SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 4, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Pe Botezătorul asemenea cu numele l-ai urmat bine cu înfrânarea, părinte, și pe marele Die, cu postul și cu curăția. Cu râvna amândurora fiind rănit, Gură de Aur, asupra slavei împărătești îndrăznind, ca un păstor al Bisericii lui HristOS (de două ori).

Cu dumnezeiasca insuflare a Cuvântului, înconjurând precum scrie în tot pământul vestirea învățăturilor tale, părinte, ai luminat lumea. Deschisu-ne-ai nouă intrarea pocăinței, cu purtarea de grijă de săraci, închipuind Evanghelia lui Hristos.

Cu curăția sufletului tău și cu strălucirea cea neîntinată a luminii soarelui strălucind lumii dogmele bunei cinstiri, înțelepte Părinte Ioane Gură de Aur, gonești negura cea pâcloasă și arăți lumii lumina dreptei credințe.

Slavă..., glasul al 4-lea:

Fost-ai Gură de Aur, de Dumnezeu insuflat organ, prin care nouă Duhul Sfânt ne-a glăsuit, căci cu strălucită glăsuire a încurajat marginile vestirea învățăturii tale. Și următor fiind Apostolilor, cuvioase, ai ajuns la ceata aceea, de care ai dorit. Roagă-te Domnului, preafericite, să împace lumea și să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Izbăvește-ne pe noi de nevoile noastre, Maica lui Hristos Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Făcătorul tuturor, ca toți să strigăm ție: Bucură-te singura ocrotitoare a sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Efratului...

Trâmbiță în chipul aurului, luminat glăsuind dumnezeieștile măriri, te-ai arătat, Ioane, la marginile lumii.

Stih: Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere.

Legea, ca și Moise, ai luat de la Domnul, Gură de Aur, lumea înțelepțind și luminând cu dumnezeieștile tale învățături.

Stih: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate, și cuvioșii Tăi se vor bucura.

Propovăduitor cu adevărat al dumnezeiștii împărății ai fost, cel cu cuvinte de aur, strigând: Pocăiți-vă, cufundând deznădăjduirea.

Slavă...

Podobie aceeași:

Întru o stăpânie a cinstitei Treimi ai învățat a crede în Tatăl, în Cuvântul și în Duhul, Gură de Aur, părintele nostru.

Și acum..., a Născătoarei, asemenea:

Fecioară, pe Cel ce S-a născut din tine, Dumnezeu-Cuvântul, roagă-L, de Dumnezeu Născătoare, împreună cu Gură de Aur, să mântuiască sufletele noastre.

TROPARUL, glasul al 8-lea:

Din gura ta ca o lumină de foc strălucind harul, lumea a luminat. Vistieriile neiubirii de argint lumii a câștigat. înălțimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Dar cu cuvintele tale învățându-ne, Părinte Ioane Gură de Aur, roagă pe Cuvântul Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă... Și acum..., al Născătoarei:

Cel ce pentru noi Te-ai născut...

Caută la sfârșitul cărții. Ectenia mică și otpustul.

LA VECERNIA MARE

După obișnuitul psalm, citim: Fericit bărbatul... starea întâi.

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 8, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Trâmbița cea cu aur ferecată, organul cel de Dumnezeu insuflat, noianul dogmelor cel nedeșertat, întărirea Bisericii, mintea cea cerească, adâncul înțelepciunii, paharul cel cu totul de aur, care varsă din sine râuri de învățături cu miere curgătoare și adapă făptura, cu dulce cântare să-l lăudăm

(de două ori).

Steaua cea neapusă, care cu razele învățăturilor luminează toată partea cea de sub soare, pe propovăduitorul pocăinței, buretele cel cu totul de aur, care șterge umezeala relei deznădăjduiri și rourează inimile cele topite de păcate, pe Ioan Gură de Aur, după vrednicie Să-l Cinstim (de două ori).

Îngerul cel pământesc și omul cel ceresc, rânduneaua cea binegrăitoare și multglăsuitoare, vistieria bunătăților, piatra cea nezdrobită, pilda credincioșilor, cel cu mucenicii asemenea, întocmai-stătător cu sfinții îngeri, cel asemenea la obicei cu Apostolii, întru cântări Gură de Aur să fie mărit (de două ori).

Ca pe o trâmbiță de aur ferecată avându-te pe tine, Ioane Gură de Aur, cinstita Biserică trimite luminat glas marginilor, și pe toți oamenii îndeamnă să se împărtășească de învățăturile tale cele aurite. Pentru aceasta roagă-te, să se mântuiască din stricăciune și din primejdii cei ce cu credință săvârșesc pomenirea ta cea pururea Cinstită (de două ori).

Slavă..., glasul al 6-lea:

Cuvioase de trei ori fericite, preasfinte părinte, păstorule cel bun, și ucenice al lui Hristos, mai-Marelui Păstor, cel ce ți-ai pus sufletul pentru oi, însuți și acum, prealăudate Ioane Gură de Aur, cere cu rugăciunile tale să se dăruiască nouă mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Cine nu te va ferici pe tine, Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda preacurata naștere a ta? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Același din tine cea Curată a ieșit, în chip de negrăit întrupându-Se. Din fire Dumnezeu fiind, și cu firea om făcându-Se pentru noi. Nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre. mea buzele mincinoase. Cu dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimic nu este într-însele strâmb, nici fără rost. Toate sunt drepte celor ce înțeleg și netede celor ce au aflat știința. Ascultați învățătura și nu o lepădați, ca să ajungeți înțelepți.

VOHOD: Lumină lină...

De la înțelepciunea lui Solomon, citire:

Prochimenul zilei și

(culegere de versete alese)

PAREMIILE

Din gura dreptului picură înțelepciune, iar limba celui nedrept va pieri. Din buzele oamenilor drepți picură daruri. Gura celor înțelepți grăiește înțelepciune. Iar dreptatea îi izbăvește pe ei din moarte. Săvârșindu-se bărbatul drept, nu-i piere nădejdea; că fiu drept se naște spre viață și întru bunătățile lui va culege roadă dreptății. Lumina drepților este pururea și de la Domnul vor afla har și mărire. Limba înțelepților picură cele bune și în inima lor odihnește înțelepciunea. Domnul iubește inimile cuvioase și sunt primiți de El toți cei fără prihană în cale. înțelepciunea Domnului luminează fața celui priceput; că întâmpină pe cei ce o doresc, mai înainte de a o fi cunoscut pe dânsa. Cel ce mânecă la dânsa nu va obosi și degrab fără de grijă va fi. Că celor vrednici de ea singură le umblă împrejur căutându-i, și în cărări se arată lor cu bunăvoință. Pe înțelepciune niciodată nu o va birui răutatea; pentru aceasta am îndrăgit frumusețea ei și am iubit-o și am căutat-o din tinerețile mele, și am încercat să mi-o aduc mireasă. Că Stăpânul tuturor a iubit-o pe ea. Căci ea este îndrumătoarea tainică a științei lui Dumnezeu și alegătoare a lucrurilor Lui. Ostenelile ei sunt faptele bune; ea

De la Pilde, citire:

(X, 7; III, 13-16; VIII, 1-20, 33)

Pomenirea dreptului cu laude și binecuvântarea Domnului pe capul lui. Fericit este omul care a aflat înțelepciunea și bărbatul care știe priceperea. Că mai bună este dobândirea acesteia decât vistieria aurului și argintului. Și este mai scumpă decât pietrele cele de mult preț; și tot ce este scump nu este asemenea ei. Pentru că lungimea zilelor și anii vieții sunt în dreapta ei, și în stânga ei, bogăție și mărire. Că din gura ei iese dreptatea, legea și mila pe limbă le poartă. Deci ascultați-mă pe mine, o, fiilor, că lucruri mărețe voi spune; și fericit este omul care căile mele va păzi. Pentru aceasta vă rog pe voi și pun înainte glasul meu fiilor omenești. Că eu, înțelepciunea, am tocmit sfatul și știința și gândul eu le-am chemat. Al meu este sfatul și buna chibzuială, a mea este priceperea și a mea este puterea. Eu pe cei ce mă iubesc pe mine îi iubesc; și cei ce mă caută mă găsesc. înțelegeți dar cei fără de răutate chibzuiala și cei neînvățați, lipiți-vă inima. Ascultați-mă pe mine iarăși, că lucruri mărețe voi spune. Și voi scoate din buzele mele cele drepte, și adevărul va învăța glasul meu. Și urâte sunt înaintea învață cumpătarea și cumințenia, dreptatea și bărbăția, de care nimic nu este mai de trebuință în viața oamenilor. Și de dorește cineva multă cunoștință, ea știe cele trecute și pe cele viitoare le închipuie; ea pătrunde întorsăturile cuvintelor și dezlegările tainelor; cunoaște de mai înainte semnele și minunile și întâmplările vremurilor și ale anilor. Și tuturor este sfetnic bun; că nemurire este într-însa și mărire în împărtășirea cu cuvintele ei. Pentru aceasta m-am rugat Domnului și m-am umilit înaintea Lui, și am zis din toată inima mea: Dumnezeule al părinților și Doamne al milei, Cel ce toate le-ai făcut cu Cuvântul Tău și cu înțelepciunea Ta ai orânduit pe om ca să stăpânească peste toate făpturile cele făcute de Tine și să cârmuiască lumea cu cuviință și dreptate, dă-mi înțelepciunea care stă alături de scaunul Tău și nu mă despărți pe mine de robii Tăi; că robul Tău sunt eu și fiul roabei Tale. Trimite-o pe ea din locașul Tău cel sfânt, și de la scaunul slavei Tale; ca fiind cu mine să mă învețe ce este plăcut înaintea Ta; și să mă călăuzească în cunoaștere și să mă păzească întru slava sa. Că gândurile celor muritori toate sunt șovăielnice și cugetele lor sunt pline de greșeală.

De la înțelepciunea lui Solomon, citire:

(culegere de versete alese)

Lăudându-se dreptul, se vor veseli popoarele că pomenirea lui este fară de moarte. Pentru că de la Dumnezeu se cunoaște și de la oameni și place Domnului sufletul lui. Iubiți dar, oamenilor, înțelepciunea, poftiți-o pe ea și vă veți învăța, că începerea ei este dragostea și paza legilor. Cinstiți înțelepciunea ca să imparatiti în veci. Spune-voi vouă și nu voi ascunde de voi tainele lui Dumnezeu. Că Acela este conducător înțelepciunii și îndreptător înțelepților și știutor a tot cugetul și lucrul și toate gândurile le învață înțelepciunea; că este într-însa duh înțelegător și sfânt și strălucirea luminii celei ce este de-a pururea și chipul bunătății lui Dumnezeu. Aceea așază prieteni lui Dumnezeu și prooroci și mai frumoasă este decât soarele și decât toată facerea luminii stelelor. Aceea pe cei ce slujesc ei i-a scăpat de dureri și i-a îndreptat pe cărări drepte. Datu-le-a lor cunoștință sfântă și i-a păzit pe ei de vrăjmași, datu-le-a lor și biruință tare; ca să înțeleagă toți că mai puternică este decât toată cucernicia. Și nu va birui răutatea niciodată pe înțelepciune; nici va trece judecata pe cei răi, fară certare. Că au zis întru sine, gândind cu nedreptate: Să facem silă dreptului, să nu ne fie milă de sfințenia lui, nici să ne rușinăm de căruntețele bătrânețelor celor de mulți ani. Că ne va fi tăria noastră lege și să vânăm pe cel drept, că nu ne este nouă de nici o treabă și stă împotriva lucrurilor noastre și ne impută nouă greșelile legii și ne defăimează nouă păcatele învățăturii noastre. Și ne spune nouă că are cunoștința lui Dumnezeu și fiu lui Dumnezeu pe sine se numește. Și ne-a fost nouă spre vădirea cugetelor noastre. Greu ne este nouă să vedem că nu este asemenea altora viața lui și s-au schimbat cărările lui. întru batjocură ne-am socotit înaintea lui și se depărtează de căile noastre ca de niște necurații și fericeste cele mai de pe urmă ale drepților. Să vedem dar de sunt cuvintele lui adevărate și să ispitim cele ce vor să i se întâmple lui. Cu ocară și cu chin să-l întrebăm pe dânsul, ca să cunoaștem blândețile lui și să ispitim nerăutatea lui; spre moarte de ocară să-l judecăm pe dânsul. Că va fi luare de seamă din cuvintele lui. Acestea a gândit și a rătăcit; că i-a orbit pe dânșii răutatea lor. Și nu au cunoscut tainele lui Dumnezeu și n-au socotit că Tu ești Dumnezeu însuți, Care ai stăpânire peste viață și peste moarte. Și mântuiești în vreme de necaz și mântuiești de toată răutatea, îndurat și milostiv și dai sfinților Tăi har și cu brațul Tău stai mândrilor împotrivă. Aur. Pentru aceasta te-a uns pe tine Dumnezeu arhiereu poporului Său, ca să paști turma Lui întru cuviință și dreptate. Pentru aceasta, încins fiind cu arma Celui puternic, ai tăiat limba cea vătămătoare a eresurilor. Și acum nu înceta rugându-te, ca să împace lumea și să mântuiască sufletele noastre.

Glasul al 2-lea. A lui Studitul.

Stihira hramului și ale sfântului, singur glasul 1:

Pe tine, arhiereul cel mare și păstorul cel fără de răutate și cuvios, propovăduitor al pocăinței, gura cea cu cuvinte de aur a harului, lăudându-te cu dragoste, te rugăm: Dă-ne nouă rugăciunile tale, părinte, spre mântuirea sufletelor noastre.

A lui Anatolie.

A lui Gheorghe din Nicomidia.

Luminătorule Ioane, gura cea în chipul aurului, podoaba virtuților celor dumnezeiești lucrate, locașul Scripturilor celor de taină mari. Tu a Preacuratului și Sfântului Duh nestricăcioasă vistierie ai fost. Drept aceea ai veselit toată Biserica, cu cuvântul tău cel ce este de mântuire. Deci, îndrăznire aflând către Dumnezeu, întru desfătarea moștenirii celei de sus, roagă-te pentru noi, părinte preasfinte.

Cu cuvintele tale cele de aur, Biserica, ca și cu o podoabă de aur împodobindu-se, Ioane Gură de Aur, ca o mireasă bucur ându-se, strigă către tine: Săturatu-m-am de apele tale cele cu aur curgătoare, veselindu-mă cu învățăturile cele în chipul aurului, și cu must de aur. Că din lucrare la privirea cea de sus mă ridic, prin învățăturile tale cele blânde, și cu Hristos Mirele cel sufletesc mă unesc, împreună împărățind cu Dânsul. Pentru aceasta și noi, adunându-ne întru pomenirea ta, strigăm: Nu înceta

LA LITIE

A aceluiași.

Vărsatu-s-a har în buzele tale, cuvioase Părinte Ioane Gură de rugându-te pentru noi către Domnul, ca să mântuiască sufletele noastre.

Luat-ai, ierarhe, filosofia cea mai de sus, și afară de lume ai fost, viețuind mai presus decât cele ce se văd, și oglindă neîntinată dumnezeiască te-ai arătat lui Dumnezeu. Deci, fiind pururea împreună cu lumina, lumină ai luat; și mai luminat ai dobândit fericitul sfârșit. Roagă-te, Ioane Gură de Aur, pentru sufletele noastre.

Glasul al 4-lea:

Cu cuvintele tale cele de aur, strălucite, pământul luminat l-ai adăpat, de aur izvorâtor avându-ți sufletul și trupul, preafericite; și toate poleindu-le cu cuvintele tale, lucrătorule în aur al învățăturilor tale, și scriind cărți cu aur, ai zburat la ceruri. Pentru aceasta strigăm către tine: De aur izvorâtorule și cel cu gura de aur, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 4-lea:

A lui Ghermanos.

Cu cuviință era împărătesei cetăților pe Ioan a-l avea arhiereu, ca pe o podoabă oarecare împărătească, și trâmbiță de aur vărsată care, glăsuind, vestește în toate marginile învățăturile cele de mântuire; și pe toți împreună îi ridică, spre râvna cântărilor celor cuvioase lui Dumnezeu, către care să strigăm: Cel ce ești cu cuvintele de aur și cu gura de aur, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine zid te-am câștigat, Născătoare de Dumnezeu preacurată, și liman cu bună liniște și întărire. Pentru aceasta te rugăm, cei ce suntem în lume, îndreptează-ne și ne izbăvește pe noi.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 5-lea:

Podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te cel ce ești strălucit ca aurul și frumos, organul cel de Dumnezeu insuflat al Bisericii. Limba care, cu iubirea de oameni, chipuri de pocăință în multe feluri ne-ai scris nouă. Mintea cea în chipul aurului, rânduneaua cea cu gura de aur, porumbița (precum la psalmi) cea cu raze de aur între umeri, întru strălucirea virtuților, izvorul cel în chipul aurului, care varsă din sine ape. Gura cea dumnezeiască și al dumnezeieștii iubiri de oameni chezaș, pe Hristos roagă-L să trimită sufletelor noastre mare milă.

Stih: Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere.

Bucură-te, părintele săracilor, ajutorul cel grabnic al năpăstuiților, dăruirea pentru cei săraci, hrana celor flămânzi, îndreptarea celor ce greșesc, doctorul sufletelor cel bineștiut și preacinstit, adeverirea teologiei celei înalte, luminarea Scripturilor celor duhovnicești, legea cea prealucrătoare, canonul cel preadrept, privirea la cele de sus și lucrarea înălțimilor înțelepciunii. Pe Hristos roagă-L să trimită sufletelor noastre mare milă.

Stih: Gura dreptului grăiește înțelepciune și limba lui rostește dreptate.

Făcutu-te-ai casă sfințită a virtuților celor sfințite; că întru tine și-au pus locașul, părinte, ca într-o Biserică sfântă și preacurată. Că ocârmuindu-ți arătat simțirile trupului, ți-ai păzit ca într-o vistierie nefurată înțelegerea curățită de patimi. Pentru aceasta făcându-te cu totul îndumnezeit, fericite, ai fost cap Bisericii, împodobindu-te cu ierarhia și rugându-te lui Hristos, Care dă lumii mare milă. rea dogmelor tale, cuvioase părinte, și marginile a toată lumea ai luminat.

Și acum..., a Născătoarei:

Făcătorul și Răscumpărătorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieșind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam a slobozit. Pentru aceasta ție, Preacurată, toți, ca Maicii lui Dumnezeu și Fecioarei cu adevărat, strigăm fără tăcere ca îngerul: Bucură-te, bucură-te Stăpână ocrotitoare și acoperământul și mântuirea sufletelor noastre.

La binecuvântarea pâinilor:

Troparul, glasul al 8-lea: Din gura ta ca o lumină de foc strălucind harul... (de două ori).

Caută-l la Vecernia mică.

Și Născătoare de Dumnezeu..., o dată.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul Ierarhului de două ori. Slavă... Și acum..., al Născătoarei-învierii.

După întâia Stihologie, Sedealna, glasul al 8-lea:

Slavă..., glasul al 6-lea: Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Trâmbiță cu glas de aur te-ai arătat, cel cu cuvinte de aur, Hrisostoame, aurind inimile credincioșilor cu învățăturile tale cele cu osteneli ca aurul. Că după proorocie a ieșit vesti

Înțelepciunea de sus învățând și harul cuvintelor de la Dumnezeu, ai strălucit tuturor ca aurul în topitoare, și pe Sfânta Treime, Unirne ai propovăduit-o, înșelăciunea iubirii de argint săgetând-o cu cuvintele tale. Pentru aceasta și cu râvnă pe împărăteasa mustrând, ai rușinat trufia lui Arie cea străină, Ioane Gură de Aur. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta (de două ori).

Slavă... Și acum..., a Născătoarei:

Sufletul meu cel smerit, Fecioară, care în viforul ispitelor lumești acum este înecat, ca și cum ar fi o corabie fără de cârmuitor, ceea ce ești cu totul fără prihană, și de sarcina păcatelor se arată nedeșertat, și este silit să cadă în fundul Iadului, întâmpină-l, Născătoare de Dumnezeu, cu călduroasă rugăciunea ta și-l izbăvește, dându-i limanul tău cel cu bună liniște, ca să strig cu credință către tine: Roagă-te Fiului tău și Dumnezeu, iertare de greșeli să-mi dea mie, că pe tine te am nădejde eu, nevrednicul robul tău.

După a doua Stihologie, glasul al 3-lea:

Sedealna,

Podobie: Pentru mărturisirea...

Vas dumnezeiesc al Bisericii, bogăție nefurată a dreptei credințe te-ai arătat, Ierarhe Gură de Aur, întru nepătimire luminându-ți viața ta, celor ce se rugau le-ai turnat milă, părinte cuvioase; pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Podobie: Pe Cuvântul cel împreună...

Grădina cuvintelor Scripturilor, cele de Dumnezeu insuflate, pe cel ce ne-a povățuit pe noi la pocăință, care multe ispite a răbdat, pe Ioan Gură de Aur, credincioșii, ca cei ce ne-am învățat de la dânsul, să-l cinstim după datorie; căci se roagă Domnului să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Înfricoșătoarea minune a zămislirii, și chipul cel de negrăit al nașterii, întru tine s-a cunoscut, Curată, pururea Fecioară, îmi spăimântează mintea și-mi înfricoșează gândul slava ta, Născătoare de Dumnezeu, cea întinsă tuturor spre mântuirea sufletelor noastre.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 4-lea:

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Cu cuvintele tale cele de aur Biserica adăpându-se, pe toți îi adapă cu apă de aur, și vindecă bolile inimilor, lăudându-te pe tine, Eufratul cel de aur, preafericite Gură de Aur.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Podobie: Pe Cuvântul cel împreună...

Nici dușmănia sinodului cel împotriva legii, nici pizma împărătesei celei fără minte nu au putut stinge, părinte, virtuțile din tine. Ci ca aurul în foc lămurindu-te de ispite, te rogi neîncetat către Preasfânta Treime, pentru Care te-ai nevoit, arzând cu duhul.

Și acum..., a Născătoarei:

Grabnicul tău acoperământ și ajutorul și mila arată-le spre robii tăi, și valurile gândurilor celor deșarte, Curată, potolește-le, și sufletul meu cel căzut ridică-l, Născătoare de Dumnezeu, că știu, Fecioară, că poți toate câte le voiești.

Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea:

PROCHIMEN, glasul al 4-lea:

Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere.

Stih: Auziți acestea toate neamurile, ascultați toți cei ce locuiți în lume.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Ioan X, 1. După Psalmul 50, Slavă..., glasul al 2-lea:

Astăzi saltă întru Duhul adunările arhiereilor împreună cu noi, cinstind pomenirea ta, Ierarhe Gură de Aur, cuvioase, luminătorule al Bisericii.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegile noastre.

Și stihira, glasul al 6-lea:

Vărsatu-s-a har pe buzele tale, cuvioase părinte, și ai fost păstor Bisericii lui Hristos, învățând oile cele cuvântătoare să creadă în Treimea cea de o ființă, întru o Dumnezeire.

CANOANELE

întâi al Născătoarei de Dumnezeu cu irmosul pe 6, și apoi al sfântului, pe 8.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu.

Cântarea I, glasul al 8-lea:

Irmosul:

«Apa trecând-o ca pe uscat, și din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm».

De multe încercări fiind cuprins, alerg către tine căutând mântuire, Maica Cuvântului și Fecioară, izbăvește-mă de greutăți și de primejdii.

Asupririle patimilor mă tulbură, și de multă întristare se umple sufletul meu; împacă-le, Fecioară, ceea ce ești cu totul fără prihană, cu liniștea Fiului și Dumnezeului tău.

Pe tine, Fecioară, care ai născut pe Mântuitorul Dumnezeu, te rog scapă-mă din nevoi, că la tine alerg acum, întinzând înaintea ta sufletul și gândul meu.

Fiind bolnav cu trupul și cu sufletul, învrednicește-mă de cercetarea cea dumnezeiască și de purtarea ta de grijă, Maica lui Dumnezeu, ca ceea ce ești singura bună și Născătoare a Celui bun.

Alcătuire a lui Teofan. tul Tatălui, Care trup S-a făcut, pentru milostivirea cea negrăită și mai presus de minte și de cuvânt, binecuvântată, L-ai născut, rămânând Fecioară neîntinată.

Cântarea I, glasul al 8-lea:

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

Irmos: Pe Faraon ce se purta...

Cântarea a 3-a:

Al pocăinței propovăduitor preacălduros fiind, Gură de Aur, ajută-mă să mă pocăiesc și eu din toată inima mea, părinte, rugându-te lui Dumnezeu să-mi vindece, cu milostivirea ta, rănile greșelilor celor de demult.

Irmosul:

Alt Canon, al Ierarhului

Toată strălucirea Sfântului Duh, părinte, luând, cu totul luminat stâlp te-ai arătat, înainte povățuitor Bisericii, cuvioase, și nor luminat, preafericite, umbrind adunările dreptcredincioșilor.

Slavă...

De Hristos fiind pus învățător, dumnezeiești învățături cu limba cea în chipul aurului, și cu mintea cea înțelepțită de Dumnezeu, tu din destul ai izvorât. Că râu al lui Dumnezeu plin de apele Duhului te-ai arătat, de Dumnezeu grăitorule, Gură de Aur.

Și acum..., a Născătoarei:

Împodobită fiind cu multe feluri de haruri, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, pe Cuvân

«Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra bolții cerului și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta, că Tu ești culmea doririlor, și credincioșilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni».

Pe tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, te pun ocrotitoare și acoperământ vieții mele; tu pe mine mă îndreptează către limanul tău, ceea ce ești pricina bunătăților, și credincioșilor întărire, însăți întru tot cântată.

Te rog, Fecioară, risipește viforul mâhnirii mele și tulburarea sufletului meu. Că tu, mireasă dumnezeiască, ești singură întru-tot-cântată, și ai născut pe Hristos începătorul liniștii.

Ceea ce ai născut pe Dătătorul de bine, Care este pricina celor bune, izvorăște tuturor bogăția facerii de bine. Că toate le poți, ca ceea ce ai născut pe Hristos cel puternic întru tărie, de Dumnezeu fericită.

Cu boli cumplite și cu chinuri pline de dureri fiind strâns, ajută-mi, Fecioară, că știu că ești comoară de tămăduiri neîmpuținată și necheltuită, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Alt Canon

Irmos: Cel ce ai întărit cerurile...

Cu gândul lui Hristos tu îmbogățindu-te, prin viața ta cea curată, mântuirii oamenilor te-ai făcut ajutător și învățător, și lucrător, Gură de Aur, învățături de mântuire izvorând, de Dumnezeu insuflate.

Din vistieriile cele necălcate ale Duhului tu, îmbogățindu-te din izvoarele mântuirii, ai luat izvorul învățăturilor cel pururea curgător și ai adăpat, cuvioase părinte, toată fața Bisericii.

Slavă...

Țarinile sufletelor celor stufoase, Gură de Aur, cu prea înțeleaptă lucrare de pământ a cuvintelor tale le-ai curățit cu adevărat, și aducătoare de roadă le-ai arătat, cu cerești ploi acelea adăpându-le, de Dumnezeu primite.

Și acum..., a Născătoarei:

Prihană întru tine și întinăciune nu este nicidecum, Fecioară, ci locaș mai vârtos te-ai arătat cereștilor bunuri. Că întru tine S-a sălășluit toată sfințenia virtuților, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Catavasie: Pe ai tăi cântăreți...

SEDEALNA

glasul al 8-lea: Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Din înțelepciunea cea negrăită, prin dumnezeiască vedere luând bogăția cea tainică, tuturor ai adunat apele Ortodoxiei, cele ce veselesc dumnezeiește inimile credincioșilor; iar învățăturile necredincioșilor, precum li se cuvine le-ai cufundat. Pentru aceasta din amândouă, cu sudori evlavioase, te-ai arătat nebiruit al Treimii apărător, Ioane Gură de Aur. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta (de două ori).

Slavă... Și acum..., a Născătoarei:

De văpaia gheenei și de arderi, de plângerea și de tânguirea cea de acolo, de despărțirea cea mult ticăloasă și preaamară, de moștenirea și adunarea sfinților, aducându-ți aminte, înfricoșează-te suflete al meu și suspină, și zapisele datoriilor tale celor cu miile, nevoiește-te a le șterge cu lacrimile umilinței. Ajutătoare nerușinată având pe Preacurata Maică a lui Dumnezeu, că pentru dânsa se dă iertare de greșeli celor ce cu bunăcredință o slăvesc, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 4-a:

Irmosul:

«Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale și am preaslăvit Dumnezeirea Ta».

Îmblânzește tulburarea chinurilor și viforul păcatelor mele, Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Domnul îndreptătorul.

Chemând eu adâncul milostivirii tale dă-mi-l mie, ceea ce ai născut pe Cel milostiv, pe Mântuitorul tuturor celor ce te laudă pe tine.

Nădejde și întărire și zid de mântuire nemișcat câștigându-te pe tine, ceea ce ești cu totul fără prihană, scăpăm de toate nevoile cele cumplite.

Îndulcindu-ne, Preacurată, cu darurile tale, ție cântare de mulțumire cântăm, știindu-te pe tine Maica lui Dumnezeu.

Celui ce zac în patul neputinței și al durerilor mele, ajută-mi, ca o iubitoare de oameni, Născătoare de Dumnezeu, una pururea Fecioară.

Alt Canon

Irmos: Tu ești tăria mea, Doamne...

Alt apostol cu același obicei, Cel ce cu purtare de grijă de toți grijește, Hristos, ca un bun, te-a dat nouă pe tine propovăduitor cereștii învățături celei de taină, și tâlcuitor dumnezeiesc al tainelor celor de sus, Ioane, preafericite Gură de Aur.

Pe cel cu raze de aur și cu cuvinte de aur, pe Ioan Gură de Aur să-l cinstim, care pe toți cu aur i-a poleit, cu strălucirile învățăturii celei în chipul aurului, și lumea a luminat cu limba cea mai strălucită decât aurul, și mai plină decât lumina, care a izvorât har dumnezeiesc.

Tot ai fost locaș dumnezeiesc, tot te-ai arătat organ al Duhului, glăsuind cântare insuflată de Dumnezeu a toată bunătatea și pricina mântuirii, și arătând frumusețea împărăției cerurilor, Ioane Gură de Aur, preafericite.

Slavă...

Tu ai propovăduit milostivirea lui Dumnezeu, chipurile pocăinței tâlcuind, și fugirea de la cele rele învățând preabine, și preadesăvârșit, preafericite, și învățăturile lucrurilor celor preaalese arătând, preacinstite părinte Gură de Aur.

Și acum..., a Născătoarei:

După Dumnezeu folositoare pe tine te-am agonisit. Că tu, Maica lui Dumnezeu Făcătorului și Ziditorului te-ai făcut, a Celui ce a luat chipul nostru, ceea ce ești cu totul fără prihană, și pe acesta l-a mântuit din stricăciune și din moarte, și cu dumnezeiască slavă l-a preaslăvit.

Catavasie: Sfatul cel neurmat...

Cântarea a 5-a:

Irmosul:

Luminează-ne pe noi,

«Doamne, cu poruncile Tale, și cu brațul Tău cel înalt, pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni».

Preacurată umple de veselie inima mea, dăruindu-mi bucuria ta, care ai născut Cauza veseliei.

Izbăvește-ne pe noi din nevoi, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, care ai născut Mântuirea cea veșnică, și pe Cel ce întrece toată mintea lumii.

Risipește întunericul păcatelor mele, Maica lui Dumnezeu, cu strălucirea luminii tale, care ai născut Lumina cea dumnezeiască și veșnică.

Tămăduiește, Preacurată, neputința sufletului meu, învrednicindu-mă de cercetarea ta, și-mi dăruiește sănătate cu rugăciunile tale.

Alt Canon

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Bisericii luminător prealuminat toți pe tine te știm, și sufletelor mântuitor, care le răpești pe ele din gâtlejul cel de moarte aducător, și la viața veșnică le povățuiești, părinte pururea fericite.

Risipești taberele ereticilor, tu îngrădindu-te cu armele dreptei credințe și cu bărbăția sufletului, preasfînțite, și aduni, bucurându-te prealuminat, cetele dreptcredincioșilor, cu legătura Duhului.

Slavă...

Pline sunt, ca niște pahare, de dumnezeieștile miresme buzele tale, care veselesc lumea cu bune mirosuri înțelegătoare, cu ungerea învățăturii celei de taină a înțelegerilor, și cu frumusețea cuvintelor tale, preaînțelepte.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca pe ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu Făcătorul și Ziditorul și Domnul, pe tine neamurile omenești toate, Curată, te fericesc, și căpeteniile cetelor celor fără de trup, cele înțelegătoare, ca pe Maica lui Dumnezeu, pe tine te slăvesc.

Catavasie: Spăimântatu-s-au toate...

Cântarea a 6-a:

Irmosul:

«Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și Lui voi spune necazurile mele, că s-a umplut sufletul meu de rele, și viața mea s-a apropiat de Iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă».

Cum a mântuit de moarte și de stricăciune firea mea care era ținută de moarte și de stricăciune, însuși pe Sine dându-Se spre moarte, Fecioară, roagă-te Fiului tău și Dumnezeu, să mă scape de răutățile vrăjmașilor.

În tot pământul ca un fulger a ieșit vestirea ta, și puterea cuvintelor, Gură de Aur, ca o trâmbiță preabine glăsuitoare, toate marginile lumii de glas le-a umplut.

Pe tine te știu ocrotitoare și păzitoare preatare a vieții mele, Fecioară, care risipești tulburarea încercărilor și alungi înfricoșările demonilor. Ție mă rog totdeauna, scapă-mă de pătimirile mele.

În haina cea de sus țesută a virtuților îmbrăcându-te, preafericite, și cu strălucirea cuvintelor împodobindu-te, adevărului te-ai arătat văzută întărire.

Pe tine, Fecioară, te-am dobândit ca pe un zid de scăpare, sufletelor mântuire desăvârșită și ușurare în necazuri, și de lumina ta pururea ne bucurăm. O, Stăpână, scapă-ne și acum din pătimiri și din primejdii.

Acum zac în patul durerilor, și nu este tămăduire trupului meu; dar mă rog ție celei bune, care ai născut pe Dumnezeu și Mântuitorul lumii și Tămăduitorul bolilor, ridică-mă din stricăciunea suferințelor.

Alt Canon

Irmos: Curățește-mă, Mântuitorule...

Cu înțelepciune duhovnicească lumea toată ai îmbogățit, bogat împărțitor de cuvânt fiind; că harul cel bogat, Ierarhe, de sus s-a revărsat pe buzele tale.

Slavă...

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce cu puterea cea atotstăpânitoare le poartă toate, în trup neputincios din tine S-a îmbrăcat, Fecioară cu totul fără prihană, spre facerea de bine a oamenilor, Iubitorule de oameni.

Catavasie: înțelepții lui Dumnezeu...

CONDAC, glasul al 6-lea: Podobie: Plinind rânduiala...

Din ceruri ai luat dumnezeiescul har, și cu buzele tale pe toți înveți să se închine în Treime Unuia Dumnezeu, Ioane Gură de Aur, preafericite cuvioase, după vrednicie te lăudăm pe tine, că ești îndreptător ca cel ce arăți cele dumnezeiești, icos

Făcătorului tuturor îmi plec genunchiul, către Cuvântul cel mai înainte de veci mâinile îmi întind, cerând dăruire de cuvânt ca să laud pe cuviosul, pe care însuși l-a slăvit, că zice prin proorocul, cel ce viază în veci: Preamări-voi pe cei ce cu credință Mă preamăresc pe Mine. Pentru că Cel ce întru cei de demult pe Samuil a înălțat, a preamărit acum pe Ierarhul. Că bună negustorie făcând cu talantul care i s-a încredințat, împăratului l-a adus. Pentru aceasta l-a și înălțat pe el, Cel mai presus de ființă. Harul Acestuia cer eu nevrednicul, ca să iau cuvânt, ca să pot cu dreaptă credință să-L laud pe El. Că marginilor lumii este îndreptător, ca Cel ce arată cele dumnezeiești.

SINAXAR

în această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea celui între sfinti, Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului.

Acest mare și vestit luminător dascăl al lumii a fost din marea cetate Antiohia, din părinți credincioși ortodocși, amândoi; tatăl lui era Secund stratilatul și maică-sa, Antuza. Chiar de la începutul vieții sale a avut mare dragoste pentru știința cuvintelor și cu nevoința ce pusese la învățătură și cu ascuțirea firii ce avea a învățat toată învățătura elinească, făcându-se ucenic lui Libaniu și Andragatie, sofiștilor din Antiohia, iar după aceea al celor ce se aflau în Atena. Și deprinzând toată înțelepciunea elinească și creștineștile Scripturi, la a căror desăvârșită cunoștință ajungând și împodobindu-și viața cu curăție a fost înălțat la rânduiala de cleric de către Sfântul Meletie, patriarhul Antiohiei, iar de către Flavian a fost făcut diacon și preot. A alcătuit foarte multe cuvinte de învățătură sfătuitoare pentru pocăință și pentru buna podoabă a obiceiurilor omenești, tâlcuind toată dumnezeiasca Scriptură. Deci, întâmplându-se a părăsi viața aceasta Nectarie, patriarhul Constantinopolului, a fost chemat Ioan de la Antiohia, cu votul episcopilor și cu porunca împăratului Arcadie, și a fost făcut patriarh al Constantinopolului, primind canonicește hirotonia. Deci mai mult a sporit întru nevoința tâlcuirii dumnezeieștilor Scripturi și la dăscălia întrebărilor, prin care pe mulți a atras la cunoștință dumnezeiască și la pocăință. Și atâta s-a dedat spre nevoință și răbdare, încât mâncarea lui era numai puțină zeamă de orz; și dormea puțin, însă nu pe pat, ci stând și ținându-se de niște funii. Iar de se muia vreodată de somn, atunci ședea; așa încât în prisosirea iubirii de oameni, a fost pildă și altora mulți. Pentru aceasta și în cuvintele sale învăța pe creștini ca să se dea cu totul spre această faptă bună și să se lase de lăcomie. Pentru care s-a și certat întâi cu Eu - doxia, împărăteasa, care s-a și făcut vrăjmașă, că aceea luase cu răpire o vie a unei văduve sărace, ce se numea Calitropia, care striga cerând ce era al ei. Iar Sfântul sfătuia pe împărăteasă să nu țină lucrul străin în silă. Și nevrând să-i asculte cuvintele, Sfântul o mustra, și cu pilda Izabelei o vădea. Iar ea s-a făcut cu totul fiară ținând cu tărie via. Și a fost Sfântul alungat din scaun întâi de dânsa, și în al doilea rând, prin răutatea episcopilor, care se purtau mai mult silnicește decât creștinește. După aceea s-a întors iarăși la scaunul său. Și în cele din urmă, Sfântul a fost izgonit la Cucuson al Armeniei și, petrecând multe nedreptăți, și-a dat cinstitul său suflet lui Dumnezeu.

Precum se vede din istoria lui, după scoaterea lui din scaun și după izgonire, cei ce fuseseră îndemnători spre aceasta, căzând în multe feluri de boli, rea moarte au luat. Pătimind aceasta întâi Eudoxia, căci a fost ea întâi întru fărădelege și a fost pricina pierzării episcopilor. Și zic că după moartea ei, spre semnul strâmbătății ce a făcut Hrisostomului, mormântul în care era îngropată a tremurat treizeci și doi de ani. Iar dacă s-au adus sfintele moaște ale Hrisostomului și s-au pus acolo unde și acum se află, a încetat acel cutremur.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului și noului Mucenic Damaschin, cel din cetatea împărătească, care iarăși acolo a mărturisit la anul 1681.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmosul:

«Tinerii cei ce merseseră din Iudeea în Babilon oarecând, cu credința Treimii văpaia cuptorului au călcat, cântând: Dumnezeul părinților noștri, binecuvântat ești!».

Când ai vrut să orânduiești mântuirea noastră, Mântuitorule, Te-ai sălășluit în pântecele Fecioarei, pe care ai arătat-o folositoare lumii: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri!

Maică preacurată, roagă pe Voitorul milei pe Care L-ai născut, să mântuiască de păcate și de întinăciunea sufletească pe cei ce strigă cu credință: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri!

Comoară de mântuire și izvor de curăție, și turn de tărie și ușă de pocăință, pe ceea ce Te-a născut pe Tine o ai arătat celor ce strigă: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri!

De neputințele trupești și de păcatele sufletești, pe cei ce vin cu dragoste către acoperământul tău cel dumnezeiesc, învrednicește-i să se tămăduiască, Născătoare de Dumnezeu, care ai născut nouă pe Mântuitorul Hristos.

Alt Canon

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Adâncul bunătății și al milostivirii lui Dumnezeu cunoscând, chezaș te-ai arătat mântuirii celor ce se pocăiesc cu căldură și cu tot sufletul strigă Domnului: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri!

Indreptat-ai, Hrisostoame, cu învățăturile tale mintea, și vindeci neputințele sufletelor ca un milosârd și împreună cu cei ce umblă bine cânți veselindu-te: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Înălțatu-te-ai bucurându-te fiind ales, cuvioase, fară de răutate, preot Celui Preaînalt, cu dreptate îmbrăcat fiind luminat și cu veselie strigând, preafericite: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri!

Și acum..., a Născătoarei:

Zămislit-ai, Preacurată, pe Dumnezeu și Domnul, Cel ce este peste toate, Care a binevoit a mântui neamul omenesc din stricăciunea morții, pe Care după vrednicie lăudându-L strigăm: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri!

Catavasie: N-au slujit făpturii...

Cântarea a 8-a:

Irmosul:

Pe împăratul ceresc, pe Care II laudă ostile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii».

Nu trece cu vederea pe cei cărora le trebuie ajutor de la tine, Fecioară, și te cântă și te înalță întru toți vecii.

Tămăduiește neputința sufletului meu, și durerile chinurilor mele, Fecioară curată, ca să te slăvesc în veci.

Bogăție de tămăduiri verși, Fecioară, celor ce te laudă cu credință și te preaînalță întru toți vecii.

Tu alungi asupririle ispitelor și năvala patimilor, Fecioară. Pentru aceea te lăudăm întru toți vecii.

Alt Canon

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Noi, care cu înțelegerea ne împărtășim de cuvintele tale, Gură de Aur, ne învățăm cinstita cuvântare de Dumnezeu, rodim tot felul de bunătăți și de vătămarea răutății scăpăm. Că de obște purtător de grijă de mântuire te-ai făcut, strigând: Preaînălțați pe Hristos în veci.

Pentru noi roagă-te Stăpânului, Gură de Aur, cu miloasa îndrăznire pe care o ai, și cu milostiva și de oameni iubitoare dragoste a ta, părinte. Că pe tine către Mântuitorul te punem înainte credincioșii, mijlocitor și folositor și preacald rugător, de Dumnezeu înțelepțite Ierarhe, preafericite Ioane.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Copilăreasca împotrivire și neplecatul gând și nedreptatea împăraților o ai vădit, cu căldură folosind celor năpăstuiți, cuvioase; și sărmanilor și văduvelor și săracilor părinte ai fost, cu iubitoare voință strigând: Preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu trupești chipuri și cu felurite vorbe tainice, cu însemnătoare și închipuitoare arătări, mai înainte au vestit grăitorii de Dumnezeu nașterea ta cea mai presus de fire și minunată, Fecioară. Pentru aceasta veselindu-ne, cu dreaptă credință, pe tine te lăudăm, pe Hristos preaînălțându-L întru toți vecii. Catavasie: Să lăudăm, bine să cuvântăm... Stih: Pe tinerii cei binecredincioși... Cântarea a 9-a: Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară curată, cei mântuiți prin tine, cu cetele celor fără de trup mărindu-te pe tine». Să nu te întorci de la izvorul lacrimilor mele, Fecioară, care ai născut pe Hristos, Cel ce a luat toată lacrima de la toată fața. Umple de bucurie inima mea, Fecioară, ceea ce ai primit plinirea bucuriei și ai pierdut grija păcatului. Cu strălucirea luminii tale luminează, Fecioară, negura neștiinței și o alungă de la cei ce cu credință te mărturisesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu. Adăpostire și ocrotire fii, Fecioară, celor ce scapă la tine, și zid nemișcat, scăpare și acoperământ și veselie. Pe mine, care zac de boală în locul cel de răutate, tămăduiește-mă, Fecioară, și mă întoarce din boală la sănătate.

Alt Canon Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Cu viața cea adevărată îndulcindu-te, părinte, pentru care te-ai nevoit după putință pe pământ, cu viață îngerească strălucind, și a lui Hristos limbă dobândind și gură lină, roagă-te, grăitorule de Dumnezeu, să se mântuiască cei ce cu credință, mai ales, pe tine te fericesc. Cuvintele tale, de trei ori fericite, sunt cuvintele vieții, care solesc viață nesfârșită; că pe tine izvor curgător te-a arătat Hristos și râu care verși din tine izvoare de învățături dumnezeiești, și pârâu de dulceață cu adevărat, și curgere de iertare și luminat propovăduitor al pocăinței.

Slavă... Mijlocitor prealuminat și preastrălucit te-ai arătat, arhiereule, între Dumnezeu și oameni. Că tu te-ai arătat luminător luminat al dreptei credințe și dumnezeieștii cunoștințe, și de milostenie învățător. Pentru aceasta, cel ce ești cu cuvinte de aur, pe tine cu dragostea inimii acum după vrednicie te mărim.

Și acum..., a Născătoarei:

Curată preamărită Maica lui Dumnezeu, pe cei ce te laudă cu dragoste mântuiește-i, risipind tulburarea ispitelor și a patimilor. Căci, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu, poți și săvârșești toate câte le voiești și le isprăvești neoprit, Fecioară. Pentru aceasta toți pe tine te mărim.

Catavasie: Tot neamul pământesc...

LUMINÂNDA

Podobie: Cu Duhul stând în biserică...

Cu cuvintele tale cele cu raze de aur Biserica lui Hristos se luminează și strălucește, o părinte Gură de Aur. Și sufletele credincioșilor se veselesc, cinstind preasfânta pomenire a ta. Că tu, tuturor, te-ai arătat povățuitor al pocăinței și îndreptător al mântuirii.

Slavă..., altă Luminândă:

Podobie: Femei, auziți glas...

Pe propovăduitorul cel preamare și glăsuitorul de pocăință, vistieria săracilor, gura Bisericii cea de aur și binegrăitoare, luminarea Scripturilor, pe Ioan cel preaînțelept să-l lăudăm toți, ca cei ce ne-am întărit de la dânsul.

Și acum..., a Născătoarei, asemenea:

Fecioară ceea ce ești cu totul fără prihană, Doamna mea și Stăpâna, pe Fiul tău roagă-L împreună cu măritul Gură de Aur, ca să se mântuiască de toate ispitele cei ce te laudă pe tine, și să dobândească cereștile bunătăți, Preasfântă, că poți câte voiești.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Sfinte, învățăturile tale cele mai strălucite decât aurul vărsându-le, preaînțelepte, îmbogățești, Gură de Aur, inimile săracilor și gonești negura patimilor și iarna cea cumplită a iubirii de argint. Pentru aceasta pe tine te fericim după datorie, și rămășița moaștelor tale o cinstim, ca pe un izvor de sfințenie.

Stâlpul cel de foc, râul cel plin de apele învățăturilor, mintea cea cerească, gura cuvântării de Dumnezeu cea cu totul de aur, chezașul păcătoșilor, al pocăinței dumnezeiesc propovăduitor, luminătorul cel prealuminat, cerescul om, fericitul Gură de Aur, astăzi să fie lăudat.

Soare mult-luminat ai fost, lumea cu cuvintele tale luminând, stea prealuminoasă, făclie preastrălucită, rază care pe cei viforâți în marea lumească, totdeauna îi aduci la limanul cel prealin, cu harul mântuirii cel cu cuvinte de aur, Hrisostoame, rugătorule pentru sufletele noastre.

Fără dreptate alungat fiind de la turma ta, părinte cuvioase, ai împărtășit necazurile și amarele izgoniri, întru care te-ai învrednicit de fericitul sfârșit, ca un viteaz nevoitor, biruind pe cel mult viclean, și cu cunună de biruință pe tine Hristos te-a încununat, Ioane Gură de Aur, rugătorule pentru sufletele noastre.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul sfântului, Cântarea a 3-a și a 6-a pe 8. Prochimen, glasul 1: Gura mea va grăi înțelepciune... Stih: Auziți acestea toate neamurile... Apostolul din Epistola către Evrei (VII, 26-VIII, 2): Fraților, un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem... Aliluia, glasul 1: Gura dreptului grăiește înțelepciune... Evanghelia de la Ioan (X, 9-16): Zis-a Domnul: Eu sunt ușa...

CHINONICUL

întru pomenire veșnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

A lui Anatolie.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Cu cuvinte de aur și cu învățături de Dumnezeu grăite, împodobind Biserica lui Dumnezeu, bogăție duhovnicească ai adunat într-însa, cuvintele tale cele de Dumnezeu date. Pentru aceasta, cunună din flori nestricăcioase împletind cu cântări, aduce sfintei pomenirii tale, cel ce ești cu totul de aur, cu sufletul și cu limba, Ioane, de Dumnezeu înțelepțite. Dar ca cel ce ai îndrăznire, cuvioase, roagă-te pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi din toată nevoia și necazul.

Doxologia mare. Ecteniile și otpustul.

Ceasul întâi și otpustul desăvârșit.