SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

E

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6.

Stihirile Sfântului Amfilohie, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn...

Mintea de sine stăpânită și gând de sine stăpânilor ai câștigat asupra patimilor, preafericite; cu bună înțelepciune ai dat stăpânirea la partea cea mai bună, împotriva celei mai rele, cumpănind, părinte, cu cumpăna cea dreaptă. Pentru aceea te-ai făcut cunoscător cunoștinței de Dumnezeu, și de înțelegere dumnezeiască, ierarhe de Dumnezeu insuflate.

Cursele eresurilor le-ai risipit și mrejele le-ai stricat, cuvioase, cu îndreptarea dogmelor și cu teologia cea preaaleasă; fugind și de despărțire și de strâmtorarea cea rea, ai ajuns curând la hotarele dreptei noastre credințe, propovăduind Treimea întru o Unirne a Dumnezeirii.

Cu înțelepciune meșteșugind pe împăratul cel de pe pământ, ai trecut pe fiul său, nebăgând seamă de dânsul, înțelepțește, învățându-l. Că trecând cu vederea pe Fiul lui Dumnezeu fără de închinăciune, avea să se mânie foarte Tatăl, Care mai înainte de veac L - a născut fără de patimă, mai presus de gând neîntrupat, precum însuși știe, cuvioase.

Alte stihiri, ale Sfântului glasul al 8-lea:

Grigorie,

Podobie: O, preaslăvită minune...

Părinte sfințite Grigorie, din scutece ai fost dat lui Dumnezeu, alipindu-te cu voiri neîndoite a toate Făcătorului, și, de la Dânsul luminându-te, ai trecut noaptea patimilor și ai luminat lumină de vindecări și haruri de minuni, gonind boli de mulți ani și duhurile rătăcirii.

Părinte minunate Grigorie, luminându-ți-se gândul curat, cu arătări de lumină, degrab ai trecut marea patimilor cea cu multe valuri și, cu aripi preacurate de nepătimire zburând, ai ajuns unde este nespusa frumusețe cea minunată, rugându-te totdeauna pentru noi, cei care te lăudăm.

Părinte al părinților Grigorie, canonul preoției, icoana curăției, întărirea călugărilor, sprijinul Bisericii, sfeșnic al dragostei, scaun al sfințirii, izvor al minunilor, și limbă de foc, gură dulce grăitoare, vas al dumnezeiescului Duh și rai înțelegător te-ai făcut, de Dumnezeu fericite.

Slavă... Și acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea:

Veniți toți credincioșii, pe cea singură fără prihană să o lăudăm, pe cea mai înainte propovăduită de prooroci și în Templu adusă; care mai înainte de veci a fost rânduită a fi Maică, și în anii cei mai de pe urmă s-a arătat Născătoare de Dumnezeu. Doamne, pentru rugăciunile ei, dă-ne nouă pacea Ta și mare milă.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Praznicului, glasul 1: Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Aduce-se-vor, zice dumnezeiescul părinte David, împăratului fecioare, în Templul Domnului, pe urma ta, Fecioară, dănțuind cu făclii luminoase, și în Sfânta Sfintelor te vor aduce, Curată, ca pe un chivot sfânt al lui Dumnezeu.

Stih: Aduce-se-vor împăratului fecioare în urma ei și cele de aproape ale ei, aduce-se-vor Ție.

Ca niște flori de multe feluri culegând, din grădini înțelegătoare, din cuvintele Duhului, să împletim cu bucurie cununile cele de laudă Fecioarei; și în urma praznicului să le aducem la dânsa, har după vrednicie.

Stih: Aduce-se-vor întru veselie și bucurie, aduce-se-vor în Biserica împăratului.

Să se deschidă ușa dumnezeiescului Templu și să primească înăuntru Ușa cea cerească, și firea oamenilor să prăznuiască, și îngeri să salte, prăznuind în chip luminat împreună cu noi Intrarea Maicii lui Dumnezeu.

Slavă... Și acum..., glasul al 5-lea:

Alcătuire a lui Leon Maistrul.

Strălucit-a zi de bucurie și praznic preacinstit. Că astăzi, cea care era mai înainte de naștere fecioară, și după naștere a rămas fecioară, în Templul sfânt este adusă; și se bucură bătrânul Zaharia, tatăl Mergătorului-înainte, și strigă cu veselie: Apropiatu-s-a nădejdea celor necăjiți, în Templul cel sfânt ca o sfântă, să se sfințească spre sălășluire a împăratului tuturor. Să se veselească Ioachim strămoșul și Ana să se bucure, că au adus lui Dumnezeu, ca pe o junincă de trei ani, pe Stăpâna cea fără prihană. Maicilor, împreună bucurați-vă, fecioare, săltați, și cele sterpe, împreună dănțuiți. Că ne-a deschis nouă împărăția cerurilor cea mai înainte rânduită împărăteasă a toate. Bucurați-vă popoare și vă veseliți.

Troparul părinților, glasul al 4-lea:

Dumnezeul părinților noștri...

Caută la sfârșitul cărții.

Slavă... Și acum..., al Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., troparul Praznicului, de două ori, Slavă..., al sfinților, Și acum..., iar al Praznicului.

După întâia Stihologie, Sedealna Sfântului Amfilohie, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău...

Având cerească minte, de trei ori fericite, ai surpat cu totul cursele rău-credincioșilor, înfruntând cugetarea cea bârfîtoare a eresurilor. Pentru aceasta pe tine, părinte, Biserica după vrednicie te-a făcut începător al păstorilor, în chipul lui Dumnezeu, și rugător preacald.

Slavă... Și acum..., a Praznicului.

Împreună cu Ioachim, și pe Ana, moșii (lui Dumnezeu), să-i fericim toți credincioșii dumnezeiește; căci în casa lui Dumnezeu au dat pe rodul lor, pe Preacurata și Preasfânta Fecioară, într-însa cu cinste a se hrăni, spre locaș Cuvântului celui negrăit.

După a doua Stihologie, Sedealna Sfântului Grigorie, glasul al 4-lea:

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Cu strălucirile cele dătătoare de lumină ale Sfântului Duh, Biserica luminează pe cei ce săvârșesc strălucită adormirea ta, cuvioase părinte, preafericite Grigorie.

Slavă... Și acum..., a Praznicului:

De veselie astăzi lumea toată s-a umplut întru binevestită prăznuirea Născătoarei de Dumnezeu, strigând: Aceasta este cortul cel ceresc. în chip neînțeles, L-ai născut întrupat, ceea ce ești neispitită de nuntă.

Apoi Psalmul 50.

Alt Canon, al Sfântului Grigorie

CANOANELE

Alcătuire a lui Iosif

Al Praznicului cel de al doilea cu irmosul pe 6 și ale sfinților două, pe 8.

Cântarea I, glasul al 8-lea:

Canonul Sfântului Amfilohie

Alcătuire a lui Teofan

Cântarea I, glasul al 4-lea:

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

Fiind luminat cu raza dreptei credințe, cursele eresurilor celor cu credință rea și trufiile lor prea lesne le-ai risipit; în dreapta credință păzește pe cei ce te laudă pe tine, descoperitorule de cele sfinte.

Domnul, Care pururea voiește mântuirea tuturor, te pune pe tine, ierarhe, înainte-povățuitor turmei celei sfinte, văzându-te de tot strălucit și cu cuvântul și cu viața.

Alegând a pătimi după Lege pentru Biserica lui Hristos, te-ai îngrădit pe tine, părinte, cu toată întrarmarea Crucii, și te-ai arătat prin har biruitor și purtător de cunună.

A Născătoarei:

Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl și pururea înființat, Care este de aceeași ființă cu Cel ce L - a născut,

Irmos: Celui ce a sfărâmat...

Cu razele Duhului pururea fiind luminat, sfințite Grigorie, te-ai făcut stea vărsătoare de lumină; luminează-mă pe mine cu totul prin rugăciunile tale, ca să te laud pe tine.

Cel ce cunoaște toate mai dinainte, umplându-ți gândul de har, cu lumini date de Dumnezeu, din scutece te-a sfințit pe tine, fiind casă strălucită cu virtuți dumnezeiești și cu minuni, părinte.

Slavă...

Dormitarea lenevirii lepădând de la genele tale, te-ai arătat sfeșnic de priveghere, purtătorule de Dumnezeu; arătând cu lucrurile că este adevărată numirea ta, Grigorie.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu adevărat te mărturisim pe tine, Doamnă, Născătoare de Dumnezeu, că ai născut pe Domnul negrăit în două firi, și în două voințe cunoscut, Preacurată Fecioară.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Se veselește de tine...

Dumnezeiasca și luminoasa strălucire a dogmelor tale a stins ceata cea nelegiuită a ereticilor, Amfilohie mărite.

Arhiereu făcându-te, fost-ai ca un râu îndestulat de Dumnezeu, ca ape făcătoare de viață, cu care noi dreptcredincioșii ne adăpăm.

Fiind luminat cu străluciri bogate, ți-ai luminat gândul cu cuviința învățăturilor tale, cuvioase.

A Născătoarei:

Sfeșnic strălucitor de lumină și masă cu adevărat hrănitoare de suflete și chivot te propovăduim pe tine, Preacurată, toți credincioșii.

Alt Canon

Irmos: întăritu-s-a inima mea...

Primind Ziditorul osteneala ta cea pentru Dânsul, părinte, te-a adus în pustie la un bătrân, care te-a învățat tâlcuirea a toată Scriptura, Grigorie.

Petrecând toată săptămâna nemâncat, părinte, te-ai hrănit cu mâncare cerească și te-ai adăpat cu ploile lacrimilor tale, dumnezeiește îndulcindu-te.

Slavă...

De la Dumnezeu ți s-a dat belșug inimii, ierarhe, că ai izvorât din destul ape preacurate ale învățăturilor, cu care ai adăpat inimile credincioșilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Graiul propovăduitorilor celor grăitori de Dumnezeu s-a împlinit; că iată Fecioara a născut Prunc tânăr, mai vechi decât Adam și împreună-șezător pe scaun cu Tatăl.

Irmosul:

«Intăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălțatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu, lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmașilor mei; veselitu-m-am de mântuirea ta».

Condacul și Icosul Praznicului

Apoi Condacul Sfântului glasul al 3-lea:

Grigorie,

Podobie: Fecioara astăzi...

Ca un soare mare cu răsăriturile minunilor, luminând Biserica lui Dumnezeu, mântuit-ai cu rugăciunile tale pe mulți oameni. Alungat-ai din turma ta pe cei cu rea-credință. Pentru aceasta te cinstim pe tine, părinte, cugetătorule de Dumnezeu, înțelepte Grigorie.

SEDEALNA Sfântului Amfilohie,

glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Luminatu-s-au marginile întru pomenirea ta, înțelepte, că trupul tău izvorăște izvoare de tămăduiri, Amfilohie strălucite. Pentru aceasta și de toată neputința mântuiești pe cei ce cu credință aleargă către cinstită Biserica ta; pentru care și acum te rogi să ne mântuim noi.

Slavă..., a Sfântului Grigorie, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe înțelepciunea...

Din scutece fiind închinat Domnului, ca odinioară întrutot-strălucitul Samuel, asemenea ai urmat Mântuitorului celui ce te-a chemat pe tine; și curățindu-ți sufletul cu adăogirea de bunuri, cu vrednicie ai luat harul preoției. Pentru aceasta, păstorindu-ți turma la pășunea cunoștinței de Dumnezeu, ai făcut să strălucească în trup lucrările tămăduirilor, Grigorie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Praznicului.

Podobie: Porunca cea cu taină...

Să se bucure David scriitorul de cântări și să dănțuiască Io itch im împreună cu Ana, că rod sfânt dintr-înșii a ieșit, Maria cea purtătoare de lumină, dumnezeiască făclie, și se bucură intrând în Templu; pe care și văzând-o fiul lui Varahie, a binecuvântat-o și, bucurându-se, a strigat: Bucură-te, minune a toată lumea. Al HjrMEITTT

Cântarea a 4-a:

Irmos: Văzându-te Biserica...

Veniți cugetătorilor de Dumnezeu, să săvârșim cu credință sfințita prăznuire a dumnezeiescului și grăitorului de Dumnezeu A nifi lo hie, întărindu-ne cu învățăturile și cu cuvântările lui de Dumnezeu.

Făcându-te aducător de mireasă a Bisericii celei întru Hristos, cu frumusețea cuvintelor ai împodobit-o și cu podoaba dreptei-credințe ai luminat-o, purtătorule de Dumnezeu.

Limba ta cea cuvântătoare de Dumnezeu la toți a vestit în chip luminat puterea cea de tine cinstită a Treimii celei stăpânitoare și a slăvit o Dumnezeire în trei Ipostasuri.

A Născătoarei:

Cort nou te cunoaștem pe tine, Fecioară, și sfințenie curată a Stăpânului tuturor, că ai născut pe Cel cu trup după ipostas, Preacurată.

Alt Canon

Irmos: Auzit-am, Doamne, auzul Tău...

Ca un pământ bun ai odrăslit spic, părinte, cu rod însutit, și cu secera învățăturilor tale ai tăiat părerile ereticilor, celor răucredincioși, arătându-te apărător al sinodului, Cuvioase Grigorie.

Alegerea cea cerească te-a arătat pe tine, arhiereule, slugă lui Dumnezeu, ca să îndreptezi bine turma pe care a câștigat-o Hristos, cu sângele Său, Cel ce a știut mai înainte strălucirea sufletului tău, părinte.

Înfrumusețarea cea cu bunăcuviință a tuturor credincioșilor, Preacurată Maică a lui Dumnezeu spală necurăția sufletului meu, cu rugăciunile tale.

Slavă...

Irmos: Negura sufletului...

Locaș lui Dumnezeu te-ai făcut curățit de întinăciunea patimilor, și stând în Biserică, sfințite, arătat ai primit venirea Duhului, sub chip de porumbiță curată, mărindu-te pe tine Hristos.

Și acum..., a Născătoarei:

Neamul omenesc s-a mântuit cu nașterea ta cea mai presus de gând, Preasfântă Stăpână și cei din întunericul stricăciunii au văzut lumina care a strălucit din pântecele tău, Fecioară, care ești pricina zidirii noastre.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Tu, Doamne, lumina mea...

Luminându-te cu lumina Dumnezeirii celei în trei Sori, ai șezut pe scaunul arhieriei, cugetătorule de Dumnezeu, Amfilohie.

Cu totul te-ai sfințit pe tine lui Dumnezeu și te-ai făcut cuvântător de Dumnezeu cu glas mare, Părinte preafericite Amfilohie.

Praznic de bucurie și preasfințit ne-a sosit nouă, al învățătorului și dumnezeiescului înțelept, care sfințește lumea.

A Născătoarei:

Alt Canon

Cu cuvântul tău ai curățit de boala cea urâtă odinioară pe leprosul cel ce s-a apropiat de tine cu credință. Că de la Dumnezeu ai primit har de minuni, înțelepte, ca proorocul Elisei, gânditorule de Dumnezeu Grigorie.

Deschis-ai cu rugăciunea ta gura și urechile gângavului, fericite, fiind îmbogățit de lucrarea tămăduirilor, Grigorie. Și ai grăit cele tainice ale teologiei, care usucă mările celor fără de Dumnezeu.

Slavă...

Curățindu-te, părinte, de patimile cele pământești, ca Petru, căpetenia Apostolilor, cu umbra ta săvârșeai tămăduiri, vindecând pe cei cuprinși de viforul bolilor celor cumplite.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce n-a părăsit șanurile Tatălui, când S-a întrupat, Se vede în brațele tale, Curată, ținându-L ca pe un prunc. Pe Acesta îmblânzește-L celor ce cu credință te cinstesc, Fecioară, Mireasă a lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas de...

Omorând cugetul trupului cel râvnitor de cele pământești, te-ai împodobit cu harul nepătimirii, părinte învățătorule de cele sfinte, și cu învățături preacurate ai propovăduit Treimea.

Cu frica cea dumnezeiască întărindu-te tu, cel plăcut al lui Dumnezeu, și curățindu-ți sufletul de întinări, te-ai arătat preasfințit organ al teologiei, cuvioase.

A Născătoarei:

Știindu-te pe tine curat și sfințit locaș al împăratului slavei, și Biserică, și scaun al Celui Preaînalt, ne rugăm ție, Prealăudată, să mântuiești sufletele noastre.

Alt Canon

Irmos: Precum ai izbăvit pe...

Se întărește cu rugăciunile tale, cuvioase, fecioara care era cu trupul slăbănoagă de mulți ani, venind către tine cu credință, și mărește pe pricinuitorul tuturor, Hristos.

Urmând urmelor Stăpânului cu viață nespurcată, mărite, fară dreptate fiind necăjit și năpăstuit, ai rămas nebiruit, Grigorie.

Slavă...

Cei ce viețuiau cu răutate, răpindu-te pe tine, mielul cel fără de răutate, ca niște fiare sălbatice te-au osândit în temniță, pe tine, pe care te-a păzit harul cel dumnezeiesc, părinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Nu poate gândul să înțeleagă taina cea mare a nașterii tale, că ai purtat în pântece pe Dumnezeu, Care S-a făcut om mai presus de gând, pururea Fecioară.

Irmosul:

«Precum ai izbăvit pe proorocul din adâncul cel mai dedesubt, Hristoase Dumnezeule, și pe mine mă izbăvește de păcatele mele, ca un iubitor de oameni, și Te rog îndreptează viața mea».

CONDACUL

glasul al 2-lea:

Sfântului Amfilohie,

Podobie: Cele de sus căutând...

Dumnezeiescul tunet, trâmbița Duhului, săditorule de credincioși și tăietorule de eresuri, Ierarhe Amfilohie, slujitorule cel mare al Treimii, împreună cu îngerii fiind pururea, roagă-te neîncetat pentru noi toți.

Icos

De la Duhul Sfânt fiind insuflat preaînțeleptul ierarh al lui Hristos, Biserica a pecetluit-o, având puterea lucrării, mărit tăinuitor și învățător al credinței primit, auzind buna citire a dumnezeieștilor Scripturi; cu facerea închipuirii purtătoarei de viață și cinstitei Cruci, pe Eunomie l-a depărtat, și credința a luminat-o, propovăduind pe Hristos. Acesta se roagă neîncetat pentru noi toți.

SINAXAR

în această lună în ziua a douăzeci și treia, pomenirea celui între sfinți Părintelui nostru Amfilohie, episcopul Iconiei.

Acest sfânt, după ce a trecut fiecare treaptă bisericească și a strălucit cu nevoința și dumnezeiasca cunoștință, a fost hirotonit episcop al Iconiei, cu voința lui Dumnezeu și alegerea a tot poporul, în vremea împăraților Valentinian și Valent, ajungând încă și până în vremea marelui Teodosie și a fiilor lui, în anii 374, învățător făcându-se al dreptei credințe și cu vitejie stând pururea pomenitul împotriva eresurilor lui Arie și ale lui Macedonie și ale lui Eunomie, din care pricină, multe prigoniri și necazuri a răbdat de la cei necredincioși. Acesta s-a arătat împreună-nevoitor al părinților celor 150 ce s-au adunat la Sfântul și a toată lumea al doilea Sinod împotriva lui Macedonie Pnevmatomahul (adică luptătorul împotriva Sfântului Duh), fiind unul dintre ei, în anii 381.

Iar după ce marele Teodosie a dat stăpânirea părților apusului Europei lui Valentinian cel tânăr și a biruit pe tiranul Maxim, s-a întors la Constantinopol. Atunci, marele Amfilohie, intrând la împăratul, l-a rugat să alunge pe arieni. Și fiindcă împăratul nu voia aceasta, a aflat acest minunat părinte o măiestrie prin care a putut să înduplece pe împărat.

Căci mergând la împărat, a salutat pe Teodosie ca pe un împărat, iar pe Arcadie, fiul lui, care atunci fusese uns nou împărat, l-a salutat în chip preaînjositor. Deci, mâniindu-se pentru aceasta Teodosie, a socotit necinstea fiului său arătată necinste adusă lui. Atunci, Sfântul preaînțelepțește a arătat lucrul, zicând: Vezi, o, împărate, cum nu suferi necinstirea fiului tău și te mânii? Așa să crezi că și Dumnezeu și Tatăl, asemenea Se întoarce și urăște pe aceia care hulesc pe Fiul Său și zic că Acesta este mai prejos decât Tatăl. Atunci, socotind lucrul împăratului, îndată a scris lege ca să fie izgoniți ereticii departe de la cei dreptcredincioși. Iar pururea-pomenitul acesta Amfilohie mulți ani a păstorit turma lui Hristos și a alcătuit învățături dreptcredincioase; și ajungând la adânci bătrâneți, s-a odihnit în pace.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți Părintelui nostru Grigorie, episcopul Bisericii acragantenilor.

Acesta a fost pe vremea împăratului Iustinian al doilea, care și Rinotmit se chema, în anii 685. Se trăgea din cetatea Acraganta care se află în ostrovul Siciliei, fiind fiu din părinți care se numeau Hariton și Teodota, oameni evlavioși și împodobiți cu toate faptele bune și care trăiau cu îndestulare. Deci, când era Sfântul de opt ani, a fost dat de părinții săi să învețe Sfintele Scripturi. Și atât de silitor și nelenevitor s-a arătat la acestea, încât pe toți i-a făcut a se minuna. Când a ajuns la optsprezece ani, a fost pecetluit cleric, adică făcut anagnost de către Sfântul Potamion, căci era îndemânatie la citire pentru buna-glăsuire ce avea. Iar într-o noapte, în vremea când dormea Sfântul acesta înaintea patului arhidiaconului Damian, a auzit glasul dumnezeiescului înger, de trei ori chemându-l pe el, ca și pe proorocul Samuel, și zicându-i: «Grigorie, s-a auzit rugăciunea ta. Deci grăbește și mergi». Iar Sfântul, fără a întârzia, a ieșit și a mers la Cartagena, care acum se numește Tunis. Și aflând acolo pe Marco monahul, purtătorul de Duh, care a fost trimis de Dumnezeu către el, a rămas lângă dânsul patru ani, iar de acolo a mers împreună cu același Marco la Antiohia. Apoi fiind îndemnat prin oarecare dumnezeiască descoperire, a mers la Ierusalim și acolo a fost făcut diacon de către Macarie, episcopul Ierusalimului. După aceea, de acolo s-a dus la Constantinopol și s-a arătat lui Gheorghie, cel care era atunci patriarh. Și fiindcă atunci se adunase acolo sinod împotriva monoteliților, Serghie, Pir și Pavel, s-a luptat cu dânșii Sfântul Grigorie și atât de mult a mustrat nebunia lor, încât vestea despre el a ajuns până la urechile împăratului. De la Constantinopol s-a întors la Roma și acolo a fost hirotonit episcop al patriei sale, cetatea Acragantiei, unde a strălucit foarte, săvârșind minuni și împodobind-o cu vrednicia arhieriei. Pentru aceasta Savin și Crischentie și cu prietenii lor, pizmuind pe Sfântul, nenumărate ispite au ridicat asupra lui și, vinovății plăsmuind împotriva lui, l-au prihănit pe el la papa al Romei, care, înșelat de cuvintele lor mincinoase, a închis pe Sfântul în temniță doi ani și jumătate.

Apoi, după porunca împăratului, a scos pe Sfântul din temniță, pentru ca să se judece cu cei ce-l bârfiseră. Atunci a făcut Sfântul aceste minunate semne cu lemnele și cărbunii, Dumnezeu mărind pe sluga sa: căci fețele necuraților și necuvioșilor acelora bârfit ori ai Sfântului s-au acoperit cu negreală întunecată, și s-au înnegrit, încât și până astăzi fețele celor din neamul bârfitorilor acelora au rămas înnegrite. Iar tânăra care fusese amăgită de aceia (și a năpăstuit pe Sfântul), după ce a fost chinuită de un duh necurat, la urmă a fost vindecată de către Sfântul, înaintea poporului. Iar Sfântul s-a întors iarăși la patria și eparhia sa cu mare cuviință, făcând semne și minuni mai mari decât cele dintâi. Deci așa viețuind dumnezeiescul părinte și ajungând la adânci bătrâneți, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Sisinie Mărturisitorul.

Acesta era pe vremea împăratului Diocletian și a guvernatorului Alexandru, având patrie cetatea Ci - zicului. Deci, fiind pârât la Alexandru că este creștin, a fost legat de cai sirepi care erau siliți să alerge; apoi a fost bătut cu cruzime și a primit oțet iute pe nas și alte chinuri suferind și minuni săvârșind, a fost aruncat la închisoare. Iar la Soborul întâi cel a toată lumea adunat împotriva lui Arie, fiind de față, Sfântul Sisinie a sugrumat pe Arie cu vinele dreptelor sale dogme, propovăduind pe Fiul de o ființă cu Tatăl, și așa, bine și cu plăcere de Dumnezeu viețuind, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ishirion episcopul, care cu pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Elen, episcopul Tarsului, care cu pace s-a săvârșit.

Povestire din vedenia unui oarecare Ioan, foarte de folos.

Fost-a un om pe vremea împăratului Constantin cel Mare, cu numele Ioan, care era cunoscut împăratului prin meșteșugul său. Acesta, având viața înrăutățită, nu a gândit niciodată la gheenă. Iar Domnul, Cel ce pe toate le iconomisește spre folos, a orânduit îndreptarea lui prin vedenie. Căci acesta a văzut odată în vis că a adus împăratului Constantin un lucru din meșteșugul său și că pentru aceasta vorbea împăratului cu îndrăzneală și se bucurau împreună. După aceasta a văzut pe împăratul că scoate o sabie goală și, strângându-i părul la un loc, se grăbea să-i taie capul fără milă; iar Ioan pleca gâtul său, socotind că glumește cu împăratul. însă, în vreme ce făcea aceasta, a auzit pe împăratul că îi zice cu groază: Când sabia va atinge părul tău, atunci gâtul tău se va umple de sângele tău. Deci i s-a părut lui că i s-a tăiat gâtul, și când sabia a venit spre piept, nedumerindu-se și temându-se, Ioan căuta ajutor de la cineva; și de frica și de groaza acelei lupte s-a trezit, și venindu-și în fire, stătea cu totul spăimântat. Deci, făcându-și semnul crucii peste trupul lui, zicea: Mulțumescu-ți ție, visule, că grozava această luptă mi-ai arătat-o numai ca nălucire, nu și ca faptă. Și așa a rămas iarăși nepocăit și neîndreptat.

Iar după ceva trecere de vreme, a căzut la grea boală și chema ajutorul lui Dumnezeu. Atunci a văzut iarăși, dar nu în vis, ci în uimire fiind, că stătea de față la un divan judecătoresc. Vedea încă și un înfricoșător împărat șezând pe scaun și îmbrăcat cu podoabă împărătească și arhierească, și de-a dreapta și de-a stânga lui ședeau oarecare bărbați, cu sfințită cuviință și cucernicie, iar el stătea dedesubtul acelora; de-a dreapta împăratului ședeau oarecari fameni tineri și frumoși, iar de-a stânga lui ședea unul mai smerit și mai primitor. Iar în partea din spatele împăratului era o prăpastie foarte întunecată și adâncă, care numai la vedere pricinuia frică nespusă și durere mare. Deci, în vreme ce el stătea cu frică și cu cutremur, i-a zis lui împăratul cel ce ședea: O, tinere, oare știi cine sunt Eu? Iar Ioan i-a răspuns: Știu Stăpâne, că Tu ești Cel ce Te-ai întrupat, Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu, precum dumnezeieștile noastre Scripturi glăsuiesc. Iar împăratul a zis către dânsul: Și dacă tu din Scripturi Mă cunoști, și cunoști încă și pe cei împreună cu Mine șezători, cum ai uitat amenințarea care cu câțiva ani înainte ți-a făcut ție împăratul Constantin? Sau nu înțelegi ceea ce-ți zic? Iar Ioan I-a răspuns: înțeleg, Stăpâne, căci încă am în inima mea frica groazei aceleia. Și a zis împăratul: Dacă rămășițele fricii aceleia le ai încă în inimă, cum stăruiești în răutăți? învață-te prin cercare, că Eu am fost Cel ce și mai înainte ți-am dat ție groaza aceea, și nu Constantin.

Și acestea zicând, a văzut Ioan că numai cu semnul a poruncit împărâtul celor ce-l înconjurau ca să arunce pe Ioan în prăpastia ce se vedea în spatele lor. Și îndată ce au început famenii să împingă fără milă pe Ioan în prăpastie, el a chemat ajutorul Născătoarei de Dumnezeu, că i se păruse că a văzut pe Născătoarea de Dumnezeu acolo în mijloc. Și îndată a auzit pe împăratul zicând: Lăsați-l pe el să meargă, pentru rugăciunile Maicii Mele.

Până aici este vedenia ce a văzut Ioan; iar el, spăimântându-se și venindu-și în fire, s-a dus la un monah cucernic și i-a povestit totul; iar monahul i-a zis: Dă slavă lui Dumnezeu, frate, că te-ai învrednicit să iei asemenea învățătură, și de aceea trezește-te, iubitule, nu cumva și tu să pătimești ca aceia despre care îți voi povesti.

O asemenea vedenie ca a ta, a văzut-o un om. Adică, se afla în împărăteștile judecătorii, un om cu numele Gheorghe, care cu silnicie fiind dus legat ca să fie aruncat într-o prăpastie grozavă, cu totul s-a înspăimântat. Iar unul din cei ce stăteau acolo de față, având îndrăzneală către împăratul, a oprit pe cei ce-l duceau pe el în prăpastie și-i ruga ca să-l lase, dându-le lor chezășie că în douăzeci de zile se va îndrepta. Deci, după ce i s-a dat drumul, prin acest fel de chezășie și ajutor, s-a dus cel ce a văzut vedenia și a înțeles ce înseamnă și tălmăcirea lui Gheorghe, care era tras în prăpastie, căci îi era prieten și cunoscut. Iar Gheorghe, auzindu-le acestea, nu le-a luat în seamă. Așadar, a rămas ticălosul neîndreptat. Iar după ce au trecut cele douăzeci de zile, a fost răpit din viața aceasta, și s-a dus ca să plătească făgăduita datorie. Acestea, cu chip de adăogire le-a povestit monahul acela către Ioan. Iar Ioan auzind acestea, și având în mintea sa încă vii îngrozirile ce văzuse, și-a mărturisit fară de rușine toate păcatele sale, și schimbându-și viața spre mai bine, a petrecut mulți ani cu plăcere de Dumnezeu viețuind, și așa murind, s-a dus la veșnicele locașuri.

Tot în această zi Sf. Cuvios Antonie de la Iezeru-Vâlcea.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: în cuptorul persienesc...

Luând aminte cu osârdie la graiurile tale cele dumnezeiești și de taină, părinte, fugim de tăietura ce făcea Arie Dumnezeirii, slăvind cu credință pe Treimea cea nezidită și de o ființă.

Văzând pe Macedonie înfruntat de învățăturile tale, părinte, cu credință slăvim pe Duhul cel bun, Care este cu Tatăl și cu Fiul împreună fără de început.

Descoperind cu cuvântul întruparea Cuvântului, cea mai presus de cuvânt, ne-ai învățat cu cuget dumnezeiesc a cinsti un Dumnezeu în două firi și a ne feri de despărțire și amestecare, de Dumnezeu primite.

A Născătoarei:

Veniți să lăudăm pe Născătoarea de Dumnezeu cu osârdie, toți cei ce ne-am mântuit prin credința în Cel ce S-a născut dintr-însa, strigând: Binecuvântată ești tu între femei, cu totul fără prihană.

Alt Canon

Irmos: Cel ce ai mântuit prin înger...

Ziditorul a arătat minunea când ai fost judecat, fericite, că femeia cea păcătoasă, care a fost cuprinsă de întărâtările demonilor, tuturor te-a arătat pe tine curat, Grigorie.

Dumnezeieștii ucenici ai Mântuitorului, cei dătători de lumină, venind la tine, cuvioase, te dezleagă pe tine care erai legat pe lemn, sărutându-te cu bucurie.

Slavă...

Luând aminte Stăpânul la răbdarea ta, părinte, te-a luminat pe tine sfințit, cu lucrări de minuni mai mari, ca să alungi negura bolilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca o maică ai născut pe Ziditorul tuturor, și ca un scaun heruvimic ai purtat în mâini pe Cel ce ține toată lumea, ceea ce ești neispitită de nuntă. ființă, neamestecată, în trei Ipostasuri, părinte de Dumnezeu înțelepțite, Căreia strigăm: Toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Bogăție și slavă adevărată ți-a dat ție înțelepciunea cea ipostatică, că ai mărturisit, preaînțelepte, cu dreaptă-credință, și ai surpat sprânceana eresurilor, și ai cântat cu osârdie: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cel ce dă viață tuturor, pe tine, ca pe un ierarh credincios și grăitor de Dumnezeu, te-a adus în Biserica celor întâi-născuți, cuvioase, lucrând cele sfinte în chip tăinuit și cu credință cântând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

A Născătoarei:

Iată, acum a lipsit lămurit căpetenie conducătoare din neamul lui Iuda. Că tu, cea cu totul fără prihană, ai născut pe Cel ce de demult era așteptat de neamuri, pe Hristos, Căruia cântăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Alt Canon

Cântarea a 8-a:

Irmos: Cel ce acoperă cu ape...

Irmos: Mâinile întinzându-și Daniel...

Cu rugăciunea ta, fericite, se izbăvește de groaznica chinuire demonică tânăra care, prin înșelăciunea bărbaților celor fără de lege, te-a năpăstuit

Infrumusețatu-s-a gura ta care cu cântări a mărturisit în chip limpede pe Treimea cea fără de început, nezidită, de o pe tine cel ce erai drept, și în mijlocul soborului te-a mărit puitorul de nevoință, Hristos, în veci.

Cei ce au îndrăznit asupra ta cu înșelăciune, părinte, s-au umplut de negură întunecoasă, iar viața ta cea luminată, Grigorie, a strălucit înaintea părinților; înaintea cărora ai făcut minune purtând jăratec în mână.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Ca o stea prealuminoasă cu adevărat arătându-te, întru înălțimea Bisericii, părinte, ne luminezi pe noi totdeauna cu virtuțile și cu razele minunilor, pe cei ce lăudăm pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Ierarhe Grigorie, gânditorule de cele dumnezeiești.

Și acum..., a Născătoarei:

Nașterea ta cea preaslăvită înspăimântă cugetele noastre, ceea ce ești binecuvântată; că Dumnezeu a luat din tine trup, rămânând Cel ce a fost neschimbat din fire, Născătoare de Dumnezeu, pe Care îl preaînălțăm întru toți vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.

«Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale Tale, Cel ce pui mării hotar nisipul și toate le ții, pe Tine Te laudă soarele, pe Tine Te mărește luna, Ție îți aduce toată făptura laudă, ca Făcătorului tuturor în veci».

Cântarea a 9-a:

Irmos: Hristos, piatra cea netăiată...

Cu toată dreapta-credință mărturisind o fire în trei Ipostasuri, pe Sfânta Treime, a toate-împărăteasă, pe începătoarea Dumnezeirii cea necuprinsă, acum ai fost cinstit de Ea, descoperitorule de cele sfinte, Amfilohie.

Având încredere în Dumnezeu, ca un ierarh, purtătorule de Dumnezeu, stând înaintea Stăpânului tău, adu-ți aminte totdeauna de cei ce săvârșesc sfânta și purtătoarea de lumină pomenirea ta, preafericite.

Dă-mi mie har îndestulător, celui ce cu inimă sârguitoare am împletit ție laudele, gânditorule de Dumnezeu, cerându-mi dezlegare de greșeli, ca un preot preacredincios, Cuvioase Părinte Amfilohie.

A Născătoarei:

Strănepoată lui Adam te-ai arătat și Maică lui Dumnezeu ești cunoscută, că tu din veac te-ai arătat mai sfântă decât toată zidirea. Binecuvântată ești, Preacurată; pentru aceea toți te mărim.

Alt Canon

Și acum..., a Născătoarei:

Irmos: Binecuvântat este Domnul...

Ceea ce ai născut Lumina cea fără de ani, Care a strălucit din Tatăl, luminează gândul și sufletul meu, Stăpână, alungând departe de la mine întunericul patimilor, Fecioară, ca să te fericesc pe tine, care pururea ești fericită, nădejdea credincioșilor.

Iată praznic luminat. Iată pomenire sfințită. Iată harul care izvorăște vindecări din destul tuturor credincioșilor care s-au adunat; dar să ne apropiem către el, că racla lui Grigorie ne izvorăște nouă lumină pururea curgătoare și nemurire.

Ca un râu te-ai umplut de apele lui Hristos. Ca un măslin izvorăști untdelemn de viață. Ca un fînic te-ai înălțat, Grigorie. Ca o viță ne aduci nouă strugurii virtuților tale, din care ne adăpăm cu vinul nestricăciunii.

Să se veselească astăzi întru pomenirea ta, dimpreună cu noi, soborul preoților și mulțimea cuvioșilor și cetele tuturor îngerilor; cu care împreună stând înaintea Făcătorului luminat, adu-ți aminte, părinte, de cei ce cu dragoste te laudă cu cântări.

Slavă...

Vas sfințit al lui Hristos te-ai făcut, părinte, stâlp Bisericii și liman credincioșilor și sabie care taie înșelăciunile. Izvor de tămăduiri și adâncime înțelesurilor celor dumnezeiești și lumină nestinsă și păstor păstorilor.

Irmosul:

«Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israel, Cel ce a ridicat nouă fruntea spre mântuire, în casa lui David sluga Sa, întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălțime și ne-a îndreptat pe calea păcii».

LUMINÂNDA

Podobie: Cu duhul stând...

Ca niște ierarhi cuvioși, purtătorilor de Dumnezeu, arătându-vă păstori preaadevărați ai Mielului și Păstorului, Amfilohie, cuvioase și Grigorie, fericite, rugați-vă pentru noi toți, cei ce săvârșim sfântă pomenirea voastră, să ne izbăvim de primejdiile sufletești și de cele trupești.

Slavă... Și acum..., a Praznicului.

Cele mai dinăuntrul Bisericii, astăzi, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe tine te-au primit, prin mâinile arhiereului, în care de la trei ani până la cinsprezece ai petrecut, fiind hrănită cu mâna dumnezeiescului înger, ca un chivot sfânt al Celui ce toate le-a zidit.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Efratului...

Ridicatu-s-a peretele cel din mijloc al îngrădirii, cu dumnezeiasca intrare a celei cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, și cei de jos ne-am împreunat acum cu cei de sus.

Stih: Aduce-se-vor împăratului fecioare în urma ei, și cele de aproape ale ei se vor aduce Ție. fiică, Fecioara și de Dumnezeu Născătoarea, care a fost adusă în Templul Domnului, cu dreaptă credință să o lăudăm pe cea mai înainte aleasă dintre toate neamurile, spre sălășluirea împăratului tuturor, a lui Hristos și Dumnezeului nostru. Fecioare, făclii purtând, mergeți înainte, cinstind cinstita petrecere a pururea Fecioarei; maicilor, întristarea toată lepădând, cu bucurie, pe ceea ce s-a făcut Maică lui Dumnezeu și solitoare de bucurie lumii, toți împreună cu îngerul să strigăm celei pline de har; Bucură-te, cea care pururea te rogi pentru sufletele noastre.

Cetele cele feciorești cântau dumnezeiască cântare, petrecând în casa lui Dumnezeu, cu purtare de făclii, pe însăși cea cu totul fără prihană.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduiala și otpustul.

Stih: Aduce-se-vor întru veselie și bucurie, aduce-se-vor în cămara împăratului.

Fericirile Praznicului, Cântarea a 4-a și a 5-a pe 6. Prochimen, glasul al 7-lea: Scumpă este înaintea Domnului... Stih: Ce voi răsplăti Domnului... Apostolul: Din Epistola către Evrei (13, 7-16): Fraților, aduceți-vă aminte de mai-marii voștri... Aliluia, glasul al 2-lea: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate... Evanghelia de la Ioan (15, 17-27; 16, 1-2): Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Aceasta vă poruncesc...

Primește, o Zaharia, înăuntrul Templului, pe Sfânta Sfinților, pe ceea ce este Născătoare de Dumnezeu, în Sfânta Sfintelor.

Slavă... Și acum..., glasul al 6-lea:

Astăzi ceata credincioșilor adunându-ne, duhovnicește să prăznuim și pe dumnezeiasca

LA LITURGHIE

CHINONICUL

Bucurați-vă drepților întru Domnul, celor drepți se cuvine laudă.