al credincioșilor pământeni ocrotitor. Bucură-te, părinte a toată lumea.

SEDEALNA ierarhului,

glasul al 8-lea: Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Luând gând de milostivire te-ai arătat milosârd, ajutând pe săracii cei lipsiți, Ioane de Dumnezeu insuflate. Pentru aceasta te-ai numit cu numirea asemenea lucrării, mai mult decât toți sfinții, fericite. De aceea, Dătătorul milei mult te-a îmbogățit, de Dumnezeu înțelepțite, și luminat te-a făcut să strălucești, ierarhe preafericite. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă..., a cuviosului, glasul al 8-lea:

Podobie: Porunca cea cu taină...

Înfrumusețându-ți mintea cu gândirea, izvorăști râuri de teologie, adăpând inimile celor ce cu credință primesc băutura cea curată și limpede, a învățăturilor tale, și cinstesc pomenirea ta cea luminoasă și cinstită, Nile purtătorule de Dumnezeu, frumusețea cuvioșilor și lauda părinților.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu rugăciunea ta cea curată și limpede către Ziditorul, Maică a lui Dumnezeu, izbăvește de toată nevoia și nenorocirea pe cei ce cinstesc cu credință preasfântă nașterea ta; și arată către Fiul tău îndrăznire, ca una ce ești maică a Lui, să-L îndupleci pe E1, ca să avem noi iertare de păcatele ce am făcut în viață. râtului, și te-ai umplut de binele Lui, petrecând în locașurile sfinților.

A Născătoarei:

Vindecă, Curată, rănile inimii mele și îndreptează mișcările sufletului meu, Fecioară, către voile lui Dumnezeu.

A Crucii și a Născătoarei:

Pe Cel întrupat din curate sângiurile tale și mai presus de gând născut din tine, Curată, văzându-L spânzurat pe lemn, în mijlocul a doi tâlhari, te răneai la inimă și, ca o maică tânguindu-te, strigai: Vai mie, Fiul meu! Ce rânduială dumnezeiască și de negrăit este aceasta, prin care ai înviat zidirea Ta? Laud milostivirea Ta.

Cântarea a 4-a:

Irmosul:

«Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale și am preaslăvit Dumnezeirea Ta».

Locaș curat te-ai arătat Sfintei Treimi, preacuvioase, și odor dumnezeiesc al Bisericii și parte aleasă a arhiereilor.

Luând aminte Domnul cel preamilostiv la multa milostivire a ta, a sfințit sufletul tău, Părinte Ioane preasfînțite.

Făcutu-te-ai lucrător de nerușinat al poruncilor Atotîndu-

Alt Canon

Irmos același:

Scoate-mă, preaînțelepte, din robia patimilor, ca răscumpărare și preț aducând lui Dumnezeu rugăciunile tale.

Întoarce, preaînțelepte, robia patimilor mele, ca un folositor vrednic, aducându-mă lui Dumnezeu, cu rugăciunile tale.

Vrând ca să așezi, sfinte, dogmele înțelepciunii celei în Hristos, te-ai curățit pe tine mai înainte cu postirea, preafericite.

Slavă...

Toată înălțimea cugetelor care s-a ridicat, părinte, ai smerit-o cu multa ta înțelepciune, pierzând pomenirea lor.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel pururea flitor împreună cu Tatăl, și ca un Dumnezeu Cuvânt neîntrupat mai înainte, în vremurile cele de pe urmă S-a întrupat din curate sângiurile tale, Prealăudată.

Cântarea a 5-a:

Alt Canon

Irmosul:

Irmos: Mânecând strig către tine...

«Pe mine, cel ce de-a pururea mă rătăcesc de noaptea necunoștinței, spre calea cea pierzătoare de suflet, cu lumina cunoștinței Tale, Doamne, povățuiește-mă, ducându-mă la cărarea poruncilor Tale».

Poftind curățirea întregii înțelepciuni celei dumnezeiești, preaînțelepte, degrab ai părăsit toată desfătarea vieții.

Urmând morții celei de bună voie a Celui ce a fost omorât pentru milostivire, te-ai și răstignit lumii și patimilor, te-ai învrednicit de viața cea mai presus de lume, vrednicule de laudă, părinte înțelepte.

Învrednicitu-te-ai de fericire, făcându-te blând, iertător și pașnic, și celor flămânzi dătător de pâine neîmpuținată, și împărțitor de îmbrăcăminte săracilor și celor goi.

Împodobindu-te, părinte, cu dumnezeieștile împărtășiri, ca un înger ai slujit cu sfințenie lui Dumnezeu fără de prihană, luminând pe credincioși cu învățăturile tale cele sfințite.

A Născătoarei:

Luminează sufletul meu cel întunecat cu dezmierdările vieții, curată fără prihană, cu lumina ta, ceea ce ai născut pe Hristos-Lumina, risipindu-mi întunericul necunoștinței.

Tu, cele de gând înțelegătoare, care sunt mai presus de știință, de Dumnezeu arătătorule, cu înțelepciune le-ai câștigat, fiind împărtășit cu învățătura cea dumnezeiască.

Slavă...

Nor care cu ploile cunoștinței îneci toată necunoștința, te știm pe tine, purtătorule de Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca pe un crin ce strălucești în mijlocul spinilor aflându-te pe tine Mirele, Maică Fecioară, te-a iubit.

Cântarea a 6-a:

Irmosul:

«Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și Lui voi spune necazurile mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăți, și viața mea s-a apropiat de Iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă».

Îndeletnicindu-te cu rugăciuni și cu postiri, și rugând pe Dumnezeu cu priveghere, te-ai învrednicit de arătările și vedeniile dumnezeiești, de Dumnezeu înțelepțite, învățându-te cele mai presus de gând, prin curăția cugetului, înțelepte.

Ca un înger cu trup ai viețuit pe pământ, părinte, jertfe pașnice fără de sânge, cu credință, cu inimă și cu duh zdrobit aducând Făcătorului, te veselești, fericite Ioane.

Viața ta strălucind mai mult decât soarele a dat raze de milostivire, care au alungat norul cel întunecos al sărăciei, celor ce aveau trebuință, preafericite, și încălzind pe cei biruiți de iuțimea gerului, de Dumnezeu insuflate.

A Născătoarei:

Pricepând de Dumnezeu-grăitorii prooroci adâncimea tainei tale, Fecioară, proorocește au vestit-o mai înainte, Iu millantili-s e cu dumnezeiescul Duh, și acum noi, văzând arătat săvârșirile, credem.

Alt Canon

Irmos: Curățește-mă, Mântuitorule...

Fiind împodobit cu duhul înțelepciunii, și viața luminând-o cu traiul cel ales, te-ai făcut dumnezeiesc slujitor de cele sfinte, mijlocind între Ziditorul și între zidire, și te-ai făcut învățător prealăudat și preamărit, părinte.

Apropiatu-te-ai de muntele virtuților, și, fiind acoperit cu dumnezeiescul nor, fericite, ai primit de la Dumnezeu tablele dogmelor, cele scrise de Dumnezeu, preafericite, și te-ai arătat nouă al doilea Moise, dătător de lege a harului.

Slavă...

Jertfitu-te-ai pe tine tăinuit de bunăvoie, ca o jertfă junghiată de voie, stând înaintea Ziditorului, Nile, împodobit cu știința și cu fapta; adu-ți aminte de noi, cei ce cu credință săvârșim pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Văzând grăitorii de Dumnezeu prooroci, cu chipuri cu înțeles, adâncimea înfricoșătoarei tale taine, au vestit mai înainte că Dumnezeu Se va sălășlui în pântecele tău, Preacurată. Și acum, văzând noi împlinirea, te slăvim.

Irmosul:

«Curățește-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și Te rog ridică-mă din adâncul răutăților. Căci către Tine am strigat, auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele».

CONDACUL ierarhului,

glasul al 2-lea:

Podobie: Cele de sus căutând...

Bogăția ta o ai împărțit săracilor, și cerească bogăție acum ai luat, Ioane, preaînțelepte. Pentru aceasta toți pe tine te cinstim, săvârșind pomenirea ta, o, cel asemenea cu milostenia numite.

ICOS

A ta frumusețe punând în sufletul tău, dragostea cea curată și milostivirea cea frumoasă, Fecioară frumos împodobită cu stâlpări de măslin, milostenia noaptea în chip nemincinos ai văzut-o, Ioane, care lin a grăit către tine: De mă vei agonisi pe mine prietenă și împreună-locuitoare, te voi duce pe tine înaintea împăratului Hristos; și supunându-te cu gândul nu ai rătăcit, o, cel asemenea cu milostenia numite.

SINAXAR

în această lună, în ziua a douăsprezecea, pomenirea celui dintre sfinți Părintele nostru Ioan Milostivul, arhiepiscopul Alexandriei.

Acesta a fost cipriot de neam, fiu al lui Epifanie, domnul țării, și s-a însurat cu voia tatălui său și s-a făcut tată de copii. Apoi murindu-i și femeia și copiii, s-a întors cu toată dorirea spre adaosul virtuții și spre buna plăcere a lui Dumnezeu. Și pentru strălucirea vieții sale, a fost făcut arhiepiscop al Alexandriei, fiind cerut de poporul alexandrinilor de la împăratul Iraclie. Și, după cuvântul Evangheliei fiind pus ca o făclie în sfeșnic, a strălucit ca o lumină de foc în lume. Și a petrecut mulți ani în scaunul arhieriei sale, și multe minuni a făcut și a miluit pe săraci cu cele ce le trebuiau. Drept aceea, și dintru această faptă luând numele milostivului, și având toți spre dânsul evlavie, nu numai credincioșii, ci și necredincioșii, precum arată istoria ce scrie de dânsul, către Domnul s-a mutat.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Nil pustnicul.

Acesta avea multă putere în cuvinte, fiind eparh al Constantinopolului, pe vremea împărăției lui Mavrichie, și s-a căsătorit cu o femeie cinstită, care i-a născut doi copii, unul parte bărbătească și altul parte femeiască; după aceea și-a înduplecat femeia cu cuvintele și a făcut-o ca să lase Constantinopolul, și să meargă să locuiască la mănăstirile Egiptului, împărțind copiii: să ia el pe fiul său Teodul, și ea pe fiică-sa. Și făcând așa, s-au despărțit unii de alții. Deci, aflându-se Sfântul Nil cu părinții și cu fiul său la Muntele Sinai, niște barbari i-au lovit fără de veste ca niște fiare, și au luat rob, împreună și cu alți mulți, pe fiul său Teodul, pe care îl plângeau fără de seamă ca pe un rob, precum se vede în cartea ce este făcută de dânsul. Deci, învrednicindu-se după aceasta de dumnezeiasca preoție, a alcătuit cuvinte pustnicești pline de toată înțelepciunea și înțelegerea și folosul, care cu puterea cuvântului și cu harul Sfântului Duh îndeamnă spre nevoință. Și tocmind multe cărți prin care aducea pe mulți către Hristos cu dragoste dumnezeiască, cu pace s-a săvârșit. Și zace cu fiul său Teodui împreună și cu alți pustnici, precum zic unii în sfânta Biserică a Sfinților Apostoli, la Orfanotrofion dedesubtul jertfelnicului, puși acolo de Iustin împăratul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Martin, făcătorul de minuni, episcopul Franciei.

Acest Martin era pe vremea împăratului Traian în Roma, comis cu rangul; și așezându-se voievod de împăratul, a fost trimis la război împotriva barbarilor, unde văzând mulțimea vrăjmașilor s-a temut, precum se cădea a se teme. însă luând îndrăzneală dintr-o dumnezeiască vedenie ce i s-a arătat în vis, i-a făgăduit că va birui pe vrăjmași. Pentru aceasta, dând război, i-a biruit pe ei; pentru care biruință, a luat de la împăratul mare mulțumire și cinste. însă Sfântul mulțumea mai mult împăratului cerului, Domnului, fîindcă-i dăruise lui biruința peste toată nădejdea, pentru o mică facere de bine ce făcuse. Căci, mai înainte de începerea războiului, veni la el un sărac tânguindu-și nevoia și cerând milostenie; iar Sfântul, milostivindu-se asupra întâmplării lui, a rupt o bucată din hlamida sa și l-a îmbrăcat pe el, asemenea l-a și hrănit pe el, căci era flămând și l-a adăpat fiind însetat. Drept aceea, i s-a arătat că a văzut pe Domnul în visul său, față stând și zicându-i: Fiindcă M-ai hrănit găsindu-Mă flămând, și M-ai adăpat, însetat fiind, și, gol fiind, M-ai îmbrăcat, pentru aceasta voi fi cu tine și te voi întări și-ți voi dărui biruință asupra vrăjmașilor. Atunci Sfântul, mulțumind lui Dumnezeu, s-a lepădat de lume și de ale lumii, și a ales mai mult petrecerea monahicească. Și după ce s-a îndeletnicit în sihăstrie șapte ani și s-a deprins în dumnezeieștile Scripturi, atunci a fost hirotonit episcop al cetății Constantinei, care se afla în Galia, și care acum se numește Francia. Acesta cu harul lui Hristos a înviat morți, a omorât balauri, și alte încă multe minuni făcând, în pace s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Prooroc Ahia.

Acesta era din Șilom, din cetatea lui Eli, preotul, unde a fost mai înainte cortul lui Moise. Acesta a proorocit despre Solomon că va greși Domnului, și că femeile îl vor depărta de Dumnezeu. Și a mustrat pe Ieroboam, pentru că cu vicleșug se purta cu Domnul. A văzut și o pereche de boi călcând în templu și alergând asupra preoților, templu care a fost dărâmat, când au năvălit babilonienii, iar sfântul, răposând cu pace, a fost îngropat aproape de copacul Șilomului.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Martin, episcopul Tarachinului.

Acesta era din Saboria Tafoniei, strălucit cu neamul și mare fiind socotit de către ilirici. Și fiind împodobit cu vrednicii apostolești, a fost vrăjmășit de arieni. Și în multe rânduri fiind bătut de ei, înaintea poporului, a fost izgonit. După care, mergând la Mediolanum, a pătimit asemenea de la episcopul de acolo Auxentie, arian fiind și el. Deci, fiind silit fericitul, a fugit și s-a dus la ostrovul Talarie cel pustiu și nelocuit, care este aproape de marea Tirinichiei, și acolo liniștindu-se, se hrănea numai cu rădăcini de verdețuri. Iar mai pe urmă a fost făcut episcop al bisericii din Tarachin. Și atâta a strălucit și a sporit fericitul în iubirea de săraci, încât mai întâi a împărțit toată averea sa săracilor, apoi, dacă se întâmpla să poarte numai o singură haină și vedea vreun sărac că tremură de frig, tăia haina aceea de la genunchi și o da săracului. Acest sfânt, văzând odată un mort pe care-l ducea la îngropare, și pe un năpăstuitor că nu îngăduia să fie îngropat, spunând că este dator cu atâția bani, a înviat pe mortul acela, iar pe năpăstuitor dovedindu-l mincinos a poruncit să moară în locul celui mort. Deci, în acest chip viețuind, a adormit în pace.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Leon, patriarhul Constantinopolului, care cu pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Antonie și cei împreună cu dânsul: Zevina, Ghermanos, Nichifor și Marato fecioara.

Cu fapte ai adeverit cuvintele Mântuitorului și te-ai împreunat în ceata celor ce se fericesc, fiind milostiv și curat cu Duhul, Ioane, purtătorule de Dumnezeu.

Aceștia erau pe vremea lui Maximian, dintre care Antonie era bătrân cu vârsta; iar Nichifor și Zevina și Ghermanos, tineri încă și în floare. Fiind prinși în Cezareea, și mărturisind pe Hristos în priveliște, li s-au tăiat capetele de sabie. Iar Marato fecioara, din Schitopoli fiind, și prin toată cetatea fiind purtată goală, a fost aruncată în foc și s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Nil izvorâtorul de mir, care s-a nevoit în munții marii Lavre din Atos, și s-a săvârșit în pace.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Arsachie, care de sabie s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Sava Nigdeli, care în Constantinopol a mărturisit, iar în Cuciuc-Caraman a fost îngropat, la anul 1732, și care de sabie s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Nicolae Constantinopolitul, care în Constantinopol a mărturisit, la anul 1732.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmosul:

«Tinerii evrei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecuvântat ești Doamne Dumnezeule în veci!».

Gustarea cea mai dulce decât mierea s-a prefăcut ție în aur lămurit; că luând aminte Făcătorul la învoirea ta cea îndestulată, răsplătirile cele bogate ți-a dat.

Luminându-te cu lumina Treimii cea neînserată, slugă a Treimii, acum luminezi pe cei ce te cinstesc și cântă: Binecuvântat ești Doamne Dumnezeule în veci!

A Născătoarei:

Tu singură, Fecioară, ai născut pe unul din Treime în două firi, pe Cel ce se vede într-un ipostas, Căruia cântăm: Binecuvântat ești Doamne Dumnezeule în veci!

Alt Canon

Irmos: Tinerii cei din Iudeea...

Adăpându-te, părinte, cu ploi cerești, te-ai arătat mult-roditor, aducând Stăpânului roade preafrumoase pe cei ce strigă cu credință: Dumnezeul părinților noștri, binecuvântat ești!

Limba ta, preafericite, descoperind jgheaburile dogmelor, degrab îneacă rătăcirea eresurilor, învățând pe credincioși a cânta: Dumnezeul părinților noștri, binecuvântat ești!

Slavă...

Viețuire îngerească ai viețuit, părinte, în trup pe pământ, și cu dumnezeieștile gândiri te îndulceai de vederile cele de sus și cântai: Dumnezeul părinților noștri, binecuvântat ești!

Și acum..., a Născătoarei:

Din pântece fecioresc întrupându-Te, Te-ai arătat spre mântuirea noastră. Pentru aceasta, pe Maica Ta știind-o Născătoare de Dumnezeu, cu mulțumire strigăm: Dumnezeul părinților noștri, binecuvântat ești!

Cântarea a 8-a:

Irmosul:

«Cei ce s-au făcut cu harul tău biruitori tiranului și văpăii, tinerii cei ce au păzit cu tărie poruncile tale au strigat: Binecuvântați, toate lucrurile Domnului, pe Domnul».

Stea luminoasă arătându-te pe tine Hristos, întru înălțimea Bisericii, părinte, prin tine luminează pe cei ce cântă cu credință: Binecuvântați, toate lucrurile Domnului, pe Domnul și-L preaînălțați întru toți vecii.

Milostiv te-ai arătat, blând, lesne iertător și fără de răutate, părinte, bogăție săracilor, și podoabă, și îmbrăcăminte celor goi, cântând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul și-L preaînălțați întru toți vecii.

Impodobit-ai sfințit scaunul lui Marcu, cu fapte dumnezeiești, părinte, iar mai ales cu milostenia și cu iertăciunea. Pentru aceea ai fost numit milostiv mai mult decât toți sfinții, care au strălucit întru milostenie.

A Născătoarei:

Arătatu-te-ai preasfințit locaș al Izvorului celui viu, din care bând noi cei omorâți, câștigăm viață strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul și-L preaînălțați întru toți vecii.

Alt Canon

Irmos: Muziceștile organe...

Tinutu-te-ai de virtutea cea desăvârșită, iubind bunătatea cea dintâi, și acum, luminându-te cu strălucirile ei, strigi: Pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Fiind îmbogățit de știință cunoscătoare, te-ai suit spre bunăvoirea cea de fapte, trimițând razele harului celor ce strigă: Pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Fugind de larmele cele lumești, te-ai așezat la limanul liniștii și năpădirile patimilor le-ai omorât, strigând: Pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Știind adevărat, Fecioară, că Cel ce S-a născut din tine este Dumnezeu Cuvântul, te lăudăm cu toată dreapta credință noi, credincioșii, cântând: Pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.

«Muziceștile organe împreună glăsuind, și popoare fără de număr închinându-se chipului celui din Deira, trei tineri neplecându-se, pe Domnul au lăudat și L-au preaînălțat întru toți vecii».

Cântarea a 9-a:

Irmosul:

«Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară curată, cei mântuiți prin tine, cu cetele celor fără de trup mărindu-te pe tine».

Iată, după sfârșit, că te-au primit în mijloc doi sfinți părinți în mormânt, dându-ți, părinte preasfințite, cinste.

Ca zorile, ca ziua a strălucit luminată adormirea ta, Părinte Ioane, luminând pe cei ce cu credință te fericesc pe tine.

Unitu-te-ai cu cetele arhiereilor, cu ale proorocilor, cu ale apostolilor și cu ale mucenicilor; cu care împreună, adu-ți aminte, părinte, de cei ce te laudă.

Racla în care zac cinstitele și sfintele tale moaște, Părinte Ioane, este izvor de minuni pentru cei ce aleargă către tine.

A Născătoarei:

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară, ceea ce te-ai arătat mai desfătată decât cerurile, desfătează cugetul meu cel strâmtorat, făcându-l primitor de darurile cele dumnezeiești.

Îndreptat-ai, Fecioară, alunecarea Evei, născând pe Cuvântul cel ce îndreptează pe cei lepădați, ca un Bun și Atotputernic, pe Cel ce din multa milostivire S-a întrupat din tine și a mântuit lumea cu patimile Sale, cele omorâtoare de patimi.

Alt Canon

Irmos: Spăimântatu-s-a cerul...

Văzându-te vrăjmașul, părinte, că rupi legăturile străduinței celei lumești și te apropii către Dumnezeu, a pornit asupra ta întreite valuri barbare, socotind să slăbească tăria ta, iar cu purtarea de grijă cea dumnezeiască ai lepădat departe uneltirile lui, pururea fericite.

Strălucind cu razele bogate ale învățăturilor, ai luminat în multe feluri sufletele celor ce se apropie către tine cu dreaptă credință. Că, apropiindu-ți buzele de paharul cel curat al înțelepciunii, preaînțelepte Nil, ai scos și ai dat din destul celor ce pofteau.

Slavă...

Jertfitu-te-ai pe tine însuți, cu osârdie, părinte, în chip tăinuit, ca o junghiere fără prihană, Ziditorului tău, iubindu-L pe El curat, Nile, Căruia înaintea scaunului șezând, înțelepte, roagă-L neîncetat pentru cei ce cu credință săvârșesc pomenirea ta, ca să câștige strălucirea ta.

Irmosul:

«Spăimântatu-s-a de aceasta cerul, și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupește, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te slăvim».

LUMINÂNDA

Podobie: Cel ce ai împodobit cerul...

Să lăudăm pe Ioan cel ce s-a arătat următor lui Dumnezeu cel iubitor de milostivire, ca printr-însul să dobândim toți dezlegare de datorii și iertare de greșeli.

Slavă..., a cuviosului, asemenea:

Cu vărsările lacrimilor îngrășându-ți sufletul, Nile gânditorule de Dumnezeu, roagă-te Lui să spele de necurăție sufletele noastre, ale celor ce cu dragoste și cu căldură te lăudăm pe tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești îndulcirea îngerilor, bucuria celor necăjiți, ocrotitoarea creștinilor, Fecioară Maica Domnului, apără-ne pe noi și ne izbăvește de chinurile cele veșnice.

A Crucii și a Născătoarei:

Din pântecele tău cel fecioresc, Preacurată, a răsărit Făcătorul soarelui și al lumii, pe Care văzându-L ridicat pe lemn, toată făptura s-a clătinat.

LA LAUDE

Stihirile Sfântului Ioan cel milostiv,

glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Pe ierarhul lui Hristos și pe slujitorul, credincioșii să-l cinstim după vrednicie, pe dumnezeiescul Ioan, hrănitorul săracilor și sprijinitor totdeauna gata al văduvelor, pe înduratul părinte al sărmanilor și apărător al credinței.

Harul cel îndurător al Celui milostiv, venind la tine, Ioane, noaptea, ca o tânără încununată cu ramuri de măslin, striga ție: De mă vei câștiga pe mine prietenă, te voi duce să te arăt pe tine lui Hristos cel milostiv.

Urmând lui Avraam tu, înțelepte, întru obiceiurile iubirii de străini, ai adunat pe cei fără de acoperământ și străini, pe cei goi i-ai îmbrăcat, și săracilor îndestulător te-ai făcut, Ioane; drept aceea, ca și Ioan cel de demult, te-ai învrednicit de fericire, pururea pomenite.

Stând acum, înțelepte Ioane, înaintea împăratului veacurilor, roagă-te pentru robii tăi, ca să fie izbăviți de toată vătămarea și de încercări, și de primejdii, și de necazuri, și de tot felul de boli, și-i povățuiește la viața cea neînserată.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Bine, slugă bună și credincioasă, bine, lucrătorule al viei lui Hristos, tu și greutatea zilei ai purtat, tu și talantul cel dat ție l-ai înmulțit; și pe cei ce au venit după tine nu i-ai pizmuit. Pentru aceasta s-a deschis ție ușa cerurilor; intră întru bucuria Domnului tău și te roagă pentru noi, Ioane, fericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieții; ție ne rugăm: Roagă-te, Stăpână, cu Ioan cuviosul și cu toți sfinții, să se miluiască sufletele noastre.

A Crucii și a Născătoarei:

După ce Te-a văzut pe Tine spânzurat pe lemn, cea care Te-a născut, Hristoase, striga cu plângere: Fiul meu și Dumnezeul meu, cum mori acum pe Cruce? Cum și în mormânt ești pus?

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a cuviosului, glasul al 6-lea:

Cuvioase părinte, în tot pământul a ieșit vestirea faptelor tale; pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale. Taberele demonice le-ai făcut să se piardă, și ai ajuns cetele îngerești a căror viață fără prihană ai urmat. Având îndrăznire către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Fecioară curată, roagă pe Cel pe care L-ai născut să mântuiască tot neamul omenesc; că pe tine, Maică Fecioară, te mărturisim cu limba și cu inima, Născătoare de Dumnezeu.

A Crucii și a Născătoarei, asemenea:

Dacă Te-a văzut cea fără de prihană spânzurat pe Cruce, tânguindu-se, striga ca o maică: Fiul meu și Dumnezeul meu, Fiul meu cel preadulce, nu mă părăsi pe mine, roaba Ta.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile Octoihului și ale ierarhului, Cântarea a 3-a pe 4. Prochimen, glasul al 7-lea: Scumpă este înaintea Domnului... Stih: Ce voi răsplăti Domnului... Apostolul din Epistola a doua către Corinteni (9,6-7): Fraților, cel ce seamănă cu zgârcenie... Ali luia, glasul 1: Lumină a răsărit dreptului... Stih: împarte, dă la săraci... Evanghelia de la Luca (6, 17-23): în vremea aceea a stat Iisus la loc șes...

CHINONICUL

întru pomenire veșnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.