SFÂNTUL ILIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6; ale cuviosului 3 și ale mucenicului 3.

Stihirile cuviosului, glasul al 6-lea:

Podobie: Toată nădejdea...

Fiind afierosit din tinerețe cu totul Domnului, te-ai făcut afară de trup și de dragoste lumească, preasfințite, făcându-te sihastru ales și locaș dumnezeiescului Duh, Ștefane; că închizându-te în casă foarte strâmtă, fericite, ți-ai întrarmat gândul către cer, ca să vezi frumusețea cea negrăită a împăratului Hristos și Dumnezeu, la a Cărui asemănare închinându-te, ai pătimit foarte tare.

Postind patruzeci de zile ca Stăpânul, fiind păzit în temniță, te-ai gătit către mucenicie, sfințite Ștefane, întărirea sihastrilor și podoaba mucenicilor. Pentru aceasta, ca niște fiare năvălind spre tine cei fără de milă, ca pe un miel fără de răutate te-au târât și te-au sfărâmat fără dreptate și cu cei fără de lege te-au pus, nevoindu-te tare și rugându-te cu îndrăzneală pentru sufletele noastre.

Poporul cel fără de lege plecându-se nelegiuirilor împăratului celui fără de lege, te-a împroșcat cu pietre pe tine, cuvioase, fără de milă, ca pe cel întâi-pătimitor și cinstit Ștefan, capul tău cel sfânt l-au sfărâmat și, cu cruzime târându-te pe drumurile cele mai mari, au vărsat măruntaiele tale, preafericite, nemilostivindu-se de tine nici după moarte. O, minunată vârtutea ta! O, ce gând! O, cât este de multă răbdarea ta, Ștefane, prin care ai luat cunună neveștejită!

Alte stiluri, ale mucenicului, același glas.

Podobie: A treia zi ai înviat, Hristoase...

Nevoințele cinstitului luptător și ostenelile ostașului lui Hristos, lăudându-le după vrednicie credincioșii, să strigăm Domnului: Pentru rugăciunile lui, scoate-ne pe noi din toată nevoia.

Datu-ți-s-a de la Dumnezeu pace multă ție, celui ce ai trecut valul celor cumplite, Irinarhe preafericite, viteazule ostaș și rugătorule pentru cei ce te laudă pe tine.

Împreună cu tine au pătimit ceată de femei și dumnezeiască adunare de copii, cu Sfântul Acachie tare săvârșindu-și nevoințele, înșelăciunea împuținând, Irinarhe fericite. Slavă..., a Sfântului Ștefan, glasul al 6-lea:

A lui Studit.

Din pruncie te-ai aflerosit lui Dumnezeu, preasfințite Ștefane, ca marele prooroc Samuel. Și suindu-te în munte ca un sihastru, bine i-ai plăcut Lui, și iarăși te-ai dezbrăcat bărbătește spre pătimire și pentru icoana Lui foarte tare ai răbdat izgoniri și pătimiri, și ai suferit a fi în legături și în temnițe, fiind târât și bătut și cu pietre împroșcat, și zdrobindu-ți-se capul, te-ai învrednicit cununilor de la Hristos Dumnezeu. Căruia roagă-te pentru cei ce din dragoste săvârșesc pururea cinstită pomenirea ta, să se izbăvească de patimi și de încercări, și de judecata ce va să fie, și să izbăvească sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Cunoscut-am că Dumnezeu este întrupat din tine, Nascătoare de Dumnezeu Fecioară, însăți curată și singură binecuvântată. Pentru aceasta lăudându-te, neîncetat pe tine te mărim.

A Crucii și a Născătoarei: Podobie: Toată nedejdea...

Dacă a văzut odinioară Mielușeaua cea nepătată și Stăpâna cea fără prihană pe Mielul său înălțat pe Cruce, se văita ca o maică și spăimântându-se striga: Ce este această vedere nouă și minunată, p read ulcele meu Fiu? Cum poporul cel nemulțumitor Te-a dat judecății lui Pilat? Și Te osândesc la moarte pe Tine, Viața tuturor? Însă laud, Cuvinte, pogorârea Ta cea de negrăit.

STIHOAVNA din Octoih. Slavă..., a Sfântului Ștefan, glasul al 8-lea:

Păzind cea după chip fără de vătămare, cuvioase părinte, ai stat împotrivă bărbătește pentru icoana lui Hristos; nespăimântându-te de îngrozirea lui Copronim, ci cu sabia Duhului l-ai ucis pe el. Pentru aceasta având îndrăzneală către Dumnezeu, păzește turma ta de toate eresurile, Ștefane, mult-pătimitorule.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.

A Crucii și a Născătoarei:

Podobie: O, preamărită minune...

Ce vedere este aceasta ce se vede, care se arată ochilor mei, o, Stăpâne? Cel ce toată zidirea o cuprinzi, ești spânzurat pe lemn și mori, Cel ce dai tuturor viață, zicea Născătoarea de Dumnezeu plângând, când a văzut pe Cruce înălțat pe Cel ce a strălucit dintr-însa în chip de negrăit, Dumnezeu și Om.

TROPARUL

Sfântului Ștefan, glasul al 4-lea:

Pustnicește mai înainte pregătindu-te în munte, taberele vrăjmașilor celor netrupești cu toată arma Crucii le-ai pierdut, întru tot fericite. Și iarăși spre chinuire bărbătește te-ai îmbrăcat, ucigând pe Copronim cu sabia credinței. Și pentru amândouă te-ai încununat de la Dumnezeu, cuvioase mucenice Ștefane, pururea pomenite.

Slavă..., al mucenicului, asemenea: Mucenicul Tău, Doamne, Irinarh...

Și acum..., al Născătoarei. Caută-le la sfârșitul cărții.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul sfântului (de două ori), Slavă..., al mucenicului, Și acum..., al Născătoarei de la troparul sfântului.

Sedelnele de rând din Octoih.

Psalmul 50

A Născătoarei:

CANOANELE

Cântarea I, glasul al 6-lea:

Pe ușa cea neumblată, pe locașul cel curat al curăției, pe cea frumoasă între femei, pe Preasfânta Stăpână, cu glasuri sfințite să o mărim poporul cel sfințit.

Irmosul:

Alt Canon, al mucenicului

«Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: Lui Dumnezeu cântare de biruință să-I cântăm».

Alcătuire a lui Teofan.

Din Octoih unul cu irmosul pe 6, și ale sfinților, două pe 8.

CANONUL Sfântului Ștefan.

Alcătuire a lui Iosif.

Cu bucurie trecând tu pe calea cea strâmtă a nevoinței, cu întinderea muceniciei tale ai strâmtorat pornirea vrăjmașilor și ai moștenit viață largă, fericite.

Rădăcină neroditoare te-a rodit pe tine mai înainte cea cu numele Anei, ca odinioară pe Samuel, și te-a dat pe tine dar lui Dumnezeu, însemnând darul vieții tale, înțelepte.

Foarte cu sfințenie mergând la dumnezeiasca ceată a sihastrilor, ai strălucit cu virtuțile ca o stea prealuminoasă, luminând tainic pe credincioși, Cuvioase Ștefane.

Chinuindu-ți trupul cu închisoarea locuinței celei strâmte, ți-ai ridicat gândul către cele cerești, înțelepte, lățindu-te bine cu suișuri.

Cântarea I, același glas și irmos:

De smintelile vieții și de patimile ce mă supără pe mine, alină-mi mintea mea, Mucenice Irinarhe, și mă învrednicește să laud senin pomenirea ta.

Vitejești cununi ca un viteaz luptător luând, Mucenice Irinarhe, te-ai mutat de pe pământ la pacea cea fără luptă și la lumina vieții cea adevărată, de Dumnezeu fericite.

Slavă...

Cu izvoarele sângelui stingând văpaia prigonitorilor, ai udat gândurile credincioșilor, ca să înflorească cu dreaptă credință dragostea vieții veșnice, Mucenice Irinarhe.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Cuvântul cel neîncăput și L-ai născut, Cortule în care Dumnezeu a încăput, mântuiește-mă de întreit valul răutăților celor cumplite, care mă îmbulzesc pe mine, Curată.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Nu este sfânt precum Tu...

Mintea ta cu plecarea către Dumnezeu înfrumusețându-se, părinte, s-a arătat foarte frumoasă și plină de tot harul cu adevărat și părtașă dumnezeieștii lumini.

Inchinându-te cinstitei icoane a lui Hristos, și celei ce L - a născut pe El, fericite, ai urât porunca cea nelegiuită a împăratului celui nelegiuit, cu puterea dumnezeiescului Duh.

Legându-te cel nebun cu fier pe tine, cel ce ai avut inimă de fier, te trimite în temniță ca pe un păzitor al învățăturilor credincioase, Ștefane preafericite.

Picioarele tale cele frumoase, cuvioase, le-ai avut de față umblând luminat pe cărările muceniciei și zdrobind capetele vrăjmașilor, Ștefane fericite. cite, suferind răni și chinuri de la dușmani, purtătorule de luptă, mucenice preaviteazule.

Putere ți-a dat ție Hristos, marele purtător de luptă, să strici înșelăciunea și să rușinezi pe vrăjmașul cel ce se laudă fără de rușine și fără de vreme în zadar se fălește, mucenice Irinarhe.

Slavă...

Surpat-a pe șarpele cel începător de răutate, ceata sfinților cu osteneli bărbătești luptându-se tare, și cu puterea dumnezeiescului Duh, răbdând bătăi și legături.

Și acum..., a Născătoarei:

Dumnezeiasca scară, pe care a văzut-o luminat de demult Iacov întinsă de pe pământ la cereasca înălțime, pe Preacurata Maria, palat Stăpânului, să o lăudăm.

A Născătoarei:

Irmosul:

Din tine, cea singură Curată, S-a întrupat Cuvântul Dumnezeu cel Preaînalt, precum știe. Și ne-a mântuit pe noi din stricăciune, cei ce ne închinăm dumnezeieștii bunăvoinței Lui, celei pentru milostivire.

«Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălțat fruntea credincioșilor Tăi, Bunule, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale».

Alt Canon

CONDACUL Sfântului Irinarh,

glasul al 2-lea:

Irmos același:

Podobie: Cele de sus căutând...

Intăritu-te-ai cu dumnezeiască putere și ai mers spre lupte, cu îndrăzneală, preaferi

Stea luminoasă și nerătăcită te-ai arătat lumii, care vestești pe Soarele Hristos cu razele tale, purtătorule de luptă Irinarhe, și înșelăciunea toată ai stins-o, iar nouă lumină ne-ai dat, rugându-te neîncetat pentru noi toți.

SEDEALNA, glasul 1: Podobie: Mormântul Tău...

Lămurindu-te cu sihăstria ca aurul în ulcea, ai strălucit, înțelepte, cu pătimirea cea după lege și ai luat cunună asemenea numirii tale. Pentru aceasta bucurându-ne prăznuim preasfântă pomenirea ta, cinstindu-ți nevoințele tale, pururea pomenite Ștefane.

Altă Sedealna, glasul al 4-lea: Podobie: Cel ce Te-ai înălțat...

Pildă te-ai făcut călugărilor, și pătimitorilor te-ai cunoscut înfrumusețare, împodobindu-te cu amândouă, vrednicule de minune Ștefane. Pentru aceasta ai și luat cununi îndoite, ale sihăstriei și ale pătimirii. Ci, roagă neîncetat pe Hristos pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, părinte Ștefane.

Slavă..., a mucenicului, asemenea:

Pământul și apa au împărțit luptele tale cele tari, luptătorule cel cu cuget viteaz, prin care ai risipit trufia rătăcirii și ai moștenit strălucirea cea mai presus de lume, cea veșnică, dimpreună cu toți sfinții mucenici, preafericite. Deci, roagă-te lui Hristos pentru toți cei ce te cinstesc pe tine, de trei ori fericite Irinarhe.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești scăpare celor ce se află întru înfricoșări și împăcare cu Dumnezeu celor greșiți, Preasfântă Stăpână, păzește-ne de toată primejdia și de răutatea oamenilor, și de osânda cea îngrozitoare și de patimile necinstei, pe noi cei ce cu credință neîndoită te chemăm pe tine, pururea Fecioară prealăudată.

A Crucii și a Născătoarei:

Stând lângă Crucea Fiului tău și Dumnezeu, Fecioară, strigai cu durere suspinând și lăcrimând fierbinte: Vai mie, o preadulce, cum suferi lovituri de la bărbații cei fără de lege, și pătrunderile cuielor și moartea făcătorilor de rele, cu adevărat îngrijind să mântuiești neamul omenesc!

Cântarea a 4-a:

Irmosul:

«Hristos este puterea mea, Dumnezeu și Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviință cântă, strigând: Din cuget curat întru Domnul prăznuind».

Luminat fiind cu lumina Duhului, prin dumnezeiasca rugăciune, ai dat, părinte, lumină orbilor, urmând Stăpânului și Dumnezeului tău, de Dumnezeu insuflate.

Cei ce înotau în mare te-au văzut pe tine de departe, cârmuindu-i pe dânșii către limanul cel lin, fericite, cu dumnezeiescul har, care au chemat cu credință numele tău, părinte Ștefane.

Jertfindu-te ca o junghiere sfințită, te-ai adus Celui jertfit pentru tine, Ștefane, și te-ai odihnit în corturile celor întâi-născuți veselindu-te.

Cu cinstitul tău cuvânt, cel ce mai înainte pe jumătate era uscat, cu totul s-a arătat sănătos, minunându-se, mucenice, de harul ce s-a dat ție de la înălțime din destul, spre îndreptarea oamenilor.

A Născătoarei:

Întru tine, cea cu totul fără prihană, mi-am pus nădejdea mântuirii mele, către acoperământul tău am alergat, fii mie ajutor, Fecioară, scoțându-mă din cele de groază.

Alt Canon

Irmos același:

După lege ai alergat, după lege te-ai luptat, după lege ai și fost încununat, cu legea lui Dumnezeu fiind întărit, și nevătămat pe tine însuți păzindu-te, preafericite.

Nesuferind, fericite, a urma înșelăciunii, la dumnezeiasca cunoștință ca un înțelept bucurându-te te-ai apropiat, lumina cea înțelegătoare luând și luminător arătându-te.

Nicicum nu te-a ascuns pe tine adâncimea iezerului primindu-te, întru tot fericite mucenice, cunoscându-te că ești mărturisitor cu totul adevărat al dumnezeieștilor patimi ale lui Hristos, Irinarhe.

Slavă...

Făcându-vă jertfă sfântă și înjunghiați fiind și zgâriați dimpreună și cu foc pe toate părțile arzându-vă, nu v-ați lepădat de Hristos, purtătorilor de chinuri, vrednicilor de laudă.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară ai rămas după naștere, precum ai fost și înainte de naștere. Că ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, Cel ce ne-a izbăvit pe noi prin mijlocirea ta, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Cântarea a 5-a:

Irmosul:

«Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, mă rog, luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, pe Cel ce chemi din negura greșelilor».

Cu cununile mucenicilor a încununat ostenelile tale cele pustnicești cu adevărat, cuvioase, însuși singurul purtător de luptă Dumnezeul nostru, Care te-a întărit pe tine împotriva ucigașilor.

Luptându-te cu bună laudă, mucenice, ai fost împreună cu mulțimea mucenicilor în temniță împreună vorbind cu ei. Care ca niște stele înconjurându-te pe tine, ca pe soarele cel neapus, mai mult se luminau.

Cu cuvinte dumnezeiești fericim pe sfinții mărturisitori și râvnitorii dumnezeieștilor patimi, pe cei trei sute și patruzeci și doi, care au biruit pe cei necredincioși.

Smulgerea părului în batjocură, tăierea urechilor și a mâinilor, și arderea sfintelor mădulare, a răbdat pentru icoana lui Hristos poporul cel vestit al cuvioșilor.

A Născătoarei:

Preasfântă, ceea ce singură ai născut pe pământ cu adevărat pe Dumnezeu cel mai presus de sfinți, sfințește pe cei ce te propovăduiesc pe tine pururea Născătoare de Dumnezeu, și-i mântuiește cu mijlocirea ta.

Alt Canon

Irmos același:

Cu sabia răbdării celei tari, a mucenicului celui cu minte vitejească, s-a rănit vrăjmașul, și sub picioarele lui l-a supus, și de râs s-a arătat, fiind rușinat.

Piciorul tău a stat întru dreptate, precum zice proorocul, înțelepte mucenice, cu cuget nestrămutat, punând piedică celui cu multă măiestrie și înfrumusețându-te cu cărările muceniciei.

Slavă...

Tu răutatea prigonitorilor ai întors-o înapoi, mucenic fără de răutate și fără de vicleșug arătându-te, preafericite Iri - narh. Și pentru sfârșitul tău cel prin sânge cu cununile nestricăciunii te-ai încununat.

Și acum..., a Născătoarei:

Cunoscând de departe cu taină ceata proorocilor cea de Dumnezeu luminată adâncul cel negrăit al nașterii tale, Fecioară dumnezeiască Mireasă, cu sfințite semne pe tine mai înainte te-a însemnat.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Marea vieții văzând-o...

Aflătorii răutății n-au putut să rabde puterea cuvintelor tale, Ștefane, pentru aceea te-au dat pe tine la legături, și la pedepse, și la moarte silnică, înșelătorul cel foarte crud.

Ca o pâine ce se coace în foc, fără milă fiind spânzurat de picioare, te-ai făcut ardere-de-tot, Pavele, și te-ai adus jertfă lui Dumnezeu, învrednicindu-te a fi împreună-locuitor cu mucenicii.

După lege s-au nevoit în Efes cei treizeci și opt de cuvioși sihastri, închiși, și cu sugrumare pierzându-și viața, pe aceștia cu credință și cu dragoste să-i fericim.

Tare ai stat împotriva judecătorului și, rănindu-ți-se trupul cu răni, ai voit să mori pentru Hristos cel singur nemuritor, vrednicule de laudă, Petre cel cu nume mare.

A Născătoarei:

Pe singura cea prealăudată, pe cea frumoasă între femei, pe Născătoarea de Dumnezeu, pe Peretele cel nesfărâmat al creștinilor, pe Stăpâna cea preacurată, cu inimă neîndoită să o fericim.

Alt Canon

Irmos același:

Suitu-te-ai pe ape, fiind cârmuit cu mâna cea de-viață-începătoare, Irinarhe și, fiind mântuit, ai cufundat în ele închinăciunea prigonitorilor, cu rugăciunea cea răbdătoare, preasfințite.

Cu cele mici cumpărând cele mari, s-au dat pe sine chinurilor, sfințitele femei, omorând cu duhul pe șarpele, amăgitorul Evei, începătorul de răutate.

Slavă...

Sfinții tineri s-au adus pe sine jertfe curate și prinoase depline Mielului, Celui ce S-a jertfit pentru noi, ca o jertfă adevărată, spre miros de bună mireasmă, veselindu-se.

Și acum..., a Născătoarei:

Iată S-a întrupat Domnul din curat sângele tău, Fecioară Maică, și cu oamenii S-a unit, fără de schimbare, pentru mila cea negrăită, mântuirea noastră lucrând.

Irmosul:

«Marea vieții văzând-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea, mult-Milostive».

CONDAC, glasul al 4-lea:

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Prăznuiește astăzi Biserica prăznuire de veselie, întru pomenirea ta, și cu credință lăudând-o, strigă către tine, Ștefane sfinte, lauda cuvioșilor.

Icos în tot pământul cu adevărat s-a răspândit vestea faptelor tale, înțelepte cuvioase mucenice, pe care le-ai lucrat minunat. Pentru aceasta te rog, ca pe cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, cuvioase, roagă-te să-mi dea mie cuvânt vrednic, ca să laud luptele pe care le-ai suferit de la vrăjmașii cei văzuți și cei nevăzuți. Pe care mai întâi pustnicește i-ai surpat, toate zburdările trupului omorându-le, și cu pătimirea acum pe tiran l-ai biruit Ștefane, cel ce ești lauda cuvioșilor.

SINAXAR

în această lună, în ziua a douăzeci și opta, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru și Mărturisitorul Ștefan cel Nou.

Acesta a trăit pe vremea împărăției lui Atanasie, căruia îi zic și Artemie, fiind patriarh Sfântul Ghermano, și a fost născut și crescut în împărăteasca cetate, fiind fiu din părinți creștini, anume Ioan și Ana. Din tânără vârstă se îndeletnicea cu cartea și se afla în toate zilele cu maică-sa la biserica lui Dumnezeu, dându-se pe sine la post și la viață aspră. Pentru aceasta a luat și cinul îngeresc, când a fost în vârstă de șaisprezece ani, și de atunci mai mult sporea la duhovniceștile nevoințe, biruind toate pornirile trupului. Deci, n-a trecut multă vreme și minunatul Ioan, egumenul său, s-a odihnit cu pace. Și a fost așezat fericitul Ștefan egumen la acel vestit munte al lui Avxentie, săvârșind calea nevoinței. Iar când semănătorul de zâzanie, diavolul, a voit a porni război mare și neîncetat asupra Bisericii, adică să nu se mai închine credincioșii la sfintele și cinstitele icoane, a cărui cea dintâi unealtă a acestui lucru s-a făcut Leon Isaurul, care și Conon s-a numit, l-a înfruntat fericitul Ghermano și l-a dojenit din destul. Iar cel dintr-însul născut, vrăjmașul Constantin Copronim, a făcut și mai mari răutăți decât tatăl său, prădând și pustiind Biserica, și arzând sfintele icoane, și izgonind și chinuind în tot felul pe monahi. Deci, acesta aflând și de Sfântul Ștefan că se închină la icoane și că-l numește pe el eretic, neascultând de porunca lui și nevrând să iscălească la eres, a trimis de l-a prins și după multe chinuri l-a închis în temnița ce se numește Pretorion, unde erau închiși și alți aleși părinți, pentru pricina aceasta adunați, fiind toți la număr patruzeci și doi. încă erau și alții cu Preacuviosul Petru și Andrei, de prin multe țări, trei sute la număr, dintre care unii aveau nasurile tăiate, alții urechile, alții ochii scoși și mâinile tăiate și bărbile rase. Pe care aflându-i fericitul Ștefan îi săruta și-i îndemna la luptă, făcând la închisoarea Pretoriului toată rânduiala și slujba călugărească, așa precum s-ar fi aflat în mânăstire. Aflând împăratul de aceasta și cum că Pretoriul a fost prefăcut în mânăstire prin Ștefan, după unsprezece luni de când fusese închis în acel Pretoriu, l-au scos din închisoare și l-au adus înaintea lui. Atunci împăratul a poruncit de l-au aruncat jos și l-au bătut cu pietre și cu lemne. Iar unul din ucigașii aceia a luat un lemn și l-a lovit în moalele capului de i-a despicat capul. Și așa și-a dat cinstitul său suflet în mâinile lui Dumnezeu și a luat cununa mărturisirii. Iar cinstitul său trup a fost aruncat de pângăriții aceia în mare. Apoi a fost îngropat de niște creștini la locul unde zace și astăzi.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Andrei, care s-a săvârșit chinuit fiind pentru închinarea la sfintele icoane.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Petru, care s-a săvârșit fiind bătut pentru icoane.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Ana, care s-a săvârșit, fiind bătută că a jelit pe Sfântul Ștefan.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici care au mărturisit împreună cu Sfântul Ștefan pentru Sfintele icoane.

Mulți din ostașii mai sus-amintitului împărat Constantin Copronim, ortodocși fiind s-au lepădat de lume și s-au făcut monahi. Pe aceștia pedepsindu-i nelegiuitul împărat, i-a scos din viața aceasta. Căci pe unul dintre ei, Vasilie cu numele, mai întâi l-a orbit, apoi în urmă neplecându-se a se lepăda de închinarea la sfintele icoane, l-a lovit cu călcâiul în pântece și i-a vărsat măruntaiele și așa s-a săvârșit. Altul, fiind închis la Soseniu și tăindu-i-se nasul, a fost surghiunit la Cherson. Și vrând a-l omorî a fugit în Hazaria, întru care și episcop făcându-se mai pe urmă s-a săvârșit. Iar altul, Ștefan cu numele, fiind surghiunit la Sugdaia și multora fiind de folos, a aflat sfârșitul vieții. Asemenea și doi Grigorie împreună cu mulți alții fiind surghiuniți, au adormit în Domnul. Dar și Ioan cel din Legatari fiind surghiunit la Dafnusia și de multe ori din porunca împăratului fiind bătut, și-a dat duhul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Irinarh și cele dimpreună cu dânsul șapte sfinte femei.

Mucenicul Irinarh se trăgea cu neamul din cetatea Sevastia. Tânăr fiind, era în slujba ucigașilor, și când erau pedepsiți sfinții mucenici, slujea și el la pedepsiri. Și întâmplându-se în zilele împăratului Diocletian niște femei creștine să fie cercetate de Maxim, domnul Sevastiei, s-a luminat sufletul lui Irinarh din dumnezeiescul har al lui Hristos și, văzând pe femeile acelea îmbărbătându-se pentru Hristos și rușinând pe tiranul cu minunile ce făcea, pentru aceasta a mărturisit și el pe față cu îndrăzneală pe Hristos. Și vădindu-se astfel că este creștin, a fost chinuit în multe feluri din porunca tiranului, și la urmă i-au tăiat capul, împreună și preotului Acachie, care-l botezase.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Timotei și Teodor, episcopii; Petru, Ioan, Serghie, Teodor și Nichifor, preoții; Vasile și Toma diaconii; Ierotei, Daniel, Hariton, Socrat, Comasie și Eu - sebie monahii și Etimasie, care toți de sabie s-au săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmosul:

«Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioșilor tineri. Iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri».

Vestitu-ți-s-a ție sfârșitul, fericite, din voia cea lucrătoare de toate. Pentru aceea dându-te pe sineți la mai multă postire, din ce în ce mai mult te-ai preamărit, fiind ucis pentru Hristos, Cel ce este Dumnezeu peste toți.

Ca un purtător de numele celui întâi-pătimitor, te-ai mărit dimpreună cu el, că împroșcându-te cu pietre, și fiind târât, și bătut fără milă, ai umplut pământul de sângiuri, și sufletul tău l-ai dat lui Dumnezeu bucurându-te.

Pe ulițele cetății fiind târât fără milă, Mucenice Ștefane, ai netezit cărarea muceniciei credincioșilor. Pe care umblând cu tărie, arătat ai ajuns către cetatea cea cerească.

A Născătoarei:

Preasfințiții prooroci foarte lămurit au arătat mai înainte taina cinstitei nașterii tale, Curată, și acum noi pricepând săvârșirile luminat, te fericim pe tine cu dreaptă credință.

Alt Canon

Irmos același:

De îndurarea ta cea către trup te-ai despreunat, mintea ta, preafericite, aprinzându-ți, și cu focul dumnezeieștii dragoste arzându-te, înțelepte, cântarea tinerilor ai cântat: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Fericitu-s-a adunarea cea sfântă a tinerilor și ceata sfântă de șapte femei, răbdând împreună sfâșierile, focul și chinurile cu tărie, și învrednicindu-se de bunurile cele cerești.

Slavă...

Alungă-se duhurile vicleniei din singură chemarea ta, cunoscându-te pe tine luptător nebiruit al lui Hristos, Irinarhe, cântând cu căldură: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe mine cel cuprins de lene ridică-mă spre lucrarea dumnezeieștilor fapte, Preacurată, întărindu-mă asupra vrăjmașilor, celor ce se oștesc asupra mea cumplit și cu gânduri potrivnice mă amăgesc.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Din văpaie cuvioșilor...

Ca niște fiare foarte furioase au cuprins pe mielul lui Hristos bătându-l, ucigându-l, și împreună cu oamenii cei fără de lege îngropându-l, cei ce viețuiesc cu nelegiuirea în veci.

Fără de milă capul ți l-a sfărâmat vrăjmașul, cap pe care Dumnezeu întru înălțime l-a încununat cu cununa cea de biruință, purtătorule de cunună mult-pătimitorule, lauda mucenicilor și a tuturor cuvioșilor.

Împotrivindu-se stăruitor prigonitorului, gânditorul de Dumnezeu Andrei, chinuit cu răni, și fără de milă este omorât dreptul, cântând Stăpânului Hristos în veci. cări și de primejdii, pe mine cel ce cu credință caldă te cinstesc pe tine, Irinarhe, și care alerg sub acoperământul tău.

Făcându-te acum casă preasfântă, ai avut locuind întru inima ta pe Cel ce Se odihnește întru toți sfinții, mult-pa ti mito rule Ștefane, întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

A Născătoarei:

Cu stropirea dumnezeiescului sânge, care s-a deșertat din coasta Fiului și Dumnezeului tău, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, rogu-mă, Fecioară, spală întinăciunea care este asupra mea de la păcatul cel rău.

Alt Canon

Irmos același:

Curgerile sângiurilor încă picând, și cu frumusețea rănilor fiind împodobit, Făcătorului de biruință te-ai arătat vrednic, Irinarhe, daruri de biruință de la Dânsul luând.

Înălțându-te cu dragostea Atotțiitorului, ai smerit sprânceana cea înălțată a prigonitorilor, și mândria idolească ai rușinat-o, mucenice purtătorule de lupte, preafericite Irinarhe.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

De milostivirea cea dumnezeiască învrednicește-mă, mucenice, scăpându-mă de încer

Bucură-te, munte sfânt și de Dumnezeu umblat. Bucură-te, arătarea lucrurilor celor negrăite, și așezarea cea înfricoșătoare, și vederea cea cu anevoie de văzut. Bucură-te, chemarea celor căzuți, Fecioară.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.

«Din văpaie, cuvioșilor rouă ai izvorât, și jertfa dreptului cu apă ai ars-o; căci toate le faci, Hristoase, cu singură voința. Pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii».

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

Te veselești văzând cetele îngerilor, ale patriarhilor, ale cuvioșilor, ale proorocilor, ale apostolilor și ale tuturor drepților, de Dumnezeu insuflate. Cu care împreunându-te, adu-ți aminte, fii apărător celor ce pe pământ te fericesc cinstit.

Ca lumina, ca zorile, ca soarele cel mare, ca cerul înfrumusețat cu stele, cu luminările minunilor și ale sfintelor răni te-ai făcut, luminând cu adevărat cugetul tuturor celor ce te laudă pe tine, Ștefane mucenice, mult-pătimitorule.

Nevoințele cele tari ale sihăstriei, surpând începătoriile întunericului mai înainte, părinte, mai pe urmă pătimind foarte tare, le-ai dat de tot pierzării, Ștefane, lauda mucenicilor și lauda cuvioșilor.

Pomenirea ta cea strălucită astăzi luminează marginile pământului cu razele darurilor Duhului cele prealuminoase. Și pe noi, cei ce o prăznuim pe dânsa acum cu bucurie, lumiri cază-ne și ne sfințește, de Dumnezeu fericite Ștefane.

A Născătoarei:

Locașule al luminii, cea de Dumnezeu dăruită, cu adevărat întărirea sfinților mucenici și lauda tuturor cuvioșilor, izbăvește-ne pe noi de nevoi și de primejdii și de năvălirea vrăjmașilor, pe cei ce te lăudăm.

Alt Canon

Irmos același:

Pe însăși cea mai de pe urmă și desăvârșită dorire ai ajuns, cugetătorule de Dumnezeu Irinarhe, și părtaș lui Hristos te-ai făcut, cântând cu cei fără de trupuri: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Treime atotputernică.

Scăpând de cursele celor ce te vânau pe tine, în ceata cerească te-ai odihnit, mărite, și cu ostile mucenicilor te-ai împreunat, și cu ale celor împreună cu tine luptători. Ș acum te roagă pentru noi toți, ca să te fericim pe tine.

Slavă...

Tărie și putere pe Hristos punând, ai trecut noianul cel cumplit al demonilor, și la limanurile cele de sus ai ajuns, cu totul fiind împodobit, cu totul fiind încurajat din destul cu vărsările de lumină ale Duhului.

Și acum..., a Născătoarei:

Neputând cunoaște minunea cea necuprinsă a nașterii tale, Fecioară Maică, cu tăcere mai mult aceasta o mărim, și te preamărim pe tine, una cea preafericită și bună între femei și prea fară prihană.

Irmosul:

«Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putință oamenilor, spre Care nu cutează a căuta cetele îngerești. Iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Care mărindu-L cu ostile cerești, pe tine te fericim».

LUMINÂNDA

Podobie: Cercetatu-ne-a pe noi de sus...

Luat-ai de la Hristos cunună îndoită, Ștefan, nevoindu-te întru sihăstrie prea mult, și mărturisind că cinstești icoana Lui și a tuturor sfinților, cu care dimpreună adu-ți aminte de noi. întărire bunei cinstiri, și Sfântului Duh curat locaș. Cere-ne nouă, celor ce te cinstim pe tine, mare milă.

Slavă..., asemenea:

Și acum..., a Născătoarei:

Pe cei ce nu se închină icoanei lui Hristos, ca pe unii fără de Dumnezeu i-ai rușinat, Ștefane, și te-ai împodobit cu podoabele și cu rănile muceniciei; pentru aceasta pururea cu credință te fericim.

Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoarea tuturor celor din nevoi, întru tine îndrăznim, întru tine ne lăudăm, întru tine este toată nădejdea noastră. Roagă-te Celui născut din tine pentru netrebnicii robii tăi.

Și acum..., a Născătoarei:

A Crucii și a Născătoarei:

Neîntinată Stăpână, Curată și singură neispitită de nuntă, împărăteasă și Doamnă! Roagă-te tu Răscumpărătorului nostru, Celui născut din tine, să mântuiască lumea de toate relele și de necazuri.

Văzând pe Cel născut din tine, Preacurată, spânzurat pe lemn fără de suflare, cu amar strigai: Preaiubitul meu Fiu, unde a apus frumusețea feței Tale, de voie ascunzându-se sub umbra morții.

A Crucii și a Născătoarei, asemenea:

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și otpustul.

Stând lângă Crucea Ta, Hristoase, ceea ce Te-a născut și rupându-se la cele dinlăuntru, ca o maică striga Ție: O, Fiul meu preadulce, cum ai apus de la ochii mei, Cel ce ești lumina cea neapropiată.

La Stihoavnă, stihirile Octoihului: Slavă..., a Sfântului Ștefan, glasul al 3-lea:

Afîerosit fiind lui Dumnezeu din pântecele maicii tale, ca alt Samuel, Cuvioase Ștefane, după purtarea numelui, cunună te-ai arătat credincioșilor, toiag și

LA LITURGHIE

Fericirile Octoihului pe 4, și ale Sfântului Ștefan, Cântarea a 3-a pe 4. Prochimen, glasul al 7-lea: Cerurile mărturisesc minunile Tale... Stih: Dumnezeu e preaslăvit... Apostolul din Epistola către Timotei: Fiule Timotei, întărește-te în harul care e în Hristos Iisus... Aliluia. Evanghelia de la Matei (10, 23-31): Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Când vă vor prigoni în orașul acesta...

CHINONICUL

întru pomenire veșnică va fi dreptul; de auzul rău nu se va teme.