SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stilurile pe 6, glasul al 6-lea:

Podobie: Toată nădejdea punându-și...

Lucrarea cu pășirea la privirea adevărată, iar sfârșitul iubitoarei de Dumnezeu lucrări, punând, fericite, privirea, pe Hristos ai rugat slava Tatălui cea de negrăit să-ți arate ție, pentru că dorește toată firea cea cuvântătoare, mărite, pe Dumnezeu a-L cunoaște, și tu pe cel dorit ai dobândit. A Aceluiași pecete luând îndată, pe Fiul; pe Care cu îndrăznire roagă-L pentru sufletele noastre (de două ori).

De dumnezeieștile înălțări totdeauna dorind ca Moise, mai întâi pe Dumnezeu a vedea ai poftit. Și gândind L-ai văzut, chipul Lui primindu-l spre asemănare. Pentru că grabnică cunoștința Tatălui este Fiul și arătarea. Și a Fiului și a Părintelui o ființă se cunoaște, și de toți o întocmire se înalță cu cinste, și o împărăție și o putere, o mărire și o închinare (de două ori).

Organ răsunând cu dumnezeieștile insuflări și cu învățăturile Duhului Sfânt ai fost, și cea mai presus de lume a Mântuitorului Evanghelie, dulce glăsuind în lume cu limba ta cea de foc, toată înșelăciunea ai ars, ca pe o materie care lesne se arde și ca niște iarbă veștejită a pământului. Și pe Stăpânul Cel ce este peste toate, Domnul Hristos, lumii L-ai propovăduit, Filipe, divinule (de două ori).

Slavă..., glasul a 6-lea:

A lui Vizantie.

Cu strălucirile luminii celei mari, Filipe, aprinzându-te, ai strălucit toată lumea, luminătorule. Și pe Părintele luminilor în Fiul căutându-L L -ai aflat, că întru lumină luminat Se află. Pentru că Acela este pecete întocmai la chip, arătând chipul cel dintâi. Pe Care roagă-L, Apostole, să se mântuiască cei pecetluiți cu dumnezeiescul sânge.

Și acum..., a Născătoarei:

Cine nu te va ferici pe tine, Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda Preacurată nașterea ta? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Același din tine cea curată a ieșit, negrăit întrupându-Se. Din fire Dumnezeu fiind, și cu firea om făcându-Se pentru noi. Nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 8-lea:

Podobie: O, preaslăvită minune...

O, preaslăvită minune! Pești oarecând vânând Apostolul, de oameni vânător, de la Dumnezeu arătat s-a făcut. Cu mreaja cuvintelor pe păgâni a vânat; cu undița Crucii lumea a tras. O, ce vânătoare lui Hristos a adus dumnezeiescul lucrător, a cărui pomenire acum prăznuim.

Stih: în tot pământul a ieșit vestirea Lui și la marginile lumii cuvintele Lui.

O, preaslăvită minune! Fiind trimis de Dumnezeu Apostolul Filip, oaie în mijlocul lupilor, fără de temere a umblat; pe fiare, miei cu credință le-a arătat. Lumea dumnezeiește o a prefăcut. O, lucrurile credinței! O, puteri negrăite! Pentru ale cărui rugăciuni, Hristoase, mântuiește sufletele noastre, ca un milostiv.

Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.

O, preaslăvită minune! Fântână ce izvorăște viață, cu luare de înțelepciune, celor din lume a fost Apostolul Filip. De la care curgerile învățăturilor au ieșit; din care bem izvoarele minunilor. O, câte minuni înfricoșătoare a lucrat dumnezeiescul lucrător, a cărui pomenire cu credință o mărim!

Slavă..., glasul al 2-lea:

A lui Vizantie.

Lăsând cele de pe pământ, ai urmat lui Hristos, și pecetluit fiind cu insuflarea Sfântului Duh, ai fost trimis de la Dânsul la neamurile cele pierdute, ca să întorci pe oameni la lumina cunoștinței de Dumnezeu, Filipe Apostole. Și săvârșindu-ți nevoința dumnezeiescului tău dor, prin chinuri de multe feluri, sufletul tău lui Dumnezeu ți-ai dat. Pe Acela roagă-L, preafericite, să ne dăruiască nouă mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.

Troparul, glasul al 3-lea:

Apostole Sfinte Filipe, roagă pe Dumnezeu...

Slavă... Și acum..., al Născătoarei:

Pe tine ceea ce ai mijlocit... Caută-le la sfârșitul cărții.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul apostolului de două ori. Slavă... Și acum..., troparul Născătoarei-învierii.

După întâia stihologie, Sedealna, glasul al 3-lea:

Podobie: Pentru mărturisirea...

Dumnezeiasca strălucire a Mângâietorului, fericite Filipe, primind-o întru tine, pe cei întunecați cu necunoștința i-ai luminat, și capiștile idolilor le-ai surpat, și cununile nevoinței pentru răbdarea ta ai luat. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L să dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău...

Apostole al lui Hristos, și însuți văzătorule, și Mucenice Filipe preaînțelepte, prietene al Domnului preafericite, pe cei ce cu credință prăznuiesc cinstită pomenirea ta, scapă-i cu rugăciunile tale de greșelile cele ce-i cuprind și-i învrednicește să dobândească cereasca moștenire.

Și acum..., a Născătoarei:

Rugul pe care Moise nears l-a văzut, muntele lui Dumnezeu, norul cel sfânt, cortul cel neîntinat, masa cea de Dumnezeu primitoare, cămara preaînaltului împărat, ușa cea cu totul luminată și neumblată, Fecioară, pe tine te lăudăm.

După a doua stihologie, Sedealna, glasul al 8-lea: gura necredinței alungând de pe pământ, pe toți cei ce bine au crezut fii ai zilei i-ai arătat, de Hristos văzătorule Sfinte Filipe.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe noi care avem nădejde neclintită spre tine, Fecioară preacurată, ceea ce ești acoperământ, din felurite ispite și primejdii, și din cumplite nevoi ne izbăvește, rugând pe Fiul tău, cu Apostolii Lui, să mântuiască pe toți cei ce te laudă pe tine.

Psalmul 50.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

CANOANELE

Înșelăciunea idolilor surpând, și de patimile Mântuitorului dorind, Filipe mărite, pe toți cei din lume cerești i-ai arătat, izvorând minuni, și ai fost Apostol al neamurilor, preafericite. Pentru aceasta pomenirea ta după vrednicie o cinstim, cu cântări mărindu-te pe tine, Apostolul Domnului, și cu credință strigăm ție: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

întâi al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul, pe 6, și al apostolului, pe 6.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Podobie: Pe Cuvântul cel împreună...

Ucenic Cuvântului, propovăduitor al adevărului, ca o săgeată ai fost trimis, luminând pe cei ce erau în întunericul cel cumplit, Sfinte Apostole, și neC ANONUL Născătoarei de Dumnezeu

Alcătuire a lui Iosif.

Cântarea I, glasul al 5-lea:

Irmosul:

«Mântuitorului Dumnezeu, Celui ce a povățuit poporul prin mare, cu picioare neudate, și pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, Aceluia Unuia să-I cântăm, că S-a preaslăvit».

Ceea ce ești Ușa luminii celei neapropiate cu totul fără prihană, ușile pocăinței deschide-le sufletului meu, și-i dă intrarea bucuriei celei de acolo și a frumuseții.

Avându-te pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoare nebiruită, zid nesurpat și acoperământ nestricat, m-am izbăvit de șarpele cel amăgitor, care căuta cumplit de demult să mă înghită pe mine. oglinzi vezi, preaînțelepte, pe izvorul bunătăților Hristos, marginea doririlor, ci față către față II vezi lămurit.

Să nu mă dezgolești pe mine de dumnezeiescul Tău acoperământ, nici să mă arăți deșert de harul Tău, Doamne, nici să mă lepezi rușinat, ci îmi dă mie mila Ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Potolește durerea cea nesuferită a inimii mele, a celei dosădite și necăjite, Născătoare de Dumnezeu, și-mi dăruiește, Maica lui Dumnezeu, strălucirea mântuirii celei dumnezeiești și izbăvirea.

Alt Canon al apostolului

Alcătuire a lui Teofan.

Cântarea I, glasul al 6-lea:

Irmos: Ca pe uscat umblând...

Cu razele cele prealuminate ale dumnezeieștii străluciri, lui Hristos îndulcindu-te luminat, de Dumnezeu propovăduitorule Filip, cu strălucirile tale cele după împărtășire, luminează-ne pe noi.

Cel ce ție ți-a arătat mărirea Părintelui prin Sine, Filipe, Hristos cu ceata ucenicilor pe tine te-a rânduit, a ta faptă bună mai înainte cunoscând, de Dumnezeu fericite.

Slavă...

Acum nu în închipuiri întunecate, nici în umbre, nici în

Lipsind căpeteniile din seminția Iudei, Preacurată, Fiul tău și Dumnezeu, venind povățuitor marginilor pământului, cu adevărat acum a împărățit.

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a:

Irmosul:

«Inima mea cea care se clatină de valurile vieții, întărește-o, Doamne, la liman lin povățuind-o, ca un Dumnezeu».

Scăparea lumii tu ești, Preacurată, și tot cel ce aleargă la tine cu gând călduros scapă de nevoi; pentru aceasta pe mine, cel ce alerg la acoperământul tău, scapă-mă de toată mâhnirea cea cumplită.

Ceea ce singură ești sprijinul tuturor pământenilor, tu mă sprijină după mila ta, Stăpâna lumii cea bună, și mă păzește cu dumnezeiască cercetarea puterii tale, că ai putere nebiruită.

Cu puterea ta din mâna luptătorului și din tirania lui mă apucă, Stăpâna lumii cea bună, ca biruindu-mă, să nu mă apuce și să mă soarbă și la pierderea vieții veșnice să mă aducă.

Cu frică și cu cutremur căzând, strig către tine, Născătoare de Dumnezeu, tu fii mie ajutătoare, Stăpâna lumii cea bună, în ceasul morții, când va trebui să dau răspuns de cele ce am făcut în viață.

Alt Canon

Irmos: Nu este sfânt precum Tu...

Tu fiind plin de lumina privirii la cele de sus, prin lucrare, lui Hristos, Luminii celei mari ce a fost cu noi, te-ai învrednicit a sluji, dumnezeiscule Filipe.

Temei dogmelor celor creștinești a ta învățătură de taină creștinește s-a arătat, că printr-însa cu dreaptă credință am cunoscut pe Fiul unit fiind cu Părintele.

Slavă...

Sfeșnic de aur ai fost, strălucind oamenilor lumina cea pururea veșnică, și luminând printr-însul lumea ai lămurit cu cunoștința, Filipe preaalesule.

Și acum..., a Născătoarei:

Spre tine, Preasfântă curată, nădăjduindu-mă, să nu cad din nădejdea cea întru tine. Ci ca o maică milostivă a Iubitorului de oameni Dumnezeu, din cursele vrăjmașului mă mântuiește.

SEDEALNA, glasul al 8-lea: Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Izgonitor de demoni arătându-te și luminător celor din întuneric văzându-te, ai arătat pe Soarele care a strălucit din Fecioara. Și capiștile idolești sfărâmând, ai ridicat Biserici, fericite, spre slava Dumnezeului nostru. Pentru aceasta pe tine te cinstim, și dumnezeiască pomenirea ta strălucit o prăznuim, și cu un glas strigăm către tine, Apostole Filip: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., altă Sedealna, asemenea:

Nor purtător de ploaie duhovnicească, cu adevărat te-ai arătat celor de pe pământ, ad Tipa nd inimile, ca pe o țarină în taină; că înconjurând cu cuvântul, ai adăpat marginile, și ca niște ploi verși miruri din sicriu. Pentru aceasta, suflând în inimile cele credincioase, mireasma Duhului ai adunat într-însele, Apostole Filip. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Sufletul meu cel smerit, Fecioară, din pruncie întinându-l eu păcătosul, și cu cuvinte și cu fapte înnoroindu-mă, nu am ce face, sau unde să scap, dar nici altă nădejde nu știu, fară numai pe tine, Curată. Vai mie, netrebnicul! Pentru aceasta acum năzuiesc rugător către tine, cea cu totul fără prihană, și mă rog, mărturisindu-mă ție că am greșit. Roagă-te Fiului tău și Dumnezeu, iertare de greșeli să mi se dea, că spre tine mi-am pus nădejdea eu netrebnicul, robul tău.

Cântarea a 4-a:

Irmosul:

«Auzit-am, Doamne, auzul Tău și m-am temut, înțeles-am iconomia Ta și Te-am preaslăvit pe Tine, Unule, Iubitorule de oameni».

Ceea ce covârșești pe toți cei născuți, ca ceea ce ai purtat în pântecele tău pe Stăpânul și Dumnezeu, pe Cel ce este mai presus decât toți oamenii, milostiv est e-te spre mine cel ce am greșit.

Mișcările trupului meu și poftele, stinge-le cu ploile rugăciunilor tale, și făclia sufletului meu cea stinsă aprinde-o cu focul dragostei celei dumnezeiești, Preacurată.

Ceea ce ești tăria celor neputincioși, Fecioară, cu totul fără prihană, nădejdea celor deznădăjduiți, mângâierea celor ce plâng, dă-mi plângere bineprimită, prin care să aflu iertare.

Pe tine pururea agonisindu-te, Stăpână, zid și întărire, folositoare nemincinoasă și turn nebiruit al credincioșilor, nădăjduiesc ca prin tine să dobândesc mântuire.

Alt Canon

Irmos: Hristos este puterea mea...

Locaș Soarelui Hristos, al adevăratei Lumini, și Biserică ce ai încăput strălucirea Lui te-ai arătat, și cer care ai spus slava lui Dumnezeu oamenilor.

Întru omenirea cea stricată prin patimi, fiind pus tu de Hristos ca dumnezeiască sare, ai uscat putrezimea ei cea cumplită, de Dumnezeu grăitorule, cel ce ești vrednic de minune.

Slavă...

Cu puterea lui Hristos, Filipe, fiind întărit, decât tabăra demonilor și a celor răucredincioși, te-ai arătat mai tare pe pământ, strigând bunăvestirea dumnezeieștii Vieți.

Și acum..., a Născătoarei:

Liman cu bună liniște Hristos te-a arătat celor ce cu credință și cu dragoste adevărată pe tine, Stăpâna cea cu totul fără prihană, din cuget curat de Dumnezeu Născătoare te vestesc.

Cântarea a 5-a:

Irmosul:

«Mânecând strigăm Ție, Doamne, mântuiește-ne pe noi, că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm».

Cine va rupe mie zapisul greșelilor și al păcatelor celor nemăsurate, Curată, de nu vei apuca tu înainte, și nu-mi vei da mântuire?

Venit-am întru deznădăjduire din nepricepere multă, socotind mulțimea răutăților mele, Fecioară; pentru aceasta strig către tine: Miluiește-mă și mă mântuiește cu rugăciunile tale.

Maica lui Dumnezeu cea fără stricăciune, a lui Dumnezeu Născătoare, a lui Dumnezeu Cel ce a săvârșit toate numai cu vrerea, izbăvește-mă de pedeapsa cea veșnică, pe mine, robul tău.

Având luminată lauda fecioriei, ca o Maică a lui Dumnezeu, neîncetat ești lăudată de cetele îngerilor celor mai presus de gând, Preacurată; pentru aceasta împreună cu Gavriil, «bucură-te» aducem ție.

Alt Canon Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea Ta...

Veninul vrăjmașului cel de suflet stricător, cu palmele tale cele tămăduitoare, de Dumnezeu grăitorule, l-ai uscat, mântuind pe cei ținuți întru mânia cea de moarte aducătoare, a cumplitei dureri.

Cu foc insuflat arătându-te, cu venirea Mângâietorului și cu harul, Filipe, pe cei amorțiți de frigul necredinței, cu căldura credinței i-ai înviat.

Slavă...

Aproape de Hristos ai fost, strălucirile cele date ție luându-le fără mijlocire, și luminând și povățuind pe cei ce aleargă la tine, i-ai dus la Ziditorul tău.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce cu cuvântul toate le zidește, și cu înțeleaptă purtare de grijă le iconomisește, însuși Domnul precum voiește, pentru milostivire S-a zidit de tine, Preacurată, și în chip negrăit trup S-a făcut.

Cântarea a 6-a:

Irmosul:

«Marea patimilor cea sălbăticită cu viforul cel stricător de suflet, potolește-o, Stăpâne Hristoase, și din stricăciune mă scoate, ca un milostiv».

Ceea ce ai născut Viața cea de-viață-făcătoare, Stăpână curată, apucă-mă din moartea cea înțelegătoare și vieții celei veșnice mă învrednicește.

Pe tine cea într-adevăr neasemănată în frumusețe cu toți cei născuți, te rog, Stăpână mireasă dumnezeiască, izbăvește-mă de toată răutatea cea grozavă.

Nu am sprijinitoare în lume afară de tine, ceea ce ești bună; pentru aceasta cad către tine, și strig ție: Nu te depărta de la robul tău, Preacurată.

Amăgitorul, făcătorul de rele, mintea mea cu desfătări pururea o tulbură; Stăpână, ajută-mi, scoțându-mă pe mine din vicleșugul lui.

Alt Canon

Irmos: Prins a fost, dar nu s-a ținut...

Văzând că înșelăciunea vrăjmașului mânca și pierdea neamul omenesc, ai încordat săgețile Tale cele ascuțite, adică pe Apostoli, și slobozindu-le ai desfăcut încheietura pieptului balaurului, Hristoase, vindecând pe toți de vătămarea și stricăciunea lui, Mântuitorule.

Cu lumină de sus strălucind, te-ai arătat ca un fulger lumii luminând, și ca un munte ce picură dulceață, ca niște rouă dumnezeiască ce cade din cer, ca un Apostol ales, ce ai plinit ceata numărului al doisprezecelea a ucenicilor lui Hristos, preafericite.

Slavă...

Învățându-se din adâncul tainei Tale dumnezeiescul ucenic, Te-a propovăduit cu mare glas pe Tine, ca pe un râu al păcii ce izvorăște izvor de dulceață, ca pe un val ce îneacă mărirea păgânilor, Bunule, și a binevestit a Ta mărită pogorâre, cea pentru noi.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe toți oamenii cei uciși și pierduți prin moarte, tu i-ai chemat la viața cea veșnică, născând pe Hristos, nemurirea cea nestricăcioasă; și ai luminat și ai slobozit pe cei întunecați, dezlegând legăturile izgonirii noastre, ceea ce ești prealăudată.

CONDAC, glasul al 8-lea:

Podobie: Ca pe o pârgă a firii...

Ucenicul și prietenul Tău și următorul patimii Tale, de Dumnezeu grăitorul Filip, lumii pe Tine Te-a propovăduit. Pentru ale cărui rugăciuni, păzește de vrăjmașii cei prea fără de lege Biserica Ta și cetatea Ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu, mult-Milostive.

ICOS

Curgere de cuvânt dă-mi mie, Doamne, Cel ce ai zidit firea apelor; întărește-mi inima, Stăpâne, Cel ce ai întărit pământul cu cuvântul Tău. Și luminează gândul meu, Cel ce cu lumina ca și cu o haină Te îmbraci, ca să cânt și să grăiesc cele ce se cuvin, și după vrednicie să laud pe ucenicul Tău, mult-Milostive.

SINAXAR

în această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea Sfântului slăvitului și întru tot lăudatului Apostol Filip, unul din ceata dintâi, a celor doisprezece.

Acest Apostol era din Betsaida Galileii, împreună-cetățean cu Andrei și cu Petru, Apostolii, și multă înțelepciune avea acest dumnezeiesc Apostol, îndeletnicindu-se cu cărțile proorocilor și feciorelnic în toată viața sa cunoscându-se; pe acesta aflându-l Domnul după Botezul său în Galileea, l-a chemat ca să-I urmeze Lui. Iar el, întâlnind pe Natanael, i-a zis: «Am aflat pe Cel despre Care a scris Moise în Lege și prooroci, pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret». Și alte încă multe ziceri se află în Sfânta Evanghelie arătătoare pentru acest Apostol. Deci acesta, luând după sorți pământul Asiei, avea pe Apostolul Vartolomeu următor lui și ajutător la propovăduirea Evangheliei. Mai avea încă și pe sora sa cea după trup, Mariamni, care urma și le slujea lor. Deci trecând Apostolii aceștia prin cetățile Lidiei și Misiei și propovăduind în ele Evanghelia lui Hristos, multe încercări și necazuri au suferit de la cei necredincioși, fiind bătuți, zdrobiți cu toiegele, prin închisori închiși și cu pietre împroșcați. După aceea a aflat pe iubitul ucenic și de Dumnezeu cuvântătorul Ioan, care propovăduia pe Hristos în Asia. în aceeași vreme și femeia lui Nicanor proconsulul a crezut în Hristos. Deci mergând dumnezeiescul Filip la Ierapoli, acolo a fost târât pe pământ de elini, prin mijlocul ulițelor cetății; după aceasta sfredelindu-i-se gleznele picioarelor, a fost pironit pe un lemn cu capul în jos, și așa făcând rugăciune, și-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu.

îndată ce și-a dat duhul Sfântul Apostol, pământul s-a înfricoșat ca și când ar fi fost însuflețit, și a scos înfricoșător glas și geamăt, și s-a despicat și a înghițit pe mulți din cei necredincioși. Iar ceilalți temându-se au îngenuncheat la dumnezeiescul Vartolomeu și la Sfânta Mariamni, care erau spânzurați. Și dezlegându-i pe ei de pe lemn, au venit la adevărata credință a lui Hristos; iar moaștele Apostolului le-au îngropat. Sfântul Vartolomeu așezând pe Stallie episcop în Bizanț, a ieșit și s-a dus împreună cu Mariamni în Licaonia.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți, a Părintelui nostru Grigorie, arhiepiscopul Tesalonicului, făcătorul de minuni, căruia îi zic și Palama, care a strălucit la anii 1340.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Constantin cel ce din Idra a odrăslit, iar în Rodos a mărturisit, la anii 1800 și care prin sugrumare s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmosul:

Cel ce în cuptorul cel cu foc pe tinerii cei cuvântători prin cântare i-ai mântuit, binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri».

O, de Dumnezeu fericită Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, vindecă necazul sufletului meu și-i dăruiește liniștea mântuirii și veselia vieții.

Ceea ce ești ușă neumblată, cu cuvintele deșertăciunii ușile mi-am închis, prin care mi-au venit mie moartea și pierzarea pentru păcat.

Izvorât-a Cel născut al tău râurile nestricăciunii, dar cu rugăciunile tale gătește-mi și mie bogăția și curgerea milostivirii Lui cea nemăsurată.

Mântuiește-mă, Preacurată, pe mine de tot necazul și de asupririle vieții, de necazuri și de nevoi, de boli și de primejdii și de clevetirea cea cumplită.

Alt Canon

Irmos: Tinerii în Babilon...

Ca o lumină ai fost trimis în chip de săgeată, Apostole, cu luminoase raze luminând pe cei ce cu credință strigă: Binecuvântat ești Doamne, Dumnezeul părinților noștri.

Cu bogate revărsări de lumină ale dumnezeieștii propovăduiri, fericite, strălucind luminat, pe cei din întuneric dulce a cânta i-ai luminat: Binecuvântat ești Doamne, Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Bârfîrea ritorilor și toată măiestria vorbelor, cu puternicul cuvânt al credinței biruind-o ai cântat: Binecuvântat ești Doamne, Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

În două firi mai presus de fire împreunate, Fecioară curată, ai născut neamestecat pe Hristos, Căruia strigăm: Binecuvântat ești Doamne, Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a:

Irmosul:

«Tie, Făcătorului a toate, tinerii în cuptor danț a toată lumea împreunând cântau: Toate lucrurile pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii».

În ispite să te aflu pe tine ocrotitoare, în necazuri apărătoare, în nevoi ajutătoare, în primejdie liman de mântuire, și în toată întristarea mângâiere, Curată.

Vezi credința mea, Fecioară curată, vezi și dorul meu pe care-l am către tine, vezi dragostea sufletului meu cea dumnezeiască, și dă-mi înmulțit harul tău.

Lumina cea înțelegătoare tu în pântece ai zămislit-o; luminează ochii inimii mele, dezleagă întunericul datoriilor mele și negura patimilor o risipește.

Ceea ce ai născut Mântuirea cea mai presus de minte, și tuturor oamenilor ai dăruit mântuire, Fecioară, dă-mi dumnezeiască mântuire, necazul cel din păcate potolindu-mi.

Alt Canon

Irmos: Pentru legile pământești...

Lumină lumii pe tine te-a săvârșit, Lumina cea părintească, Cuvântul cel ipostatic, alegându-te din lume, Apostole de trei ori fericite. Și întrarmându-te cu dumnezeiască puterea Sa, te-a trimis ca pe un ostaș întrarmat și nebiruit, care ai strigat: Pe Domnul lăudați-L, lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cu putere dumnezeiască întărit fiind, cetele cele împotrivă luptătoare le-ai biruit, surpând cumplita lor oștire; că pacea soartă nebiruită luând, ai răsădit lumii pașnică așezare, strigând: Pe Domnul lăudați-L, lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Cu toată dragostea te-ai alipit de Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat, Apostole, ucenic Lui făcându-te, și dumnezeiască slugă, și de taine grăitor. Pentru aceasta de Dânsul fiind trimis la păgâni, ai propovăduit venirea Lui, strigând: Pe Domnul lăudați-L lucrurile și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

S-a unit întreg, mai presus de cuget, fără schimbare cu toată omenirea, Dumnezeu cel Preaînalt, în pântecele tău, Preasfântă Fecioară. Pentru aceasta în două firi este cunoscut Hristos, Unul fiind după amândouă, Căruia cântând, strigăm: Pe Domnul lăudați-L, lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmosul:

«Isaie, dănțuiește, Fecioara a avut în pântece și a născut fiu pe Emmanuel, pe Dumnezeu și omul. Răsăritul este numele Lui, pe Care mărindu-L, pe Fecioara o fericim».

Cu dureri multe fiind înconjurat, genunchii îmi plec către tine, Curată, cu fața la pământ cad ca un ticălos și, lăcrimând, strig către tine, cerând ca să mă mântuiesc, ceea ce ești bună, și să mi se arate răsăritul mângâierii.

Puterea deznădăjduirii cea din mine se întărește; ce cântare să-ți aduc din buze spurcate și ce privire de la cei ce au inimă însângerată? Ci, milele tale să minuneze pe cei ticăloși.

Schimbatu-m-am de necazuri, întunecatu-mi-s-a mintea și ochiul; dureri cumplite înconjur at-au viața mea. Pentru aceasta, mă usucă îngrozirile cele de acolo, Curată, de care izbăvește-mă, schimbându-mi durerile.

Traiul vieții mele cel scurt se cheltuiește în răutăți și în mulțimea necazurilor. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut bucuria tuturor, cu rugăciunile tale cele bineprimite ușurează greutățile acestea.

Alt Canon

Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

Acum învrednicindu-te de slava cea negrăită și de lumina cea neînserată, unde este veselia cea nespusă, unde este bucuria cea neîncetată, în biserica celor întâi-născuți, unde sunt locașurile drepților, roagă-te pentru toți creștinii, Filipe preaînțelepte.

Împodobit fiind cu podoaba bunei-cuviințe celei înțelegătoare, și încununat fiind cu cununa împărăției, de Dumnezeu înțelepțite, și cu îndestulate dări de lumină, Filipe, fiind înconjurat, și cu razele luminii celei mai presus de ființă bucurându-te, înaintea scaunului Stăpânului tău stai, fericite.

Slavă...

Cu toți cinstiții Apostoli și cu proorocii și cu purtătorii de chinuri, Filipe, cu cuvioșii, cu ierarhii și cu drepții, cu Născătoarea de Dumnezeu roagă-te, să dăruiască dezlegare de greșeli și curățire de multe păcate, celor ce cu credință săvârșesc de lumină purtătoare și dumnezeiască pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Cuvântul întrupat, Cel ce mai înainte fără de trup a fost, Fecioară Maică, L-ai născut; pentru aceasta după adevăr, toți pe tine cu dreaptă credință te propovăduim, mai adevărată numire ție aducând, Curată, că tu rădăcină mântuirii credincioșilor rămâi.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu Duhul stând în Biserică...

Mersul frumoaselor tale picioare, Filipe, întorcându-l către călătorie cerească, acolo te-ai suit bucurându-te. Și stând înaintea Treimii, în Tatăl vezi pe Fiul și pe Duhul cel dumnezeiesc. Pentru aceasta cu dragoste, preasfințită și dumnezeiască pomenirea ta cinstim.

Slavă..., altă Luminândă

Podobie: Cel ce ai împodobit cerul...

Raza dumnezeiescului Duh luând, fericite, și lumea luminând cu vestirea cuvintelor tale, pentru noi acum te roagă Domnului să ne mântuiască pe noi.

Și acum..., a Născătoarei, asemenea:

Preasfântă Fecioară, rugăciune pentru noi aducând acum către Fiul tău, împreună cu Filip dumnezeiescul și de Dumnezeu grăitorul, de toate răutățile izbăvește-ne pe noi.

LA LAUDE

Stihirile pe 6, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Glasurile cereștilor tale vestiri, preafericite, au răsunat pe pământ și l-au umplut de învățături. Prin care pe Fiul împreună cu Tatăl și cu Duhul, de o ființă Dumnezeu a fi vestindu-L, Apostole, cu taină îl slăvim.

Ca pe un purtător de lumină din toți Apostolii lui Hristos și luminător al cinstitei Biserici, Filipe, de trei ori fericite, avându-te, acum la suflete ne luminăm și din primejdii cumplite scăpăm cu rugăciunile tale, întru-tot-lăudate.

Prin Cruce lupta nevoinței sfârșindu-ți, cu cunună de biruință te-ai încununat, Filipe, după vrednicie. Cu care intrând în împărăția cea de sus, stai înaintea lui Hristos, Apostole, și te rogi să ne mântuim noi.

Glasul al 2-lea, însuși glasul:

Pahare de miresme în lume s-au arătat buzele tale, înțelepte Apostole Filipe, revărsând credincioșilor băutura cea de viață dătătoare. Căci, având lucrarea cu suirea la privire, ai stat următor lui Hristos. Și Biserica neamurilor, cea stearpă și neroditoare, bine roditoare întru Dânsul îmbogățind-o cu învățăturile. Pentru care și acum te roagă să fie izbăvită de primejdii și de nevoi; căci poți la Dumnezeu, fiind foarte aproape de E1.

Năstrapă cerească de înțelepciune te-ai arătat. Căci ai fost desfătat locaș Duhului, și ai dezvăluit revărsările bunătăților, vânând pe oameni cu undița cea gânditoare a înțelepciunii lui Dumnezeu. Pentru aceasta te rugăm pe tine, Apostole Filipe, roagă-te pentru sufletele noastre.

Glasul al 3-lea:

A lui Ghermanos.

Vânătoarea peștilor ai schimbat-o cu vânătoarea de oameni, pe cei ce erau întru adâncul înșelăciunii trăgându-i cu năvodul cel de taină, Filipe Apostole, și așa toată lumea ai vânat-o și ai adus-o învățătorului tău Hristos. Pentru aceasta te rugăm pe tine, roagă-te neîncetat să se mântuiască sufletele noastre, ale celor ce cu credință alergăm la acoperământul tău.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Apostole al Mântuitorului, Filipe prealăudate, locașul credinței, dascălul neamurilor și următorul patimii lui Hristos, îndrăznire având tu, roagă-te neîncetat întru prăznuirea ta, ca să fie păzite cu pace sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi, și ne izbăvește pe noi din toată nevoia și necazul.

Doxologia mare. Ecteniile și otpustul. Ceasul întâi. Și otpustul deplin.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul apostolului, Cântarea a 3-a și a 6-a pe 8. Prochimen, glasul al 8-lea: în tot pământul a ieșit vestirea lor... Stih: Cerurile spun... Apostolul din Epistola întâi către Corinteni (IV, 9-16): Fraților, socotesc că Dumnezeu pe noi, apostolii, ne-a arătat... Aliluia, glasul al 2-lea: Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne... Evanghelia de la Ioan (XIV, 1-11): Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Să nu se tulbure...

CHINONICUL

în tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor.

Se cuvine a ști că:

A doua zi dimineață, adică în 15 zile ale acestei luni, se începe postul Nașterii lui Hristos. Și de se va întâmpla începutul acestui post sâmbăta, vineri seara, la Doamne, strigat-am..., se pun stihirile sfinților pe 6. Iar de va fi duminică, sâmbătă seara se pun mai întâi stihirile învierii și ale sfinților, 3, Slavă..., a sfinților, Și acum..., a Născătoarei-învierii. Stihoavna Octoihului, Slavă..., a sfinților, Și acum..., a Născătoarei. Seara și dimineața la Utrenie la Dumnezeu este Domnul... se pune troparul sfinților de două ori, Slavă... Și acum..., al Născătoarei; iar de va fi duminică se pun: Troparul învierii de două ori, Slavă..., al sfinților, Și acum..., al Născătoarei-învierii.

Iar în celelalte zile, de luni până vineri se cântă Aliluia, pentru cinstea începutului Sfântului Post. La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile: mai înainte ale Născătoarei de Dumnezeu 3 (Caută-le la Octoih la glasul de rând, și ale sfinților 3); Slavă... Și acum..., a Născătoarei, sau a Crucii. După învrednicește-ne Doamne, se fac trei metanii mari. Stihoavna Octoihului, Slavă... Și acum..., a Născătoarei sau a Crucii. După Sfinte Dumnezeule..., se zic troparele cele de post: Născătoare de Dumnezeu, Fecioară..., și se fac trei metanii mari și otpustul.

Iar la Utrenie în loc de Dumnezeu este Domnul..., se cântă Aliluia, și Treimicile glasului. Iar după Cântarea a 6-a, Condacul sfinților. Așa se face în toate lunile, miercurile și vinerile Postului acestuia când scrie Aliluia; și se cântă toată slujba cu metanii, precum se cântă în Postul Sfintelor Paști; iar ceasurile se cântă cu jumătățile de ceasuri.

Să se țină seamă că:

De se va întâmpla luni, miercuri sau vineri, în Postul acesta (sau al Sfinților Apostoli), să aibă sfinții Slavă..., la Vecernie, și la Liturghie Apostol și Evanghelie, nu se cântă: Aliluia, în afară de începutul Postului, în orice zi se va întâmpla de luni până vineri, și măcar și Slavă..., și Apostol și Evanghelie de vor avea sfinții (afară de Doxologie), tot se cântă: Aliluia, pentru cinstea începutului Sfântului Post.