SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Sfântului Clement și 3 ale Sfântului Petru.

Stihirile Sfântului Clement, glasul al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn...

Fiind viță a viei vieții, părinte ierarhe, ai rodit prin Duhul strugurii frumoși ai dogmelor, preaînțelepte; din care pică totdeauna vinul cel de mântuire al dumnezeieștii cunoștințe și veselește inimile tuturor binecredincioșilor celor ce te cinstesc cu adevărat, Clemente, purtătorule de Dumnezeu, întru-tot-fericite!

Făcându-te ucenic corifeului Petru, părinte, pe piatra lui te-ai zidit pe sineți ca o piatră de mult preț, prealăudate; și cu întărirea cuvintelor tale ai surpat toată zidirea cea de mulți zei și ai ridicat biserici dumnezeiești, întru cinstea Treimii, pentru Care te-ai nevoit, fericite, și ai luat cununa muceniciei.

Ca un soare luminos ai răsărit de la apus, părinte, luminând pământul cu razele dogmelor tale și cu minunile tale; și ai ajuns în părțile răsăritului, de trei ori fericite, și ai apus, fiind omorât. Și te-ai ridicat de acolo la Hristos, Clemente, luminând neîncetat cu strălucirile cele bogate, după dumnezeiasca împărtășire.

Stihirile Sfântului Petru, glas 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria cetelor cerești...

Apărând unimea ființei Treimii celei mai presus de ființă, ca pe a unei unimi nezidite, pe Arie l-ai învins, arătându-ne nouă nedespărțirea Fiului, ca a Unuia ce este de aceeași dumnezeire cu Tatăl și cu Duhul.

Curmatu-s-a furia cea ucigătoare a prigonitorilor și vărsarea sângiurilor acum a încetat, amândouă fiind pecetluite, Petre înțelepte, cu sfânta ta mărturisire, precum odinioară a stat sângerarea pruncului Moise, prin pietricica ascuțită a Semforei.

Purtându-te ca un păstor, sfinte mucenice al lui Hristos, chinuri mucenicești ai primit cu bărbăție, luând pentru amândouă o cunună, cu amândouă fiind împodobit: și cu preoția, și cu chinurile cele mucenicești. Pentru aceea, roagă-te să ne mântuim.

Slavă..., a Sfântului Clement, glasul al 6-lea:

De ațâtarea patimilor odihnindu-ți cugetul, l-ai făcut să se îndeletnicească cu cunoașterea celor ce sunt cu adevărat, preasfințite Clemente! Pentru aceea, Cel ce este cu adevărat și mai înainte de toate te-a atras la aceasta, prin Petru, cel mai în vârstă dintre apostoli, care te-a învățat pe tine cele dumnezeiești și te-a lăsat vrednic următor al lui. După acesta binecârmuind Biserica, preaînțelepte, prin sfârșit mucenicesc te-ai mutat la Dânsul, ca îndumnezeit împărtășindu-te fără împiedicare cu Dumnezeu Cel adevărat; a Căruia îndumnezeire roagă-te să o dobândim și noi neîncetat, sfințite mucenice apostole!

Și acum..., a Praznicului, glasul al 8-lea:

După ce te-ai născut tu, dumnezeiască Mireasă, Stăpână, ai fost adusă în locașul Domnului, ca să fii crescută în Sfânta Sfintelor, ca o sfințită. Atunci și Gavriil fost-a trimis la tine, ceea ce ești cu totul fără prihană, hrană ție aducându-ți. Cele cerești toate s-au minunat, văzând pe Duhul Sfânt întru tine sălășluindu-Se. Pentru aceasta, neîntinată, ceea ce ești în cer și pe pământ mărită, Maica lui Dumnezeu, izbăvește neamul nostru!

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Praznicului, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria cetelor cerești...

Veniți toți, iubitorilor de praznic, să cinstim cu cântări pe una Născătoarea de Dumnezeu, cea curată și fecioară. Fecioarelor, cu bucurie întâmpinați cu făclii luminoase pe Fecioara cea curată, care s-a adus în locașul Ziditorului.

Stih: Aduce-se-vor împăratului fecioare în urma ei, și cele de aproape ale ei se vor aduce Ție.

Să se deschidă ușile, cu credință să primiți, fecioare purtătoare de făclii, pe Maica Dumnezeului nostru cea curată și pe bucuria tuturor, care s-a adus la templu, și să strigați: Binecuvântată ești între femei, Născătoare de Dumnezeu, pururea fecioară!

Stih: Aduce-se-vor întru veselie și bucurie, aduce-se-vor în cămara împăratului.

După făgăduința cea sfântă, Născătoarea de Dumnezeu și rodul cel slăvit cu adevărat s-a arătat lumii ca cea mai înaltă decât toți. Care cu bună cinstire fiind dusă în locașul lui Dumnezeu, rugăciunea celor ce au născut-o o împlinește, fiind păzită de dumnezeiescul Duh. Slavă..., a Sfântului Petru, glasul al 4-lea:

A lui Anatolie.

Cu mâna lui Dumnezeu fiind uns preot, cel ce porți numele lui Petru și ești părtaș la faptele lui, oile cele cuvântătoare în evangheliceștile pășuni le-ai păscut, ca un înțelept și adevărat păstor. Și arătându-te cu vrednicie următor al lui Marcu, calea credinței cu sângele mucenicesc ai săvârșit. Pentru aceasta, ca cel ce pentru popor te-ai jertfit și lui Hristos te-ai făcut asemenea la chip, mijlocește pentru sufletele noastre!

Și acum..., a Praznicului:

Glasul al 8-lea:

David mai înainte a glăsuit despre tine, Curată, mai înainte văzând închinarea intrării tale în templu; întru care marginile lumii astăzi prăznuind, te măresc pe tine, cu totul lăudată. Că cea mai înainte de naștere fecioară și după naștere rămânând nevătămată, astăzi intră în templu. Se veselește Zaharia, primindu-te pe tine, Stăpână; și Sfânta Sfintelor se bucură, primindu-te pe tine, hrănitoarea vieții noastre. Pentru aceasta, și noi cu cântări strigăm ție: înduplecă pentru noi pe Fiul tău și Dumnezeul nostru, să ne dăruiască mare milă!

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., troparul Praznicului, de două ori Slavă..., al sfinților, Și acum..., iarăși al Praznicului.

După prima Catismă, Sedealna,

glasul al 4-lea:

Podobie: Arătatu-S-a astăzi lumii...

De bucurie astăzi lumea toată s-a umplut, întru prăznuirea cea cinstită a Născătoarei de Dumnezeu, strigând: Aceasta este acoperământul cel ceresc!

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea:

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Mielușeaua cea curată și cămara cea neprihănită, în locașul lui Dumnezeu, Maria cu bucurie intră în chip minunat; pe care îngerii lui Dumnezeu o însoțesc cu strălucire, și toți credincioșii o fericesc pururea și cu mulțumire cântă acesteia, fără încetare, cu mare glas: Tu ești mărirea și izbăvirea noastră, cu totul curată!

CANOANELE

Al Praznicului și două ale sfinților

Canonul Sfântului Clement

Alcătuire a lui Iosif.

Cântarea I, glasul al 4-lea:

Troparul sfinților

Irmos: Deschide-voi gura mea...

Dumnezeul părinților noștri... (vezi-l la sfârșitul cărții).

Stând lângă tronul Dumnezeirii Celei în trei străluciri, și luminându-te cu dum-

Slavă... Și acum..., al Praznicului. nezeiasca lumină, părinte, luminează inima mea cea întunecată, ca să laud adormirea ta cea purtătoare de lumină!

Cu duhul te-ai plecat, cuvioase, cu cuviință spre adâncurile Duhului, și pe cât ți-a fost cu putință ai cunoscut pe Domnul, Care prin nepătrundere este înțeles, preafericite!

Intraripându-te cu puterea Crucii, ai străbătut marea vieții, preaalesule mucenice; și ai ajuns la limanul cel adăpostit, al luminării celei de sus, Clemente întru totul lăudate!

A Născătoarei:

Sfințește, Stăpână, cugetul meu cel smerit, ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel mai presus de ființă, și ești mai sfântă decât toate Puterile cele de sus, cea de Dumnezeu dăruită!

Canonul Sfântului Petru

Alcătuire a lui Teofan (afară de troparele Născătoarei), glasul al 8-lea:

Irmos: Să cântăm Domnului...

Având sălășluire în locașurile cele prealuminate, dă-mi mie luminare, cu rugăciunile tale, Petre, cu totul fericite!

Cu știința fiind învățat și cu preoția luminându-te, preafericite Petre, te-ai adus jertfă lui Hristos prin sânge.

Slavă...

Podoabă înfrumusețată și ca un dar de mult preț te-ai dăruit cinstitei Biserici, pentru Dumnezeu, preafericite!

Și acum..., a Născătoarei:

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce mai presus de fire ai născut cu trup pe Cuvântul Cel veșnic și mai presus de Dumnezeire, te lăudăm!

Catavasie: Hristos Se naște, slăviți-L...

Cântarea a 3-a:

Canonul Sfântului Clement

Irmos: Nu întru înțelepciune...

Pe tine te-a îndreptat către lumina cunoștinței de Dumnezeu Soarele lumii, Cel strălucitor și preacurat, Petre minunate, de Dumnezeu fericite!

Cu picăturile dumnezeieștilor învățături ale lui Petru adăpându-se inima ta, te-ai făcut râu plin de apele Duhului, mucenice de Dumnezeu fericite!

În buzele tale s-a vărsat darul Duhului. Pentru aceea ai izvorât curgerile cunoștinței de Dumnezeu, pururea fericite, și ai adăpat toată Biserica lui Hristos.

A Născătoarei:

Ceea ce ești Născătoarea Domnului, care negrăit ai născut pe Dumnezeu, Mântuitorul a toată lumea, roagă-L să mă izbăvească de patimile care mă împresoară totdeauna!

Canonul Sfântului Petru

Irmos: Nu este sfânt ca Domnul...

Suitu-te-ai la cele cerești, prin sângele tău, ca într-o căruță, cuvioase, unde mergător înaintea noastră a intrat Hristos, Cel singur fără de păcat.

Părăsit-ai viața cea stricăcioasă și ai aflat viața cea nemuritoare, fericite, unde dănțuiești purtând cunună; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre!

Slavă...

Ca un flnic preabine odrăslit ai înflorit, ca un măslin plin de roadă te-ai arătat în curțile Domnului, de Dumnezeu insuflate, ca o smirnă și ca o tămâie, ca un mir preabinemirositor.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară fiind ai născut, cea neispitită de nuntă, și fecioară ai rămas, Maică neispitită de bărbat, Născătoare de Dumnezeu, Marie! Roagă pe Hristos Dumnezeul nostru să ne mantii im noi! CONDACUL

Sfântului Petru, glasul

al 3-lea:

Podobie: Fecioara astăzi...

Cu dogmele dreptei credințe luminând Biserica, pentru dânsa te-ai luptat, de Dumnezeu fericite Petre, izgonind pe Arie ereticul. Pentru aceasta, săvârșind preasfântă pomenirea ta, cu dreaptă credință strigăm: Bucură-te, o, Petre, piatra credinței!

Icos

La minunata Alexandrie, grăbindu-ne, să alergăm cu gândul și să vedem acolo săvârșite lucruri mari și minunate. Cum pe sineși se dă spre jertfă, ca o oaie fără de răutate, ierarhul și marele apărător Petru, care împreună ne-a chemat pe noi și ne-a pus înainte sfântul său cap, ca pe o mâncare cinstită. întru care desfătându-ne, deci, strigăm cu bună credință: Bucură-te, o, Petre, piatra credinței!

SEDEALNA Sfântului Clement, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe înțelepciunea...

Întinzându-te pe pământ ca o viță mult-roditoare, prin tăierea chinurilor ai înflorit struguri frumoși, din care pururea curge must de mântuire, veselind inimile tuturor credincioșilor, vrednicule de laudă. Pentru aceasta adunându-ne, săvârșim cu bucurie sfântă pomenirea ta, slăvind pe Hristos, mult-pătimitorule ierarhe. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă..., asemenea:

Sedealna

Sfântului ta, ceea ce ești singură Mireasă dumnezeiască și pururea fecioară!

Cântarea a 4-a:

Petru,

Din alegerea lui Hristos cea de sus călăuzind turma, ai păstorit-o la pășunile cele bineviețuitoare ale învățăturilor tale cele preaînțelepte, alungând pe Arie ca pe un lup sălbatic, care năvălea asupra ei cu nelegiuite învățături. Drept aceea, dându-ți sufletul pentru dânsa, te-ai dovedit bun păstor, precum a zis Domnul. Arhiereule fericite, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea:

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Mai înainte de zămislire, Curată, ai fost închinată lui Dumnezeu; și, născându-te pe pământ, te-ai adus acum Lui dar, împlinind făgăduința părintească. Și în locaș dumnezeiesc fiind dusă, ca ceea ce ești cu adevărat locaș dumnezeiesc, cu făclii luminoase, din pruncie te-ai arătat limpede locaș al Luminii celei neapropiate și dumnezeiești. Mare este cu adevărat mai înainte-mergerea

Canonul Sfântului Clement Irmos: Cel ce șade în slavă...

Luminată fiind inima ta cu razele Duhului, ai luminat sufletele tuturor cu cuvintele dreptei credințe. Iar întunericul cel preaadânc al necunoștinței nebunilor închinători de idoli, l-ai risipit, preasfințite.

Via cea prearoditoare, Iisus, te-a odrăslit pe tine, preafericite, ca pe o viță purtătoare de struguri ai cunoștinței, care izvorăsc în linurile muceniciei vinul cel ce veselește inimile tuturor credincioșilor.

Pe drept te fericim pe tine, preaînțelepte, fiind ucenic al propovăduitorului, care a fost ucenic al Cuvântului Celui ce l-a fericit pe el ca pe un prearâvnitor, după vrednicie, primind descoperirea de la Tatăl ceresc cu adevărat.

A Născătoarei:

Din nou zidești firea omenească, cea sfărâmată și supusă stricăciunii, Preacurată, zămislind cu trup pe Dumnezeu și mai presus de fire născându-L, ceea ce ești neispitită de nuntă; Căruia strigăm: Slavă puterii Tale, Hristoase!

Canonul Sfântului Petru

Irmos: Din munte umbros cu desime...

Străbătând calea virtuților, părinte, ai ajuns la locașurile cele de sus, purtătorule de Dumnezeu, fiind împodobit cu ungerea preoției și strălucind cu sângele muceniciei.

Cu stropii și cu valurile sângiurilor tale, fericite, ai stins văpaia rătăcirii și ai risipit negura prigonitorilor, sfințite mucenice, vrednicule de laudă!

Jertfă fără de sânge ai adus lui Hristos, Celui ce S-a jertfit pentru noi; și, jertfindu-te, te-ai adus Lui ca o junghiere curată și fără prihană, pătimitorule, de Dumnezeu fericite!

Ca cel ce ai fost întâistătător al Romei, ca pe un ucenic al lui Petru, și ca pe unul ce ai păstorit cu sfințenie turma cea sfințită, o, preasfințite, te-a primit pe tine cetățean Sionul cel de sus.

Slavă...

Ca un nou Petru te-ai arătat nouă cu adevărat, strălucind cu daruri apostolicești; și te-ai făcut lucrător de cele sfinte și următor al patimilor Stăpânului tău, preafericite!

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te!, îți cântăm ție de la noi, Sfântă Născătoare de Dumnezeu! Bucură-te, ceea ce ai născut lumii bucuria! Bucură-te, ceea ce singură ești sprijinitoarea oamenilor! Bucură-te, ocrotitoarea tuturor!

Cântarea a 5-a:

Canonul Sfântului Clement

Irmos: Nu vor vedea necredincioșii...

Cu sângele muceniciei roșindu-ți haina ta cea sfințită, slăvite, ai făcut-o mai luminoasă, intrând cu ea în Sfânta Sfintelor.

A Născătoarei:

Pe cea Curată să o cinstim cu gând curat; pe frumusețea lui Iacov, împodobindu-ne cu faptele cele dumnezeiești, să o lăudăm cu bună cinstire, ca pe Maica Dumnezeului nostru.

Canonul Sfântului Petru

Irmos: Mânecând, strigăm către Tine...

Intărindu-te pe piatra credinței, răbdătorule de patimi, ai rămas neclintit de încercările ce te-au împresurat.

Cu sabia cea de văpaie a Duhului, ierarhe, ai înjunghiat pe hulitorul Arie, din dumnezeiască judecată.

Slavă...

Fiind întărit cu puterea Mântuitorului, slăvite, ai călcat puterea și tăria vrăjmașului.

Liniștește viforul cel neastâmpărat al patimilor mele, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, pe Ocârmuitorul și Domnul.

Jertfă desăvârșită și bineprimită te-ai adus pe tine lui Dumnezeu, Celui ce pentru tine S-a făcut jertfă, Petre minunatule!

Cântarea a 6-a:

Slavă...

Canonul Sfântului Clement

Plin fiind de cuvintele Duhului, te-a făcut organ insuflat de Duhul, cântând cele de taină, arătătorule de cele dumnezeiești!

Și acum..., a Născătoarei:

r Irmos: Strigat-a, mai înainte închipuind...

Având ca temelie și întărire cuvintele lui Petru, le-ai întemeiat pe ele ca o casă a Treimii, și locașurile idolilor le-ai sfărâmat.

Umblând pe pământ, te-ai tăvălit ca o piatră și toată întărirea rătăcirii ai sfărâmat-o, ierarhe Clemente, preaviteazule, purtătorule de chinuri al lui Hristos!

Luat-ai cununile biruinței, veselindu-te, ca unul ce ai biruit prin lupte meșteșugirile vrăjmașului, cel ce ești pârgă sfințită și cinstită a sfinților mucenici.

Și acum..., a Născătoarei:

Locaș al lui Dumnezeu și chivot, și cămară însuflețită, și ușă cerească te vestim pe tine, credincioșii, Născătoare de Dumnezeu!

Irmosul:

Dă-mi mie haină luminoasă, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină, mult-Milostive

Hristoase, «Dumnezeul nostru». CONDACUL sfinților, glasul al 4-lea:

A Născătoarei:

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Aflat-a tainic Isaia adâncimea nașterii tale și te-a propovăduit ca pe o fecioară, având în pântece pe Cel ce din milostivire S-a întrupat din tine, cea neispitită de nuntă.

Canonul Sfântului Petru

Ca cei ce sunteți turnuri neclintite și dumnezeiești ale Bisericii, stâlpi de Dumnezeu însuflețiți și puternici ai dreptei-credințe, Clemente și Petre, prealăudaților, ocrotiți pe toți cu mijlocirile voastre!

Irmos: Dă-mi mie haină luminoasă...

Icos

Viețuind lui Dumnezeu cu înțelepciune și cu dreptate, sfârșit fericit ai luat de la El, preafericite!

Cei ce au strălucit în lume cu cinstita mărturisire cea singură și neclintită și s-au arătat în chip negrăit, astăzi cu vrednicie se bucură Clement, cel ce este cu adevărat mlădița cea frumoasă a lui Hristos, care hrănește lumea cu ciorchinii cunoștinței de Dumnezeu; și Petru, piatra cea tare și nesfărâmată a învățăturilor Mântuitorului. Amândoi slujitori ai harului dumnezeiesc și cunoscători ai înțelepciunii negrăite, și ocrotitorii cei plini de râvnă ai cinstitei Biserici, ajutători ai celor bântuiți de felurite necazuri și izbăvitori ai celor ce strigă: Cu mijlocirile voastre ocrotiți pe toți!

SINAXAR

în această lună, în ziua a douăzeci și patra, pomenirea celui între sfinți Părintele nostru Clement, episcopul Romei.

Fericitul și preaînțeleptul Clement era roman de neam și se trăgea din neam împărătesc, fecior al lui Faust și al Matildei. Deci, silindu-se la toată învățătura înțelepciunii elinești și aflând pe Apostolul Petru, a fost învățat de dânsul credința în Hristos cea adevărată, și făcându-se propovăduitor al Evangheliei și scriind Așezămintele Sfinților Apostoli, a fost făcut și episcop al Romei. însă fiind prins de împăratul Domițian, a fost chinuit și izgonit la o cetate pustie de lângă Cherson și acolo, legându-i de grumaji o ancoră de fier de cele de corabie, l-au aruncat în adâncul mării; și așa s-a sfârșit de trei ori fericitul.

Iar Dumnezeul minunilor, și după moarte mărind pe sluga Sa, a făcut o mare și peste fire minune. Că de atunci și în urmă în fiecare an la pomenirea Sfântului Clement se depărtează apa de la mal ca la trei mile, lăsând să meargă ca pe uscat pe cei ce se duceau acolo să prăznuiască șapte zile, făcând astfel mare bucurie celor ce nădăjduiau în Domnul.

Deci odată, depărtându-se marea și intrând poporul, și săvârșind praznicul Sfântului și ieșind, s-a întâmplat că a rămas acolo un copil mic, uitat de părinții lui. Iar marea întorcându-se și locul iarăși acoperindu-l, părinții copilului plângeau și se tânguiau pentru lipsa lui prin tot orașul, pricinuind și celorlalți cetățeni plângere și jale. Iar a fost în anul următor, când iarăși s-a retras marea în lături, au mers și au aflat copilul sănătos șezând lângă mormântul Sfântului. Pe care întrebându-l cum s-a hrănit și cum a fost păzit nevătămat, au aflat că l-a hrănit Sfântul cel ce zăcea acolo și I-a păzit cu darul rugăciunilor sale nevătămat de fiarele mării. Deci, luându-l și mulțumind Sfântului s-au dus în casa lor slăvind pe Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Petru, episcopul Alexandriei.

Acesta a trăit în zilele împăratului Maximian, fiind învățător al dreptei credințe și propovăduitor al dogmelor celor drepte, căruia împăratul voia să-i taie capul, căci aflase de cele ce făcea el. Atunci îi supăra Arie cerând iertăciune, rugându-se și tot poporul pentru aceasta. Iar Sfântul neînduplecându-se, nu i-a dat iertare, ci l-a alungat blestemându-l și zicând a fi despărțit de mărirea lui Hristos și în veacul acesta și în cel viitor. Că zicea către ei că a văzut pe Domnul în chip de cocon mic strălucind mai mult decât soarele, dar purtând o haină ruptă din cap până în picioare, și întrebându-L pentru ce-I este ruptă haina a aflat de la El că Arie I-a rupt-o. Cu semnul acesta Domnul arată despărțirea și osebirea ce a făcut Arie Fiului de către Tatăl, nemărturisindu-L pe El de o ființă cu Tatăl. Asemenea a arătat și celelalte dogme și cuvinte de hulă ale lui Arie. Acest Sfânt s-a săvârșit după porunca împăratului prin tăierea capului, câștigând cununa cea neveștejită.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Main, care cu pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Carion, care cu pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ermoghen, episcopul acragandinilor, care cu pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Filumen și Hristofor, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Evghenie, care s-a săvârșit zidit într-o gaură.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Procopie și Hristofor, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Alexandru cel din Corint și a Preacuviosului Părintelui nostru Grigorie cel ce a pustnicit la piatra de aur, care se trăgea dinspre părțile Răsăritului.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teodor cel din Antiohia.

Acest Sfânt a trăit pe vremea apostatului Iulian. Și a fost prins de pe uliță de eparhul Salustie, pentru o pricină ca aceasta: Când rău-credinciosul Iulian a poruncit ca să se ridice de la Dafne, adică dinaintea cetății Antiohiei, moaștele Sfinților Mucenici Vavila și a celor împreună cu dânsul, atunci creștinii cei ce duceau sfintele moaște cântau un psalm al lui David și la fiecare stare ziceau stihul acesta: «Să se rușineze toți cei ce se închină celor ciopliți». Pentru că păgânii socoteau biruință și neputință a lui Apolon din Dafne mutarea sfintelor moaște. Acest stih auzindu-l Iulian s-a tulburat. Deci, după porunca lui a fost prins Sfântul Teodor, fiindcă era și el râvnitor bunei-cinstiri și era unul din cei ce cântau pomenitul stih. Și fiind spânzurat pe lemn pătimitorul lui Hristos, a fost rănit pe spate de bătăile vinelor de bou și i s-au jupuit coastele cu unghiile; și așa era chinuit Sfântul de dimineață până în seară, apoi legat fiind cu lanțuri, a fost aruncat în închisoare.

Iar a doua zi, aflând Iulian de bărbăția ce a arătat tânărul, și știind câți creștini rabdă până în sfârșit mucenicia și că uciderea prin chinuri tiranilor li se socotește rușine, iar mucenicilor li se socotește biruință, slavă și bucurie, Paravatul a poruncit să elibereze pe Sfântul din închisoare.

După acestea, au întrebat unii pe Sfântul dacă simțea dureri în timpul chinurilor. La care a răspuns că la început simțea puțină oarecare durere; apoi i s-a arătat cineva ținând în mâini o basma moale și răcoritoare, cu care-i ștergea de pe obraz sudoarea și-l îndemna spre îndrăzneală și bărbăție. Pentru aceasta, când chinuitorii au contenit de a-l chinui, zicea Sfântul că nu s-a bucurat pentru aceasta, ci mai vârtos s-a mâhnit. Căci prin contenirea chinurilor a contenit și cel ce se arăta (care era înger ceresc) și nu-i mai pricinuia lui mai mult îndrăzneala și mângâierea cerească. Sfântul Teodor acestea pătimind, în veci se veselește cu Domnul, odihnindu-se cu pace.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Mucenic Hrisogon și a Cuviosului Marcu Trigleanul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Canonul Sfântului Clement Irmos: N-au slujit făpturii...

Aprinzându-te de râvna credinței, ai stins până la cenușă focul necredinței, înțelepte, și ai luminat pe credincioșii care strigă cu frică: Prealăudate Doamne al părinților și Dumnezeule, binecuvântat ești!

De la Roma fiind înfășurat cu lanțurile, ca și cu niște lănțușele de aur, ai străbătut marea, cu chinuri, și ai ajuns la Cherson, unde ai primit mucenicia și chinurile cele amare, sfințite tăinuitorule al lui Hristos!

Arătatu-te-ai alăută, răsunându-ne nouă viersul cel mântuitor, preafericite mucenice, și îndulcind către dragostea dumnezeiască inimile celor ce strigă cu credință: Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeul părinților noștri!

A Născătoarei:

Cela ce cu voia Sa dă tuturor ființă, Preacurată, din tine ia începere de vreme și Se naște, dezlegând păcatele cele vechi ale ființei omenești celei căzute și trecătoare, Preacurată!

Canonul Sfântului Petru

Irmos: Tinerii cei cinstitori...

Impodobindu-te prin viețuire plăcută lui Dumnezeu, și fiind luminat cu dumnezeiască lumină, ai intrat la cele netrecătoare ale cerurilor, veselindu-te, înțelepte, și strigând Făcătorului: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri!

Ca să fii bineplăcut lui Dumnezeu, fericite, de bunăvoie te-ai dat pe sineți în mâinile celor fără de lege, întru tot fericite, cântând: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri!

Slavă...

Fiind cu totul luminat, te-ai învrednicit a vedea pe Hristos, arătându-ți ție mai înainte haina Lui, cea țesută de sus, sfâșiată rău, cuvioase, strigând: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri!

Și acum..., a Născătoarei:

Intrat-a în pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, Cel ce locuiește în ceruri și le cuprinde și se hrănește cu laptele

Cântarea a 8-a: iește Cel ce neîncăput și fără de schimbare Se face trup; și mă îndumnezeiește prin milostivire, iar pe ceea ce L - a născut o păzește curată și după naștere.

Canonul Sfântului Clement

Canonul Sfântului Petru

Irmos: Mântuitorule al tuturor... Irmos: Pe Cel slăvit în muntele cel sfânt... sânului tău Cel ce hrănește acum toată suflarea cu voința, cântând: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri!

Imbrăcatu-te-ai, mărite, cu haina nestricăciunii cea țesută din darul cel de sus, lepădând haina dezmierdării trupești, ierarhe, și sălășluiești întru împărățiile cele de sus.

Îngropatu-s-au dimpreună cu tine, mucenice mult-pătimitorule, lanțurile cu care, fiind legat, ai risipit înșelăciunea vrăjmașului, ierarhe, strigând: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul!

Despărțitu-s-a apa cea nedespărțită și, printr-o minune și mai mare, noianul cel necălcat a fost văzut netezind cale celor ce treceau, acolo unde zăcea dumnezeiescul tău trup, ierarhe!

Cela ce ai ales ca sălășluire după moarte adâncul apei, în loc de mormânt, mucenice, cu dumnezeieștile tale rugăciuni cele dătătoare de viață și cinstite, scoate sufletul meu cel înecat în patimi!

A Născătoarei:

O, ce vedere înfricoșătoare și negrăită! în pântece sălășlu

Stricăciunea hulei celei rele a lui Arie, cea vătămătoare, ai oprit-o, smulgând-o din adunarea credincioșilor și izgonind-o din cuprinsul Bisericii, de Dumnezeu înțelepțite!

Înaintestătător al cetei apostolilor s-a arătat Petru; iar tu te-ai făcut stâlp mucenicilor, Petre, preaînțelepte, purtătorule de Dumnezeu și sfințit slujitor al dumnezeieștilor taine.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Luminatu-te-ai din dumnezeiasca insufiare, cu cunoștința celor ce vor să fie, grăitorule de Dumnezeu, cunoscând mai înainte mutarea ta de pe pământ, prin mucenicie, către Dumnezeu Cel dintru înălțime, Petre, de Dumnezeu înțelepțite!

Și acum..., a Născătoarei:

După naștere ai rămas fecioară, ca și mai înainte de naștere, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, născând pe Ziditorul lumii; pentru aceea te lăudăm și te mărim întru toți vecii.

Irmosul:

«Pe Cel slăvit în muntele cel sfânt și pe Cel ce în rug a arătat lui Moise taina nașterii pururea-Fecioarei, pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii!».

Cântarea a 9-a:

Canonul Sfântului Clement Irmos: Eva cu adevărat...

Iată cetele patriarhilor te-au primit pe tine părtaș cu ei, Clemente mărite, și cu dragoste se veselesc neîncetat. Cu care împreună se bucură și mucenicii, apostolii, proorocii și drepții cei din veac, vrednicule de laudă!

Ca pe un strugure copt al vieții te-a adus pe tine Petru, cu lucrarea Duhului, ca pe cel ce ești viță a viei lui Iisus Dumnezeul nostru; că ai picurat vinul dreptei credințe care stinge beția păgânătății.

Fiind plin de înțelepciune și de dar, părinte, ai izvorât adâncime de învățături și râuri dumnezeiești de tămăduiri, prin care usuci șuvoaiele patimilor noastre, cu ploile Duhului, Clemente, podoaba mucenicilor!

Sositu-ne-a nouă pomenirea ta, slăvite, cea de Dumnezeu luminată și sfințită și preaaleasă, sfântă și vestită și lăudată și de lumină purtătoare, veselind inimile și sufletele celor ce după datorie te laudă pe tine.

A Născătoarei:

Porți în brațe pe Dumnezeu, Preasfântă, ca pe un scaun de foc, Preacurată, Care a luat fire omenească și S-a amestecat cu ea prin unire tainică, din nemăsurată milostivire. Pentru aceea toți te mărim.

Canonul Sfântului Petru

Irmos: Nașterea pururea-Fecioarei...

Să lăudăm pe minunatul Petru, cel mai dinainte rânduit să săvârșească cu sfințenie cele ale preoției și care a primit sfârșitul preoției cu bună laudă, făcându-se următor patimii lui Hristos.

Pe Petru cel purtător de Dumnezeu să-l lăudăm, care s-a întărit cu toiagul puterii lui Hristos și cu sfințenie a slujit și s-a sfințit, aducându-se jertfa lui Hristos.

Să lăudăm pe Petru cel de Dumnezeu ales, care a fost pătruns de toată lumina Treimii și cu strălucirea Ei cea prealuminoasă fiind îndulcit, cere mântuire pentru noi.

Slavă...

Mijlocește cu îndestulare mântuirea sufletului meu! Căci ca un ierarh ai putere a lega și a dezlega, îndreptându-mi greșelile cu rugăciunile tale, preasfințite!

Și acum..., a Născătoarei:

Tu ești pavăza noastră și zidul, Născătoare de Dumnezeu! Tu ești sprijinitoare celor ce aleargă la tine; pe tine te rugăm și acum pentru mijlocire, ca să ne izbăvim de vrăjmașii noștri.

Irmosul:

«Pe Cel ce mai înainte a arătat în munte dătătorului de Lege, în foc și în rug, nașterea cea din pururea-Fecioară, spre mântuirea noastră a credincioșilor, cu cântări neîncetate să-L mărim!».

SVETILNA sfinților

Podobie: Femeilor, auziți glas...

Luminată zi a strălucit nouă astăzi, aducându-ne pe slăviții următori ai Sfinților Apostoli, pe Petru și Clement, pe propovăduitorii credinței și nebiruiții mucenici, a căror pomenire de peste an, toți cu credință să o săvârșim!

A Praznicului

Pe care de demult mai înainte a vestit-o ceata proorocilor, vas ales și toiag, și tăbliță și munte netăiat, pe Maria, a lui Dumnezeu fiică, cu credință să o lăudăm, că astăzi se aduce în Sfânta Sfintelor, fiind închinată Domnului.

LA LAUDE

Se pun patru stihiri și se cântă stihirile podobnice ale sfinților (două ale Sfântului Clement și două ale Sfântului Petru), glasul 1:

Podobie: Bucură-te, cămara cea...

Bucură-te, limanul cel luminat și dătător de bucurie al dumnezeiescului Duh, înțelepte, cel ce ești vița cea înmugurită și cu mult rod pentru adăpările cele de taină, preafericite! Din care a picurat dulceața adăpătoare a învățăturilor de mântuire și care bucură totdeauna inimile celor ce te cinstesc pe tine, preafericite! Mucenice nebiruit, omule ceresc, stâlpul Bisericii, întărirea celor binecredincioși, pe Hristos roagă-L să dăruiască sufletelor noastre mare milă!

Bucură-te, izvorul învățăturilor, tâlcuitorule în scris al celor negrăite, cunoscătorule al celor tăinuite, stâlp tare și temelie neclintită a Bisericii, dreptar preaexact, scriitor preaînțelept al tainelor, limbă binegrăitoare care taie toată erezia ca o sabie preaascuțită și cu două tăișuri; organ cu dulce sunet, mintea cea cerească, Clemente, slava mucenicilor, sprijinul sfințiților mucenici, roagă pe Hristos să dăruiască sufletelor noastre mare milă!

Având cugetul dreptcredincios și mai ales stăpânitor al patimilor, te-ai supus cu tărie la sfârșitul și la moartea cea prin sabie ascuțită, preafericite! Pentru aceea ai dobândit dumnezeiasca fericire, și din părtășia și din bucuria cea dulce a Mântuitorului te-ai învrednicit să guști. Petre, preafericite, piatra credinței, mlădița dumnezeieștilor mucenici, podoaba ierarhilor, pe Hristos roagă-L să dăruiască sufletelor noastre mare milă.

Strălucind prin veșmântul preoției și cu cununa muceniciei fiind împodobit, te-ai înfățișat lui Hristos, Arhiereul și Dumnezeul tuturor, Celui ce S-a arătat mai întâi mucenic, de la Care ai și primit îndoită răsplătire. Pe Care îl mărturiseai ca fiind de o flintă și împreună fără de început și împreună-împărățind cu Tatăl, Cel ce L - a născut; pe Arie cel cu nume rău l-ai îndepărtat, preafericite, smulgându-l cu totul din adunarea credincioșilor. Pe Hristos îmblânzește-L să dăruiască lumii mare milă! Sfintelor se veselește și ceata îngerilor cu taină sărbătorește. Cu care și noi prăznuind astăzi împreună cu Gavriil să strigăm: Bucură-te, ceea ce ești plină de dar, cu tine este Domnul, Cel ce are mare milă!

STIHOAVNA

Stihirile podobnice ale glasul al 2-lea:

Praznicului,

Podobie: Casa Efratului...

Lumina cea cu trei străluciri luminându-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare, în locașul slavei, hrană cerească îți trimite, mărindu-te pe tine.

Stih: Aduce-se-vor împăratului fecioare în urma ei și cele de aproape ale ei se vor aduce Ție.

Din rădăcina lui David ai odrăslit, Fecioară, iar Gavriil, «Bucură-te!» aducând ție, striga: Pe Dumnezeu vei naște, Preacurată!

Stih: Aduce-se-vor întru veselie și bucurie, aduce-se-vor în palatul împăratului.

Ferice de minunata însoțire a lui Ioachim și a Anei, din care, Curată, născându-te, te-ai adus acum Ziditorului tău.

Slavă... Și acum..., a Praznicului:

Slavă... Și acum..., asemenea:

Glasul al 4-lea:

Porți ale cerurilor, primiți pe Fecioara Maria, Preacurata Născătoare de Dumnezeu, cea neispitită de bărbat, din care a venit izbăvirea celor muritori.

Astăzi locașul cel ce pe Dumnezeu L - a încăput, Născătoare de Dumnezeu, în locașul Domnului se aduce și Zaharia pe dânsa o primește. Astăzi Sfânta

Și celelalte ale Utreniei, și apolisul.