SFÂNTUL ILIE

Să se ia aminte:

Pentru slujba înainte-prăznuirii să se vadă și "învățătura de tipic" de la sfârșitul acestei cărți.

Pentru hramul Sfântului Grigorie și pentru cinstirea sfintelor lui moaște, care se află la sfânta Mănăstire Bistrița-Vâlcea, și pentru cei ce vor avea evlavie ca să-l prăznuiască numai pe Sfântul, i s-a așezat slujba cu priveghere, după această slujbă.

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am...., se pun stihirile pe 6: ale înainte-prăznuirii 3 și ale Sfântului Grigorie 3.

Stihirile înainte-prăznuirii, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Fecioare purtând făclii cu bucurie petrec pe pururea Fecioara, proorocind cu Duhul ceea ce într-adevăr va să fie. Că Născătoarea de Dumnezeu, fiind locaș lui Dumnezeu, pruncă fiind, este adusă cu strălucire feciorească la Templu.

După făgăduința cea sfântă, Născătoarea de Dumnezeu și Rodul cel lăudat, S-a arătat lumii cu adevărat. Precum cea mai presus decât toți, cu bună cinstire a fost dusă în Templul lui Dumnezeu, plinind rugăciunea celor ce au născut-o și fiind păzită cu dumnezeiescul Duh.

Cu cerească pâine fiind hrănită, Fecioară, cu credință în Templul Domnului, ai născut lumii pe Cuvântul vieții, Căruia ca o Biserică aleasă și cu totul fără de prihană mai înainte te-ai logodit prin Duhul în taină, Mireasă făcându-te lui Dumnezeu și Tatălui.

Alte stihiri, ale Sfântului Grigorie, glas și Podobie aceleași:

În cereștile locașuri cu veselie locuind și cu îngerii, părinte, cu îndrăznire stând înaintea tronului Domnului, roagă-te ca să dăruiască, celor ce săvârșesc pe pământ pomenirea ta, iertare de greșeli și de patimi.

Cu secerea rugăciunilor, Părinte Grigorie, spinii patimilor tăindu-i și arând cu plugul înfrânării pământul cel sufletesc, ai semănat în el semințele dreptei credințe, prin care crești pentru noi roade de tămăduiri.

Vas al virtuților te numim pe tine, cuvioase, ca pe un iubitor de liniște, și lucrător al privegherii și stâlp al înfrânării și locaș nestricat de rugăciune și vistierie de minuni, și rugător pentru cei ce te cinstesc pe tine, Grigorie.

Slavă..., Și acum..., a înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea:

Astăzi, Biserica cea care a încăput pe Dumnezeu, Născătoarea de Dumnezeu, în Templul Domnului se aduce și Zaharia o primește pe dânsa. Astăzi Sfânta Sfintelor se bucură și ceata îngerilor cu taină prăznuiește. Cu care și noi prăznuind astăzi, împreună cu Gavriil să strigăm: Bucură-te ceea ce de la Dumnezeu ești plină de har, Domnul este cu tine, Cel ce are mare milă.

Ia aminte

Dacă este vineri seara, Slavă..., a înainte-prăznuirii, Și acum..., Dogmatica glasului.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Sfântului Proclu, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn...

Cu luminarea dogmelor și cu strălucirea vieții, cu dreaptă credință ai împodobit arhieria, Procle pururea-pomenite, și Bisericii stâlp te-ai arătat cu adevărat, luminând pe toți cu cuvintele tale. Pentru aceasta, pe tine te fericim și cu psalmi și cu cântări prăznuim sfântă și preacinstită pomenirea ta.

Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

În chip strălucit ai învățat și cu dumnezeiască înțelepciune ai propovăduit pe Născătoarea de Dumnezeu, Fecioară preacurată, care a născut pe Ziditorul cel mai înainte de veci și Stăpânul, Fiul și Cuvântul Tatălui, Care în vremurile cele din urmă și om S-a făcut pentru noi de bunăvoie și nu s-a schimbat cu firea. Și pe Nestorie cel nelegiuit și nebun l-ai rușinat.

Stih: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate și cuvioșii Tăi cu bucurie se vor bucura.

Apele cele ca aurul luminoase ale înțelepciunii de Dumnezeu propovăduitorului le-ai scos, pururea pomenite, al căruia și moștenitor al dreptei credințe și al scaunului te-ai arătat, întărind cu învățăturile adevărului turma lui Hristos și sfintele și preacinstitele moaște ca pe o podoabă preafrumoasă Bisericii le-ai dăruit.

Slavă... Și acum...., a înainte-Prăznuirii,

glasul al 4-lea:

Veniți toți credincioșii, pe ceea ce este singura fără de prihană să o lăudăm, pe cea mai înainte propovăduită de prooroci și în Biserică adusă, care mai înainte de veci a fost rânduită a fi Maică, și în anii cei mai de pe urmă s-a arătat Născătoare de Dumnezeu. Doamne, pentru rugăciunile ei, pacea Ta dă-ne-o nouă și mare milă.

Troparul sfinților, glasul al 4-lea: Dumnezeul părinților noștri...

După a doua Stihologie, sedealna, glasul al 4-lea:

Caută la sfârșitul cărții.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Slavă... Și acum..., al înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea:

Bucurie mai dinainte ne dăruiește astăzi Ana, odrăslind rod nepotrivit întristării, pe singura pururea Fecioară, pe care o și aduce astăzi cu bucurie, făgăduitele rugăciuni împlinindu-și, în Templul Domnului, ca pe ceea ce este Biserica Cuvântului lui Dumnezeu și Maică curată.

Locașul lui Dumnezeu, cămara cea de mult preț, în Templul lui Dumnezeu, strălucită cu făclii și cu bucurie, mai înainte vine să intre. Și se bucură Zaharia, văzând lămurit ceata sfinților prooroci petrecând-o pe aceasta, și se veselește și, înainte prăznuind, cântă zicând: Bucurie mai înainte vestește Intrarea ta, Fecioară Maică nenuntită.

Slavă... Și acum..., iarăși aceasta.

Psalmul 50.

CANOANELE

UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul înainte-prăznuirii (de două ori). Slavă, al sfinților, Și acum... al înainteprăznuirii.

Al înainte-prăznuirii cu Irmosul pe 6 și ale sfinților două pe 8.

CANONUL

înainte-prăznuirii

Alcătuire a lui Iosif.

După întâia Stihologie, Sedealna, glasul al 4-lea:

Cântarea I, glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină...

«Deschide-voi gura mea și se va umple de Duhul Sfânt și cuvânt voi răspunde împărătesei Maici și mă voi arăta luminat, prăznuind, și voi cânta Intrarea ei, bucurându-mă».

Cele dinaintea ușilor Templului și Sfânta Sfintelor, în chip văzut astăzi Zaharia, luminat împodobindu-le, bine le gătește. Că va să intre înăuntrul acestora Fecioara, care a fost gătită spre sălășluirea lui Dumnezeu, a cărei dumnezeiască Intrare în Templu mai înainte o prăznuim.

Slavă... Și acum..., iarăși aceasta.

Irmosul:

În Sfintele Sfintelor, cea preasfântă și fără de prihană înainte merge a locui, ca să fie Biserică sfințită lui Dumnezeu, Celui Preasfânt, și înaintea ei merg tinerele fecioare.

Sfatul cel mai dinainte de veci, al Dumnezeului nostru Celui mai înainte de veci, s-a împlinit, mai înainte mergând tu a fi hrănită în Sfânta Sfintelor, spre a fi locaș Cuvântului, Fecioară cu totul fără de prihană.

Dumnezeieștii tăi părinți, pe tine, ceea ce aveai să fii Născătoare de Dumnezeu, te-au dus să fii hrănită în Sfânta Sfintelor, împlinind rugăciunea cu care s-au rugat, Preacurată.

Dă putere, Stăpână, neputinței inimii mele și o întărește, că se clatină de patimi, ca să te fericească pe tine cu credință și cu dragoste, cea pururea fericită și cu totul fără prihană. Cărui lucrări lămurit primindu-le înăuntru, cu chip sfânt ești cunoscut.

Cu iubirea dumnezeaiscă poftele trupului ai veștejit, și ție însuți, fericite, ți-ai logodit soție curăția, din care s-au născut ție fii toate virtuțile, pururea-pomenite, care te-au făcut dar al lui Dumnezeu.

A Născătoarei:

Ceea ce ești scară cerească, care ajungi de la pământ la cer, și prin care Cuvântul lui Dumnezeu cu oamenii a vorbit, binecuvântată Preacurată, minune nespusă, vedere cu mintea necuprinsă, mântuiește pe cei ce caută scăpare la tine.

Alt Canon, al Sfântului Proclu

Alcătuire a lui Teofan.

Alt Canon, al Sfântului Grigorie

Alcătuire a lui Iosif.

Cântarea I, glasul al 8-lea:

Irmos: Pe Faraon cel ce se purta...

Smeritul meu suflet cel omorât cu dulcețile trupului, cu rugăciunile tale înviază-l, Părinte Grigorie. Că viață neîmbătrânitoare acum ai luat, omorându-ți mădularele cele de pe pământ, cuvioase, cu pustniceștile nevoințe.

Înfrânându-ți dulcețile trupului cu vitejia minții, din vârsta prunciei te-ai făcut, părinte, organ al Duhului. Ale

Cântarea I, glasul I:

Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare...

Prin lucrare și prin cuvânt adevărat cu îngerii cei înțelegători fiind de un chip, de Dumnezeu primite, și împreună cu dânșii înaintea tronului cinstitei Treimi stând, Proclu, roagă-te să ne mântuiască pe noi.

Urmelor lui Gură de Aur urmând, înțelepte părinte pururea-pomenite, a aceluia cinstită și dumnezeiască îmbrăcăminte a preoției, ca o moștenire părintească, ai luat după vrednicie, minunate.

Slavă...

De demult Isaia a strigat cu Duhul că Dumnezeu avea să vină pe pământ; iar Nestorie, cu minte vătămată, a hulit întruparea, care, de tine, de trei ori fericite, prin sinod a fost condamnat.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu cuvinte de Dumnezeu insuflate, înfricoșătoarea întrupare cea din Fecioară a cuvântului Dumnezeului nostru o ai luminat, Proclu, și Născătoare de Dumnezeu pe aceasta ai propovăduit-o, învățăturilor celor preaînțelepte ale Apostolilor urmând. făgăduința și te-a pus în Sfânta Sfintelor pe tine, ceea ce ești cu totul fără prihană, care aveai să zămislești și să naști în duh minunat.

Soarele și-a întins razele, văzând pe norul luminii întins cu voia lui Dumnezeu înăuntru, în Sfânta Sfintelor, din care avea să plouă iertare celor înțeleniți cu greșelile.

Cântarea a 3-a:

Mă îndumnezeiește Dumnezeu, sălășluindu-Se întru tine pentru îndurare, Preacinstită curată, pe mine, cel furat prin mâncare mai înainte de înșelăciunea șarpelui. Și în locul stricăciunii iarăși desfătare nestricăcioasă îmi dăruiește.

Irmosul:

Alt Canon, al Sfântului Grigorie.

«Pe ai tăi cântăreți, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești izvor viu și îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întărește-i și, întru dumnezeiască Intrarea ta, cununilor măririi învrednicește-i».

Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut...

În numele faptelor bune alergând, cuvioase, în norul privirii la cele de sus ai intrat și ai cunoscut, pe cât ai putut cuprinde, pe Cel necuprins de fire, plin de lumină fiind, părinte.

Începând a merge înaintea Fecioarei, fecioarele, făclii ținând, au arătat lămurit ceea ce avea să fie. Că dintr-însa avea să se nască luminarea cunoștinței, care a dezlegat întunecarea înșelăciunii.

Cel ce S-a născut în peșteră pentru mântuirea oamenilor de demult, pe tine cel ce ai locuit în peșteră, preafericite, cu lumină cerească te-a luminat, ca pe Pavel luminos arătându-te, Părinte Grigorie.

Râvnind de demult cu dumnezeiesc gând, Ana a împlinit

Ușa cea cerească, Preacurata Maică a lui Hristos, ție, celui înconjurat de asupririle demonice, părinte, ți-a dat aripi și puternic cu tărie te-a făcut asupra lor cu harul său. cești luând, Proclu, ai înecat râurile cele tulburi, preafericite, adică învățăturile lui Nestorie cele neîngăduite.

A Născătoarei:

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te, ceea ce singură ai născut pe Domnul tuturor. Bucură-te, ceea ce ai solit viața oamenilor. Bucură-te, munte umbrit și netăiat. întărirea credincioșilor, bucură-te, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Cel ce Unul-Născut din Tatăl sus în chip de negrăit se cunoaște, Unul-Născut din tine jos, Preacurată, mai presus de cuvânt și de înțelegere S-a născut și a îndumnezeit pe om prin tine, cea cu totul fără prihană, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care nu știi de nuntă.

Alt Canon, al Sfântului Proclu.

Irmos: Cel ce singur știi neputința...

Lumină din lumină prin dumnezeiască vedenie, preafericite, luând, Bisericii lumină ai fost; pentru aceasta ți-a răsărit și dumnezeiască lumină cu cugetarea, precum este scris. Cu care fiind strălucit, luminezi pe cei ce laudă pomenirea ta, Proclu.

Trâmbițând cu tunetul dogmelor, ca zidurile Ierihonului s-au surpat toate îndrăznelile eresurilor și oștirile. Și semne de biruință ai ridicat, propovăduind lămurit întruparea lui Dumnezeu cea din Fecioară.

Slavă...

De izvorul înțelepciunii lipindu-ți gura ta, de Dumnezeu insuflate, și dumnezeieștile ape ale înțelepciunii celei duhovni

Irmosul:

«Cel ce singur știi neputința ființei omenești și după milostivire o ai închipuit, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig ție: Sfânt este locașul cel însuflețit al slavei Tale celei nerostite, Iubitorule de oameni».

CONDACUL Sfântului Grigorie,

glasul al 3-lea:

Podobie: Fecioara astăzi...

Soare luminos pe tine Biserica te cunoaște, care cu podoabele faptelor bune și cu razele tămăduirilor pe toți luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru aceasta prăznuim dumnezeiasca pomenire a ta și cinstim nevoințele tale, preafericite părinte, înțelepte Grigorie.

Alt condac, al Sfântului Proclu, glasul al 4-lea:

Cântarea a 4-a:

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

«Dumnezeiescul sfat cel neurmat al Celui Preaînalt, al întrupării Tale celei din Fecioară, proorocul Avacum înțelegându-l, a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne!».

Sfințite limbi mai înainte te-au vestit, Curată, că aveai să fii locaș Firii celei neîncăpute. Pentru aceasta pe tine cetele fecioarelor te-au petrecut la cele sfinte, făclii purtând.

Laudă a dobândit Ioachim cu Ana, împreună mergând și ducându-te pe tine în Sfânta Sfintelor cu veselie; ceea ce ești Biserica lui Dumnezeu preasfântă, Preacurată Stăpână, cu totul fără prihană.

Dezleagă-se osândirea strămoșilor, că iată a înflorit vița care ne-a rodit nouă Strugurele cel nestricat, Cel ce aduce vin de veselie marginilor.

Pe tine una, ceea ce ești cu totul fără prihană, Cuvântul, Ziditorul aflându-te, S-a sălășluit în pântecele tău, lucrând a noastră mântuire cu harul, Preacurată, pentru mila cea negrăită. După vrednicie astăzi prăznuiește, cea mai cinstită decât toate cetățile cu adevărat, cinstită mutarea ta, părinte al părinților, preafericite Proclu, înțelepte.

SEDEALNA Sfântului Grigorie,

glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Cu dumnezeiască strălucire fiind luminat, ai izgonit întunericul patimilor celor de suflet păgubitoare, Grigorie pururea-pomenite. înălțându-te spre înălțimea nepătimirii cea preacurată, ai revărsat uimitor raze de tămăduiri, sălășluindu-te în lumina cea neapusă a împărăției lui Hristos.

Slavă...., altă Sedealna, a Sfântului Proclu, glasul al 4-lea:

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Întru înălțimea Bisericii, Domnul te-a pus ca pe o stea luminoasă, să luminezi pe cei ce cântă: Proclu, lauda părinților, pururea pomenite.

Și acum..., a înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea:

Cinstita Intrare a Fecioarei, astăzi mai înainte prăznuind-o luminat credincioșii, cu cântări de Dumnezeu grăitoare pe dânsa să o lăudăm neîncetat, ca pe ceea ce este cu totul fară prihană.

Irmosul:

Alt Canon, al Sfântului Grigorie.

Irmos: Tu ești tăria mea, Doamne...

Cel ce pentru noi străină pogorâre a avut, străin fiind pentru bunătate, pe tine străin pentru Dânsul, din moștenire văzându-te, te-a primit, Grigorie, și dumnezeiesc moștenitor al împărăției Sale strălucit în virtuți te-a făcut.

Pentru Hristos, Cel ce pentru noi, Prunc S-a făcut, cuvioase, la școala pruncilor te-ai dat pe tine, însuți ca un prunc fiind după răutate, de Dumnezeu cugetătorii Ie părinte, și cu dumnezeiasca smerenie răutatea vrăjmașului ai smerit-o, fericite Grigorie.

Cu ploile lacrimilor tale, Părinte Grigorie, ca și cu niște rouă dumnezeiască adăpându-te, toată fapta cea bună ai crescut, toată roadă cea bună a dreptății ai înflorit, ca un pom roditor răsădit lângă izvoarele apelor ai rodit roadele pustniciei celei desăvârșite.

A Născătoarei:

Maica lui Dumnezeu binecuvântată, ceea ce ești cu totul fără prihană, vindecă rănile sufletului meu. Stinge desfătările trupului. Inima mea cea întunecată lumineaz-o. împacă-mi mintea mea și mă izbăvește de toată vătămarea și defăimarea vrăjmașilor.

Alt Canon, al Sfântului Proclu.

Irmos: Munte umbrit...

Ca niște aur în foc, preasfînțite, cu înfrânarea, înțelepte, cinstit trupul tău curățindu-ți, frumos l-ai arătat Făcătorului; pentru aceasta veșmântul preoției în vecie ți-a dăruit.

Vestirea cuvintelor și tunetul cel cu bun glas al dogmelor învățăturilor tale, Biserica lui Dumnezeu înțelepțește veselind-o, alungă îndrăzneala ereticilor, sfințitorule Proclu, preavestite.

Slavă...

Întru învățătura dumnezeieștii cunoștințe fiind, ca un ierarh sfințit, apoi cu bună dăruire tuturor ai făcut parte de luminare și de dumnezeiască strălucire, spre mântuirea sufletelor, după vrednicie, minunate.

Și acum..., a Născătoarei:

Cărbunele cel dumnezeiesc în pântece, ceea ce ești cu totul fără prihană, primindu-L mai presus de minte, nu te-ai ars cu adevărat. Că rugul de departe cu însemnare a închipuit nașterea ta, spre mântuirea și înnoirea noastră.

Cântarea a 5-a:

Irmosul:

«Spăimântatu-s-au toate de cinstită Intrarea ta; că tu, Fecioară, care nu știi de nuntă, înăuntru ai intrat în Templul lui Dumnezeu, ca o preacurată Biserică, tuturor celor ce te laudă pe tine, pace dăruindu-le».

Norii să răspândească dreptate astăzi; căci ca în cer se întinde dumnezeiescul nor în Biserica lui Dumnezeu, care picură dulceața ce scoate toată amărăciunea sufletelor noastre.

Neobișnuită este zămislirea ta, neobișnuită este și nașterea ta, neobișnuită este arătarea ta, Fecioară, și ducerea ta înăuntrul Templului. Neobișnuite și uimitoare sunt toate ale tale, care covârșesc cuvântul și gândul, Preacurată.

Pe tine toată te-a sfințit Preasfântul Duh, ceea ce ai petrecut înăuntrul Bisericii și te-ai hrănit cu hrană cerească, Mireasa Tatălui cea preafrumoasă. Pentru aceasta ai fost și Cuvântului Născătoare.

Spre tine toată nădejdea mea o pun, Fecioară, la îndurările tale alergând. Vătămării diavolești arată neîmpărtășit sufletul meu cel căzut și slăbit de înecările desfătărilor.

Alt Canon, al Sfântului Grigorie. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Cu lucrarea cuvântului, viță aducătoare de roadă te-ai arătat, cuvioase, care aduce struguri de virtuți, copți și foarte mari, care izvorăsc vin duhovnicesc de mântuire, părinte, care veselește inimile credincioșilor.

Roma cea strălucită, părinte, de la răsărit primindu-te pe tine luminător neapus prin credință, s-a luminat cu cinstitele tale daruri. Că pe Hristos L-ai avut în suflet ca o lumină, luminând pe cei ce te văd pe tine, părinte.

Pe șarpele ce se târa și pândea călcâiul tău, Grigorie, cu dumnezeiască priveghere în căile vieții umblând, ca un slujitor al lui Dumnezeu, ca un lucrător al poruncilor Lui, l-ai omorât cu puterea Duhului.

A Născătoarei:

Ocrotirea lumii, Maică pururea Fecioară, cârmuiește-mă și mă povățuiește la calea cea dreaptă și îndreptează la cărările cele bune ale dreptății gândul meu, umblările sufletului meu îndreptându-le.

Alt Canon, al Sfântului Proclu. Irmos: Luminează-ne pe noi...

Purtător de lumină ca un sfeșnic, preafericite, făcându-te, sfintei Biserici te-ai arătat apărător și lămurit ai arătat nașterea lui Dumnezeu neschimbat din Sfânta Fecioară, Mărite Proclu.

Întruparea cea slăvită a lui Dumnezeu din Fecioară punând-o în praștia dogmelor, ai surpat mintea cea îndrăzneață a lui Nestorie, ca și de demult dumnezeiescul David pe Goliat cel de altă seminție.

Slavă...

De învățăturile lui Pavel fiind plin și a lui vedenie văzând, minunate, Eliseu al doilea te-ai arătat, cu ungerea dumnezeiască a preoției fiind uns în taină.

Și acum..., a Născătoarei:

Nici tulburare, nici amestecare, în pântecele Fecioarei, n-a luat Dumnezeu cu trup ieșind; ci Cel ce S-a născut Dumnezeu și om fără schimbare, cu lucrările S-a arătat.

Cântarea a 6-a:

Irmosul:

«Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârșind acest praznic dumnezeiesc și cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniți să batem din palme slăvind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintr-însa».

Întărindu-se cu dumnezeiescul har, dumnezeieștii părinți ai Fecioarei pe aceasta, ca pe o porumbiță fără prihană, au adus-o cu dragoste în Sfânta Sfintelor a fi hrănită.

Înaintea ta, ceea ce aveai să primești lumina, care iese din lumină, fecioare cinstite, aprinzând făclii, au mers cu chip luminat la dumnezeiescul Templu dănțuind.

Cămara cea plină de mărire, marea glăsuire a proorocilor, tronul cel sfânt înăuntru în Sfânta Sfintelor se pune, împăratului tuturor gătită fiind.

Laud, Fecioară, zămislirea ta, laud nașterea ta cea de negrăit, laud acoperământul tău, prin care scap de toată vătămarea, la limanul tău alergând.

Alt Canon, al Sfântului Grigorie.

Irmos: Curățește-mă, Mântuitorule...

Cu înclinarea cea spre Dumnezeu fiind sfințit, preasfințite, prin adâncile priviri tainice și dumnezeiești străluciri, ca un prooroc sfințit, ca un slujitor al lui Dumnezeu, te-ai învrednicit prin dumnezeiescul har.

Cu liniște viața ta săvârșindu-ți, Grigorie, te-ai arătat mai presus decât toate valurile lumești și mai înalt decât patimile, pe tot pământul străin și călător.

Ca o oglindă curată cu dumnezeiască strălucire te-ai îmbogățit. Iar ca un vas sfințit Templul cel de sus ai împodobit, Grigorie, și Biserica celor întâi-născuți o ai luminat.

A Născătoarei:

Marie curată, Cămara împăratului, pe mine cel ce m-am făcut peșteră necurată a tâlharilor, cu rugăciunile tale curățindu-mă, arată-mă Biserică sfântă Celui ce S-a născut din tine.

Alt Canon, al Sfântului Proclu

Irmos: înconjuratu-ne-a pe noi...

La marele tron suindu-te, cuvioase, cu cele mai mari isprăvi l-ai împodobit cu dumnezeiască cuviință. Pentru aceasta, adunându-ne, te lăudăm pe tine, arhiereule, cu mare glas, Proclu, pururea pomenite.

Ca pe alt chivot Bisericii lui Hristos trupul preafericitului Gură de Aur l-ai dat, Proclu, cu ale tale învățături și ai înveselit adunările dreptcredincioșilor cu venirea lui.

Slavă...

Pe ajutătorii eresurilor, cei ce ca niște fiare înconjurau turma lui Hristos, i-ai alungat cu toiagul învățăturilor tale, Proclu fericite, și la pășunarea dreptei credințe turma ți-ai îndreptat.

Și acum..., a Născătoarei:

Văzutu-te-ai covârșind pe Heruvimi, de Dumnezeu cu har dăruită Fecioară, că pe Cel ce este purtat pe umerii lor, Preacurată, în brațele tale L-ai purtat. Pentru aceasta pe tine, Fecioară, pururea toți te mărim.

Irmosul:

«Inconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de dedesubt și nu este izbăvitor, socotitu-ne-am ca oi de junghiere, mântuiește pe poporul tău, Dumnezeul nostru. Că Tu ești tărie și îndreptare a celor neputincioși».

CONDAC, glasul al 4-lea:

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

De veselie astăzi lumea toată s-a umplut, întru strălucitul praznic al Născătoarei de Dumnezeu, strigând: Acesta este cortul cel ceresc.

Icos

Făcătorul tuturor, Ziditorul și Stăpânul, plecându-Se pentru milostivirea cea negrăită și, din singură iubirea Sa de oameni, pe cel ce l-a alcătuit cu mâinile Sale văzându-l căzut, s-a milostivit și a-l ridica a binevoit, prin zidire mai îndumnezeită și prin deșertare de Sine, ca Cel din fire bun și milostiv. Pentru aceasta, pe Maria mijlocitoare a tainei Lui a luat-o, ca pe o fecioară și curată, din care firea noastră a purtat, precum a binevoit. Aceasta este cortul cel ceresc.

SINAXAR

în această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea Preacuviosului și de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Grigorie Decapolitul.

Acest Sfânt era din Isauria, născut și crescut într-una din cele zece cetăți, ce se cheamă Irinopol, fecior al lui Serghie și al Măriei, în vremurile necredincioșilor luptători împotriva icoanelor. Când a fost de opt ani a fost dat la carte și, învățând bine, se îndeletnicea pe la biserici. Iar dacă s-a făcut de vârstă, se găteau părinții să-l însoare; iar el fugind pe ascuns, mai ales pentru eresul luptătorilor împotriva icoanelor umbla din loc în loc, sărutând pe cei ce mărturiseau pentru sfintele icoane și strângând la sine de la aceia folos sufletesc. Apoi, supunându-se pe sine la toată înfrânarea și aspra petrecere, s-a luptat cu multe ispite și mai ales cu cele aduse de la demoni; pentru care s-a și arătat mare făcător de minuni. Acesta a mers și în Asia și la Bizanț dorind să mărturisească pentru sfintele icoane. Iar de acolo s-a dus la Roma și, străbătând tot Apusul și spăimântând pe mulți cu semnele și cu minunile ce făcea, iarăși s-a întors la Bizanț; și de acolo s-a dus la muntele Olimpului. Deci, suindu-se acolo și topindu-se foarte, s-a îmbolnăvit de idropica, încât numai după glas era cunoscut de cei ce-l știau. Deci, pogorându-se din munte s-a dus la Tesalonic și de acolo venind iarăși la Bizanț a aflat pe Simeon mărturisitorul și purtătorul de Dumnezeu închis în temniță pentru sfintele icoane. Și închinându-i-se și rugându-l mult să se roage pentru el, cu pace s-a săvârșit.

Sfintele moaște, ale acestui Sfânt Grigorie, se află întregi în România la sfânta Mânăstire Bistrița-Vâlcea, care este făcută din temelie de răposatul ban Barbu Craiovescul. Acesta cu multă cheltuială a adus aceste sfinte moaște la această sfântă mânăstire, unde se află și până astăzi făcătoare de minuni, prin care și sfânta mânăstire de multe primejdii este ferită și pământul acesta multă folosință și ajutor are; iar cine merge la Sfântul cu smerenie și cu credință află folosință și tămăduire atât trupește, cât și sufletește.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți Părintelui nostru Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului, care a fost ucenic al fericitului Ioan Hrisostomul și moștenitor al scaunului lui.

Acest între sfinți Părintele nostru Proclu a fost pe vremea împărăției lui Teodosie cel Mic, în anii patru sute opt. Fiindcă era cucernic și îmbunătățit a fost hirotonit episcop al Cizicului de către Sfântul Sisinie, patriarhul Constantinopolului. Și mergând la Cizic nu a fost primit de către clericii eparhiei sale, căci aveau hirotonit pe altul, cu numele Dalmat. Pentru aceasta s-a întors înapoi la Constantinopol, rămânând fără de eparhie. Iar după ce a murit Maximian, patriarhul Constantinopolului, care se prăznuiește la douăzeci și una ale lui aprilie, în timp ce încă se aflau moaștele lui în altarul marii biserici a fost ales Proclu patriarh al Constantinopolului. Și s-a suit în scaun în ziua mântuitoarelor patimi ale Domnului, adică în Sfânta și Marea Joi. Deci, bineviețuind și bineconducând Biserica doisprezece ani și trei luni, cu pace s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pătimirea Sfântului Mucenic Dasie cel din Durostor (Silistra).

Acest Sfânt a trăit pe vremea lui Maximian în anii două sute nouăzeci și opt, aflându-se în cetatea Durostor, care se află aproape de fluviul Dunărea. în această cetate era obicei să săvârșească elinii în tot anul serbarea zeului lor Cronos. Mai înainte cu treizeci de zile de această serbare, alegeau un ostaș tânăr și frumos la față și-l găteau spre jertfa. Pe acesta, mai întâi, îl îmbrăcau împărătește, apoi îl îndemnau ca să-și facă el mai întâi orice poftă a sa și apoi îl junghiau peste jertfelnicul lui Cronos. Când a venit rândul să fie jertfit și ostașul acesta, Dasie, ostașii cei împreună cu dânsul îl sileau ca să-și împlinească orice poftă a sa. Iar Dasie și-a pus în minte un gând foarte bun și înțelept și a zis către ei: Fiindcă este să mor, mai bine îmi este să mor pentru Hristos ca un creștin. Deci, înfățișat fiind la divanul guvernatorului a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos. De aceasta fiind înștiințat Diocletian și Maximian, au adus înaintea lor pe Sfântul și, fiindcă în priveliște a mărturisit bunacinstire, multe chinuri a luat de la ei și la sfârșit i s-a tăiat capul prin sabie, și așa a luat fericitul cununa muceniciei. Troparul și Condacul Sfântului Mucenic

Dasie din Axiopolis-Cernavodă

Troparul, glasul 4:

Dasie, mucenic al lui Hristos, pe tine te laudă obștea credincioșilor din Axiopolis. Că pe tiranul vrăjmaș, cu puterea crucii, cu statornicie în mărturisirea credinței în Dumnezeu, vitejește l-ai călcat, făcându-te pe tine viteaz ostaș al lui Hristos. Că, lepădând păgânătatea, cununa cea adevărată, din mâna lui Hristos ai luat. Pe acesta roagă-L, preafericite mucenice Dasie, să mântuiască pe toți cei ce săvârșesc pomenirea ta.

Condacul, glasul 8:

Pricină de veselie ne-a venit nouă astăzi pomenindu-te, mucenice Dasie, că, întrarmându-te dumnezeiește cu neprihănirea sufletului și ținând în cuget rugăciunea cea neîncetată, cu tărie ai biruit taberele vrăjmașilor, Sfinte Mucenice, făcătorule de minuni. Roagă-te neîncetat lui Hristos-Dumnezeu pentru noi toți.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Nirsa, episcopul, și Iosif, ucenicul său, și episcopul, și alți împreună cu dânșii, care s-au săvârșit în Persia prin sabie.

Dintre aceștia, Nirsa era episcop bătrân cu vârsta de optzeci de ani, iar Iosif fiind cu aceeași vrednicie cinstit, adică episcop, era de optzeci și nouă de ani. împreună cu care și alți oarecare episcopi și preoți și din rândul celor mai simpli și femei fecioare și sihastre. Toți în multe chipuri fiind cercetați și cu felurite chinuri fiind lămuriți și de credință nelepădându-se, li s-au tăiat capetele și așa au luat cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Isachie, Ioan și Savorie, care cu pietre fiind loviți s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Gheitazet și alți trei, care s-au săvârșit fiind împunși cu sulițele.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor fecioare Tecla, Vautha și Denahida, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Eustatie, Tespesie și Anatolie.

Aceștia au trăit în Gangria Galatiei, pe vremea împăratului Maximian, în anul 300. Toți erau fii ai lui Filoteu și ai Euseviei. Tatăl lor era din Galatia, iar maica lor, din Nicomidia. Eustatie se sârguia spre învățătura cărților, iar Tespesie și Anatolie lucrau meșteșugul părintesc, fiind tatăl lor vânzător de haine. Filoteu, tatăl lor, venind odată de la Răsărit la Nicomidia împreună cu fiul său Anatolie a fost învățat credința lui Hristos de Luchian preotul și dascălul, cel ce călătorea împreună cu ei și, supunându-se învățăturilor aceluia, au crezut în Hristos și s-au botezat. Iar Eustatie și Tespesie, mergând și ei la Nicomidia, s-au întâlnit cu fericitul Antim, episcopul Nicomidiei, și învățând de la el credința în Hristos s-au botezat și ei; iar după aceea tatăl lor Filoteu a fost hirotonit preot, iar Eustatie hirotonit diacon.

însă n-a trecut multă vreme și au murit părinții acestor sfinți. Și fiind pârâți la Maximian că sunt creștini, au fost bătuți cu toiege și puși la închisoare, în care venind dumnezeiescul înger, i-a dezlegat din legături. A doua zi au fost dați la fiare și, luptându-se cu ele, au rămas nevătămați. Deci, luându-i pe ei Antonie cornitele și ducându-i la Niceea i-a pedepsit cu multe chinuri și după aceea i-a aruncat în temniță, în care iarăși arătându-li-se dumnezeiescul înger i-a ușurat pe ei de durerile rănilor și trupurile lor le-a făcut sănătoase. Acestea văzându-le acel vărsător de sânge, a hotărât asupra lor moarte de sabie. Și venind la locul hotărât spre tăiere, fără de veste și-au dat sfinții sufletele lor lui Dumnezeu, cu pace; iar gealații, cuprinși de frica tiranului, le-au tăiat capetele, moarte fiindu-le trupurile.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Teoctist mărturisitorul și Patriciul, ce a fost famen, în zilele Teodorei Augusta, împărăteasa, în anii 829.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmosul:

«N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului. Ci groaza focului bărbătește călcând-o, se bucurau cântând. Prealăudate, Doamne al părinților și Dumnezeule, binecuvântat ești».

Ca pe un soare purtător de lumină te-au primit înăuntru în Biserica cea sfântă pe tine, ceea ce ai strălucit rază de mântuire marginilor, curată Fecioară, care aveai să fii Biserică preasfântă Fiului lui Dumnezeu.

Bateți din palme toți, văzând pe ceea ce nu știe de nuntă purtând semnele mântuirii. Căci cu mână de înger s-a hrănit, ceea ce avea să nască, în chip tainic pentru noi, Pâinea cea cerească.

Toate sufletele drepților cele de dedesubt te-au binevestit și mai înainte te-au arătat pe tine, porumbiță de aur, care porți încetarea potopului celui înțelegător și în Sfânta Sfintelor cu dreaptă credință ai dănțuit.

Ca o frumoasă pe Cel frumos ai născut, Care urâțenia noastră a întors-o la chipul cel dintâi, Fecioară cu totul fără prihană, Căruia și cântăm: Doamne, al părinților și Dumnezeule, binecuvântat ești.

Alt Canon, al Sfântului Grigorie

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Cu vărsările lacrimilor focul păcatului ai stins, și izvorăști apa nepătimirii și curatele izvoare ale tămăduirilor, celor ce cântă, Grigorie: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri.

Cu căruță de văpaie a cinstitei dragoste și a desăvârșirii suindu-te, la înălțime te-ai ridicat, întru care ți-ai agonisit viața ta, de Dumnezeu înțelepțite, strigând: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri.

Alinat-ai valurile patimilor cu stările la priveghere și adormind cu somnul cel cuvenit drepților, la lumină ai trecut, Părinte Grigorie, strigând: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri.

A Născătoarei:

Pe mine cel ce sunt mort prin păcat și pierit, ceea ce ai născut viața, curată Fecioară, înviază-mă și mă mântuiește și din gheenă mă scoate pe mine, cel ce cânt: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri.

Alt canon, al Sfântului Proclu Irmos: Pe tine te cunoaștem...

Trupul și mintea și sufletul ai curățit cu lepădarea patimilor, Ierarhe Proclu înțelepte; de acolo ai învățat pentru Dumnezeu, Cel ce a luat trup și suflet și minte, Care s-a născut din Fecioară fără schimbare, ca să ne mântuiască pe noi.

Foc înțelegător în gândurile tale aprinzând, ai ars eresul cel plin de uscăciune și putred al răucredinciosului Nestorie. Pentru aceasta ție ne rugăm, desfătările noastre cele pline de uscăciune, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu arzându-le, curățește-ne pe noi.

Slavă...

Tu către Hristos dobândind îndrăznire, sfinte, roagă-L ca de toată primejdia să se mântuiască cei ce laudă pe pământ cu cântări mărită pomenirea ta și care cântă lui Dumnezeu celui lăudat, Proclu minunate.

Și acum..., a Născătoarei:

Porți pe Dumnezeu cel înfășurat cu trup în brațele tale, Curată, ca un scaun de Heruvimi, pe Cel ce poartă toate cu cuvântul puterii, Căruia cântăm și zicem: Lăudat și preaslăvit este Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a:

Irmosul:

«Ascultă, pruncă Fecioară curată, să spună Gavriil voia Celui Preaînalt cea de demult adevărată: Fii gata spre primirea lui Dumnezeu; că prin tine, Cel necuprins cu oamenii va să petreacă. Pentru aceasta și bucurându-mă strig: Binecuvântați, toate lucrurile Domnului, pe Domnul».

Ascultă și înțelege, bătrânule înțelepte Zaharie, Ana a zis: Cu voia lui Dumnezeu pe această Pruncă curată, ce o am, cu suflet voios o primește; că printr-însa va să fie mântuirea, și în Templul cel sfânt du-o pe ea, strigând: Binecuvântați, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Binecuvântat este singur Domnul, strigat-a preotul; intrările vieții acum lămurit le arată nouă, văzută făcând cămara care a încăput pe Dumnezeu; întru care vrea să locuiască Hristos, împăratul a toate, către Care tot pământul strigă: Binecuvântați, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Iată, bătrânule preaînțelepte, a zis Ana cu evlavie: Pe această preabună Pruncă, pe care mi-a dat-o Dumnezeu, în chip strălucit primește-o și proorocește că singură va să aducă în ființă propovăduirile, cu care proorocii strigă: Binecuvântați, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Acum am cunoscut prealămurit, femeie, a zis înțelepțește bătrânul, că pom răsare în mijlocul Templului, care va înflori cu adevărat dumnezeiască Roadă, Care va aduce în Rai pe oamenii cei goniți în stricăciune, care vor striga cu bucurie: Binecuvântați, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Cuvânt de tăinuiri nespuse a zis luminat bătrânul sufletului tău, Pruncă preacurată: Acest templu dumnezeiesc vei locui; că, de înger fiind hrănită, pe îngerul sfatului celui mare vei naște, căruia îi cântă: Binecuvântați, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Glasul lui Gavriil cântăm ție cu bucurie, Fecioară curată: Bucură-te, ceea ce singură ești pricina bucuriei tuturor. Bucură-te, curățirea sufletelor, ceea ce ai născut curățirea noastră și răscumpărarea noastră a celor ce cântăm Lui: Binecuvântați, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Alt Canon, al Sfântului Grigorie

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu slujindu-te stăruitor, ai luat, preafericite, ceea ce ai cerut cu credință. Că noaptea dormind tu, arătându-se ție îngerul, sabie de foc ți-a dat, care ți-a tăiat patimile inimii, și cu foc fără materie te-a curățit, și cu mărire te-a luminat în chip tainic.

Ca un soare cu totul luminos, cu înțelegere te-ai ridicat strălucit cu lumina virtuților și cu strălucirea minunilor, Grigorie, luminând împrejur tot pământul și luminând pe cei ce cântă cu dreaptă credință: Tineri, binecuvântați, preoți, lăudați, popoare, preaînălțați pe Hristos în veci.

Cântare îngerească ai auzit, Grigorie, încă umblând în muritorul tău trup; din care simțirile sufletului lămurit îndulcindu-ți, sfânt și luminos te-ai cunoscut, strigând pentru Stăpânul: Preoți, binecuvântați-L, popoare, preaînălțați-L întru toți vecii.

A Născătoarei:

Ceea ce pe Judecătorul și Domnul mai presus de cuvânt L-ai născut, pe Acesta, ca pe un Fiu al tău, Preasfântă, roagă-L: în ceasul Judecății, de osândă și de foc, și de întunericul cel neluminat, și de scrâșnirea dinților, să izbăvească pe cei ce cântă întru credință, cu bunăcuviință: Popoare, preaînălțați pe Hristos în veci.

Alt Canon, al Sfântului Proclu

Irmos: în cuptor tinerii...

Ca într-o topitoare strălucind de lumină, slăvite, cu nevinovăția patimile trupului curățindu-ți ca pe aur, tuturor ai strălucit cântând: Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudați și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cu organul cinstitei tale limbi, fericite, veselindu-se de glas Biserica, pogorârea cea mântuitoare a lui Dumnezeu pe pământ o cântă, tuturor glăsuind lămurit și strigând: Pe Tine Te preaînălțăm, Hristoase, în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Alăută dumnezeiască te-ai arătat cu adevărat, vestire glăsuind celor ce primesc cu credință întruparea lui Dumnezeu cea mântuitoare pentru noi, dumnezeiescule Proclu, cu credință strigând: Pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Păzind Stăpânul semnele fecioriei tale nestricate, Fecioară, a ieșit Hristos din tine mai presus de înțelegere, ca să mântuiască pe cei ce strigă: Pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.

«În cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credințe, mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântați, toate lucrurile Domnului, pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii».

Cântarea a 9-a:

Irmosul:

«Tot neamul pământesc să salte cu duhul fiind luminat și să prăznuiască firea minților celor fără de trup, cinstind sfântă Intrarea în Templu a Maicii lui Dumnezeu, și să strige: Bucură-te, preafericită Născătoare de Dumnezeu curată, pururea Fecioară».

Iată muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, cu făclii luminoase înăuntru întru cele sfinte este adus, din care piatra s-a tăiat și capiștele și chipurile cele demonice le-a zdrobit și pe oameni, în locul acelora, îi face biserici și locașuri cinstite.

Juratu-S-a Domnul, și acum a împlinit, dându-ne nouă din seminția lui Iuda pe pururea Fecioara, din al cărei pântece a răsărit Pomul vieții, Care mântuiește de mâncarea cea aducătoare de moarte pe cei ce s-au supus căderii prin mâncare și au fost furați cu amăgirea șarpelui.

Cu gură luminoasă Ana a strigat în Templul lui Dumnezeu: Ție închin pe această Pruncă, pe care mi-ai dat-o, Stăpâne! Din care, pentru milostivirea cea negrăită, purtător de trup arătându-Te, vei mântui lumea pe care ai zidit-o. Mărește-o pe dânsa ca pe o maică a Ta.

Iată, a luminat ziua mântuirii celor ce erau în noaptea celor cumplite; ușa cea cerească, deschizând ușile Bisericii, cu făclii este adusă înăuntru întru cele Sfinte, să fie hrănită de sfântă putere, spre a sta locaș sfânt lui Dumnezeu.

Luminează, Curată, ochii sufletului meu, ceea ce ai născut Lumina. Ca să nu mă acopere întunericul cel adânc al păcatului, nici să mă acopere adâncul deznădăjduirii, ci însăți pe mine mă mântuiește și mă îndreptează la limanul voii lui Dumnezeu.

Alt Canon, al Sfântului Grigorie

Irmos: Spăimântatu-s-a tot auzul...

Cu sudorile pustnicești ai stins cărbunii păcatului și din cer în chipul focului ai luat har, care nu te-a ars, înțelepte, ci mai vârtos te-a răcorit și cu tăria puternic, împotriva patimilor pe tine te-a arătat.

Ca un trandafir în văile pustniciei ai înflorit, Părinte Grigorie, și ca un crin binemirositor. Pentru aceasta oasele tale izvorăsc mir cu dulce miros din destul. Căci miresme pline de viață sunt și fălcile tale ca niște cupe cu miruri s-au arătat.

Astăzi, împreună cu noi, adunarea îngerilor și a cuvioșilor se veselește, a patriarhilor și a proorocilor, întru pomenirea ta, Grigorie. împreună cu noi prăznuiesc Apostolii, mucenicii, cu care pomenește pe cei ce te cinstesc pe tine cu credință, vrednicule de laudă.

Racla unde zace cinstitul și mult-pătimitorul tău trup har de minuni ne izvorăște nouă, Părinte Grigorie, sfințind sufletele și trupurile noastre, ale celor ce ne îmbogățim cu tine, ocrotitorul și cald sprijinitorul.

A Născătoarei:

Glasul lui Gavriil, noi credincioșii cu bucurie glăsuim către tine: Bucură-te, Raiule, cel ce ai răsărit Pomul vieții. Bucură-te, dezlegarea blestemului, încununarea mucenicilor, lauda cuvioșilor și oamenilor celor dreptcredincioși întărirea.

Alt Canon, al Sfântului Proclu

Irmos: Chipul nașterii tale...

Chipuri și umbre ai trecut și la Hristos-Adevărul ai alergat, născându-te a doua oară prin baia Botezului și preot preasfințit ungându-te. Pentru aceasta, și Născătoare de Dumnezeu ai propovăduit pe ceea ce L - a născut pe El.

Sfințitele obiceiuri și dogmele lui Gură de Aur și râvna cea sfințită a credinței lui cuprinzându-le, fericite, ai vărsat noianul învățăturilor tale, care cu harul usucă curgerile eresurilor.

Slavă...

Potolește cu sfințite rugăciunile tale viforul cel ridicat asupra noastră și alungă întunecarea ispitelor și toată răutatea oamenilor, ca cel ce ai îndrăzni re spre Mântuitorul și Dumnezeul nostru.

Și acum..., a Născătoarei:

O, minunile tale cele mai presus de minte! Că pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce S-a făcut trup, tu una L-ai născut mai presus de fire, Maică Fecioară, pe Cel ce ține înțelepțește toate cu dumnezeiască voință și le chivernisește.

Irmosul:

«Chipul nașterii tale celei curate l-a arătat rugul cel aprins care nu se ardea; și acum te rugăm să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim neîncetat pe tine, Născătoare de Dumnezeu».

LUMINÂNDA

Sfântului Grigorie Podobie: Privind ucenicii Tăi, Doamne...

Trupul ți-ai supus minții tale și l-ai deprins, de Dumnezeu luminate, cu mare înțelepciune. De unde și înălțându-te, răsplătire ai luat în ceruri cu îngerii, a lăuda pe Mântuitorul tuturor.

Slavă..., a Sfântului Proclu:

Podobie: Cu ucenicii să ne adunăm...

Ca cel ce ai fost întocmai la obicei cu faptele cele bune ale înțeleptului Gură de Aur și următor te-ai făcut scaunului aceluia, mărite Proclu de Dumnezeu propovăduitorule, răsturnând eresul lui Nestorie cel răucredincios, pe Născătoarea de Dumnezeu ai propovăduit-o cu adevărat curată și fecioară; cu care pentru turma ta pe Hristos roagă-L.

Și acum..., a înainte-prăznuirii...

Pe ceea ce este biserică a înțelepciunii lui Dumnezeu și scaun mai înalt decât al Heruvimilor, pe Curata de Dumnezeu Născătoarea, bine o împodobește Zaharia, ca să o primească pe dânsa ușile Templului în Sfânta Sfintelor, și cu noi, cele dinaintea-prăznuirii cântă Fecioarei, din care Hristos Domnul întrupându-Se, lumea mântuiește.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile înainte-prăznuirii, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Veniți, credincioșii, adunându-ne, cu cântări să cinstim pe ceea ce s-a născut în chip minunat din maică stearpă, pe Mireasa lui Dumnezeu, Maica Făcătorului, și cu fecioare și cu făclii să o întâmpinăm, intrând în Templu în cele Sfinte.

Stih: Aduce-se-vor împăratului fecioare în urma ei și cele de aproape ale ei se vor aduce Ție.

Ca niște flori de multe feluri adunând din grădinile cele înțelegătoare ale cuvintelor celor duhovnicești, cununi de laude cu bucurie să împletim Fecioarei și dar după vrednicie să i le aducem înaintea prăznuirii.

Stih: Aduce-se-vor întru veselie și bucurie, aduce-se-vor în Biserica împăratului.

Să se împodobească ușile Templului Domnului și să se deschidă, și pe ceea ce este casa slavei și singura mai presus de ceruri, mai presus de minte, să o primească bucurându-se, și pe Hristos Mântuitorul să-L laude.

Slavă... Și acum..., glasul 1: Alcătuire a lui Gheorghe din Nicomidia.

Să se bucure astăzi cerul de sus și norii veselie să stropească, pentru prealăudate măririle Dumnezeului nostru. Că iată Ușa ce caută spre Răsărit, născându-se după făgăduință din cea stearpă și neroditoare și lui Dumnezeu sfințită fiind spre locaș, astăzi în Templu ca un prinos fără prihană se aduce. Să se bucure David, lovind în alăută, că zice: Aduce-se-vor împăratului fecioare în urma ei, cele de aproape ale ei se vor aduce. înăuntru, în cortul lui Dumnezeu, înăuntrul altarului Lui, să se hrăneacă spre locaș Celui ce S-a născut mai înainte de veci din Tatăl fără stricăciune, spre mântuirea sufletelor noastre.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile înainte-prăznuirii, Cântarea a 3-a și a 6-a pe 8. După Vohod se zice troparul hramului lui Hristos, unde este hram. Și troparul înainte-prăznuirii și al sfinților. Apoi condacul hramului lui Hristos și al Sfântului Grigorie, Slavă... al Sfântului Proclu, Și acum..., al înainte-prăznuirii. Prochimen, glasul 1: Gura mea va grăi înțelepciune... Stih: Auziți acestea toate neamurile... Apostolul zilei și cel de a doua zi. Apoi al Sfântului Proclu din Epistola către Evrei (7, 26-8, 2): Fraților, un astfel de Arhiereu se cuvenea... Aliluia; glasul 1: Gura dreptului grăiește înțelepciune... Asemenea și Evanghelia zilei și cea de a doua zi, și a sfântului, de la Ioan (10, 9-26): Zis-a Domnul: Eu sunt ușa...

CHINONICUL

întru pomenire veșnică va fi dreptul; de auzul rău nu se va teme.

TOT IN ACEASTA ZI

Slujba Preacuviosului Părintelui nostru Grigorie Decapolitul, care s-a pus cu priveghere.

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile Sfântului Grigorie, pe 4, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

în cereștile locașuri cu veselie locuind... (de două ori).

Cu secera rugăciunilor, Părinte Grigorie...

Vas al virtuților te numim pe tine, cuvioase... (Caută-le la pag. 289).

Slavă..., glasul al 2-lea:

Preacuvioase, lepădându-te de lume și de cele din lume, Evanghelia lui Hristos ai urmat și în taină ai viețuit în pustie ca în Rai. Prin înfrânarea trupului ai omorât desăvârșit șarpele cel ucigaș de oameni. Pentru aceasta, Fericite Grigorie, în ceruri te sălășluiești și dimpreună stai înaintea scaunului lui Hristos Dumnezeu; pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea:

Astăzi Biserica ce a încăput pe Dumnezeu, Născătoarea de Dumnezeu, în Templul Domnului se aduce și Zaharia o primește. Astăzi Sfintele Sfintelor se bucură și ceata îngerilor în taină prăznuiește. Cu care și noi prăznuind astăzi, împreună cu Gavriil să strigăm: Bucură-te, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, Domnul este cu tine, Cel ce are mare milă.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Efratului...

Amăgirile viclenilor demoni biruindu-le cu puterea Crucii, luminat, ai arătat slava lui Hristos, Părinte Grigorie.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui.

Ridicatu-te-ai ca Ilie în car de foc și ai mers, fericite, fără mijlocire la Treime, Grigorie preafericite.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte.

Purtând Crucea Domnului pe mâinile tale, părinte, nălucirile demonilor, Grigorie, le-ai alungat.

Slavă..., glasul al 2-lea:

Podobie: aceeași:

De lumina Treimii săturându-te, părinte, prin împărtășirea cea dintâi, după aceea lumină închipuindu-te, te-ai arătat revărsând raze.

Și acum..., asemenea:

Lumina Treimii a strălucit ție, Fecioară, când a strigat Gavriil către tine: Bucură-te, cea plină de har. TROPARUL sfântului, glasul al 3-lea:

Chip te-ai făcut înfrânării și prin dumnezeiescul Duh pe toți i-ai luminat. Alergarea dreptei credințe o ai săvârșit și cu învățăturile lumea ai luminat și ai mustrat cugetele celor răucredincioși, Părinte cuvioase Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă... Și acum..., al înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea:

Bucurie mai înainte ne încredințează nouă Ana astăzi, rod potrivnic întristării odrăslind, pe singura pururea fecioară, pe care, rugăciunile împlinindu-și, a și adus-o astăzi bucurându-se în Templul Domnului, ca pe ceea ce este Biserica Cuvântului lui Dumnezeu și Maică curată.

Apoi ectenia mică și otpustul.

LA VECERNIA MARE

După obișnuitul Psalm, se Fericit bărbatul... Starea întâi.

citește:

La Doamne, strigat-am... se pun stihirile pe 8: ale înainte-prăznuirii 3, și ale Sfântului Grigorie 5.

Stihirile înainte-prăznuirii, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Fecioarele purtând făclii au petrecut cu bucurie pe pururea Fecioara, proorocind într-adevăr cu duhul ceea ce avea să fie. Că Născătoarea de Dumnezeu fiind Biserica lui Dumnezeu, pruncă fiind, cu strălucire feciorească, a fost adusă la Templu.

După făgăduința cea sfântă, Născătoarea de Dumnezeu și rodul cel lăudat s-a arătat lumii cu adevărat ca cea mai presus decât toți. Aceasta plinind rugăciunea celor ce au născut-o și fiind păzită de Dumnezeiescul Duh, cu bună cinste a fost dusă în Templul lui Dumnezeu.

Cu pâine cerească fiind hrănită, cu credință în Templul Domnului, Fecioară, ai născut lumii pe Cuvântul vieții; Căruia ca o Biserică aleasă și cu totul fără de prihană, ai fost încredințată mai înainte prin Duhul cu taină, Mireasă făcându-te lui Dumnezeu și Tatălui.

Alte stihiri, ale Sfântului Grigorie, glasul al 4-lea:

Podobie: Cel ce de sus ești chemat...

Cu dumnezeiasca lumină fiind strălucit, când ai căutat cu curăția minții și ai ales în locul celor de acum pe cele veșnice ce aveau să fie, atunci foc ai primit în inima ta și, aprinzându-te cu dumnezeiasca dragoste, ai uitat trupul și sângele și spre nevoințele sihăstriei te-ai gătit. Pentru aceasta patimile trupești sufletului tău le-ai supus, părinte preacuvioase (de două ori).

Suindu-te te-ai sălășluit la înălțimea dumnezeieștilor munți și topindu-ți acest smerit trup cu necazurile scârbelor, cu starea la priveghere și cu neîncetatele rugăciuni, Părinte Grigorie, Preabunului împărtășindu-te, te-ai luminat. Și luând harul multor feluri de minuni, tuturor celor ce vin cu credință la racla sfintelor tale moaște, vindecări le dăruiești. Pentru aceasta ca pe un dumnezeiesc făcător de minuni și învățător, pe tine te slăvim (de două ori).

Năvălirile și săgețile demonilor, prin închipuirea rugăciunilor tale le-ai stricat și cu puterea lui Dumnezeu biruință luând asupra lor, slăvite, de aici, părinte, Preabunul ți-a dăruit ție haruri de minuni, prin smerenia inimii tale odihnindu-te. Pentru aceasta și minuni preaslăvite izvorăsc cinstitele tale moaște. Că bună mireasmă te-ai arătat lui Hristos, Grigorie.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Pe cel după chip păzindu-l nevătămat, mintea stăpân ți-ai pus peste patimile cele păgubitoare, și sihăstrește, spre Cel după asemănare, cât este după putință, te-ai suit. Că bărbătește firea silindu-ți, te-ai nevoit a supune pe cel mai rău celui mai bun și trupul să-l faci rob duhului. Pentru aceasta, călugărilor te-ai arătat mai mare cetățean pustiei, povățuitor celor ce bine-călătoresc, îndreptător de fapte bune preaadevărat. Și acum în ceruri oglinzile dezlegându-le, fericite, curat vezi Sfânta Treime, rugându-te fără mijlocire pentru cei ce cu credință și cu dragoste te cinstesc pe tine.

Și acum..., același glas:

Astăzi împreunările credincioșilor adunându-ne, duhovnicește să prăznuim și pe dumnezeiasca fiică Fecioara și de Dumnezeu Născătoarea, care a fost adusă în Templul Domnului, cu bună credință să o lăudăm; pe cea mai înainte aleasă, din toate neamurile, spre salasi ui rea împăratului tuturor, a lui Hristos și Dumnezeului nostru. Fecioare făclii purtând, mergeți înainte, petrecând în duh preacinstit pe pururea Fecioara. Maicilor, întristarea toată lepădând, cu bucurie împreună urmați celei ce s-a făcut Maică lui Dumnezeu și solitoare de bucurie lumii. Toți împreună cu bucurie, împreună cu îngerul, bucură-te să strigăm celei pline de har, care pururea se roagă pentru sufletele noastre.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei și

PAREMIILE

De la înțelepciunea lui Solomon, citire:

(III, 1-9)

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele. în ochii celor fără de minte, drepții sunt morți cu desăvârșire și ieșirea lor din lume li se pare mare nenorocire. Și plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace. Chiar dacă, în fața oamenilor, ei au îndurat suferințe, nădejdea lor este plină de nemurire. Și fiind pedepsiți cu puțin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare și i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, așa i-a lămurit, și ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua răsplătirii și ca niște scântei care se lasă pe miriște, așa vor fi. Judeca-vor neamurile și stăpâni vor fi peste popoare și Domnul va împărați întru ei, în veci. Ei vor înțelege adevărul, ca unii care și-au pus încrederea în Domnul; cei credincioși vor petrece cu El în iubire, căci harul și îndurarea sunt partea aleșilor Lui.

De la înțelepciunea lui Solomon, citire:

(V, 15-23; V I, 1-3)

Cei drepți vor fi vii în veacul veacului și răsplata lor este la Domnul și Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăția frumuseții și cununa cea strălucitoare, căci E1 îi va ocroti cu dreapta Sa și cu brațul Său; asemenea unui scut, îi va acoperi. El va face arme din mânia Sa și cu ele va întări făptura mâinilor Sale ca să răsplătească vrăjmașilor. Din dreptate, El își va face platoșă și din judecata cea nefățarnică își va face coif. Din sfințenia Sa va face pavăză nebiruită; iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascuțită și lumea va porni război împreună cu El împotriva celor fără de minte. Săgețile fulgerului Său vor porni bine îndreptate și vor lovi în țintă, zburând din arcul puternic încordat al norilor. Mânia Lui, ca o praștie, va azvârli noian de grindină; apele mării se vor întărâta asupra lor și râurile îi vor îneca vijelios. Duhul puterii dumnezeiești se va ridica împotriva lor și ca viscolul îi va vântura. Astfel, fărădelegea va aduce pustiire pe pământ și răutatea va răsturna scaunele celor puternici. Ascultați deci, regilor, și înțelegeți, luați învățătură, voi, care judecați marginile pământului. Băgați în urechi, voi cei ce stăpâniți peste mulțimi și care vă mândriți cu mulțimea popoarelor voastre. Pricepeți că stăpânirea vi s-a dat de la Domnul și puterea de la Cel Preaînalt, Care va cerceta faptele voastre și va pune la încercare gândurile voastre.

De la înțelepciunea lui Solomon, citire:

(IV, 7-15)

Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă. Bătrânețile cinstite nu sunt cele aduse de o viață lungă, nici nu le masori după numărul anilor. înțelepciunea este la om adevărata căruntețe și vârsta bătrâneților înseamnă o viață neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit și, fiindcă trăia între păcătoși, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înșelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Căci vraja viciului întunecă cele bune și amețeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând la desăvârșire, dreptul a apucat ani îndelungați. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-L scoată din mijlocul răutății. Neamurile văd, dar nu pricep nimic și nu-și bat capul cu așa ceva, că adică harul lui Dumnezeu și mila Lui sunt cu aleșii Săi și că poartă grijă de sfinții Săi.

LA LITIE

Stihira hramului și stihirile sfântului,

glasul 1:

Fericite părinte, cine va spune pătimirile tale cele din sihăstrie? Și va grăi nevoințele tale, luptele cu demonii și petrecerea cea rea, lacrimile și zdrobirea inimii, postirea și golătatea, chinul din pricina gerului și a vânturilor și arsura soarelui? Ai trăit în trup ca cei fără de trup și acum pe toți credincioșii cu pomenirea ta îi veselești. Pentru care roagă-te lui Hristos să-i izbăvească pe dânșii de ispitele celui viclean, Preacuvioase Grigorie, cu rugăciunile tale.

Cele pământești toate ai lăsat, pe cele stricăcioase și trecătoare nu le-ai luat în seamă. Cu poruncile lui Dumnezeu luminându-ți sufletul, Fericite Grigorie, împodobitu-te-ai cu strălucirea minții și în pustie ai voit a te sălășlui. Ai iubit cu totul pe Hristos, Care, venind împreună cu Tatăl și cu Duhul, locaș a făcut întru tine; și har de vindecări și de minuni ai primit, a izgoni duhurile cele viclene. Că te-a proslăvit pe tine Hristos Dumnezeu, pe Care roagă-L, preacuvioase, să mântuiască sufletele noastre.

De petrecerea cea împreună cu îngerii și de lumina vieții veșnice și de viața celor din lumină aducându-ți aminte, din lume ai fugit și Crucea ta cu bucurie luând, Grigorie, ai urmat Celui ce S-a răstignit pentru tine și, prin arătare de înger, biruință asupra demonilor ai luat, preamărite, minuni săvârșind și acum în lumina sfinților te veselești. Pentru aceasta pomenirea ta mărim și ne rugăm ție: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Preacuvioase Părinte Grigorie, din pruncie cu osârdie spre fapte bune nevoindu-te, te-ai făcut organ al Sfântului Duh și de la Dânsul luând lucrarea minunilor, ai îndemnat pe oameni să urască plăcerile. Și acum cu dumnezeiasca lumină mai curat fiind strălucit, luminează și gândurile noastre, ale celor ce cu credință te laudă pe tine și cu dragoste se închină la sfintele tale moaște.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Cuvioase părinte, glasul Evangheliei Domnului auzind, lumea ai părăsit, bogăția și slava întru nimic le-ai socotit. Pentru aceasta tuturor ai strigat: Iubiți pe Dumnezeu și veți afla har veșnic. Nimic să nu cinstiți mai mult decât dragostea Lui. Ca atunci când va veni întru slava Sa, să aflați odihnă cu toți sfinții; cu ale cărui rugăciuni, Hristoase, păzește și mântuiește sufletele noastre.

Și acum..., glasul al 4-lea;

Veniți credincioșii, pe ceea ce singura este fără de prihană să o lăudăm, pe cea mărturisită de prooroci, în Templu adusă; care mai înainte de veci a fost rânduită a fi Maică și în anii cei mai de pe urmă s-a arătat Născătoare de Dumnezeu. Doamne, pentru rugăciunile ei, dă-ne nouă pacea Ta și mare milă.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn...

Când te-ai rănit cu dragostea lui Hristos, frumusețile lumii ai lăsat și Aceluia, bucurându-te, ai urmat; și cu osârdie pustia ai ajuns și într-însa cu plăcere dumnezeiască bine ai viețuit. Iar acum în mormânt fiind mort, în trup cu lucrare duhovnicească ca un viu te arăți, izvorând minuni și sfințind pe poporul tău, Grigorie de Dumnezeu purtătorule, frumusețea călugărilor.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Arătatu-te-ai vistierie de fapte bune, că pe toți cei ce au pătimit în viață pentru Hristos, cu dragoste aprinzându-te, i-ai cercetat și ridicându-i pe ei cu dumnezeieștile învățături, ai și dorit a te nevoi dimpreună cu dânșii prin credință, dumnezeieștilor îndreptări i-ai asemănat pe dânșii, cărora împărtășindu-te, chip dumnezeiesc te-ai arătat și dimpreună părtaș desfătării.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

Trâmbiță de taină te-ai arătat, prefăcând spre lauda cea duhovnicească pe toți; și surlă de Dumnezeu mișcată, lăudând dumnezeieștile tabere, pe toți sfinții slăvind și biruințele lor propovăduind. Pe cei ce pătimeau pentru sfintele icoane i-ai întărit, că tu din adâncul cuvintelor ai băut din izvoarele cele mântuitoare, care adapă casa lui Dumnezeu.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Șezând în carul cel alergător la cer, minunate, prin înfrânare ai ajuns viața cea desăvârșită a faptelor bune, pustia socotind-o Ierusalimul cel de sus. Și prin nevoințele cele cu durere cu vrednicie plată luând, dimpreună cu începătoriile cetelor cerești te bucuri, fericite, făcându-te veșnicelor bunătăți moștenitor și locuitor al împărăției. Pentru aceasta, purtătorule de Dumnezeu Grigorie, roagă-te Mântuitorului a toate să împace lumea și să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., asemenea:

David mai înainte a glăsuit despre tine, Curată, mai înainte văzând sfințirea Intrării tale în Templu, întru care marginile astăzi prăznuiesc, mărindu-te pe tine, Prealăudată. Că prin tine, ceea ce mai înainte de naștere ai fost fecioară și după naștere ai rămas nestricată, Maică a Cuvântului vieții, astăzi în Templu Zaharia se veselește primindu-te, Stăpână. Și Sfânta Sfintelor se bucură, luându-te pe tine hrănitoarea vieții noastre. Pentru aceasta și noi cu psalmistul strigăm ție: Roagă pentru noi pe Fiul tău și Dumnezeul nostru să ne dăruiască nouă mare milă.

După a doua Stihologie, Sedealna, glasul al 4-lea:

La binecuvântarea pâinilor.

Prin strălucirea credinței celei lucrătoare de lumină, cu adevărat întocmai îngerilor te-ai arătat, Cuvioase Grigorie, arătând bărbăție tare a minții tale, cu postul biruind patimile cele oștitoare. Pentru aceasta și după sfârșit, ca un viu stând înaintea Sfintei Treimi, roagă-te să ne mântuim noi (de două ori).

Troparul sfântului, glasul al 3-lea:

Chip te-ai făcut înfrânării și prin dumnezeiescul Duh... (de două ori). (Caută la Vecernia mică) și Născătoare de Dumnezeu Fecioară... (o dată) și citire a Cuvântului.

Iar de nu va fi priveghere, troparul sfântului, Slavă... Și acum..., al înainte-prăznuirii.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul înainte-prăznuirii (de două ori); Slavă..., al sfântului, Și acum..., al înainteprăznuirii. După întâia Stihologie, Sedealna, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău...

Răsărind ca un soare, preacuvioase, de departe strălucești raze la toată lumea, făcătorule de minuni mare Grigorie, lauda preacuvioșilor. Pentru aceasta roagă pe Stăpânul tău să lumineze sufletele noastre, ale celor ce te lăudăm pe tine, de Dumnezeu înțelepțite, părintele nostru (de două ori).

Slavă... Și acum..., a înainte-prăznuirii:

Roadă drepților cea sfântă, a lui Ioachim și a Anei, se aduce lui Dumnezeu în Templu, cu trupul pruncă fiind hrănitoarea vieții noastre, pe care a binecuvântat-o sfințitul Zaharia. Pe aceasta toți, ca pe Maica Domnului, cu credință să o fericim.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Slavă... Și acum..., a înainte-prăznuirii:

Mai înainte de zămislire, Curată, te-ai sfințit lui Dumnezeu și, născându-te pe pământ, ai fost adusă acum dar Lui, plinind făgăduința părintească, în dumnezeiescul Templu. Ceea ce ești cu adevărat dumnezeiască Biserică, din pruncie Curată cu făclii luminoase petrecută fiind, te-ai arătat locaș Luminii celei neapropiate și dumnezeiești. Mare este cu adevărat mai înainte mergerea ta, ceea ce una ești dumnezeiască Mireasă și pururea Fecioară.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Curățindu-ți întunericul patimilor și luând poruncile lui Hristos, cu adevărat ca o lumină în post ai strălucit. Și trupul ți-ai omorât, iar cu duhul ai trăit, cursele vrăjmașului, fericite, că lean du-le. Pentru aceasta și puterilor îngerești celor de sus, cu harul Duhului, Părinte Grigorie, dimpreună părtaș te-ai făcut, iar acum roagă pe Hristos Dumnezeu iertare de păcate să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta (de două ori).

Slavă... Și acum..., a înainte-prăznuirii:

Podobie: Porunca cea cu taină...

Să se bucure David scriitorul de cântări și să dănțuiască Ioachim împreună cu Ana, că rod sfânt dintr-înșii a ieșit, Maria cea purtătoare a Luminii, dumnezeiasca făclie. Și intrând ea în Templu, s-a bucurat văzând-o fiul lui Varahie și a binecuvântat-o și, bucurându-se, a strigat: Bucură-te, minune a toată lumea.

Apoi Antifonul cel dintâi al glasului al 4-lea:

PROCHIMEN, glasul al 4-lea:

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Stih: Miluiește-ne Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale curățește fărădelegile noastre.

Și stihira, glasul al 6-lea:

Preacuvioase Părinte Grigorie, în tot pământul a ieșit vestea nevoințelor tale, pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele demonice ai pierdut și ai ajuns cetele îngerești, a căror viață fără prihană ai urmat; iar acum îndrăznire având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

CANOANELE

Al înainte-prăznuirii cu Irmosul pe 6 și ale sfântului două pe 8.

Canonul înainte-prăznuirii și cel dintâi al sfântului.

Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Alt Canon, al Preacuviosului Grigorie

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.

Cântarea I, glasul 1:

Toată suflarea să laude pe Domnul...

Evanghelia de la Matei:

în vremea aceea mers-au după Iisus popoare multe...

Psalmul 50, Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile cuviosului Tău Grigorie, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Alcătuire a Sfântului Macarie.

Irmos: Hristos Se naște, slăviți-L...

Purtătorule de Dumnezeu, roagă pe singurul Dătător de bine să fie milostiv nouă, celor ce prăznuim întru tot sfântă pomenirea ta și cere iertare de păcate, ca întru laude Domnului să cântăm, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Cel ce toate le vede, văzând viața ta cea îngerească, a ascultat rugăciunile tale și înger trimițând, sabie de foc ți-a dat, tăindu-ți patimile inimii. Pentru aceasta cu negrăită slavă cânți, întru veselie: Domnului să-I cântăm, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Slavă...

Cu căldură ai alergat la Dumnezeu, dorind de mărirea cea fără de moarte, Părinte Grigorie, de tot pe tine te-ai sfințit, cu viață fără prihană și cu înfrânarea și cu luminată inimă; și neîncetat întru veselie lauzi: Să cântăm Dumnezeului nostru căci cu slavă S-a preaslăvit.

Și acum..., a Născătoarei:

Toiagul lui Aaron cel înfrunzit, rădăcina ce a crescut din lesei mai înainte au închipuit, Preacurată, Floarea lumii, care a răsărit pe Dumnezeu întrupat. Pe Care roagă-L neîncetat, pururea Fecioară, pentru noi cei ce alergăm la tine.

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a:

Irmos: Fiului Celui născut...

Viețuind pe pământ viață întocmai ca a îngerilor, întocmai ca și îngerii ai aflat lumina și, ca dânșii, părtaș lor te-ai făcut; cu care dimpreună pururea te bucuri și ca un dumnezeiesc prooroc și ca un întâistătător al călugărilor, strigi: Sfânt ești, Doamne!

Balaurul cel viclean cumplit se sălbăticise asupra ta, părinte, dar prin rugăciunile tale a pierit ca Aviron, pentru că dumnezeiescul har duhovnicesc te umbrește în chip nevăzut pe tine, întru tot fericite, multora dând vindecare, Grigorie, de Dumnezeu înțelepțite.

Slavă...

Pe Hristos, ca pe Făcătorul și Domnul, de Care toate se înfricoșează și se cutremură, întru tine L-ai câștigat; pe Hristos în inima ta L-ai purtat, pe Hristos în tine L -ai avut grăitor, cu puterea Lui duhurile cele necurate le-ai certat, părinte, și toate s-au supus ție, ca unui ucenic vestit al Lui.

Și acum..., a Născătoarei:

Cămară preacurată mai presus de cuvânt a întrupării Cuvântului și casă împărătească de taină și scaun drept te numim și te mărturisim pe tine. Și, bucurându-ne de nașterea ta, te mărim, Marie, Mireasă a lui Dumnezeu.

Condacul și Icosul înainte-prăznuirii

(Caută înapoi la pagina 299).

SEDEALNA Sfântului Grigorie,

glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cu dumnezeiască strălucire fiind luminat, ai depărtat întunericul patimilor celor de suflet păgubitoare, Grigorie pururea mărite, și înălțându-te spre înălțimea nepătimirii cea preacurată, ai revărsat cu strălucire raze de tămăduiri, sălășluindu-te întru lumina cea neapusă a împărăției lui HristOS (de două ori).

Slavă... Și acum..., a înainte-prăznuirii, glasul 1:

Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Lăudați, fecioarelor, maicilor, mai înainte prăznuiți, popoare, cu cântări slăviți, preoți, binecuvântați pe Preacurata Maica lui Dumnezeu, căci cu trupul mai înainte fiind încă pruncă în Templu a fost adusă, ca o Biserică a lui Dumnezeu preasfântă. Pentru aceea, praznic duhovnicesc săvârșind, să o lăudăm pe dânsa, ca pe folositoarea neamului omenesc.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Toiag din rădăcina lui lesei...

Poruncile Aceluia ai păzit, pentru Care de nimic toate le-ai socotit; luminându-te cu dragostea lui Hristos, frumusețile lumii le-ai lăsat, de gâlcevile lumii ai fugit și la pustie ajungând, de la Domnul, părinte, te-ai învățat. Limanul cel mai presus de lume ai câștigat, fericite Grigorie.

Pom te-ai sădit în valea înfrânării, adăpat cu harul Duhului; iar acum roade de fapte bune și de tămăduiri, înainte pune pomenirea ta, preacuvioase.

Slavă...

Din vârsta tinereților cu nerăutate, cu blândețile și cu smerenia împodobindu-te, iubitor de poruncile lui Dumnezeu te-ai arătat; și mai înainte ai iubit frica Lui, care este începutul înțelepciunii.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu sfințite glasuri pe tine frumusețea lui Iacov te lăudăm, ceea ce ai născut lumii Lumina cea întrupată, Care este din Lumina ce luminează sufletele celor ce prăznuiesc cu dragoste pomenirea sfinților Lui.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Dumnezeu fiind păcii...

Cu lumina Treimii strălucind, preaînțelepte, gândul tău ți l-ai luminat și ai întunecat relele întărâtări ale demonilor, și căscarea gurilor fiarelor și durerile bătăilor ca pe un păianjen le-ai socotit, aprinzându-te cu duhovnicesc foc, părinte preacuvioase, preaminunate Grigorie.

Preacuvioase părinte, înstrăinându-ți gândul de cele pământești, de cereștile bunătăți te-ai lipit, Grigorie, și de acolo ai câștigat prealuminată strălucire, cu curăția făcându-te preot luminat.

Slavă...

Dar de vindecări a multor feluri de neputințe dându-se ție, Părinte Grigorie, pe toți vindeci degrab; și asupra gândurilor celor necurate, înțelepte, Hristos ți-a dăruit putere. Că biruind firea, părinte, te-ai învrednicit darurilor Duhului, Cel mai presus de fire.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Adam, cel ce prin putredul nărav a căzut, l-ai ridicat, Preanevinovată, născând Viața cea ipostatică din pântecele cel fecioresc cu Duhul Sfânt și la dumnezeiasca cea fără de patimă și nestricăcioasa hrană l-ai chemat pe el, Stăpână.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Din pântece pe Iona...

Preabunului Domn ce s-a făcut sărac pentru noi, Părinte Grigorie, dumnezeiește te-ai asemănat; umblând întru cuviință, de neagoniseală te-ai ținut, bogăția bunătăților celor veșnice ți-ai învistierit, din care a răsărit ție, prin dumnezeiescul Duh, înțelegătoare veselie.

Odraslă de înțelepciune, din început iubind frica lui Dumnezeu, ai înflorit în valea înfrânării, preacuvioase, ca un crin bine mirositor, bine înmiresmând în inima noastră, preamărite, cu dumnezeiasca ta viață.

Slavă...

Înstrăinatu-te-ai de moștenire și de rudenii de bunăvoie, de Dumnezeu înțelepțite; Crucea pe umeri luând, fericite, prin înfrânare ai viețuit, Grigorie înțelepte, și te-ai apropiat de Hristos, la Care te-ai și mutat.

Și acum..., a Născătoarei:

Zburdările patimilor tinereților mele potolește-le, Fecioară, și cere ca milostiv și împăciuitor să fie Fiul tău și Dumnezeu acum, Curată, nouă, robilor tăi; și ne păzește pe noi întregi de toate uneltirile celui potrivnic.

CONDACUL Sfântului Grigorie,

glasul al 3-lea:

Podobie: Fecioara astăzi...

Soare luminos pe tine Biserica te cunoaște, care cu podoabele faptelor bune și cu razele tămăduirilor pe toți luminezi, al lui Hristos slujitor. Pentru aceasta prăznuim prealăudată pomenirea ta și cinstim nevoințele tale, preafericite părinte, înțelepte Grigorie.

ICOS

Povățuitorului bisericesc și dascălului și lucrătorului de sfințenie, ca unui tăinuitor al celor negrăite, dimpreună cu un glas strigăm: Cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, deschide-ne nouă buzele și ne învrednicește să grăim cuvintele învățăturilor tale și să lăudăm nevoințele tale. Că tu dimpreună părtaș arătându-te Treimii, ca alt soare luminezi în lume, strălucind cu minunile și cu învățăturile ca Moise, pururea învățându-te în legea Domnului; cu cuvintele și cu fapta te-ai făcut lumină lumii, rugându-te neîncetat pentru toți cei ce te fericesc pe tine, întru tot fericite părinte, înțelepte Grigorie.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Tinerii în buna...

Alergarea postului săvârșind și credința, fericite, păzind, ca cel ce ești plin cu adevărat de înțelegere duhovnicească, de Dumnezeu înțelepțite, cununa dreptății ai luat de la Hristos; și acum te odihnești în locașurile cele luminate, dimpreună cu drepții strălucind, preaslăvite. Dumnezeul părinților noștri, binecuvântat ești.

Una gândind, aceea ce te-a povățuit pe tine la viață, frumusețile lumii le-ai trecut, pentru aceasta moștenirea cea mai presus de lume ai câștigat, pentru care luminează sufletele celor ce te laudă pe tine, Grigorie, învrednicindu-i nespusei luminări și înălțări, strigând: Dumnezeul părinților noștri, binecuvântat ești.

Slavă...

Împovărați fiind de păcate și gârbovi de patimi, la tine, părinte, alergăm, pentru amândouă căutând mântuire. Ci, ca un părinte ales, Stăpânului Hristos roagă-te să ne ridice din prăpăstiile cele păgubitoare de suflet, ca să cântăm cu mulțumire: Dumnezeul părinților noștri, binecuvântat ești.

Și acum..., a Născătoarei:

Curată de Dumnezeu Născătoare, rănile sufletului meu, smintelile și căderile în păcate curățește-le, prefăcându-le spre Izvoarele cele din coapsele nașterii tale și spre repejunile cele ce curg dintr-însele, căci către tine strigăm și la tine alergăm și pe tine te chemăm, ceea ce ești plină de har.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Cuptorul cel răcorit...

Întru mutarea către Hristos, părinte, iubirea cea multă s-a supus ție, ca de demult lui Moise, văzătorului de Dumnezeu. Căruia prin bunătăți asemenea făcându-te, ai despărțit marea patimilor și neoprit ai trecut la pământul făgăduinței, biruind pe cei potrivnici și cântând: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudați-L și-L prea-înălțați întru toți vecii.

Vestea graiurilor tale celor izvorâtoare de miere, preafericite, în tot pământul a ieșit, și razele tale și lumina minunilor și dumnezeieștile arătări ale lucrurilor la marginile lumii au strălucit.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh Dumnezeu.

Racla moaștelor tale, izvor de vindecări s-a arătat, izvorând mir binemirositor, cu care, te rog, spală inima mea, bună mireasmă lui Hristos arătându-mă pe mine; mintea mea o veselește, ca să laud pomenirea ta cea purtătoare de lumină și să cânt: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce peste toate este desăvârșit și cu firea și cu ființa nepipăit, mie pipăit S-a arătat, din tine, cea neispitită de nuntă, cu trup înfășurat. Pe Care cu deadinsul roagă-L să-mi ușureze sarcina fărădelegilor mele și să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine. Preoți, binecuvântați, popoare, preaînălțați pe Hristos în veci.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Taină străină...

Graiurile dumnezeieștilor tale vestiri și învățăturile dumnezeiescului har, ca un fulger grabnic, au înconjurat tot pământul, căci Treimii într-o Unirne și Unimii în Treime a ne închina ne-ai învățat pe noi, Grigorie, propovăduind.

Sfințitu-te-a Domnul din pântece, fericite, și către Dânsul ai îndreptat călătoriile tale. Drept aceea te-ai numărat cu preacuvioșii cei ce dumnezeiește au viețuit, cu care dimpreună te îndulcești de dumnezeiasca slavă, prealăudate.

Slavă...

Asemenea îngerilor viețuind pe pământ, având întru pomenire pe Hristos, Cel ce s-a răstignit pentru noi pe Cruce, viață răstignită ai avut și sfârșit fericit ai luat și împreună-părtaș dumnezeieștii Lui slave te-ai făcut. Ci, ca cel ce dimpreună cu îngerii stai înaintea Lui, roagă-L pentru cei ce cu dragoste laudă pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Emmanuel, Stăpânul a toată făptura, L-ai născut fără stricăciune, rămânând fecioară, și după naștere, Maică fecioară; pe Acela neîncetat roagă-L, de ispitele vrăjmașului să mântuiască pe cei ce scapă sub acoperământul tău.

LUMINÂNDA

sfântului:

Podobie: Privind ucenicii...

Trupul ți-ai supus minții tale și l-ai chivernisit, de Dumnezeu înțelepțite, cu mare înțelepciune. De unde și înalt făcându-te, răsplătire ai luat în ceruri cu îngerii, a lăuda pe Mântuitorul tuturor (de două ori).

Slavă... Și acum..., a înainte-prăznuirii:

Pe ceea ce este Biserică a înțelepciunii lui Dumnezeu și scaun mai înalt decât heruvimii, Preacurata de Dumnezeu Născătoarea, bine o împodobește Zaharia, ca să o primească pe dânsa ușile Templului în Sfânta Sfintelor, și cu noi cântă cele dinaintea-prăznuirii Fecioarei, din care Hristos Domnul întrupându-Se, lumea mântuiește.

LA LAUDE

Stihirile pe 6: ale înainte-prăznuirii 3, și ale sfântului 3.

Stihirile înainte-prăznuirii, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Veniți credincioșii, adunându-ne, cu cântări să cinstim pe ceea ce s-a născut în chip minunat din maică stearpă, pe Mireasa lui Dumnezeu, Maica Făcătorului; și cu fecioare și cu făclii să o întâmpinăm pe ea, intrând în Templu în cele Sfinte.

Ca niște flori de multe feluri adunând din grădinile cele înțelegătoare ale cuvintelor celor duhovnicești, cununi de laude cu bucurie să împletim Fecioarei și dar înaintea-prăznuirii aceleia, după vrednicie, să le aducem.

Să se împodobească ușile Templului Domnului și să se deschidă, și pe ceea ce este casă a slavei și singura mai înaltă decât cerurile, mai presus de minte, să o primească bucurându-se, și pe Hristos Mântuitorul să-L laude. Alte stihiri, ale sfântului, glasul al 4-lea:

Ca un soare prealuminat răsărind, preacuvioase, întru tot sfântă pomenirea ta, raze strălucește lucrarea faptelor tale celor bune, Preafericite Grigorie, luminând simțirile credincioșilor cu lumina minunilor tale. Pentru aceasta dar, prăznuind cu bucurie, lăudăm și cu credință fericim întru tot cinstită pomenirea ta.

Ca un înger viețuind pe pământ, mărite, prin înfrânare topindu-ți trupul tău cu privegherea și aducerea-aminte de moarte, cu osârdie învățându-te, dumnezeiești fapte ai crescut, părinte, și cu mari suișuri la vârful cel dorit, la însuși Hristos, cu adevărat prin aceasta te-ai apropiat.

Patimile trupești prin înfrânare și prin neîncetata rugăciune le-ai omorât, și pe șarpele cel amăgitor cu curgerile lacrimilor tale l-ai înecat, părinte. Și lui Dumnezeu te-ai făcut bineplăcut mai mult decât cei mulți, preaminunate Grigorie. Pentru aceasta cu dumnezeiești daruri te-a împodobit pe tine Iisus, Iubitorul de oameni și Mântuitorul sufletelor noastre.

Slavă..., glasul a 8-lea:

Mulțimile călugărilor pe tine îndreptătorul te cinstim, Grigorie, părintele nostru. Că prin tine pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut. Fericit ești că lui Hristos ai slujit și ai biruit puterea vrăjmașului, cel ce ești cu îngerii împreună-vorbitor, cu drepții și cu cuvioșii împreună-locuitor, cu care roagă-te Domnului să miluiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei, asemenea:

După ce te-ai născut tu, dumnezeiască Mireasă Stăpână, ai venit în Templu Domnului, ca să te hrănești în Sfânta Sfintelor ca o sfințită. Atunci și Gavriil a fost trimis la tine, ceea ce ești cu totul fără prihană, hrană ție aducându-ți. Cele cerești toate s-au minunat, văzând pe Duhul Sfânt întru tine sălășluindu-Se. Pentru aceasta, nespurcată, neîntinată, ceea ce ești în cer și pe pământ slăvită, Maica lui Dumnezeu, mântuiește neamul nostru cu rugăciunile tale.

Doxologia mare. Ecteniile și otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul înainte-prăznuirii, Cântarea a 3-a pe 4, și din Canonul sfântului, Cântarea a 6-a pe 4. Prochimen, glasul al 2-lea: Domnul este tăria mea și lauda mea... Stih: Certând, m-a certat Domnul... Apostolul din Epistola către Efeseni (6, 10-17): Fraților, întăriți-vă în Domnul... Aliluia, Evanghelia de la Matei (11, 27-30): Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Toate-Mi sunt date Mie de la Tatăl...

CHINONICUL

întru pomenire veșnică va fi dreptul; de auzul rău nu se va teme.