TIPIC

LMaMiJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

2026-11-22 — DUMINICĂ

Duminica a 26-a după Rusalii

Sf. Ap. Filimon, Arhip, Onisim și Apfia; Sf. Mc. Cecilia

Ap. Efeseni 5, 8-19 · Ev. Luca 12, 16-21 · glas 8, voscr. 3

Voscreasna 3 — Marcu 16, 9-20

Marcu 16, 9-20

9Și înviind dimineața, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte demoni.

10Aceea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu El și care se tânguiau și plângeau.

11Și ei, auzind că este viu și că a fost văzut de ea, n-au crezut.

12După aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la o țarină.

13Și aceia, mergând, au vestit celorlalți, dar nici pe ei nu i-au crezut.

14La urmă, pe când cei unsprezece ședeau la masă, li S-a arătat și I-a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat.

15Și le-a zis: Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura.

16Cel ce va crede și se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.

17Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi,

18Șerpi vor lua în mână și chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi își vor pune mâinile și se vor face sănătoși.

19Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu.

20Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni și Domnul lucra cu ei și întărea cuvântul, prin semnele care urmau. Amin.

Apostolul — Efeseni 5, 8-19

Efeseni 5, 8-19

8Altădată erați întuneric, iar acum sunteți lumină întru Domnul; umblați ca fii ai luminii!

9Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate și adevăr.

10Încercând ce este bineplăcut Domnului.

11Și nu fiți părtași la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiți-le pe față.

12Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, rușine este a le și grăi.

13Iar tot ce este pe față, se descoperă prin lumină,

14Căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: "Deșteaptă-te cel ce dormi și te scoală din morți și te va lumina Hristos".

15Deci luați seama cu grijă, cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca cei înțelepți,

16Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt.

17Drept aceea, nu fiți fără de minte, ci înțelegeți care este voia Domnului.

18Și nu vă îmbătați de vin, în care este pierzare, ci vă umpleți de Duhul.

19Vorbiți între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului, în inimile voastre,

Evanghelia — Luca 12, 16-21

Luca 12, 16-21

16Și le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din belșug țarina.

17Și el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele?

18Și a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitnițele mele și mai mari le voi zidi și voi strânge acolo tot grâul și bunătățile mele;

19Și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te.

20Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi?

21Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori sieși și nu se îmbogățește în Dumnezeu.

TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026

Sâmbătă seara, la Vecernia mică, toate ale Învierii, din Octoih.

La Vecernia mare (sâmbătă seara), după Psalmul 103, Fericit bărbatul..., toată Catisma. La: Doamne strigat-am..., punem 10 Stihiri: 4 ale Învierii, glas 8, din Octoih, și 6 din Minei (adică 3 ale Apostolilor, glas 2, și 3 ale Muceniței, glas 4, care sunt în Minei la Stihoavnă), Slavă..., a Sfinților, glas 6, din Minei, Și acum..., Dogmatica glasului 8. Vohodul, Prochimenul zilei.

La Litie, prima Stihiră de la Litia Praznicului, Slavă..., Și acum..., de la Litia Praznicului (din 21 noiembrie). La Stihoavnă, Stihirile din Octoih, glas 8, Slavă..., din Minei, glas 2, Și acum..., a Praznicului, glas 2, din Minei.

La binecuvântarea pâinilor: Născătoare de Dumnezeu, Fecioară... (de două ori) și Troparul Praznicului (o dată). De nu va fi Litie: Troparul Învierii, glas 8, al Apostolilor, glas 3: Sfinților Apostoli..., Slavă..., al Muceniței, glas 4: Mielușeaua Ta, Iisuse..., Și acum..., al Praznicului, apoi Otpustul mare: Cel ce a înviat din morți, Hristos...

La Utrenie (duminică dimineață), la Dumnezeu este Domnul..., Troparul Învierii, glas 8, al Apostolilor Slavă..., al Muceniței, Și acum... al Praznicului. După obișnuitele Catisme, Sedelnele Învierii. [În locul Catismei a 17-a se cântă Polieleul (fără Mărimuri)], Binecuvântările Învierii. După Ectenia mică, Ipacoi, Antifoanele și Prochimenul glasului de rând. Toată suflarea... Evanghelia a 3-a a Învierii și: Învierea lui Hristos văzând... Psalmul 50 și Stihira Învierii. Canoanele, pe 14: din Octoih, al Învierii, cu Irmosul, pe 3; al Praznicului, cel dintâi, fără Irmoase, pe 3, și două ale Sfinților, pe 8. Catavasii: Hristos Se naște... După Cântarea a 3-a, Condacul și Icosul Apostolilor, apoi ale Muceniței (de la Cântarea a 6-a), Sedealna Apostolilor, Slavă..., a Muceniței, Și acum..., a Praznicului. După Cântarea a 6-a, Condacul și Icosul Praznicului, și Sinaxarul din Minei. La Cântarea a 9-a se cântă: Ceea ce ești mai cinstită... După Ectenia mică: Sfânt este Domnul..., apoi Luminândele: a Învierii, a 3-a, pe glas 2, Slavă..., din Minei, glas 2 Și acum..., a Praznicului, din Minei, glas 3.

La Laude, Stihirile pe 8 ale Învierii, glas 8, Slavă..., Stihira Evangheliei (Voscreasna) a 3-a, Și acum... Preabinecuvântată ești... Doxologia mare, Troparul glas 8: Înviat-ai din mormânt... Ecteniile și Otpustul mare.

La Liturghie, Fericirile pe 12: 4 din Octoih, 4 de la Cântarea | a Praznicului și 4 de la Cântarea a 3-a a Apostolilor. Apostolul și Evanghelia: ale Duminicii a 26-a după Rusalii; 2. ale Sf. Ap. Filimon. Axionul Praznicului. Chinonice: Lăudați pe Domnul din ceruri... și Paharul mântuirii...

La masă se face dezlegare la pește, untdelemn și vin.

Anuar liturgic și tipiconal 2026Pag. 537–538

Rânduiala (pe scurt)Sursa: 2026 Rânduiala Tipicului — Episcopia Ortodoxă Română din America

Duminica 26-a după Rusalii. Glas 8. Voscr. 3.

Se combină Octoihul cu Mineiul.

Vecernie Mare: Vohod. Litie.

Utrenie: Polieleul, fără Mărimuri. Binecuvântările Învierii. Antifoanele și Ev. Învierii. Catavasiile Nașterii Domnului.

Liturghie: Ap. Efeseni 5,9-19. Ev. Luca 12,16-21.

Axionul Praznicului: Irmosul pesnei 9-a (Intrarea în Biserică).

Rânduiala Tipicului · ROEA 2026Cartea întreagă

Mineiul: 22 noiembrieSursa: Mineiul pe noiembrie, 2005

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: ale Praznicului 3, și ale sfinților 3.

Stihirile praznicului, glasul al 8-lea:

Podobie: O, preaslăvită minune...

O, preaslăvită minune! Acum se însemnează mai înainte cele negrăite ce au să fie, cele închipuite astăzi văzute se arată; că cea care a strălucit Lumina cea dumnezeiască în lume, ca o mireasă este adusă în Templul dumnezeiesc, pe care să o lăudăm ca pe o Biserică prea luminoasă, sfântă și strălucită a Dumnezeirii, a dătătorului de lumină Hristos.

Cu adevărat pârgă bine primită au adus Ioachim înțeleptul împreună cu Ana Celui ce i-a învrednicit să primească rod dumnezeiesc, pe Fecioara Maria, fiica lui Dumnezeu cu adevărat, prin care s-a dezlegat datoria întristării. Pe care să o lăudăm cu dreaptă credință, veselindu-ne. Că aceasta s-a făcut pricină de bucurie pentru toată lumea.

Veniți să alergăm împreună în chip tainic și, luminându-ne cu luminile credinței, să începem înainte acum întâmpinarea Fecioarei. Că lumina intră în Templul lui Dumnezeu, mai înainte logodindu-se în chip lămurit prin Duhul. Căreia să-i serbăm prăznuirea cea plăcută, ospătându-ne toți cu cuviință dumnezeiască la Intrarea ei.

Alte stihiri, ale Sfinților Apostoli, glasul al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn..

Fiind coardă a viei, Mărite Filimoane, ai picurat vin de dumnezeiască cunoștință în sufletele cele aflate în durere și ai veselit inimile cele întunecate de întunericul înșelăciunii și ținute de negura nebuniei idolești. Pentru aceasta cu veselie prăznuim pomenirea ta cea luminată de Dumnezeu.

Cetatea gazenilor te cinstește, că prin tine a văzut lumina cunoștinței, fericite. Iar cetatea colosenilor, având ca o bogăție dumnezeiescul tău trup, culege tămăduirile și harul cel ce izvorăște totdeauna. Pentru aceea, săvârșind noi pomenirea ta, ne apărăm de primejdii, Mărite Filimoane, cu rugăciunile tale.

Cu credință să lăudăm împreună cu cinstita Apfia, și pe înțeleptul ierarh Arhip, cântând pe Filimon și pe Onisim, sfințiții de Dumnezeu propovăduitori, preacinstiții dascăli, care au dezrădăcinat toată înșelăciunea mulțimii de zei cu cuvântul, și au sădit cunoștința adevărului tuturor celor ce cinstesc totdeauna pomenirea lor cu dreaptă credință.

Slavă..., a sfinților, glasul al 6-lea:

Veniți să lăudăm cu un glas pe văzătorii Cuvântului și pe tăinuitorii minunilor Lui: Pe Filimon și Onisim, pe Apfia și pe Arhip, pe apostolii lui Hristos, strigând către dânșii: Bucurați-vă, luminătorii lumii, ocrotitori ai colosenilor. Bucurați-vă, cei ce sunteți locuitori împreună cu îngerii, care ați răsturnat bărbătește rătăcirea idolilor și ați propovăduit pe Mântuitorul Hristos, izbăvind pe oameni din rătăcire. Pentru aceasta, stând acum lângă scaunul Sfintei Treimi rugați-vă să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului, glasul 1, a lui Gheorghe din Nicomidia.

Să se bucure astăzi cerul de sus și norii veselie să stropească, pentru preaminunatele măriri ale Dumnezeului nostru. Că iată, ușa ce caută spre Răsărit, fiind născută după făgăduință din cea stearpă, neroditoare și lui Dumnezeu sfințită fiind, spre locuire, în Templu, ca o jertfă fără prihană este adusă astăzi. Să se bucure David, lovind în alăută, că zice: Aduce-se-vor împăratului fecioare în urma ei, cele de aproape ale ei se vor aduce, înăuntru, în cortul lui Dumnezeu este adusă spre locuire și înăuntrul altarului să fie hrănită pentru Cel ce S-a născut mai înainte de veci din Tatăl fără stricăciune, spre mântuirea sufletelor noastre.

(V EZI) Stihirile Sfintei Cecilia ale Vecerniei s-au pus la Laude.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile praznicului, glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Efratului...

Astăzi ca în chip de psalmi, cetele fecioarelor, făclii aprinzând, cu bucurie deschid calea celei singure cu totul fără prihană.

Stih: Aduce-se-vor împăratului fecioare în urma ei, și cele de aproape ale ei se vor aduce Ție.

Pe' muntele cel cugetător, dumnezeiasca masă, podul și năstrapa, primește-o, proorocule, pe cea singură fără prihană.

Stih: Aduce-se-vor întru bucurie și veselie, aduce-se-vor în Templul împăratului.

Ușile altarului deschizându-le, Zaharie, primește, proorocule, dumnezeiasca ușă a lui Dumnezeu, pe cea pururea Fecioară.

Slavă..., a sfinților, glasul al 2-lea:

Veniți, adunarea credincioșilor, cu cântări de laude să lăudăm pe sfânta odraslă a colosenilor, pe păstorul gazenilor. Bucură-te, strigând lui, apostole mărite, care cu cuvintele tale cele de Dumnezeu înțelepțite ai întors pe oameni către dumnezeiasca cunoștință, vânând sufletele lor către calea pocăinței. Bucură-te, că ai preaiubit pe sfinți, pentru Hristos Dumnezeu, Filimoane prealăudate. Pentru care și Pavel, scriind ție, te cinstește cu laude, mărturisindu-te pe tine, odihna celor dinăuntru ale lor. Și acum, în ceruri stând, înaintea scaunului împăratului a toate, Dumnezeu, cere nouă curățire de păcate și mare milă.

Și acum..., a praznicului, asemenea: Astăzi în Templu se aduce Fecioara... Caută înapoi la Laudele praznicului.

TROPARUL apostolilor,

glasul al 3-lea:

După a doua Stihologie, Sedealna, glasul 1:

Sfinților Apostoli, rugați pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.

Podobie: Mormântul Tău...

Slavă... Și acum..., al praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., troparul Praznicului, de două ori. Slavă..., al sfinților, Și acum..., iarăși al Praznicului.

Să cinstim, credincioșilor, cu un glas, slăvită pomenirea cinstiților Filimon, Onisim, Arhip și Apfia, strigând către dânșii: Dumnezeieștilor propovăduitori și slujitori ai Cuvântului, mântuiți cu rugăciunile voastre sufletele noastre de veșnica muncă.

Slavă..., glasul al 4-lea: După întâia Stihologie, Sedealna, glasul 1:

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Podobie: Mormântul Tău...

Dumnezeiască făclie luminoasă ai fost pus cetății colosenilor, mărite, sfințite Apostole Filimoane fericite, luminătorule al marginilor lumii.

Pe tine, o, înțelepte, când te-a trimis, mărite, Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, către toate marginile pământului, ca o stea prealuminată, fericite, ai luminat sufletele celor ce zăceau în întuneric și le-ai povățuit la dumnezeiasca cunoștință, Filimoane apostole.

Slavă... Și acum...,

Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Fecioare, lăudați, maicilor, prăznuiți, popoare, preamăriți, preoți, binecuvântați pe Preacurată Maica lui Dumnezeu, căci cu trupul pruncă fiind mai înainte, a fost adusă în Templul ca un locaș preasfințit al lui Dumnezeu. Pentru aceasta, praznic duhovnicesc prăznuind, strigăm ei precum celei ce este întărirea neamului omenesc.

Și acum..., asemenea:

Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Davide, mergi înainte în Templul lui Dumnezeu și, bucurau du-te, primește pe împărăteasa noastră și către dânsa strigă: Intră, Doamnă, în Templul împăratului, intră cea a cărei slavă acoperită se cunoaște; din care miere și lapte are să curgă nouă tuturor, Lumina-Hristos.

După psalmul 50

CANOANELE

Al praznicului cel dintâi cu Irmosul pe 6, și al sfinților 2 pe 8.

Canonul Sfinților Apostoli

Cântarea I, glasul al 2-lea:

Irmos: Veniți, popoare...

Umblând prin locașurile cele cerești cu bucurie, lucrătorule de cele sfinte, dă-mi mie har, celui ce laud cu dumnezeiască insu fiare sfântă pomenirea ta, că tu te-ai mărit.

Cu râurile cuvintelor tale ai adăpat inimile și le-ai gătit a lucra înțelegeri cerești cu credință, fericite Apostole Filimoane, vrednicule de laudă.

Lucrând cu sfințenie sfințita Evanghelie, cu strălucirile Duhului ai luminat sufletele, izbăvindu-le de întunericul nebuniei idolești, înțelepte apostole.

A Născătoarei:

Pe tine, ceea ce ești neîntinată, cu adevărat te-a însemnat de demult dumnezeiasca ceată a proorocilor, cu multe feluri de însemnări, ca pe singura care ai născut pe Stăpânul.

Alt Canon, al sfintei Cântarea I, glasul 1:

Irmos: Hristos Se naște, slăviți-L...

Locaș preasfânt al lui Hristos, sălășluire cu chip de lumină a lui Hristos, Templu preacurat al lui Hristos, mărită și cinstită Muceniță Cecilia, cu rugăciunile tale luminează-ne pe noi cei ce te lăudăm.

Dorind de frumusețea lui Hristos, întărindu-te de dragostea lui Hristos, supunându-te poruncilor lui Hristos, ai devenit moartă pentru lume și pentru toți cei din lume, muceniță cinstită, și te-ai învrednicit de viața cea veșnică.

Slavă...

Purtând suflet neîntinat și trup curat și neprihănit, te-ai făcut mireasă lui Hristos Dumnezeu, Care te păzește curată și fără prihană, muceniță, în veci, în cămara Mirelui cea înțelegătoare, de Dumnezeu fericită.

Și acum..., a Născătoarei:

Roagă-te, Fecioară fără prihană, Domnului și Stăpânului tău neîncetat, să ne mântuim noi robii tăi de stăpânirea patimilor, pe care L-ai întrupat, Preacurată, din sângiurile tale și S-a împărtășit cu noi.

Catavasie: Hristos Se naște, slăviți-L...

Cântarea a 3-a:

Irmos: întărește-ne pe noi întru...

Propovăduind patimile lui Hristos și învierea, ai ridicat ca din mormântul necredinței și al omorârii pe oameni, Filimoane, vrednicule de laudă.

Pe Onisim cel minunat și pe Filimon, pe Apfîa și pe Arhip, pe stelele care luminează marginile pământului, să-i lăudăm cu cântări sfințite.

Curățind puterea cea de vedere a gândului, ați dobândit dumnezeieștile vederi și inimile cele rătăcite le-ați întors spre cunoștință, preasfințiților.

A Născătoarei:

Arătându-te curată și cu totul nestricată, ai primit în pântece pe Dumnezeu Cuvântul, pe Cel ce a curățit firea noastră, care era întinată cu căderile în păcate, Fecioară.

Alt Canon

Irmos: Fiului, Celui născut...

Căutând pe Hristos Dumnezeu, Care S-a întrupat din Fecioară în chip de negrăit, cu cuget curat strigai către Dânsul: După Tine am alergat, Stăpâne, și de dragostea Ta mi-am legat sufletul meu.

Având cămară cerească și zestre stătătoare, ai nesocotit pe cea de pe pământ și pieritoare, ca vremelnică, curată muceniță Cecilia, pentru Hristos păzindu-ți fecioria neîntinată și nemicșorată.

Slavă...

Cu dragostea cea nematerialnică, ai veștejit dragostele cele materialnice, și pe logodnicul tău, cu cuvinte de viață și preaînțelepte, l-ai înduplecat să păzească fecioria împreună cu tine, cu care dimpreună te-ai adunat cu cetele îngerilor, muceniță vrednică de laudă.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ca un pământ nelucrat și ca o vie foarte roditoare, Preacurată, luând în pântece și născând Strugurele cel fără de stricăciune, pe Hristos, din Care curge vinul cunoștinței de Dumnezeu, roagă-L pe Dânsul ca pe un Dumnezeu să ne mântuiască pe noi.

Irmosul:

«Fiului, Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, și mai pe urmă din Fecioară întrupat mai presus de fire, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înălțat fruntea noastră, sfânt ești Doamne».

Condacul și Icosul praznicului și al Sfântului Filimon, glasul al 4-lea:

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Sfințite apostole al lui Hristos Filimoane, pe cei ce cu credință săvârșesc astăzi preasfântă pomenirea ta, izbăvește-i pe toți de tot felul de ispite și de necazuri.

Icos

Cine va putea lăuda după vrednicie pe cel pe care Pavel, căpetenia apostolilor, preaînălțându-l prin epistolă, îl mărturisește mare întru credința către Domnul, și întru dragostea către sfinți, și odihnă trupurilor acelora, pentru covârșirea milosteniei? Sau cine va binecuvânta durerile, pe care pentru propovăduirea Evangheliei ai suferit, Filimoane apostole, răsturnând înșelăciunea idolească, cea cu rea credință, și întorcând neamurile către dreapta credință, și vitejește nevoindu-te până la sânge. Ci, cu credință prăznuind adormirea ta, strigăm ție: Mântuiește-ne pe noi pe toți de feluri de ispite și de necazuri. cu tine, Cecilia, și, luând cununa biruinței, adu-ți aminte de noi împreună cu el.

Și acum..., a Praznicului, asemenea:

Roadă drepților, a lui Ioachim și a Anei, este adusă lui Dumnezeu în Templul cel sfânt, cu trupul pruncă fiind, hrănitoarea vieții noastre, pe care a binecuvântat-o sfințitul Zaharia. Pe aceasta toți pământenii cu frică, întru credință, să o fericim.

SEDEALNA apostolilor,

glasul al 8-lea:

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Cu plugul cuvântului bine lucrând inimile cele înțelenite, lucrătorule de cele sfinte, le-ai gătit a lucra cunoștința cea dumnezeiască și, surpând capiștile idolilor, ai ridicat biserici întru slava Ziditorului tău, fericite. Pentru aceasta, adunându-ne, mărim sfântă pomenirea ta, Filimoane, în duh luminat sfînțindu-ne și cu un glas strigăm ție: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Sedealna sfintei, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău...

Având pe Hristos Mire adevărat, ai urât dragostea mirelui celui pământesc, și l-ai adus și pe el la Dumnezeu, prin credință pătimind tare împreună

Cântarea a 4-a:

Irmos: Te laud pe tine că am auzit...

Cu puterea Crucii fiind înaripat, ai trecut neviforat noianul cel cumplit al încercărilor vieții, fericite, ocârmuind pe mulți din primejdia mării, către limanul mântuirii, cu har dumnezeiesc.

Luminători luminați pune înainte sfânta cetate a colosenilor pe sfințitul Arhip, și pe Filimon, și pe Ap fia, și pe Onisim cel vestit, care luminează marginile lumii.

Izvorât-a râul cel sfânt al inimii tale, grăitorule de cele dumnezeiești, și au încetat apele și râurile necredinței; iar sufletele cele topite de arsura necunoștinței le-a adăpat cu har.

A Născătoarei:

Te laud, cu adevărat Prealăudată, că ai născut mai pre-

Alt Canon tine, Fecioară, că ai înflorit pe Săditorul a toată lumea. Pe Care roagă-L totdeauna să sădească frica Sa în mințile tuturor binecredincioșilor, Stăpână cu totul fără de prihană.

Irmos: Toiag din rădăcina lui lesei...

Cântarea a 5-a:

Înger luminos stând lângă tine, și dându-ți-se ție păzitor, te-a luminat cu lumină dumnezeiască, izbăvindu-te de tot potrivnicul și păzindu-te nestricată, curată, plăcută lui Hristos cu credință și cu harul, mărită Cecilia. Irmos: Dătătorule de lumină, Doamne... sus de fire pe Dumnezeu Cuvântul. Și mă rog să tămăduiești bolile smeritului meu suflet, ca una ce ești bună, Mireasă a lui Dumnezeu.

Plecându-se sfintelor tale învățături, o, Cecilia!, Valerian cel cu gând viteaz a părăsit întunericul cel foarte adânc, venind cu bucurie către Botezul cel făcut de Dumnezeu și luminându-i-se sufletul, a strălucit cu lumina muceniciei.

Slavă...

Cămara cea de mire ai schimbat-o cu cămara de mire cea curată, pe cea pământească cu cea cerească, ceea ce ești vrednică de laudă, întru care locuiești cu bucurie, luminată cu frumusețile fecioriei și cu razele muceniciei, strălucită Muceniță Cecilia, mireasă a lui Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Toiag odrăslit fără de umezeală te-a închipuit Aaron pe

Văzând pe cei îmbolnăviți de putrejunea relelor nebuniei idolești, odinioară, i-ai vindecat cu cuvântul tău cel lucrător, strălucite Filimoane, fiind tare primejduiți.

Ca un îndreptător nerătăcit, Filimoane, ai arătat căile cele cerești celor rătăciți cumplit și i-ai povățuit a iubi cu cuviință numai calea lui Hristos.

Praznic luminat face Biserica colosenilor cea cinstită a lui Hristos, cu bucurie cinstind pe Sfântul Arhip și pe grăitorul de Dumnezeu Filimon.

A Născătoarei:

Stăpână, mântuiește-ne pe noi care suntem înviforați de furtuna cea cumplită a încercărilor, și de năvălirile barbarilor cele sălbatice, și de împresurările cele rele ale demonilor.

Alt Canon

Irmos: Dumnezeu fiind păcii...

Căutând tu Valeriane baia cea dumnezeiască, ți s-a arătat înger, luminându-ți cugetul și inima cu descoperire de cuvinte sfințite, și învățându-te să te unești cu cetele cele cerești, nevoindu-te pe pământ.

Trimisu-v-a vouă Hristos cununi văzute de trandafir dulce mirositor, căci v-ați păzit cu fecioria și trupul și gândul, și ați fost legați împreună întru dumnezeiescul Duh. Că a lui Hristos bună mireasmă sunteți, prin credință cu adevărat, prealăudaților.

Slavă...

Părăsind rătăcirea cea urâtă Tiburtie, ai primit miros de dumnezeiască cunoștință și cu osârdie ai mers pe calea care duce către viața cea adevărată, crezând cu tot sufletul în Treime și luptând pentru Ea cu toată râvna.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai, Fecioară curată, mai aleasă decât sfinții îngeri, că ai născut pe îngerul Sfatului celui mare, pe Dumnezeu Emmanuel, Care a făcut pe oameni cerești, cu pogorârea Sa, Fecioară, pentru milostivirea Sa cea nespusă.

Cântarea a 6-a:

Irmos: De adâncul greșelilor...

Arătatu-te-ai cer, povestind mărirea cea mântuitoare a Celui ce te-a mărit pe tine și te-a pus în rândul celor șaptezeci de ucenici, preafericite.

Înstrăinându-te de patrie, cu cuvântul tău cel străin ai vânat pe cei înstrăinați de Dumnezeu și i-ai arătat locuitori Sionului, Ierarhe Filimoane.

Strălucind cu sfinte virtuți și lui Dumnezeu slujind în chip deosebit, te-ai suit spre cer, dănțuind împreună cu îngerii, Apfia.

A Născătoarei:

S-a întrupat Cuvântul în pântecele tău și prin îndurarea Sa este cunoscut ca om, ca pe om să-l facă dumnezeu, Fecioară cu totul fără prihană.

Alt Canon

Irmos: Din pântece pe Iona...

Ridicând cu osârdie mâinile către Dumnezeu, au surpat capiștile cele idolești și le-au sfărâmat și îngâmfările demonilor le-au aruncat în adâncul pierzării mucenicii cei foarte tari. Pentru aceea au luat cununile de biruință cuvenite și strălucite.

Miei cugetători fiind, sfinților, nu v-ați îngrozit de pornirile fiarelor, nu ați dat cinste nesocotită demonilor, nu ați adus jertfă de pierzare. Ci mai vârtos pe voi înșivă v-ați adus jertfe curate lui Dumnezeu.

Slavă...

Dorirea de Dumnezeu și dragostea de la inimă, și dumnezeiasca iubire te-a aprins pe tine cu totul și te-a făcut înger cu trup, mărite, că ai plecat cu grăbire grumajii la sabie, și pământul l-ai sfințit cu sângiurile, și văzduhul cu sufletul.

Și acum..., a Născătoarei:

Până la tine se ridica moartea, Fecioară, că ai purtat în pântece pe Hristos viața; pe Cel ce dăruiește celor ce cred cu curăție în El veselia cea nemuritoare și dumnezeiască. Pe Acela roagă-L, Preasfântă Fecioară, să izbăvească pe robii tăi de primejdii.

Irmosul:

Din pântece pe Iona, ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit; și în Fecioară sălășluindu-Se Cuvântul și trup luând, a ieșit păzind-o nestricată. Că Cel ce nu a pătimit stricăciune a păzit-o nevătămată pe ceea ce L - a născut». CONDACUL, Sfintei, glasul al 4-lea:

Podobie: Cel ce Te-ai înălțat...

Pe Cecilia, care s-a făcut mireasă lui Hristos de bună voie și și-a împodobit inima cu virtuți, cu sfântă cuviință să o lăudăm mulțimea credincioșilor. Că ea a rușinat semeția lui Almachie, strălucind ca soarele în mijlocul celor ce o căutau, și după aceea s-a arătat celor de pe pământ dumnezeiesc sprijin, întărind credința, icos început de bună nădejde s-a dat sfinților, a face lucruri minunate, înfricoșătoare și mari, care minuni sunt vrednice a fi de mirare, dimpreună cu care și virtutea fecioarei Cecilia și strălucirea cea neîntinată a ei sunt minunate. Că dezbrăcată fiind, a scăpat de mai-marele întunericului și, alergând spre lupta vrăjmașului, a stat întărită, fără de frică. Și noi, pentru minunea aceasta a lucrurilor ce s-au făcut, adevărat să zicem: Pentru Hristos cu călcâiul a dat în Veliar, întărind credința.

SINAXAR

în această lună, în ziua a douăzeci și doua, pomenirea Sfinților Apostoli din cei șaptezeci, Filimon, Arhip, Onisim și Apfia, cei ce au fost ucenici ai Apostolului Pavel.

Aceștia au fost pe vremea împărăției lui Nero, ucenici fiind Sfântului Pavel, și au mărturisit la Colose, orașul Frigiei, aproape de Laodiceea. Făcând păgânii praznic Artemidei, în Capiștea lor din Colose, sfinții, cu alții creștini dimpreună, lăudau pe Dumnezeu în sfânta biserică. Retrăgându-se ceilalți când au năvălit idolatrii, au rămas numai ei singuri cu Apfia, credincioasă fiind și ea, dorind mărturisirea lui Hristos. Deci, prinzându-i, i-au adus la Androcleu mai-marele Efesului și au fost bătuți de el, dar nesupunându-se a face jertfă la idolul ce se chema de dânșii Mina, i-au îngropat până la brâu și așa i-au ucis cu pietre, săgetați fiind întâi de copii mici cu săgețile. Magnus, din cetatea Antiohiei Pisidiei. Deci fiind prinși, și pe Hristos în priveliște mărturisind și multe chinuri suferind și nevrând a se lepăda de Hristos, li s-au tăiat capetele.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Cecilia și a Sfinților Mucenici Valerian și Tiburtie.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Menignu Piuarul.

Aceștia au suferit pe vremea împărăției lui Diocletian. Cecilia era din Roma, din neam strălucit. Deci măritând-o după Valerian, I-a adus la credința în Hristos și l-a hotărât a petrece în curăție. Iar Valerian a întors pe Tiburtie, care îi era frate bun, și la atâta faptă bună s-a ridicat Tiburtie încât și cu îngerii vorbea în toate zilele. Dar, fiindcă îngropau ei moaștele mucenicilor lui Hristos, au fost pârâți la Tuschie Almachie prefectul cetății și, fiind aduși înaintea lui și mărturisind ei pe Hristos, au fost dați pe seama lui Capelarie Maxim să li se taie capetele. Acesta, după ce a tăiat pe sfinți, văzând îngeri petrecând și purtând ca niște odoare sufletele mucenicilor, a crezut și el. Iar Sfânta Cecilia, fiind băgată într-o baie foarte tare înfierbântată, a fost silită să stea în ea trei zile. Apoi din porunca prefectului i s-a tăiat capul acolo în baie.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Maxim Capelarie, care prin bătaie s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea nevoinței Sfinților mucenici Marcu, Ștefan și a altui Marcu.

Aceștia erau pe vremea împăratului Diocletian și a mai-marelui

Tot în această zi, pomenirea chinuirii Sfântului Mucenic Procopie, cel din Palestina.

Acesta era din colonia Elespontului din cetatea Parios. Și auzind pe oarecare ostași strigând în piață că Nazarineanul Iisus venind noaptea a furat pe cei legați ai noștri, aprinzându-se foarte cu duhul, multă grijă punea ca să câștige mucenicia. Căci în aceeași cetate a Sfântului, mulți mucenici fiind închiși prin închisori de paznici, ușile fiind încuiate, sfinții au fost dezlegați din legături de dumnezeiesc înger și, nefiind găsiți, foarte s-au tulburat mult prigonitorii. Iar Menignu auzind și dumnezeiesc glas chem anei ii-l pe el și îndemna ii du-l către lupte, n-a zăbovit. Ci dând înapoi stăpânilor hainele ce le luase spre înălbire, și poruncile date de tirani rupându-le, a fost bătut cumplit de chinuitori, apoi aruncat la pământ, spânzurat pe lemn, strujit, și degetele picioarelor i s-au tăiat. Deci, adus fiind înaintea tiranilor și nevrând ca să jertfească, a fost osândit la moarte; și fiind lovit de gealat cu sabia, și-a dat Domnului duhul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Avva.

Acesta era din neamul ismaeliților. Lăsându-și el părinții și patria, și bogăția, a urmat unui monah și, luând chipul monahicesc, a petrecut împreună cu monahul câțiva ani. Mai în urmă s-au dus amândoi la marele Eusebie nevoitorul, care adormind întru Domnul, a rămas Awa în locul lui. Și petrecând acolo treizeci și opt de ani, pururea a sporit întru fapte bune, ca și cum atunci ar fi început. încălțăminte pe picioarele lui nu a pus niciodată; mâncarea lui era atât de puțină, încât să dea numai puțină putere trupului; de prisos socotea încă și băutura de apă; fiind încins cu grele lanțuri de fier, prea puțin ședea; iar partea cea mai multă de zi și noapte o petrecea stând drept și făcând rugăciune. Sta și pe genunchi, aducând rugăciuni Domnului; nimeni nu l-a văzut pe el culcat. Iar după ce a fost făcut igumen și proiestos monahilor de acolo s-a arătat pe sine înaintea ascultătorilor frați chip și pildă de înțelepciune și de faptă bună. Așa trăind și multe zile făcându-și, s-a odihnit în Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Hristofor și Eutimia, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Talaleu și Antim, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Tadeu, care, fiind legat de roată și din deal slobozit, s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea chinuirii Sfinților mucenici Agapion, Sisinie și Agapie.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți Părintelui nostru ierarhul și făcătorul de minuni Climent, episcopul Bulgariei cel din Ohrida, care s-a numit și Bulgaro-Chiricos.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: De chipul cel de aur...

Fiind frumoase picioarele tale cele cinstite, Filimoane, ai umblat stăruitor pe cărările Evangheliei, și ai vestit tuturor celor biruiți pacea cea sfântă, și ai împiedicat pornirile demonilor.

Cu lumina cuvintelor tale a fost izgonit întunericul cel adânc al gazenilor; că te-ai făcut între ei lucrător de cele sfinte, ca un preasfințit, păstorind pe toți în chip preaales, Apostole, și învățându-i a cânta: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Pentru întâia oară s-a împărtășit de binele tău cetatea gazenilor. Că te-ai arătat și mai mare scaunului ei, și ierarh mântuitor, ca un arătător de cele sfinte, Filimoane, îndemnând să strige: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Iubind pe Hristos, care a iubit pe oameni pentru milostivire, pe cei ce erau urâți pentru prieteșugul vrăjmașului i-ai făcut prieteni lui Dumnezeu, Filimoane, ca să cânte: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

A Născătoarei:

Puterea celor smeriți și sfeșnic luminos, și dumnezeiască masă, munte și ușă neumblată, scaun lui Dumnezeu și palat, și toiag al lui Aaron și năstrapă de aur ești, Fecioară, care porți pe Hristos, Cel ce este mana vieții.

Alt Canon

Irmos: Tinerii în dreapta credință...

Cuptorul l-au prefăcut tinerii în rouă cu dreapta credință, iar tu, Cecilia, răcorindu-te cu baia Botezului, nu te-ai ars în baia cea arzătoare, strigând: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Tiburtie părăsind rătăcirea, cu învățăturile tale cele nerătăcite, preaînțelepte, se îmbracă cu podoaba nestricăciunii cea dumnezeiască. Și se numără împreună cu pătimitorii lui Hristos, strigând: Dumnezeul părinților noștri binecuvântat ești.

Slavă..., a Treimii:

Mărturisind cu dreaptă credință, pătimitorilor, raza cea în trei sori a Dumnezeirii, ați risipit negura cea cu mulți dumnezei, făcându-vă luminători și luminând cugetele credincioșilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te, strigăm ție, ceea ce ai născut bucuria, Preacurată, și ne-ai izbăvit de blestem, cu mijlocirea ta, Curată, ceea ce ești neispitită de nuntă, pe noi pe toți care cântăm: Dumnezeul părinților noștri binecuvântat ești.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe Cel ce S-a pogorât...

Purtând în inima ta Cuvântul ca pe un sfeșnic luminos, care aprinde pe cei mai de dinainte stinși, pe cei ce zăceau în mult întuneric al necunoștinței i-ai sculat spre ziua cunoștinței de Dumnezeu, mărite.

Sfințita ta mutare către Dumnezeu s-a mărit cu sfințite însoțiri ale Apostolilor și de gândurile celor fără de trup, a căror viețuire ai avut pe pământ, ca un tăinuitor sfințit, Filimoane, grăitorule de cele dumnezeiești.

Picând mir cu miros dulce de sfințite minuni arătat, fericite, ai umplut de miros bun mințile și cugetele cele cu dreaptă credință și patimile cele urât mirositoare le-ai alungat de la cei ce preaînalță pe Hristos, înțelepte Filimoane.

Ca niște stele luminoase împodobesc pururea cu cuviință întărirea Bisericii minunatul Arhip, împreună cu Apfia, Filimon și Onisim, luminând sufletele noastre.

A Născătoarei:

Rai nou ni s-a arătat nouă, cu adevărat, pântecele tău, Curată, odrăslind Lemnul vieții. Și pe cei morți înviindu-i cu roadă lemnului, îi duci iar în rai, Născătoare de Dumnezeu.

Alt Canon

Irmos: Cuptorul cel răcorit...

Cu dumnezeieștile ploi ale minunilor tale speli necurăția patimilor noastre, pe cei topiți de arsura durerilor îi răcorești, cinstită Muceniță Cecilia pururea pomenită, pe cei care strigă cu credință, cântând: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Cu osârdie călduroasă ai intrat în văpaia cea vâlvâietoare, cugetătoare de vitejie, și nu te-a ars nicidecum, ci ai ieșit ca dintr-o baie de nestricăciune, Cecilia, cântând lui Hristos împăratul tuturor: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Năstrapă care porți mana Dumnezeirii te cunoaștem pe tine, Fecioară. Chivot și masă și sfeșnic, scaun al lui Dumnezeu, și cămară și pod care duci către viața cea dumnezeiască pe cei ce cântă: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.

«Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire, că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici focul Dumnezeirii nu a ars pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta, cântând să strigăm: Să binecuvinteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe pe Dânsul întru toți vecii».

Cântarea a 9-a:

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

De răbdarea dumnezeiescului Valerian s-au spăimântat mulțimile îngerilor, că fiind izbit de toiege din toate părțile, mulțime de chinuri a răbdat cu mare tărie, sfărâmând pe vrăjmași și cântând preaales: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Fiind încuviințat întru preasfințita ceată a Sfinților Apostoli, locuiești în ceruri, îndumnezeindu-te cu împărtășirea cea dumnezeiască, și strălucind cu lumină nespusă; și fiind totdeauna plin de bucurie duhovnicească, Ierarhe Filimoane.

Cât este de minunat și cât este de bun obiceiul tău, cât este de frumoasă viețuirea ta, câte este de slăvită adormirea ta, fericite apostole. Cât a fost de luminată ziua în care ai lăsat cele de pe pământ și te-ai suit în sferele cerurilor, veselindu-te.

Astăzi se veselește toată Biserica lui Hristos, săvârșind bucurie de praznic duhovnicesc, întru pomenirea ta. Pe care păzește-o nemișcată cu rugăciunile tale cele bineprimite către Mântuitorul și Dumnezeu, Filimoane preasfintite.

Racla moaștelor tale izvorăște picături de vindecări celor ce merg către ea, fericite Fi limoane Apostole, bolile încetează și sfințește sufletele tuturor celor ce pururea prăznuiesc dumnezeiască pomenirea ta.

A Născătoarei:

Porți pe Cel ce toate le poartă și hrănești pe Cel ce hrănește toate, neștiind nicidecum mijlocirea zămislirii, ceea ce ești cu totul fără prihană. Minunea ta este mai presus de gând, că înfricoșează pe îngerii și pe oamenii care te știu pe tine singură Fecioară, Maica lui Dumnezeu.

Alt Canon

Irmos: Chipul nașterii tale...

Grădină închisă ești, izvor pecetluit, frumusețe păstrată, mireasă aleasă, locaș cu chip luminos, rai bine înflorit și dumnezeiesc al împăratului Puterilor, cugetătoare de Dumnezeu, Cecilia.

Ajuns-ați la limanul cel lin, povara dreptei credințe ați adăpostit-o și cu razele Dumnezeirii celei în trei luminători vă luminați, sfințindu-vă după har, vitejilor pătimitori, pururea lăudați, de Dumnezeu fericiți.

Slavă..., a Treimii:

Părinte și Fiule și Duhule, Treime nedespărțită, dă dumnezeiască luminare celor ce cu credință cer de la Tine iertare de păcate, prin rugăciunile înțelepților Tăi mucenici, ca după datorie neîncetat să Te slăvim.

Și acum..., a Născătoarei:

Firea noastră cea lepădată, prin strălucirea nașterii tale a văzut lumină, ceea ce ești cu totul fără prihană, și a scăpat din noaptea necunoștinței și din tulburarea cea întunecoasă a patimilor. Pentru aceea, ca pe o pricină a mântuirii noastre, pe tine te cinstim.

Irmosul:

«Chipul nașterii tale celei curate l-a arătat rugul cel ce ardea nears. Și acum te rugăm să stingi cuptorul ispitelor cel sălbătăcit asupra noastră, ca să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, neîncetat».

LUMINÂNDA sfinților

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Arătându-vă apostoli și înșivă văzători Cuvântului, Arhipe preasfințite, Filimoane, împreună cu Apfia și cu Mucenița Cecilia, aduceți rugăciune către Ziditorul pentru noi, care cu credință săvârșim sfințită pomenirea voastră, ca să luăm iertare de greșeli și să dobândim milă, că îndrăznind vă punem rugători către Stăpânul.

Slavă... Și acum..., a Praznicului.

Mielușeaua cea fără prihană, Fecioara cea preabună, astăzi intră în chip minunat în Templu și înaintea ei merg cetele celor fără de trup și mulțime de fecioare, pe care a primit-o în brațe sfințitul preot, bucurându-se.

LA LAUDE

Stihirile sfinților pe 6, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Soarele cel slăvit, Iisus Dumnezeul nostru, te-a trimis, ca pe o rază cu multă lumină, la toate marginile lumii, pe tine, Filimoane Apostole, ca să alungi întunericul răutății și să luminezi inimile cele întunecate de necunoștință și de domnia patimilor, sfințite propovăduitorul, preafericite.

Făcutu-te-ai sălășluire curată Treimii, înfrumusețându-ți inima cu strălucirea virtuților, pururea pomenită Apfia, și strălucind cu lumina dreptei credințe mai luminat decât soarele, învățându-te toată taina cea dumnezeiască. Pentru aceea, te veselești împreună cu ceata celor fără de trupuri, ceea ce ești aleasă de Dumnezeu.

Împreună cu Sfântul Filimon, să lăudăm pe Arhip, pe propovăduitorul de cele sfinte, și pe Onisim, ca pe niște ierarhi cugetători de Dumnezeu, ca pe niște mari mucenici, pe înțelepții apostoli și părtași luminării celei de sus, care stau lângă scaunul slavei și ne cer nouă iertare păcatelor.

Alte stihiri, ale sfintei, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Trupul ți l-ai păzit neîntinat, și cugetul neprimitor de desfătări, și te-ai adus pe tine mireasă nestricată Celui ce te-a împodobit și te-a sfințit cu mucenicia, pururea fericită. Pentru aceasta te-a și primit în cămară de mire prealuminată și nestricată, Cecilia prealăudată.

Binemirosindu-te Domnul pe tine, ca pe trandafiri cu mirosuri dulci, în chip vădit vânează prin mijlocirea ta, fecioară cinstită, pe cei doi frați, cuprinzându-i pe ei cu rugăciunea ta cea neîncetată. Pentru aceea, părăsind credința cea învechită a rătăcirii, s-a învrednicit de Mirele cel dumnezeiesc, Care pentru nespusa Sa bunătate S-a născut din Fecioara pruncă.

Averea ai defăimat-o, poftind pe cea cerească, și pe logodnicul tău nu l-ai băgat în seamă, numărându-te pe tine-n cetele fecioarelor, preaînțelepțește. Și te-ai adus pe tine Mirelui celui ceresc, preacinstită, pătimind prea tare și călcând la pământ bărbătește trufia vrăjmașului, podoaba pătimirilor.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Pe trâmbița cea bineglăsuitoare a Preasfântului Duh, pe Filimon Apostolul să-l lăudăm. Căci acesta, limpede propovăduind întruparea Cuvântului lui Dumnezeu, a scăpat de nebunia idolească popoarele cele rătăcite, fii lui Dumnezeu făcându-i. Pe care cu dragoste lăudându-l, să-l rugăm, zicând: Roagă-te pentru noi, cei ce cu credință săvârșim pururea cinstită pomenirea ta.

Și acum..., a Praznicului, asemenea:

După ce te-ai născut tu, dumnezeiască Mireasă Stăpână, ai venit în Templul Domnului, ca să fii hrănită în Sfânta Sfintelor ca o sfințită. Atunci și Gavriil a fost trimis la tine, ceea ce ești cu totul fără prihană, hrană aducându-ți. Cele cerești toate s-au minunat, văzând pe Duhul Sfânt întru tine sălășluindu-Se. Pentru aceasta nespurcată, neîntinată, ceea ce ești în cer și pe pământ slăvită, Maica lui Dumnezeu, mântuiește neamul nostru.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Efratului...

Primește, o Zaharie, înăuntrul templului, pe Sfânta Sfinților, în Sfânta Sfintelor, pe ceea ce este Născătoare de Dumnezeu.

Stih: Aduce-se-vor împăratului fecioare în urma ei, și cele de aproape ale ei se vor aduce Ție.

Din rădăcina lui David ai odrăslit, Fecioară, aducându-ți Gavriil bucurie când striga: Că vei naște pe Dumnezeu, Preacurată.

Stih: Aduce-se-vor întru veselie și bucurie, aduce-se-vor în Biserica împăratului.

Ferice de sfințita și dumnezeiasca însoțire a lui Ioachim și Anei, din care născându-te, Curată, ai fost adusă acum Ziditorului tău.

Slavă... Și acum..., glasul al 4-lea:

Astăzi, Biserica ceea ce a încăput pe Dumnezeu, Născătoarea de Dumnezeu, în Templul Domnului se aduce și Zaharia pe dânsa o primește; astăzi, Sfânta Sfintelor se bucură și ceata îngerilor cu taină prăznuiește. Cu care împreună și noi prăznuind astăzi, cu Gavriil să strigăm: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine, Cel ce are mare milă.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile praznicului, Cântarea I, pe 6. Prochimen, glasul al 8-lea: în tot pământul a ieșit vestirea lor... Stih: Cerurile spun... Apostolul: Din Epistola către Filimon (1,1-27): Pavel, întemnițatul lui Hristos, și fratele Timotei... Aliluia, glasul 1: Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne... Evanghelia de la Luca (10, 1-15): în vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci de ucenici...

CHINONICUL

în tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor.

Mineiul: 22 noiembriePag. 345–362


Versiunea: 0.4.4 · 75ad3a5 / 07.10.2026 - 09:23