SFÂNTUL ILIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6, glasul al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn...

Părăsind cele veselitoare ale lumii, neamul, strălucirea, bogăția și frumusețea, și lepădându-te de toată simțirea și tăindu-ți-se trupul, ai urmat patimilor lui Hristos, Iacove, bucurându-te. Și, ca un părtaș al patimilor Lui, ai ajuns acum a fi părtaș cu adevărat măririi și împărăției Lui (de două ori).

Secerându-ți-se mădularele trupului și răbdând dureri și rănile cele nesuferite, mucenice al lui Hristos, vrednicule de laudă Iacove, și călcând cu bărbăție cruzimea tiranilor, ai luat cununa biruinței cea de mult preț. Cu care acum împodobindu-te, fericite, stai înaintea dumnezeiescului scaun al Stăpânului tău, împreună cu cei ce au luptat împreună cu tine (de două ori).

Având către Hristos îndrăznire, mucenice pururea-pomenite, stai în ajutor cu fierbințeală, pentru toți cei ce săvârșesc cinstită prăznuirea ta, scăpându-i de nevoi, păzindu-i de patimi, izbăvindu-i de toată întâmplarea celor rele, dându-le și mântuire sufletească, cu sfințitele tale rugăciuni, ca să mărim nevoințele tale cele luminate (de două ori).

Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Studit.

Răbdând în lupte, mucenice Iacove, ai dat trupul tău pentru Hristos Dumnezeu. Și tăindu-ți-se mâinile și picioarele, și coapsele, și brațele, și pulpele, și degetele, și mai pe urmă capul tău, ai zburat în ceruri, îm pară ți iul cu împăratul a toată lumea. Pentru aceasta, mai viteazule decât toți mucenicii, nu lipsi a te ruga să se mântuiască sufletele noastre de toată vătămarea celui străin.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Când de pe lemn...

Singură Preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu ai zămislit în pântece fără strâmtorare pe Dumnezeu cel neîncăput, făcându-Se om pentru bunătate. Pentru aceasta te rog, scapă-mă de patimile care mă necăjesc, ca, umblând pe calea cea strâmtă și dreaptă, să ajung la calea care duce la viață, Fecioară.

A Crucii și a Născătoarei, asemenea:

Când a văzut Mielușeaua cea preacurată pe Mielul său, de voie trăgându-Se spre junghiere ca un om, tânguindu-se, zicea: Te grăbești Hristoase să mă faci fără de fiu pe mine, care Te-am născut? Pentru ce ai făcut aceasta, Mântuitorule a toată lumea? Dar încă laud și măresc bunătatea Ta cea mai presus de gând și de cuvânt, Iubitorule de oameni.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a sfântului, glasul al 5-lea:

Ai fost minunat lăudat, I ileo ve, făcându-te îndelung-răbdător în toate chinurile. Că tăindu-ți-se degetele și mâinile, brațele, picioarele și pulpele până la coapse, ai răbdat. Mai pe urmă, rugându-te, ți-au tăiat și cinstitul cap, mucenice mult-pătimitorule; nu înceta pentru noi rugându-te lui Hristos, să se miluiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Bucură-te, cămara...

Bucură-te, frumusețea lui Iacov, pe care a ales-o Dumnezeu, pe care a iubit-o, Ușa celor ce se mântuiesc, lingurița cea purtătoare de văpaie, pierzarea blestemului, cu totul binecuvântată, pântece încăpător de Dumnezeu, îndreptarea celor căzuți, mai sfântă decât Heruvimii, și mai aleasă decât făptura, vedere cu anevoie a se vedea, auzire preanouă, grai nespus, căruță a Cuvântului, nor din care a răsărit Soarele Hristos, luminând pe cei din întuneric, și dând mare milă.

A Crucii și a Născătoarei, asemenea:

Mielușeaua, văzând pe Mielul său odinioară mergând spre junghiere, cu osârdie urma, strigând către El acestea: Unde mergi Fiul meu, preadulce Hristoase? Pentru ce ai făcut această călătorie? Au doară te așteaptă altă nuntă în Cana, unde mai înainte ai făcut din apă vinul? Dă-mi cuvânt mie, roabei Tale. Fiul meu preaiubit, nu mă trece cu vederea, Indurate, pe mine care Te-am născut mai presus de cuvânt, Dumnezeule, Cel ce dăruiești lumii mare milă.

TROPARUL, glasul al 4-lea:

Cu mucenicia cea neobișnuită și înfricoșătoare și cu vitejiile răbdării, pe toți i-ai minunat, mult-pătimitorule, cu tăierea flecarei părți din trup, rugăciuni de mulțumită preaminunat ai dat către Dumnezeu. Pentru aceasta în pătimirea ta cunună ai luat, și te-ai suit către scaunul împăratului ceresc al lui Hristos Dumnezeu, Iacove. Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Slavă... Și acum..., al Născătoarei: Caută-l la sfârșitul cărții. nicit de lauda și de răsplata celor desăvârșite și măririi celei veșnice, mucenice Iacove.

Și acum..., a Născătoarei:

LA UTRENIE

Psalmul 50

Trâmbițe proorocești te-au propovăduit pe tine mai înainte, învățând taina care s-a făcut cu tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, văzând de departe minunile tale.

CANOANELE

Cântarea a 3-a:

Amândouă din octoih, fară mucenicine și al sfântului pe 6.

Irmos: întărește-ne pe noi întru...

La Dumnezeu este Domnul... se cântă troparul sfântului (de două ori), Slavă... Și acum..., al Născătoarei, de la glasul troparului sfântului.

Sedelnele de rând din Octoih

CANONUL

sfântului

Alcătuire a lui Teofan.

Cântarea I, glasul al 2-lea:

Irmosul:

«Veniți popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărțit marea, și a trecut pe poporul pe care l-a izbăvit din robia egiptenilor, că S-a preamărit».

Stând acum înaintea scaunului lui Hristos, purtând cunună, mărite mucenice Iacove, cu rugăciunile tale, dă-mi lumină strălucitoare și har din ceruri.

Răsăritu-ne-ai ca niște zori multluminoase, ieșind de la Răsărit, și ai luminat Biserica lui Hristos cu strălucirea patimilor, fericite Iacove.

Slavă...

Arătând împotrivire de tânăr ca un biruitor, te-ai învred

Făcutu-te-ai ca o viță aleasă a lui Hristos, curățit cu secera chinurilor, și, aducând multă roadă, te-ai dus la linurile Mântuitorului.

Înțelepțește ai trecut cu vederea cele ce se strică și lesne se risipesc, ale celor curgătoare, purtătorule de cunună. Și ca un isteț ai ales mai de cinste nemișcarea celor ce pururea sunt stătătoare.

Slavă...

Tăindu-ți-se trupul din cruzimea tiranilor, ți s-au pricinuit cununi, luminate Iacove, și îndulcirea desfătării Raiului.

Și acum..., a Născătoarei:

Miluitu-s-a cu adevărat omenirea, prin dumnezeiasca ta naștere, Fecioară, unindu-se după ipostas cu Stăpânul tuturor, Mireasă a lui Dumnezeu.

Irmosul:

«Intărește-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel ce prin lemn ai omorât păcatul, și frica de Tine o sădești în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine».

SEDEALNA, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe înțelepciunea...

Răsărind Hristos celor de pe pământ stea arătată de curând de la Persida, pe dumnezeiescul Iacov și pururea-pomenitul mucenic, printr-însul a alungat negura înșelăciunii, și credincioșilor le-a luminat harul Duhului. Pentru aceasta, noi, cei ce săvârșim pomenirea lui, să prăznuim cu credință și să strigăm, zicând: Purtătorule de chinuri, mult-pătimitorule, roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greșeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă... Și acum..., a Născătoarei:

Sufletul meu, Fecioară, cel smerit, din pruncie întinându-l eu, cel necurat, și cu cuvintele și cu faptele, pe mine însumi m-am întinat; și nu am ce face, sau unde să scap, nici altă nădejde afară de tine, Fecioară, nu știu. Vai mie, netrebnicul! Pentru aceasta sunt rugător către tine, Preacurată, și, acum alergând, mă rog mărturisindu-mă ție: Greșit-am. Roagă-te Fiului tău și Dumnezeu iertare de greșeli să-mi dăruiască, că întru tine, Fecioară, nădejdile mi-am pus eu, robul tău.

A Crucii și a Născătoarei:

Pe tine, Dumnezeul, și Stăpânul și Mântuitorul, Curata văzându-Te spânzurat pe Cruce fără dreptate, tânguindu-se, striga Ție: Că lumea se veselește luând mântuire, iar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea milei, Preabunule Dumnezeule, Cel ce ești fără răutate, Doamne. Ci grăbește de Te scoală a treia zi din morți, o, Iubitorule de oameni, și mântuiește turma Ta de toată primejdia și de toată răutatea.

Cântarea a 4-a:

Irmosul:

«Auzit-am, Doamne, auzul rânduielii Tale și Te-am preamărit pe Tine, Unule, Iubitorule de oameni».

Fiind întărit cu toată întrarmarea ce ți s-a dat de la Dumnezeu, mărite, toată rătăcirea celor ce se închină focului ai ars-o.

Cere pentru noi curățire, cei ce săvârșim cinstită pomenirea ta, ca cel ce ai îndrăzneală, mucenice Iacove.

Slavă...

Slavă...

Pâraiele sângelui care au curs din mădularele tale, de trei ori fericite, au stins toată văpaia înșelăciunii.

Dă curăție întinăciunilor sufletului meu, slăvite mucenice al lui Hristos, dând răscumpărare durerilor tale și pâraiele sângiurilor tale, prealăudate.

Și acum..., a Născătoarei:

Îndreptează gândurile mele, Preacurată, către limanul cel bine liniștit al nepătimirii și al curăției.

Cântarea a 5-a:

Și acum..., a Născătoarei:

Glasul cel adevărat aducând cu inima și cu limba, nașterii tale celei cinstite și înfricoșătoare, te numim pe tine acum, Născătoare de Dumnezeu curată.

Irmosul:

«Dătătorule de lumină și Făcătorule al veacurilor Doamne, întru lumina poruncilor Tale povățuiește-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu știm».

Ca un pământ bun și roditor te-ai făcut cu adevărat înțelepte, tăindu-te cu plugul chinurilor celor amare, aducând Ziditorului lucrare de pământ cu multă roadă.

Stins-ai, preaalesule, săgețile cele înfierbântate ale vrăjmașului, cu sângele mădularelor trupului tău cele tăiate, de trei ori fericite, că te-ai arătat îngrădit cu nădejdea și cu credința.

Cu totul fiind rodit, ca o jertfa a lui Hristos, preaînțelepte, când ți se tăiau cumplit mădularele tale aduceai pururea potrivită cântare și plăcută laudă.

Cântarea a 6-a:

Irmos: De adâncul greșelilor...

Primind cu înțelepciune învățătura rudeniilor tale celor de aproape, cu bucurie ai mers către lupte, slăvite, și ai luat cununile biruinței.

Pătimind ca în trup străin, ai răbdat, mucenice Iacove, și, tăindu-ți-se mădularele, trimiteai laudă Stăpânului.

De față te-ai îmbrăcat cu haină de mântuire și cu veșmânt de veselie, vopsit cu sângele tău, preaînțelepte, ca un mucenic purtător de biruință.

Slavă...

Săvârșind călătoria muceniciei, ai luat sfințită cunună de biruință; și acum după vrednicie dănțuiești împreună cu cetele mucenicilor, Iacove mărite.

Și acum..., a Născătoarei:

Neispitită de bărbat ai născut Fecioară, rămânând fecioară, arătând semnele Dumnezeirii celei adevărate, a Fiului și Dumnezeului tău.

Irmosul:

«De adâncul greșelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă».

CONDAC, glasul al 4-lea:

Podobie: Căutând cele de sus...

Îndemnat fiind de bună soția ta, ca cel cu suflet răbdător, și de înfricoșătoarea judecată temându-te, porunca perșilor și îngrozirea ai surpat, Iacove, și te-ai arătat mucenic minunat, la trup ca o viță fiind tăiat.

ICOS

Din suflet să suspinăm toți, lacrimi vărsând, văzând pe mucenicul amar tăiat în bucăți. Căci ca niște câini lătrând, adunându-se călăii, au rupt mădularele minunatului și viteazului între mărturisitori mucenic. Ce este dar, voi spune: De socotiți puțin așteptați, și voi zice toate cu osârdie, cum ca o jertfă Domnului s-a adus; la trup ca o viță fiind tăiat. anii 395. Creștin de la strămoșii săi, locuind în cetatea perșilor ce se numea Bitlava, în țara eluzisiilor, de neam cinstit și luminat, și foarte iubit de Izdegherd, împăratul perșilor. Și pentru că era iubit de el foarte, s-a lepădat de credința lui Hristos și s-a tras împreună cu împăratul la pierzare. Deci, s-au înstrăinat mumă-sa și femeia lui de dânsul, căci a ales mai mult dragostea împăratului decât a lui Hristos și, pentru mărirea trecătoare, a dobândit rușine veșnică și osândă, cum îi scriau ele. Din aceste cuvinte umilindu-se cu sufletul, s-a depărtat de legea cea deșartă a împăratului și plângea că s-a despărțit de Hristos. Drept aceea, stând înaintea împăratului, a mărturisit credința cea în Hristos. Iar împăratul, mâniindu-se foarte asupra lui, a poruncit să-i taie fiecare încheietură a mădularelor trupului lui. Deci tăindu-l tot bucăți, de prin toate încheieturile, ale mâinilor, ale picioarelor și ale brațelor, i-au rămas numai capul și pântecele. După aceea, i-au tăiat și capul. Și așa a luat de trei ori fericitul cununa nevoinței cea nestricăcioasă.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Pinufrie, care cu pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Natanael, care cu pace s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

SINAXAR

în această lună, în ziua a douăzeci și șaptea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Iacov Persul.

Acesta a trăit pe vremea lui Onoriu și Arcadie, împărați creștini, în

Irmosul:

«Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au disprețuit porunca cea prea fără de Dumnezeu și, fiind aruncați în mijlocul focului răcorindu-se au cântat: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri».

Cu întărirea gândului și cu răbdarea sufletului, tăinduți-se trupul, mucenice, ai fost neschimbat și neplecat, fiind întărit cu dumnezeiasca credință, Iacove, și strigând: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Îndreptându-ți cugetele tale către țintirea chemării celei de sus, și, fiind înconjurat cu chinurile, nu te-ai înecat, ci, cu lesnire, ai răbdat rănile celor fără de lege, și tăindu-te, cântai: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Fericit ești și bine îți va fi ție acum, preafericite, că ai biruit sălbăticia vicleanului cea neîmblânzită și nebunia tiranului, și ai strigat cu osârdie: Binecuvântat ești Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai sfeșnic ca aurul strălucit, luminii celei neapuse, și făcliei și strălucirii celei dumnezeiești, luminând toată lumea cu raza cinstitei feciorii, care mântuiești pe cei ce cântă: Binecuvântată ești, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe Dumnezeu care S-a...

Intărindu-te cu puterea lui Dumnezeu, ai risipit adunările și împotrivirile celor vicleni, fericite, și, primind tărie, ai luat cununa biruinței, strigând: Binecuvântați pe Hristos întru toți vecii.

Tăierile mădularelor le vedeai ca pe niște adaosuri de bunuri, mucenice, neuitându-te la durerile de acum, ci socotind pe cele ce au să fie înfrumusețată încununare a mucenicilor, care s-a preagătit de Judecătorul cel drept.

Câștigând întărită răbdare, mai presus de fire, ai fost ca un turn sigur, fericite, primind pornirile și săgețile vrăjmașilor fără de frică și strigând: Binecuvântați pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Cu multă iuțime pornindu-se asupra ta vrăjmașul, începătorul de răutate și pierzătorul de suflet, și îndemnând pe tirani să-ți surpe tăria sufletului tău, n-au putut, mărite, că erai îmbrăcat cu toată întrarmarea lui Hristos.

Și acum..., a Născătoarei:

Fântână limpede a nemuririi te știm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ca pe una ce ai născut pe Cuvântul Tatălui cel nemuritor, Care a mântuit de moarte pe toți cei ce-L preaînalță pe El în veci. tărie ai nesocotit ispita focului și a bătăilor. Pentru aceasta toți cu credință și cu dragoste te fericim.

Irmosul:

Slavă...

Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.

Fiind împodobit cu porfiră împestrița, vopsită cu sângiurile tale, acum împărătești împreună cu Hristos, Iacove. Că prin patimi ai aflat izvorul nepătimirii, cu care te-ai învrednicit a te îndulci în veci, preafericite.

«Pe Dumnezeu care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreilor, și văpaia în răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii».

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul cel...

Dănțuind împreună cu mucenicii ca un mucenic, de trei ori fericite, și, stând înaintea scaunului lui Hristos, cu rugăciunile tale izbăvește de primejdii cumplite pe cei ce săvârșesc pomenirea ta și praznicul tău cel purtător de lumină cu veselie.

În ceruri te-ai sălășluit cu adevărat ca un mucenic, o, Iacove, unde sunt adunările mucenicilor, unde se odihnește sfințita mulțime a tuturor sfinților, unde sunt duhurile drepților, unde este Biserica celor născuți acum.

Purtând făclie, stai acum înaintea Mântuitorului tuturor, pentru Care ai răbdat tăierea mădularelor trupului tău și cu

Și acum..., a Născătoarei:

Ca pe una ce ai zămislit pe Dumnezeu și ai fost adevărată Maică lui Dumnezeu, pe tine te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, asemănând chemarea cu firea lucrurilor și cu cuviință aducându-ți ție dumnezeiescul glas.

Irmosul:

«Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam, cel căzut rău prin mâncare în stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude îl slăvim».

LUMINÂNDA

Podobie: Femei, auziți...

Aprinzându-te de râvna lui Hristos, Mucenice Iacove, ai ars rătăcirea perșilor și, ca o viță a viei, tăindu-ți-se trupul din porunca tiranului, preaînțelepte, cântai cântare cuvioasă și laudă Treimii celei neapropiate.

A Născătoarei:

Soarele slavei, Hristos, cu razele cunoștinței, gânditor luminându-te pe tine, purtătorule de nevoințe, te-a mântuit cu Dumnezeiescul Dar de întunericul necunoștinței și de înșelăciunea necredinței.

Marie Preacurată, Cădelniță de aur, ceea ce ai fost încăpere a neîncăputei Treimi, întru care Tatăl bine a voit, și Fiul S-a sălășluit, și Duhul cel Preasfânt umbrindu-te pe tine, Fecioară, te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu.

Trecând norul chinurilor, purtătorule de nevoință, te-ai sălășluit întru lumina veseliei lui Hristos. întru care adu-ți aminte de cei ce cu credință săvârșesc pomenirea ta și te laudă pe tine, Iacove.

A Crucii și a Născătoarei:

A lui Gheorghe Sicheliotul.

Stând lângă crucea Fiului tău, Preacurată, și văzând pironit cu cuie pe Cel mai presus de fire ieșit din pântecele tău, strigai: Fiul meu, cum pătimești, Cel ce cu glasul Tău clatini tot pământul? Cu adevărat milostivindu-Te spre neamul omenesc, suferi cu milostivire.

Cu credință adunându-vă astăzi, iubitorilor de priveliște, uitați-vă de vedeți lupta străină și schimbată a lui Iacov, care ne-a strălucit nouă de la Persida, ca steaua ce s-a arătat magilor, și i-a povățuit către cunoștința cea adevărată. Că acest viteaz, când cădea, biruia pe vrăjmași, și când i se tăiau mădularele, slăbeau vinele tiranilor, întărindu-se el cu purtarea de grijă cea de sus, strigând: Deși îmi tăiați mădularele care sunt simțitoare, dar am pe Hristos, Care toate îmi face mie după gândire. Pentru aceasta văzând mai înainte viața cea viitoare, prin moartea care era înaintea tuturor, spre aceea se sârguia să treacă. întru care și

LA LAUDE

Stihirile, glasul al 6-lea:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Trecând cu vederea legătura trupului, ți-ai dat mădularele trupului fără cruțare, purtătorule de nevoințe. Pentru aceasta însuși Hristos, puitorul de nevoințe, cu mărirea biruinței din cer te-a împodobit pe tine.

Slavă..., a sfântului, glasul al 8-lea: petrecând, ne cere de la Dătătorul de cunună Dumnezeu, iertare, luminare și mare milă, nouă celor ce săvârșim pomenirea lui.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: O, preamărită minune...

Fiind cuprins de întunericul necunoștinței și îngreuiat de somnul cumplitei mâhniri și acoperit de negura necazului și oprit de nevoi, nu mă lăsa să pier până în sfârșit, Stăpână milostivă, păzește-mă de toate supărările acestea. Că numai pe tine te am nădejde, după Dumnezeu.

A Crucii și a Născătoarei:

Cum voi suferi văzând junghierea Ta cea fără dreptate, Cuvinte? Cum voi vedea dumnezeieștii Tăi ochi închiși, care au luminat pe orbi? Cum voi vedea buzele Tale tăcând, care au deschis buzele celor mulți? Pântece, sfărâmă-te, inima mea, rupe-te, nu sufăr a trăi, striga Preacurata cu amar lăcrimând.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile Octoihului pe 4, și ale sfântului, Cântarea a 3-a pe 4. Prochimen glasul al 4-lea: Sfinților care sunt pe pământul Lui... Stih: Mai înainte vedeam pe Domnul... Apostolul: Din Epistola a doua către Timotei (1, 8-18): Fiule Timotei, nu te rușina de mărturisirea Domnului nostru... Aliluia, glasul al 4-lea: Strigat-au drepții... Stih: Multe sunt necazurile drepților... Evanghelia de la Ioan (15, 1-7): Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Eu sunt vița cea adevărată...

CHINONICUL

întru pomenire veșnică va fi dreptul; de auzul rău nu se va teme.