SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stilurile pe 4, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn...

Aviv cel preaînțelept, Samona cel minunat și Gurie cel mărit, adunând ceată de obște credincioșilor, acum dănțuiesc și ei, luptătorii, împreună cu noi întru veselie. Că sufletelor mucenicilor s-a dat de la Dumnezeu ca să privească cu gândul cele ce sunt aici pe pământ.

Răbdând durerile osândelor celor de nesuferit, și nevoinduvă vitejește, cei ce sunteți întocmai cu numărul Treimii, Samona, Gurie și Aviv, de Dumnezeu înțelepțiților, acum vă veseliți de îndulcirea cea veșnică și veselitoare, dându-vă vouă Hristos răsplătire ostenelilor; pe Care fierbinte rugați-L să mântuiască sufletele noastre.

Mărturisind Unimea cea întreit numărată, sfinților, ați risipit învățătura păgânilor cea cu mulți zei și înțelepciunea cea nebună cu puterea Crucii, pe care ei o socotesc nebunie, preafericiților. Prin care fiind întăriți, ați și răbdat bătăile cele amare ale osândelor, cu cuget îndrăzneț.

Ajungând, purtătorilor de lupte, către limanul cel fără de valuri și către luciul cel lin, acum ați luat în schimb răsplătirea cea veșnică și stătătoare a statorniciei celei fără pătimire și ați primit de la Dumnezeu și darurile pentru osteneli, după vrednicie, fericiților.

Slavă..., glasul al 2-lea:

A Casiei monahia.

Edesa se veselește că s-a îmbogățit cu racla Sfinților Gurie, Samona și Aviv și, chemând turma cea iubitoare de Hristos, strigă: Veniți, iubitorilor de mucenici, de vă luminați întru pomenirea cea luminată. Veniți, iubitorilor de praznic, de vă veseliți. Veniți de vedeți luminători cerești petrecând pe pământ. Veniți de auziți ce moarte amară au răbdat diamantele cele viteze, pentru viața cea fără de sfârșit. Care, fiind chezași ai adevărului, au izbăvit pe o tânără care era aruncată în mormânt de vie, iar pe nelegiuitul acela, care nu i-a băgat în seamă pe ei, l-au dat pierzării ca pe un ucigaș și nemilostiv. Și neîncetat se roagă Preasfintei Treimi să fie izbăviți de stricăciune și de încercări și de toate primejdiile cei ce cu credință săvârșesc pomenirea lor. arătat lumii minunea voastră, mucenici ai Domnului, cei de la Apus; că pe tânăra, care odinioară fusese dată pe nedrept îngropării, ați mântuit-o voi, dând-o în brațele mamei sale.

Și acum..., a Născătoarei:

Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel.

Podobie: Când de pe lemn...

Ce-ți voi aduce eu ticălosul, Stăpână a lumii, în afară de izvoare de lacrimi și de mărturisirea celor ce am făcut? Dar cu ochiul tău cel milostiv, Fecioară, caută spre slăbiciunea smeritului meu suflet, și te rog risipește norii patimilor mele și mă scapă de întunericul care m-a cuprins pe mine robul tău.

A Crucii și a Născătoarei:

Pe lemnul Crucii văzându-Te, Iisuse, pironit, cea neispitită de nuntă plângea și zicea: Fiule preadulce! Pentru ce m-ai lăsat singură pe mine, cea care Te-am născut? Cel ce ești lumina cea neapropiată a Tatălui celui mai înainte de veci, fără de început, grăbește de Te proslăvește, ca să dobândească dumnezeiasca mărire cei ce slăvesc dumnezeieștile Tale patimi.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Minune mai minunată decât alte minuni, după vrednicie s-a

Mucenicește luptându-vă, de Dumnezeu fericiților, cu osârdie ați primit chinurile vrăjmașilor ca pe un har bogat; neluând în seamă osândele, nu v-ați plecat, vrând să dobândiți împlinirea doririlor voastre cele dumnezeiești.

Stih: Sfinților celor ce sunteți pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânșii.

Astăzi să lăudăm toți cu cântări în credință pe marele și preaviteazul Gurie, dimpreună cu divinul Samona și pe Aviv cel mult lăudat, care este și între preoți, că sunt ajutători mai fierbinți decât toți în necazuri.

Slavă..., glasul al 2-lea:

Veniți toți, iubitorilor de mucenici, să cinstim cu laude pe vitejii lui Hristos: Pe Gurie, pe Aviv și pe Samona, că în chip preamărit lucrează minuni. Că n-au lăsat în nebăgare de seamă jurământul pentru mutarea fecioarei, ci împlinind cererea au izbăvit pe tânără, fă candii-se apărare împotriva gotului celui fără de lege. Prin care, Hristoase Dumnezeule, ca un bun și iubitor de oameni, mântuiește sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Când de pe lemn...

Numai tu singură ai zămislit în pântece fără chin pe Dumnezeu cel neîncăput, Care S-a făcut om pentru bunătate, Preasfântă mireasă a lui Dumnezeu. Pentru aceea te rog scapă-mă de patimile ce mă supără, ca, trecând pe cărarea cea strâmtă și dreaptă, să ajung la calea ce duce către viață, Fecioară.

A Crucii și a Născătoarei:

Văzând, Preacurată, pe Făcătorul a toată lumea că rabdă ocări și este înălțat pe Cruce, suspinai zicând: Preaslăvite Doamne, Fiul meu și Dumnezeul meu, cum suferi necinste, Stăpâne, vrând să cinstești zidirea Ta? Slavă milostivirii Tale celei multe și pogorârii Tale, Iubitorule de oameni.

TROPAR, glasul al 4-lea:

Ocrotitorii și apărătorii Edesei, cei ce săvârșiți minuni mari în lume, cei ce pe tânără ați dat-o iarăși în brațele maicii sale, și pe călcătorul de lege got l-ați arătat osândit cu dreaptă judecată, cereți pentru noi neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.

Sau acesta, glasul al 5-lea:

Minunile sfinților Tăi mucenici zid nebiruit ne-ai dăruit nouă, Hristoase Dumnezeule. Pentru rugăciunile lor, sfaturile păgânilor le risipește, sceptrele împărăției le întărește, ca un bun și de oameni iubitor.

Slavă... Și acum..., al Născătoarei:

Caută la sfârșitul cărții.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... se cântă troparul sfântului (de două ori), Slavă... Și acum..., al Născătoarei, de la glasul troparului sfântului.

Sedelnele de rând din Octoih.

Psalmul 50

CANOANELE

Din Octoih, și canonul sfinților pe 4.

CANONUL

sfinților.

Alcătuire a lui Teofan.

Cântarea I, glasul al 4-lea:

Irmosul:

«Adâncul Mării Roșii cu urme neudate pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit».

Cu cinste teologhisind o începătorie a Treimii, sfinților, cu ușurință ați risipit negura cea nestatornică a multor începătorii, răsărind de la răsărit ca niște stele mult-luminoase.

Cei trei mărturisitori luminați fiind cu harul Treimii celei stăpânitoare, îndată au făcut să înceteze rătăcirea mulțimii zeilor, care arăta tare împotrivire.

Slavă...

Fiul cel din fire, făcându-vă pe voi fii după har, slăviților, ca un milostiv v-a arătat pe voi dimpreună moștenitori ai moștenirii și părtași ai împărăției ce I s-a dat Lui acum de la Tatăl.

Și acum..., a Născătoarei:

Făcutu-te-ai cort al înțelepciunii celei mai presus de înțelepciune, ceea ce ești fără prihană. Că a binevoit a-și găti casă, din preacurate sângiurile tale, Curată, spre mântuirea sufletelor noastre.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Se veselește de Tine Biserica...

Mărturisitorii și slugile lui Hristos de bunăvoie și-au dat trupurile durerilor și bătăilor celor cumplite.

Rugați-vă, sfinților, să fie izbăviți de cugetele cele cumplite ale păcatului cei ce cu credință cinstesc lupta voastră.

Slavă...

Spânzurați fiind cinstiții mucenici pe lemn, cu răbdare, prin toată dreapta credință, au păzit mărturisirea nevătămată.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce a încăput în pântecele tău te-a arătat pe tine izvor de tămăduiri, Maica lui Dumnezeu; iar tu, Preacurată, tămăduiește sufletul meu.

Irmosul:

«Se veselește de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea, Doamne, și scăparea și întărirea».

SEDEALNA

glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău...

Vestind credința cinstitei Treimi, cu bărbăție ați surpat înșelăciunea idolilor cea de mulți zei, înțelepțiților, ca niște apărărtori ai credinței. Și pe tânăra cea închisă în mormânt de vie, care pe voi vă fericea, ați mântuit-o de primejdia morții.

Slavă..., glasul al 8-lea: Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Intrarmându-vă cu Crucea lui Hristos, printr-însa ați surpat toată puterea tiranilor cu bărbăție, și ca păzitori ai dreptei credințe ați vădit nesflnțenia idolilor, cu osârdie propovăduind Treimea, sfinților. Pentru aceasta după vrednicie ați luat de la Dânsa cununile biruinței, ca cei ce ați luptat după lege, luptători prealăudați. Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe înțelepciunea și cuvântul în pântecele tău zămislindu-L fără ardere, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cel ce ține lumea și în brațe ai avut pe Cel ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor și Făcătorul și Domnul. Pentru aceasta te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, și cu credință strig către tine, ca să fiu slobozit eu de greșeli, când va trebui să stau înaintea feței Ziditorului meu, Stăpână Fecioară curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruiești, că poți toate câte le voiești, Preacurată.

A Crucii și a Născătoarei:

Văzându-Te Născătoarea de Dumnezeu și Maica Ta cea preacurată, Hristoase, răbdând patimi de bunăvoie pe Cruce, i se rănea inima și grăia către Tine, Cuvinte, glasuri izvorâtoare de lacrimi: Vai mie, dumnezeiescul Fiu și lumina ochilor mei! Cum Te-a osândit la moarte poporul cel fără de lege? Dar acestea le suferi acum ca să mântuiești firea oamenilor cea căzută mai înainte. Laud milostivirea Ta și puterea Ta cea negrăită, o, Preabunule Dumnezeu! Lesne iertătorule Doamne, Cel ce voiești mântuirea poporului Tău, Cel ce Te pleci spre îndurarea milostivirilor Tale.

Cântarea a 4-a:

Irmosul:

«Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptății, a stat în a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne!».

Purtătorii de lupte fără de milă fiind chinuiți cu multe feluri de chinuri, au arătat la toți răbdare întărită, strigând cu un glas: Slavă puterii Tale, Doamne!

Mucenicii cei încununați, care sunt întocmai cu numărul Treimii, luminează cu lumina cea în trei lumini pe cei ce săvârșesc acum pomenirea lor cea sfântă și dăruiesc tuturor tămăduiri.

Cu evlavie să alergăm la racla cea luminată a mucenicilor, celor de Dumnezeu înțelepțiți; că aceea izvorăște vindecări celor ce strigă cu credință: Slavă puterii Tale, Doamne!

Slavă...

Mărturisind taina cea mai presus de gând a dumnezeieștii râduieli, cu limbi de Dumnezeu grăitoare, toată necredința tiranilor au surpat-o dumnezeieștii și preaînțelepțiți mărturisitori.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai presus de gând ai născut, o, Fecioară! Și după naștere teai arătat iarăși fecioară. Mare este taina zămislirii tale, Maică pururea Fecioară, preacurată.

Cântarea a 5-a:

Irmosul:

«Tu, Doamne, lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă care întorci din întunericul necunoștinței pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință».

Păzitorii credinței, strălucind în chip vădit cu strălucirile nevoințelor, au defăimat semeția tiranilor cea neputincioasă.

La toate marginile lumii s-au propovăduit pe față minunile mucenicilor, și pe toți i-au întărit cu credința.

Cântarea 6-a:

Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas...

Ca niște ostași buni, înțelepțiților de Dumnezeu, ținând toate după Lege și păzind lămurit credința, ați luat cununile dumnezeieștii dreptăți.

Mai înainte s-a ridicat la înălțime Avacum cu porunca Stăpânului. Iar prin voi, grăitorilor de Dumnezeu, a fost dată iarăși în brațele maicii sale, care o hrănise, fiica cea chinuită de tiranul.

Slavă...

Strălucește racla mucenicilor cu minunile, și izvorăște râuri de vindecări tuturor celor ce vin către dânșii și celor ce cinstesc cu credință răbdarea lor.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine singură afiându-te ca un crin curat în mijlocul spinilor și ca o floare din văi, o, Maică a lui Dumnezeu, Mirele cel înțelegător S-a sălășluit întru tine.

Slavă...

Irmosul:

Ca un pământ bun, primind semințele harului întru credință, dumnezeieștii mucenici, prin dragostea ostenelii, au sporit lucrarea pământului.

«Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curățindu-se cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta».

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce singur este bun și cu noianul bunătății toate le ține, Maica lui Dumnezeu, a primit să fie ținut în brațele tale.

CONDAC, glasul al 2-lea:

Podobie: Căutând cele de sus...

De sus luând harul, înțelepților, celor din ispite le ajutați, prealăudaților. Pentru aceasta, sfinților, pe tânără din amară moarte o ați scăpat. Că voi sunteți cu adevărat mărirea Edesei și bucurie a lumii.

Icos

Izbăvește-mă de robia vrăjmașului, Iisuse dătătorule de viață, plecându-Te la rugăciunile luptătorilor Tăi, ca avându-mi sufletul și trupul nerobit patimilor să laud ajutorul lor cel grabnic; că, apucând ei înainte, au scăpat din mormânt și din moarte pe tânăra, pe care au pus-o înaintea maicii sale, care striga către mucenici: Voi sunteți mărirea Edesei și bucurie a lumii.

SINAXAR

în această lună, ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfinților Mucenici și Mărturisitori: Gurie, Samona și Aviv.

Dintre acești Sfinți Mucenici, Samona și Gurie s-au nevoit în zilele împăratului Diocletian și a guvernatorului Antonie. Gurie se trăgea din satul Sargochitia, iar Samona, din Ganad. Fiind pârâți că sfătuiesc pe oameni să nu jertfească la idoli, îndată i-au spânzurat și pe unul și pe altul de câte o mână, îngreuindu-le picioarele cu pietre, și au stat spânzurați de la al treilea ceas, până la al șaselea. Apoi coborându-i, i-au băgat într-o temniță întunecoasă, cu picioarele strânse în butuci, și au zăcut patru luni, chinuiți de foame și de sete, în legături. Apoi scoțându-i iarăși, au spânzurat pe Sfântul Samona de un picior și, deznodându-i-se genunchiul, l-au spânzurat cu capul în jos, de la al doilea ceas, până la al cincilea. Iar pe Sfântul Gurie, lăsându-l mai mult mort decât viu, l-au scos a doua zi de i-au tăiat capul. Iar Aviv, diacon fiind cu rânduiala, a fost pârât în zilele împăratului Liciniu că învață în orașe și în sate cuvântul Domnului.

De aceea, ținându-l spânzurat și bătându-l, l-au adus iarăși la cercetare, și neînduplecându-se după voia tiranului, a fost dat focului, și așa își săvârși mucenicia sa.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui noastru Chintian, episcopul Seleuciei.

Tot în această zi, pomenirea binecredincioșilor împărați Iustin și Teodora.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Elpidie, Marcel, Eustohie și cei împreună cu dânșii.

Fericitul Elpidie era unul din sfetnicii senatului, și i se încredințaseră tainicele lucrări ale apostatului împărat Iulian, în anii 361. Și scriind legile s-a aflat că este creștin. Deci fiind dus la înfățișare la apostatul și nesupunându-se a se lepăda de Hristos, a fost îmbrăcat cu îmbrăcăminte aspră, țesută din păr de capră, care avea cuie de fier petrecute prin ea, iar pe deasupra era unsă cu păcură fiartă și cu aceasta se întăreau cuiele și, bătut fiind peste haina aceea, cuiele găureau trupul Sfântului. Apoi a fost supus la alte multe feluri de chinuri. După aceasta a fost legat de cai sirepi și sălbatici, împreună cu Eustohie și Marcel, cu scopul de a fi ei spintecați. Dar dobitoacele, din dumnezeiască putere, au rămas nemișcate. Atunci li s-au zdrobit membrele cu toiege groase și au fost aruncați în foc, în care și-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu.

Zic unii însă că după aceasta au fost îngropate sfintele lor trupuri în muntele Car meiului. Iar făcându-se îndată fulgere și trăsnete a venit acolo Stăpânul Hristos cu îngereștile Puteri și a sărutat pe mucenici și pe Eustohie și pe Marcel, mutându-i într-un loc unde însuși a voit. Iar pe minunatul Elpidie l-a înviat și întărindu-11-a trimis ca de a doua oară să se lupte în mărturisire, pe care văzându-l Iulian, a poruncit să fie întins de patru părți și să fie bătut neîncetat, apoi să i se toarne oțet și sare peste răni și rănile să fie frecate cu târsâni de păr. După aceasta a fost supus la nenumărate chinuri, dar, fiind păzit Sfântul nevătămat din toate acestea, pe mulți din cei necredincioși i-a întors la credința lui Hristos, și i-a înduplecat ca să-și zdrobească idolii, și la sfârșit fiind aruncat mucenicul într-un cuptor înroșit în foc și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu. Și așa a luat de la el cununa biruinței.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Dimitrie.

Acesta fiind prins pe vremea împăratului Maximian și Maximin și a guvernatorului Publie, multe chinuri a răbdat pentru Hristos și pe urmă i s-a tăiat capul cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea Sf. Cuvios Paisie de la Neamț.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmosul:

«În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu râvna dreptei credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinși, au strigat: Binecuvântat ești în Biserica slavei Tale, Doamne».

Cel ce a mântuit în cuptor pe cei din Avraam, Acesta a mântuit acum și pe tânăra cea străină din primejdia cea cumplită, prin mijlocirea slugilor Lui, ca un milostiv.

Pentru neomenia cea preacumplită, a luat răsplătire de năprasnă, pedepsit fiind pentru toate răutățile, vrăjmașul cel cu nume rău, de dreapta Ta judecată, Cuvinte, înțelepciunea și Puterea lui Dumnezeu.

Slavă...

Fiind întărită de nedejdea către voi, măriților, tânăra, care era închisă în mormânt cu morții, nu și-a pierdut nădejdea, strigând: Binecuvântat ești Dumnezeul și Domnul meu.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca o oglindă de amestecătură nouă și plină de strălucire, ai cuprins raza Luminii celei dumnezeiești, care s-a sălășluit întru tine, Fecioară. Binecuvântată ești tu între femei, Stăpână fără prihană.

Cântarea a 8-a:

Irmosul:

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.

Atoată lumea prăznuire luminată a mucenicilor lui Hristos avem noi astăzi, care luminează cu harul minunilor pe cei ce aleargă cu credință și cu bucurie duhovnicească și cu dragoste strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Mărturisitorii credinței în Dumnezeu cu ușurința au pierdut necredința, Stăpâne, nespăimântându-se de amenințările tiranilor și, fiind întăriți cu credință, strigau: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Preaînțelepții mărturisitori, apărătorii dumnezeieștii dogme, au biruit taberele vrăjmașilor, și, omorâți fiind prin sabie, s-a arătat biruință preamărită aievea și luminată; căci ei căzând, pe cei potrivnici i-au biruit.

Și acum..., a Născătoarei:

Născut-ai pe Hristos, Care se vede în două firi, purtând lămurit un Ipostas alcătuit, împreunându-se Dumnezeirea cu omenirea, după unirea firească cea mai presus de minte. Pentru aceea toți bine te cuvântăm pe tine, Marie, mireasă a lui Dumnezeu.

«Mâinile întinzându-și Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; și puterea focului au stins, cu virtutea fiind încinși, tinerii cei iubitori de dreaptă credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul!».

Cântarea a 9-a:

Irmos: Hristos, piatra cea netăiată...

Urmând graiurilor Mântuitorului Hristos, cele dumnezeiești și de Dumnezeu insuflate, mărturisitorilor luminați de Dumnezeu, cu bucurie ați ridicat Crucea pe umeri, urmând urmelor celor purtătoare de viață, vrednicilor de laudă.

Apropiindu-se de toată lumina Treimii cu veselie, vitejii mărturisitori au luat darurile luptelor, învrednicindu-se a petrece dimpreună cu cetele celor fără de trup.

Acum nu prin oglindă vedeți nădejdile celor fericiți, mărturisitorilor ai Mântuitorului, ci mai vârtos vedeți de față frumusețea preaînțelepților purtători de cununi, cei cu totul cinstiți.

Slavă...

Arătându-vă întocmai cu numărul Treimii celei dumnezeiești, mărturisitorilor de Dumnezeu grăitori, acum străluciți cu razele Ei; și ca cei ce ați pătimit pentru Dânsa, viață nestricată ați dobândit.

Și acum..., a Născătoarei:

Vrând să vină cu trup Cuvântul cel ce a împodobit toate, întru tine S-a sălășluit, numai pe tine aflându-te mai sfântă decât pe toți, și te-a arătat Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat Maică Fecioară.

Irmos:

«Hristos, Piatra cea netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine muntele cel netăiat, Fecioară, s-a tăiat, împreunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim».

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți...

Precum odinioară ați izbăvit de moartea cea amară, sfinților, pe tânăra cea aruncată de vie în mormânt, și pe gotul cel fără de lege l-ați dat morții, izbăviți-mă și pe mine acum de patimile cele de neoprit, ca să săvârșesc cu bucurie pomenirea voastră cea purtătoare de lumină.

Slavă... Și acum.., a Născătoarei:

Cel ce plinește toate cu Dumnezeirea, ca Cel ce este de necuprins, din tine S-a întrupat în chip tainic, Fecioară, pentru milostivire, îndreptând căderea lui Adam, făcându-Se Adam nou. Pe Care roagă-L, ca pe Fiul tău, pentru noi, Născătoare de Dumnezeu.

A Crucii și a Născătoarei:

Dacă ai văzut pe Cruce pe Hristos, pe Care L-ai născut, Preacurată, te-ai mirat de îndelungă-răbdarea Lui cea de negrăit. Pentru aceasta împreună cu Dânsul pe tine te slăvim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și otpustul.

LA LITURGHIE

Prochimen, glasul al 4-lea: Sfinților care sunt pe pământul Lui... Stih: Mai înainte vedem pe Domnul... Apostolul din Epistola către Efeseni (6, 10-17): Fraților, întăriți-vă în Domnul..., Aliluia, glasul al 4-lea: Strigat-au drepții... Stih: Multe sunt necazurile drepților... Evanghelia de la Luca (12, 8-12): Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine...

CHINONICUL

Bucurați-vă drepților întru Domnul, celor drepți se cuvine laudă.