SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile

pe 6, glasul al 4-lea:

Podobie: Cel ce de sus ești chemat...

Cel ce încearcă inimile oamenilor, când a văzut cu dumnezeiască mai-înainte cunoștință dumnezeiasca ta voință, Apostole, din nedreptate și din lume te-a mântuit. Atunci pe tine lumină a toată lumea te-a făcut poruncindu-ți să luminezi marginile lumii și să le faci să strălucească. A Cărui dumnezeiască Evanghelie te-ai învrednicit să o scrii lămurit, pe Care roagă-L să mântuiască și să lumineze sufletele noastre.

Cel ce de la vamă ai fost chemat la ucenicie, când Cuvântul cel fără de început pe tine te-a chemat poruncindu-ți, și împărtășirea împărăției făgăduindu-ți atunci, preafericite, toate lăsându-le și de valul cel tulburător îndepărtându-te, cu osârdie ai urmat Lui; și acum, de Dumnezeu văzătorule, cel ce te saturi de vederea Lui cea de negrăit, roagă-te să mântuiască și să lumineze sufletele noastre.

O pătrunzătoare vedere proorocească te-a arătat de mult pe tine, piatră scumpă, rostogolindu-te pe pământ și meșteșugirile înșelăciunii sfărâmându-le. Iar Cuvântul cel ipostatic, preaînțelepte, te-a arătat pe tine lumină lumii și propovăduitor al dreptății și al adevărului, strălucind cu razele Luminii celei întreit-strălucitoare, preacinstite. Pe Acela roagă-L să mântuiască și să lumineze sufletele noastre.

Cu limbă de foc te-ai arătat arzând înșelăciunea, Preaînțelepte Matei, pururea fericite, primind înfățișarea Mângâietorului, Care în ființă a venit la tine. De aceea ai făcut să se teamă toată mintea celor ce ascultau cuvântul tău, când propovăduiai măririle Celui Atotputernic; iar acum în tot pământul a ieșit vestea ta cea dumnezeiască. Pe Acela roagă-L să întărească pe toți cei ce te laudă pe tine.

Slujitorule al îndumnezeitei Treimi, când neapropiata Lu mină cu trup a venit, precum a binevoit, ca să împrăștie întunericul necunoștinței, atunci, chemat fiind, ai urmat poruncilor purtătoare de viață, și ai fost făcut vistiernic dumnezeiesc al adevărurilor mai presus de înțelegere, și ai fost așezat luminător al Bisericii, Matei, locaș desfătat al lui Hristos. Pe Care roagă-L să mântuiască și să lumineze sufletele noastre.

Cel ce te-ai preumblat în desfătarea Raiului, te-ai arătat, preafericite, fântână dumnezeiască curgătoare și râu care izvorăște apele cunoștinței de Dumnezeu, adăpând fața Bisericii; de atunci, vrednicule de laudă, ai acoperit cu cunoștința lui Hristos mările cele amare ale neamurilor, îndulcindu-le cu dumnezeiescul har și prefăcându-le în izvor dulce lui Hristos Dumnezeului nostru. Pe Care roagă-L să mântuiască și să lumineze sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 4-lea:

Lui Hristos, Celui ce te-a chemat la ucenicia cerească, ai urmat cu osârdie, de Dumnezeu primite, toată îndeletnicirea grijii pământești de îndată lepădând-o. Că luând cu supunere vrednica cunoștință a împărăției celei de sus, te-ai depărtat de viața cea râvnitoare, de cele de jos și de mărirea deșartă, evanghelist din vameș făcându-te, și lumină celor din întuneric te-ai arătat, și celor rătăciți povățuitor spre mântuire, și acum, preacald rugător a toată lumea, și celor ce te cinstesc pe tine, Matei, păzitor al mântuirii.

Și acum.., a Născătoarei-învierii:

Proorocul David, care pentru tine este al lui Dumnezeu părinte, în psalmi mai înainte pentru tine a glăsuit către Cel ce a făcut ție măriri: Stătut-a împărăteasa aproape de-a dreapta Ta; că pe tine Maică pricinuitoare a vieții te-a arătat Dumnezeu, Cel ce fară de tată din tine a binevoit a Se face om, ca iarăși să zidească chipul Său cel stricat de patimi, și oaia cea rătăcită și pierdută prin munți aflând-o și pe umeri ridicând-o, să o aducă la Tatăl, și după voia Sa cu puterile cerești să o împreuneze, și să mântuiască, Născătoare de Dumnezeu, lumea, Hristos, Cel ce are mare și bogată milă.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cu trâmbița cuvintelor tale pe oameni ai adus la cunoștința lui Dumnezeu, pururea pomenite; și adunările înșelăciunii de pe pământ le-ai alungat și în unirea gândului pe credincioși i-ai îndreptat; iar acum te rogi ca de stricăciune și de primejdii să fie izbăviți cei ce cu credință săvârșesc pururea cinstită pomenirea ta.

Stih: în tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor.

Cel ce te-a întrarmat pe tine cu limba de foc a Duhului împotriva înșelăciunii, Apostole, Hristos, Dumnezeul nostru, prin Care ai luat, luminate, răsplătirile harului, pe Acela roagă-L de stricăciune și de primejdii să mântuiască pe cei ce cu credință săvârșesc pururea cinstită pomenirea ta.

Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.

La adâncurile Duhului privind, Apostole, bogăția cea nesfârșită ai cunoscut-o, și, dintr-însa luând har de prisosit, în chip îmbelșugat ni l-ai împărțit nouă tuturor oamenilor; iar acum, te rogi ca din stricăciune și din primejdii să se izbăvească cei ce cu credință săvârșesc pururea cinstită pomenirea ta.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Din adâncul răutății celei mai de jos, la înălțimea cea preaînaltă a virtuții, ca un vultur ce zboară sus, în chip minunat, ai alergat, Matei prealăudate; că ai urmat urmelor lui Hristos, Cel ce a acoperit cerurile cu bunătatea și a umplut de cunoștința Sa tot pământul; următor Lui înfocat întru toate te-ai arătat, binevestind pacea, viața și mântuirea celor ce s-au plecat cu dreaptă credință dumnezeieștilor porunci, întru care îndreptează-ne pe noi, cei ce facem cele plăcute Ziditorului, și pe tine te fericim.

Și acum..., a Născătoarei:

Făcătorul și Mântuitorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieșind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a mântuit. Pentru aceasta ție, Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu și Fecioarei cu adevărat, strigăm fără încetare ca îngerul: Bucură-te! Bucură-te, Stăpână, folositoarea și acoperământul și mântuirea sufletelor noastre.

TROPARUL, glasul al 3-lea:

Apostole Sfinte și Evangheliste Matei, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei:

Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru...

Caută la sfârșitul cărții.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul Apostolului de două ori. Slavă..., Și acum..., al Născătoarei-învierii.

După glasul 1:

întâia

Stihologie,

Sedealna,

Podobie: Mormântul Tău...

Cel ce întâi a scris Evanghelia lui Hristos și a luminat toată făptura cea de sub cer, Matei preaînțeleptul și tăinuitorul cel preaales al lui Hristos, fiind cinstit acum cu sfințite cântări, cere iertare de greșeli pentru toți cei ce-L cinstesc pe El cu dragoste (de

Slavă... Și acum..., a Născătoarei:

De ființa cea dumnezeiască nedespărțindu-Se, trup S-a făcut în pântecele tău, dar întrupându-Se, Dumnezeu a și rămas Cel ce după naștere, pe Tine, Maică Fecioară, cu totul fără prihană, ca și mai înainte de naștere te-a păzit, Unul Dumnezeu; pe Acela îndelung roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

Psalmul 50. două ori).

CANOANELE

Slavă... Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine, Maică a lui Dumnezeu, care fecioară cu adevărat și după naștere te-ai arătat, te știm toți cei ce cu dragoste alergăm la a ta bunătate. Că pe tine te avem păcătoșii ocrotitoare, pe tine te-am agonisit întru ispite mântuire, singura ceea ce ești cu totul fără prihană.

După a doua Stihologie, glasul al 3-lea:

Sedealna,

Podobie: Pentru mărturisirea...

Cu faptele Ortodoxiei strălucind, toată credința cea rea ai stins-o, biruitor nebiruit arătându-te, Cel ce Evanghelia tuturor ai propovăduit și Bisericile toate din destul le-ai împodobit, Apostole Matei, lui Hristos Dumnezeu roagă-te să ne dăruiască nouă mare milă (de două ori).

Amândouă din Octoih, fără mucenicine, și al apostolului pe 6.

CANONUL

apostolului

Alcătuire a lui Teofan.

Cântarea I, glasul al 4-lea:

Irmos: Deschide-voi gura mea...

Din destul dă-mi harul cel ce s-a sălășluit întru tine, Prealăudate Matei și slugă a lui Hristos. Și voi striga cu strălucire, propovăduind, și voi cânta minunile tale, bucurându-mă.

Ai părăsit deplin tulburarea celor pământești, dacă ai auzit glasul Cuvântului ce S-a întrupat, și iconom al harului te-ai arătat, propovăduitor primit de Dumnezeu, fericite.

Slavă...

Însuți văzător fiind, și slugă a Cuvântului, Celui ce a strălucit mai înainte de veci din Tatăl, Apostole, ai înconjurat lumea binevestind venirea Lui tuturor neamurilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Pierzarea morții și stricarea stricăciunii și arătarea vieții ai binevestit-o, înțelepte, că Fecioara, în pântece zămislind pe Cel necuprins, lumea a înnoit.

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a:

Irmos: Pe ai tăi cântăreți...

Pe ai Tăi apostoli, Cuvinte al lui Dumnezeu, i-ai arătat luminători vieții, care au alungat întunericul necredinței, Stăpâne, și cu dumnezeiască mărirea Ta lumea toată au luminat.

Cu toată armătura Ta întrarmând pe Matei preaalesul, Mântuitorule, mai tare decât pe tirani pe acesta l-ai făcut Stăpâne, și pierzător l-ai arătat al înșelăciunii idolești, Iubitorule de oameni.

Slavă...

Vestirea limbii tale celei de foc a ars capiștile demonilor, Matei de Dumnezeu insuflate, organ al Mângâietorului, prin care se propovăduiește Hristos, Cuvântul cel mai înainte de veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Trâmbița cea de Dumnezeu cuvântătoare a lui Matei, înțelepțitul de Dumnezeu, a luminat popoarele, căci a vestit cu osârdie strălucirea Treimii și întruparea cea mai presus de minte a Cuvântului, cea din tine, Preacurată.

SEDEALNA, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Aurul părăsindu-l cu adevărat, și pe Hristos iubind cu iubire de dreaptă credință, Apostole Matei, marginilor lumii te-ai arătat luminător, și din vameș te-ai arătat apostol mărit, ucenic fiind și propovăduitor al credinței. Pentru aceasta adunându-ne, după datorie cinstim preacinstită pomenirea ta, și cu credință prăznuim, cântând și grăind: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta (de două ori).

Slavă... Și acum..., a Născătoarei:

Pe ceea ce este ușă cerească și raclă, munte cu totul sfânt, nor strălucit să o lăudăm, pe scara cea cerească, raiul cel cuvântător, izbăvirea Evei și odorul cel mare a toată lumea, că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii și iertarea greșelilor celor de demult. Pentru aceasta strigăm către dânsa: Roagă pe Fiul tău și Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli celor ce se închină cu credință preasfintei nașterii tale.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Sfatul cel dumnezeiesc...

De Cuvântul Tău cel ipostatic, Dumnezeule, fiind învățat ucenicul cel văzător de Dumnezeu, a risipit înțelepciunea cea lumească, cu mare glas strigând: Slavă puterii Tale, Doamne!

Ție, celui fericit de Hristos, ce laudă îți vom aduce, de Dumnezeu grăitorule? Că nu poate omul să spună cu cuvântul, după vrednicie, harul cel înflorit peste tine, minunate.

Slavă...

Văzând mintea ta cea neîntinată și curată, Cel Preaînalt a pus-o, de Dumnezeu arătătorule, ca pe o făclie în sfeșnic înalt, să lumineze tuturor celor din întuneric.

Și acum..., a Născătoarei:

Firea omenească cea smerită, ceea ce ești binecuvântată, ai înălțat-o, ca ceea ce ai născut tăria Celui Preaînalt, mai presus de fire, Preacurată Maică, precum a învățat Matei evanghelistul.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Primind harul Preasfântului Duh, te-ai arătat dumnezeiesc locaș, dumnezeiește învățând lumina cunoștinței de Dumnezeu, și ai fost încredințat a întocmi în scris învățăturile lui Hristos, ca un adevărat văzător de Dumnezeu.

Limba ta s-a făcut trestie a Mângâietorului, Care dă degrab izbăvire celor ce cunosc stăpânia Lui și suflă în sufletele lor cunoștința cerească, o, întru tot cinstite Matei!

Slavă...

Pe tine, strălucind cu minuni și cu haruri de tămăduiri, Hristos te-a trimis lumii, iar tu ai călcat puterea demonilor și ai luminat sufletele tuturor credincioșilor, care te laudă pe tine, propovăduitorul păcii.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioara a născut pe Fiul cel mai înainte de veci, Cel ce S-a îmbrăcat în firea omenească, precum grăitorul de Dumnezeu învățându-ne a zis, și a mântuit-o din stricăciune cu nemărginita bunătate, și fecioară a rămas.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Venit-am întru adâncurile...

Evanghelist din vameș, când Ți-a urmat Ție, s-a făcut de Dumnezeu grăitorul, cu puterea Ta cea tare, Atotziditorule, Matei cel întru toate ales.

Se îndreptează, cu cuvintele cele de suflete hrănitoare ale Evangheliei, mulțimea neamurilor, înălțându-se la vârful cel înalt al virtuților, o, preafericite Matei.

Slavă...

Sunt vânate, cu mrejele cele de Dumnezeu împletite ale lui Matei ucenicul, adunările credincioșilor totdeauna, spre a Ta cunoaștere, Făcătorule de bine, îndreptându-se.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară te-a binevestit pe tine Matei cel întru toate ales, scriind despre tine, ceea ce ai născut mai presus de fire și fără stricăciune pe Cel ce a făcut toate, ceea ce ești cu totul fără prihană.

CONDAC, glasul al 2-lea: Podobie: Cel ce Te-ai înălțat...

Jugul vămii lepădând, la jugul dreptății te-ai lipit, și te-ai arătat neguțător întru toate ales, bogăție adunând înțelepciunea cea din înălțime. Pentru aceasta ai propovăduit cuvântul adevărului, și ai ridicat sufletele celor trândavi, arătând în scris ceasul judecății.

ICOS

Tirania vrăjmașului cea fără sațiu mă silește pe mine, și toată sămânța sufletului meu o răpește, Matei, prietene al lui Hristos. Ci, dăruindu-mi însăși sămânța rugăciunilor tale, fă-o să rodească spre slujba ta, și mă arată pe mine, cel mai mic cântăreț al tău și spuitor de isprăvile tale cele multe și mari, și pentru dragostea lui Hristos, cum ai urmat cu fierbințeală, toate îndată și lăsându-le, Celui ce te-a chemat pe tine, întâi tu fiind evanghelist în lume și arătând în scris ceasul judecății.

SINAXAR

în această lună, în ziua a șaisprezecea, pomenirea Sfântului Apostol și Evanghelist Matei.

Acest dumnezeiesc Apostol, șezând la vamă, a auzit pe Domnul zicându-i: "Urmează Mie". Și el, în ceasul acela, a lăsat toate și a urmat Domnului, făcând găzduire Domnului în casa sa mare, precum spune el însuși în Evanghelia sa. Iar de atunci a fost împreună numărat cu ceilalți Apostoli. După ce a primit puterea Sfântului Duh, în ziua Cincizecimii, și s-a înțelepțit cu cele dumnezeiești, atunci a scris Evanghelia sa pe limba evreiască; după opt ani de la înălțarea lui Hristos, a trimis Evanghelia la evreii cei nou-luminați. Și după ce a învățat pe părți și pe mideni și le-a așezat lor biserici, și multe minuni a făcut, în urmă și-a luat sfârșitul prin foc prin cei necredincioși. Iar când era încă în viață, acest dumnezeiesc Apostol, ceilalți împreună ucenici și apostoli înconjurau fiecare locul și cetatea, ce-i cădea la sorți, propovăduind Evanghelia lui Hristos. Iar acesta la părți aflându-se, s-a suit singur într-un munte și a zăbovit acolo, având o singură haină, și fără de acoperământ. După ce a trecut ceva vreme, i S-a arătat lui Dumnezeu ca un prunc, Cel ce a zidit din pământ pe om, și, întinzându-Și dreapta Sa, a dat Apostolului un toiag și i-a zis: Ia acesta și, pogorându-te din munte și mergând la cetatea Mirmina, sădește toiagul acesta înaintea ușii bisericii de acolo, unde făcând rădăcini și înălțându-se din mâna Mea cea dreaptă, se va face copac mult-roditor; și din vârful crengilor sale se va pogorî mursă de miere, iar din rădăcina sa va ieși izvor de apă, cu care spălându-se oamenii cetății, cei cu mintea de fiară, și din mursa copacului împărtășindu-se, li se vor îndulci simțirile și vor înceta a mai face fărădelegi.

Atunci Matei, primind cu cucernicie toiagul cel dat de Domnul, s-a pogorât din munte și s-a dus la Mirmina. Iar femeia împăratului părților, Fulvana cu numele, având demon viclean, a întâmpinat pe Apostol împreună fiind ea cu fiul și cu fiică-sa, care și aceștia erau ținuți de duhuri necurate. Și toți, cu glasuri aspre și cu săltări sălbatice, strigau în preajma Apostolului, zicând: Cine te-a silit ca să vii aici și la locurile noastre? Sau cine este Cel ce ți-a dat ție toiagul acesta spre pierzarea noastră? Atunci, Apostolul lui Hristos cu glas liniștit a certat duhurile cele necurate, iar pe cei ce pătimeau și se aflau în zbuciumări i-a vindecat și i-a făcut pe ei să urmeze lui cu bună rânduială și cu minte.

Iar episcopul cetății aceleia, Platon cu numele, aflând de venirea Sfântului, a ieșit afară împreună cu clerul și l-a întâmpinat, și amândoi au intrat în cetate înaintea tuturor. Atunci Apostolul, înfîgând toiagul în pământ, a slăvit pe Dumnezeu, Cel ce i S-a arătat lui ca un prunc și i-a poruncit să facă aceasta. Și, o, minune!, îndată toiagul cel uscat a prins rădăcini și a făcut crengi și roadă a dat, care pica mursă de miere, precum a zis Domnul. Lângă rădăcina copacului s-a făcut o fântână, ce izvora apă preacurată și preadulce, încât toți cei ce treceau pe acolo s-au spăimântat de această minune. Și fiindcă vestea aceasta s-a împrăștiat în toate părțile cetății, alergau împreună mulțimile ca să vadă minunea. Cei care gustau din dulceața copacului și se spălau cu apa din izvor lepădau îndată toată nebunia și cruzimea cea sălbatică din sufletul lor, pe care o aveau cu înșelăciune din pricina închinării la idoli. Dar multe pătimind de la împărat, Apostolul Domnului prin foc și-a primit sfârșitul. în urmă însă a făcut pe împăratul să se întoarcă la credința lui Hristos prin minunea ce au făcut moaștele lui. împăratul, botezându-se, a luat numele Matei și a zdrobit idolii, a înduplecat pe supușii săi și au crezut toți în Hristos. Apoi și episcop făcându-se, a lăsat după moarte episcopia fiului său, după așezământul ce prin vedenie i-a făcut lui dumnezeiescul Apostol.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: N-au slujit făpturii...

Făcutu-te-ai dumnezeiască închipuire Strălucirii celei dintâi, ca un ucenic cu razele Ei luminându-te, Căreia cântând ai zis: Prealăudate Doamne al părinților și Dumnezeule, binecuvântat ești.

Ca un slujitor al Cuvântului, preafericite, întru dumnezeieștile locașuri, unde Hristos locuiește, tu te-ai sălășluit, precum ție ți-a făgăduit Dumnezeu cel Preaînalt, Domnul părinților, și însuși Dumnezeul tuturor.

Ca pe un fulger lumii, Cuvântul a trimis pe grăitorul de Dumnezeu, ca să gonească întunericul și pe păgâni să-i lumineze cu dogmele dreptei credințe. Pentru aceasta a și cântat: Pe Domnul lăudați-L lucrurile și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Bolile se alungă și fuge mulțimea demonilor, prin darurile cele din tine, Matei, ale dumnezeiescului Duh, întru care ai și cântat: Domnul părinților și Dumnezeule, binecuvântat ești.

Prin cuvânt curat și prin gândire s-a dat ție a vorbi cu Hristos. Căci dacă ai lepădat materia, te-ai apropiat și te-ai alipit de Dânsul, prealăudate. Pentru aceasta ai și cântat: Pe Domnul lăudați-L lucrurile și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Și acum..., a Născătoarei:

Pe prealăudata Fecioară ai adeverit-o, Apostole, cu dumnezeieștile tale cuvinte, pe ceea ce a născut pe Făcătorul a toate, Căruia toți cântăm: Prealăudate Doamne al părinților și Dumnezeule, binecuvântat ești.

Cântarea a 8-a:

Spre facere de bine oamenilor, Cuvântul a binevoit a Se întrupa; că prin ușa Fecioarei a trecut Domnul și Născătoare de Dumnezeu a arătat-o. Pentru aceasta strigăm: Pe Domnul lucrurile lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Irmos: Pe tinerii cei bine...

Cântarea a 9-a:

Slavă...

Cu voință neslăbită spre tine, Matei preasfințitul, fiind îndumnezeit și cu punere făcându-se ceea ce Tu din fire ești, lumea a tras, Stăpâne, să cânte Ție: Pe Domnul lăudați-L, lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Irmos: Tot neamul pământesc...

Dumnezeiasca coroană a frumuseții celei înțelegătoare ai luat, Apostole, și cu cununa cea preaînfrumusețată a împărăției te-ai împodobit; și cu dreapta cea atotputernică strălucești, înțelepte, împreună cu îngerii stând înaintea scaunului Stăpânului Hristos, preafericite.

Pomul vieții după vrednicie ai dobândit, propovăduitorule al Dumnezeului celui viu, binevestind lumii dumnezeiasca cercetare de viață, căci cu pomul cunoștinței nu ți-ai stricat mintea, rămânând neclintit și nemișcat stâlp al Bisericii, preafericite.

Slavă...

Mireasa lui Hristos, Biserica, ai împodobit-o dumnezeiește cu Evanghelia ta, ca și cu o coroană, de Dumnezeu fericite. Și acum roagă-te ca să se mântuiască de toată bântuiala și de cumplite primejdii cel care prăznuiește în chip luminat dumnezeiască pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

De șanurile Părintelui celui fără de început nedespărțindu-Se Cuvântul cel fără de început, precum binevestește Matei, Dumnezeu fiind, S-a întrupat din tine, Curată, cu totul fără prihană, îmbrăcând întru totul chipul omenesc după toată asemănarea, și toate însușirile acestuia luându-le.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu Duhul înainte stând...

Jugul vămii lepădând cu pricepere, lui Hristos ai urmat, o, Matei de Dumnezeu înțelepțite! Și urmelor Lui minunat urmând, în împărtășirea împărăției Lui te-ai făcut moștean al măririi și tăinuitor al celor negrăite (de două ori).

Slavă... Și acum..., a Născătoarei:

Preasfinte mâinile tale, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, cu care pe Ziditorul ai purtat, tinde-le spre rugăciune pentru noi, robii tăi, către Dânsul, ca să ne izbăvească pe noi de toată ispita demonilor și să ne învrednicească să dobândim bunătățile cele ce vor să fie, ceea ce ești cu totul fără prihană.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn...

Strălucit-ai, Apostole, luminos ca soarele cu razele Duhului, și toată lumea ai luminat, fericite, cu cunoștința de Dumnezeu, și ai alungat negura mulțimii zeilor, Matei preaînțelepte. Pentru aceasta, a ta prealuminată și vrednică de minune prăznuire o săvârșim astăzi, ca pe un izvor de sfințenie.

Întru înălțimea cunoștinței de Dumnezeu șezând, Apostole, ai luat raza Duhului, care s-a arătat ție în chip de foc și în limbă de foc, și ai ars vădit toată materia păgânătății cea cu mulți zei. Pentru aceasta ca pe un apostol și de Dumnezeu grăitor te cinstim, săvârșind astăzi sfântă pomenirea ta.

Tunat-ai preaînțelepte, în lume învățăturile cele sfințite și mântuitoare, și toată făptura ai curățit-o de nebunia idolească, Matei, și ai luminat popoarele cu strălucirile Evangheliei. Iar capiștile idolești surpându-le cu harul, ai zidit biserici spre lauda lui Dumnezeu.

Glasul al 8-lea:

Să dănțuim astăzi cu cântări credincioșii, întru pomenirea cinstitului Apostol și Evanghelist Matei. Căci acesta, aruncând jugul și aurul vămii, a urmat lui Hristos, și dumnezeiesc propovăduitor al Evangheliei s-a arătat. Pentru aceasta proorocește a ieșit vestirea lui în lume, și se roagă să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 2-lea:

A lui Vizantie.

Jugul nedreptății lăsând și lăcomia aurului lepădând, la jugul dreptății ai alergat; și nedeșertată bogăție ai răpit, ca un neguțător înțelept schimbând cele vremelnice cu cele stătătoare, și cele pieritoare cu cele ce rămân. Că mărgăritar de Dumnezeu strălucit și de mult preț agonisind, cele ce sunt ale cezarului, cezarului le-ai adus, și cele ce se târăsc pe pământ înțelepțește le-ai lăsat. Și lui Hristos împăratului a toate cu plecăciune urmând, toată făptura ai îmbogățit, înțelepte, cu evangheliceștile cuvântări de Dumnezeu. Ci cere și acum, Matei preaalesule, celor ce te cinstesc pe tine, mântuire și mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Când de pe lemn...

Toată viața mea în răutăți cheltuind-o eu, ticălosul, acum am rămas, curată, cu totul pustiu de toată fapta bună. Și văzând că se apropie moartea, tremur, vai mie, de judecata Fiului tău și Dumnezeu. Din care scoate-mă, Fecioară, și, mai înainte de nevoia aceea, întoarce-mă, Stăpână, și mă mântuiește.

Doxologia mare. Ecteniile și otpustul. Ceasul întâi. Și otpustul deplin.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul apostolului, Cântarea a 3-a și a 6-a pe 8. Prochimen, glasul al 8-lea: în tot pământul a ieșit vestirea lor... Stih: Cerurile spun... Apostol din Epistola întâi către Corinteni (4, 9-16): Fraților, socotesc că Dumnezeu pe noi apostolii.... Aliluia, glasul al 2-lea: Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne... Evanghelia de la Matei (9, 9-13): în vremea aceea, trecând Iisus a văzut pe un om cu numele Matei, care ședea la vamă...

CHINONICUL

în tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor.