SFÂNTUL ILIE

După obișnuitul psalm, citim: Fericit bărbatul... starea întâi.

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 8, glasul al 4-lea:

Podobie: Cel ce de sus ești chemat...

Cel ce cu lumina Mergătorului înainte te-ai împodobit, când Raza cea ipostatică a slavei Tatălui S-a arătat, neamul omenesc pentru milostivire vrând să-l mântuiască, atunci întâi tu, mărite, la Dânsul ai alergat, fiind strălucit la minte, cu strălucirea cea desăvârșită a Dumnezeirii Lui. Pentru aceasta și propovăduitor și apostol ai fost al lui Hristos Dumnezeului nostru. Pe Care roagă-L să mântuiască și să lumineze sufletele noastre (de trei ori).

Cel ce cu glasul Mergătorului înainte ai fost chemat, când Cuvântul cel Preasfânt S-a întrupat, viață nouă dăruindu-ne și mântuire celor de pe pământ binevestindu-le, atunci, preaînțelepte, Acestuia ai urmat, și pe tine ca pe o pârgă desăvârșită și preasfântă Lui te-ai sfințit, pe Care L-ai și cunoscut, și ai vestit fratelui tău pe Dumnezeul nostru, pe Care roagă-L să mântuiască și să lumineze sufletele noastre (de trei ori).

Cel ce ai fost ucenic celui ce a odrăslit din cea stearpă, când Cel născut din Fecioară a răsărit, învățătorul dreptei credințe, cel ce a arătat și curăția înfrânării, atunci tu, Andrei fericite, preafierbinte iubitor al virtuții te-ai făcut, înălțări în inima ta punând, și te-ai înălțat la strălucirea cea negrăită a lui Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre (de două ori).

Slavă..., glasul al 4-lea:

A lui Anatolie.

Prinderea peștilor lăsând, Apostole, pe oameni ai vânat cu trestia învățăturii, aruncând ca o undiță îndemnarea la dreapta credință și scoțând din adâncul înșelăciunii toate neamurile, Andreie apostole, cu Petru fiind de un sânge și lumii învățător cu mare glas, nu înceta să te rogi pentru noi, cei ce cu credință și cu dragoste, preamărite, bine lăudăm pururea cinstită pomenirea ta.

Și acum..., același glas:

Isaie dănțuiește, pe Cuvântul lui Dumnezeu primește-L, spune Fecioarei Maria. Rugul va să se aprindă cu foc și nu va arde de raza Dumnezeirii. Vitleeme, bine te împodobește, deschide-ți ușa, Edene! Și magi mergeți de vedeți mântuirea în iesle înfășată. Steaua L - a arătat deasupra peșterii pe Dătătorul de viață Domnul, Cel ce mântuiește neamul nostru.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei și

PAREMIILE

Din întâia carte sobornicească a Sfântului Apostol Petru, citire:

(I, 1-25; I I, 1-6)

Petru, Apostol al lui Iisus Hristos, către cei ce trăiesc împrăștiați printre străini, în Pont, în Galatia, în Capadocia, în Asia și în Bitinia, aleși după cea mai dinainte știință a lui Dumnezeu-Tatăl, și prin sfințirea de către Duhul, spre ascultare și stropirea cu sângele lui Iisus Hristos: Har vouă și pacea să se înmulțească! Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morți, ne-a născut din nou, spre nădejde vie, spre moștenire nestricăcioasă și neîntinată și neveștejită, păstrată în ceruri pentru voi, cei ce sunteți păziți cu puterea lui Dumnezeu, prin credință, spre mântuire, gata să se dea pe față în vremea de apoi. întru aceasta vă bucurați, măcar că acum ar trebui să fiți triști, încercați fiind de multe feluri de ispite pentru puțină vreme, pentru ca, credința voastră încercată, mult mai de preț decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie găsită spre laudă și spre slavă și spre cinste, la arătarea lui Iisus Hristos. Pe El, fără să-l fi văzut, îl iubiți; întru El, deși acum nu-L vedeți, voi credeți și vă bucurați cu bucurie negrăită și preamărită, dobândind răsplata credinței voastre, mântuirea sufletelor. Această mântuire au căutat-o cu stăruință și au cercetat-o cu de-amănuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea să vină la voi. Cercetând în care și în ce fel de vreme le arăta Duhul lui Hristos, Care era întru ei, când le mărturisea de mai înainte despre patimile lui Hristos și despre măririle cele de după ele, lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înșiși, ci pentru voi, slujeau ei aceste lucruri, care acum vi s-au vestit prin cei ce, întru Duhul Sfânt trimis din cer, v-au propovăduit Evanghelia, spre care și îngerii doresc să privească. Pentru aceea, încingând mijloacele cugetului vostru, trezindu-vă, nădăjduiți desăvârșit în harul care vi se va da vouă, la arătarea lui Iisus Hristos. Ca fii ascultători, nu vă potriviți poftelor de mai înainte, din vremea neștiinței voastre, ci, după Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiți și voi înșivă sfinți în toată petrecerea vieții. Că scris este: "Fiți sfinți, pentru că Eu sunt Sfânt". Și dacă chemați Tată pe Cel ce judecă cu nepărtinire, după lucrul fiecăruia, petreceți în frică zilele vremelniciei voastre, știind că nu cu lucruri stricăcioase, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din viața voastră deșartă, lăsată de la părinți, ci cu scumpul sânge al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat și neprihănit, Care a fost cunoscut mai dinainte de întemeierea lumii, dar Care s-a arătat, în anii cei mai de pe urmă, pentru voi, cei ce prin el ați crezut în Dumnezeu, Care L-a înviat pe el din morți, și I-a dat Lui slavă, ca să vă fie credința și nădejdea voastră în Dumnezeu. Curățindu-vă sufletele prin ascultarea de adevăr, spre nefățarnică iubire de frați, iubiți-vă unul pe altul, din toată inima, cu toată stăruința, fiind născuți din nou nu din sămânță stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin cuvântul lui Dumnezeu cel viu și care rămâne în veac. Pentru că tot trupul este ca iarba, și toată slava lui ca floarea ierbii: uscatu-s-a iarba și floarea a căzut, iar cuvântul Domnului rămâne în veac. Și acesta este cuvântul care vi s-a binevestit. Deci, lepădând toată răutatea și tot vicleșugul și fățărniciile și pizmele și toate clevetirile, ca niște prunci de curând născuți, să doriți laptele cel duhovnicesc și neprefăcut, ca prin el să creșteți spre mântuire, de vreme ce ați gustat și ați văzut că bun este Domnul. Apropiați-vă de El, Piatra cea vie, de oameni într-adevăr neluată în seamă, dar la Dumnezeu aleasă și de preț; și voi înșivă, ca pietre vii, zidiți-vă drept casă duhovnicească, preoție sfântă, ca să aduceți jertfe duhovnicești, bineplăcute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos; pentru că scris este în Scriptură: Iată, pun în Sion Piatra din capul unghiului, aleasă, de mare preț, și cel ce va crede în Ea nu se va rușina. Din întâia carte sobornicească a Sfântului

Apostol Petru, citire:

(II, 21-25; III, 1-9)

Iubiților, spre aceasta ați fost chemați, că și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să pășiți pe urmele Lui, Care n-a săvârșit nici un păcat, nici s-a aflat vicleșug în gura Lui, și Care, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu amenința, ci Se lăsa în știrea Celui ce judecă cu dreptate. E1 a purtat păcatele noastre, în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind față de păcate, să viețuim dreptății: cu a Cărui rană v-ați vindecat. Căci erați ca niște oi rătăcite, dar v-ați întors acum la Păstorul și la Păzitorul sufletelor voastre. Asemenea și voi, femeilor, supuneți-vă bărbaților voștri, așa încât, chiar dacă sunt unii care nu se pleacă cuvântului, să fie câștigați, fară propovăduire, prin purtarea femeilor lor, văzând de aproape viața voastră curată și plină de sfială. Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur și îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Că așa se împodobeau, odinioară, și sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, supunându-se bărbaților lor, precum Sara asculta pe Avraam și-l numea pe el domn, ale cărei fiice sunteți, dacă faceți ce e bine și nu vă temeți de nimic. Voi, bărbaților, de asemenea, trăiți înțelepțește cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, și faceți-le parte de cinste, ca unora care, împreună cu voi, sunt moștenitoare ale harului vieții, așa încât rugăciunile voastre să nu fie împiedicate. în sfârșit, fiți toți într-un gând, împreună-pătimitori, iubitori de frați, milostivi, smeriți.

Nu răsplătiți răul cu rău sau ocara cu ocară, ci, dimpotrivă, binecuvântați, căci spre aceasta ați fost chemați, ca să moșteniți binecuvântarea.

Din întâia carte sobornicească a Sfântului Apostol Petru, citire:

(IV, 1-11)

Iubiților, fiindcă Hristos a pătimit cu trupul, înarmați-vă și voi cu gândul acesta: că cine a suferit cu trupul a isprăvit cu păcatul, ca să nu mai trăiască timpul ce mai are de trăit în trup după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. Destul este că, în vremurile trecute, ați făcut cu desăvârșire voia neamurilor, umblând în desfrânări, în pofte, în beții, în ospețe fară măsură, în petreceri cu vin mult și în neiertate slujiri idolești. De aceea ei se miră că voi nu mai alergați cu ei în aceeași revărsare a desfrâului, și vă hulesc. Ei își vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii și morții. Că spre aceasta s-a binevestit și morților, ca să fie judecați ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul. Iar sfârșitul tuturor s-a apropiat; fiți dar cu mintea întreagă și privegheați în rugăciuni. Dar mai presus de toate, țineți din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulțime de păcate. Fiți, între voi, iubitori de străini, fară de cârtire. După darul pe care l-a primit fiecare, slujiți unii altora, ca niște buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu. Dacă vorbește cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujește cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se slăvească prin Iisus Hristos, Căruia îi este slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin.

LA LITIE

Stihira hramului și ale apostolului, glas 1. Alcătuire a lui Andrei Ierusalimiteanul.

Ucenicul cel întâi chemat, și următorul pătimirii Tale, închipuindu-se Ție, Doamne, Andrei Apostolul, pe cei rătăciți oarecând întru adâncul necunoștinței cu undița Crucii scoțându-i, i-a adus la Tine. Pentru aceasta mântuindu-ne noi credincioșii, strigăm către Tine: Pentru rugăciunile lui, Preabunule, împacă viața noastră și mântuiește sufletele noastre.

Să lăudăm credincioșii pe fratele lui Petru, pe Andrei, ucenicul lui Hristos. Că acesta marea cu mrejele încercând oarecând, pești a vânat. Iar acum lumea a vânat cu trestia Crucii, și pe păgâni din înșelăciune i-a întors la botez. Și înaintea lui Hristos stând, cere lumii pace și sufletelor noastre mare milă.

Focul cel înțelegător care luminează gândurile și arde păcatele, înlăuntru în inimă luându-l, Apostolul lui Hristos și ucenicul, strălucește cu razele cele de taină ale învățăturilor, în inimile păgânilor cele neluminate, și iarăși arde basmele cele pline de vreascuri ale păgânilor. Că focul Duhului o lucrare ca aceasta are. O, minune străină și înfricoșătoare! Limbă de lut și fire de țărână, trup de pământ, au luat cunoștință înțelegătoare și fără materie. Ci, o, tăinuitorule al celor negrăite și văzătorule al celor cerești, roagă-te să se lumineze sufletele noastre.

Glasul al 8-lea, a lui Malax.

Pe Dumnezeu cel dorit văzându-L în trup pe pământ umblând, de Dumnezeu văzătorule, întâiule chemat, către cel de un sânge ai strigat bucurându-te: Aflat-am, o, Simon, pe Cel dorit. Iar către Mântuitorul ca David ai strigat: în ce chip dorește cerbul izvoarele apelor, așa dorește sufletul meu către Tine, Hristoase Dumnezeule. De unde și spre dorire dor adăugând, prin Cruce ai trecut la Acela pe Care l-ai dorit, ca un adevărat ucenic, și ca cel ce ai fost înțelept următor al patimii Lui prin Cruce. Pentru aceasta și părtaș slavei Lui făcându-te, cu deadinsul roagă-te pentru sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 8-lea, a lui Andrei Ierusalimiteanul sau a lui Anatolie.

Pe propovăduitorul credinței și slujitorul cuvântului, pe Andrei să-l lăudăm, că acesta din adânc pe oameni a vânat, în loc de trestie Crucea în mâini ținând și, ca o strună aruncând puterea, a scos suflete din înșelăciunea vrăjmașului și le-a adus lui Dumnezeu dar bineprimit pururea. Pe acesta credincioșii împreună cu ceata ucenicilor lui Hristos să-l lăudăm, ca să se roage Lui să ne fie nouă milostiv în ziua judecății.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 5-lea.

Podobie: Bucură-te, cămară...

Bucură-te, cer cuvântător, care vestești totdeauna slava lui Dumnezeu. Cel ce întâi pe Hristos Cel ce te-a chemat L-ai ascultat cu căldură, și nedespărțit cu Dânsul ai petrecut. De la Care fiind luminat, te-ai văzut a doua lumină; și pe cei din întuneric cu fulgerele tale i-ai luminat, bunătății Lui urmând. Pentru aceasta preasfântă prăznuirea ta săvârșim și sicriul moaștelor tale cu bucurie îl sărutăm, din care izvorăști mântuire și mare milă celor ce cer.

Stih: în tot pământul a ieșit vestirea lui și la marginile lumii cuvintele lui.

Pe întâiul celor dorite aflându-L, Care pentru milostivire S-a îmbrăcat cu firea noastră, Andrei de Dumnezeu înțelepțite, te-ai alipit de Dânsul cu fierbinte dragoste, către cel de un sânge strigând: Pe Cel ce L-au propovăduit proorocii cu duhul, L-am aflat. Vino la frumusețile Lui, să ne mângâiem, și cu sufletul, și cu gândul, ca, fiind luminați cu strălucirile Lui, noaptea înșelăciunii și întunericul necunoștinței să-l gonim, binecuvântând pe Hristos, Cel ce dă lumii mare milă.

Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.

Pe păgânii care nu știau pe Dumnezeu, ca dintr-un adânc din necunoștință i-ai vânat cu mreaja cuvintelor tale și ai tulburat vădit mările cele sărate. Rob preaales arătându-te al Celui ce stăpânește marea, pururea slăvite, și putrejunea necredinței ai uscat. Sare prețioasă punând înțelepciunea ta, de care s-au și mirat, Apostole slăvite, cei ce se lipeau fără de rușine de înțelepciunea ta cea nebună, pe Hristos neștiind, Cel ce dă lumii mare milă. Slavă..., glasul al 3-lea, a lui Ghermanos.

Pe cel de un sânge cu Petru și ucenicul lui Hristos, Vânătorul de pești și pescuitorul de oameni, cu cântări să-l cinstim, pe Andrei Apostolul. Că învățăturile lui Iisus pe toți i-a învățat cu dogme; și ca o mâncare peștilor, trupul și-a dat celor fără de lege, și pe aceia i-a vânat. Cu rugăciunile lui, Hristoase, dă poporului Tău pace și mare milă.

Și acum..., același glas:

Iosife, spune nouă, cum pe Fecioara pe care ai luat-o din cele Sfinte, având în pântece o aduci în Betleem? Eu, zice, proorocii cercând, și răspuns luând de la înger, m-am încredințat că pe Dumnezeu va naște Maria în chip de neînțeles. La a cărui închinare magii de la răsărituri vor veni, cu daruri scumpe slujind Lui. Cel ce Te-ai întrupat pentru noi, Doamne, slavă Ție.

TROPARUL, glasul al 4-lea:

Cel ce ești întâi chemat între Apostoli și lui Petru frate adevărat, Stăpânului tuturor, Andrei, roagă-te pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare milă.

Slavă... Și acum..., al Născătoarei:

Taina cea din veac ascunsă...

Caută la Sfârșitul cărții.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., troparul apostolului de 2 ori. Slavă... Și acum..., al Născătoarei-învierii.

După întâia Stihologie, Sedealna, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Ca pe un dumnezeiesc ucenic și întâi-chemat decât toți ucenicii lui Hristos, cu dragoste te lăudăm pe tine, Andreie Apostole, și în credință strigăm către tine: Izbăvește turma ta, care de la Dumnezeu ți s-a încredințat, de tot necazul și de nevoi, și de sminteli, și de toată răutatea (de două ori).

Slavă... Și acum..., a Născătoarei:

Mâinile tale, Cinstită, acum tinzându-le cu milă, dăruiește-ne nouă ajutor din cel sfânt, și ne dă să săvârșim viață fără primejdii cei ce mărim preasfântă nașterea ta, și pe tine, Stăpână Fecioară, te mărturisim nădejde și laudă.

După a doua Stihologie, glasul al 3-lea:

Sedealna,

Podobie: Pentru mărturisirea...

Pe tine cel întâi-chemat, Hristos te-a aflat tăinuitor preaales, Andrei fericite, care și poruncile Lui cu osârdie vestindu-le lumii, ca și cum ai fi fost cu aripi, ai luminat adunările păgânilor. Pe Acela, preafericite, ca pe un Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă (de două ori).

Slavă... Și acum..., a Născătoarei:

Dumnezeiesc Cort ai fost Cuvântului, una Preacurată Născătoare de Dumnezeu, care cu curăția pe îngeri i-ai covârșit. Pe mine, cel ce sunt spurcat mai mult decât toți cu greșelile trupești, curățește-mă, Preasfântă cinstită, cu apele rugăciunilor tale, dăruindu-ne mare milă. După Polieleu, Sedealna, glasul al 5-lea:

Și acum...

Podobie: Pe Cuvântul cel împreună...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre. Pe Apostolul toți să-l lăudăm, ca pe un însuși văzător al Cuvântului, și dumnezeiesc propovăduitor, și al păgânilor duhovnicesc vânător cu adevărat. Că ne-a adus pe noi la cunoștința lui Hristos, Andrei, de-Dumnezeugrăitorul, marele nostru folositor cu adevărat. Și acum se roagă neîncetat ca să se mântuiască sufletele noastre (de două ori).

Slavă... Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești acoperământ celor ce și-au pus nădejdile spre tine fără îndoială, Fecioară Preacurată, din feluri de ispite și din înconjurări, și din primejdii cumplite scapă-ne pe noi, rugându-te Fiului tău, împreună cu Apostolii Lui, și mântuiește pe toți cei ce te laudă pe tine.

Apoi Antifonul cel dintâi al glasului al 4-lea:

PROCHIMEN, glasul al 4-lea:

în tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor.

Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.

Stih: Miluiește-ne Dumnezeule după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale curățește fărădelegile noastre.

Și stihira, glasul al 6-lea:

Pe propovăduitorul credinței și slujitorul Cuvântului, pe Andrei să-l lăudăm, că acesta din adânc pe oameni a vânat, în loc de trestie Crucea în mâini ținând și, ca o strună aruncând puterea, a scos suflete din înșelăciunea vrăjmașului și le-a adus lui Dumnezeu dar bine primit pururea. Pe acesta credincioșii împreună cu ceata ucenicilor lui Hristos să-l lăudăm, ca să se roage Lui să ne tie nouă milostiv în ziua Judecății.

CANOANELE

Al Născătoarei de Dumnezeu cu irmosul pe 6, și ale apostolului două pe 8.

CANONUL Născătoarei de

Dumnezeu.

Cântarea I, glasul 1:

Irmosul: După Psalmul 50, Slavă..., glasul al 2-lea:

«Cântare de biruință să cântăm toți lui Dumnezeu, Celui ce a făcut semne minunate cu braț înalt și a mântuit pe Israel, că S-a preamărit».

Pentru rugăciunile Apostolului tău Andrei, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Ceea ce singură ai născut întrupat sub ani pe Dumnezeul cel fără de ani, Preasfântă Cu-

Toată suflarea...

Evanghelia de la Matei... în vremea aceea, pe când umbla Iisus pe

lângă Marea Galileii... rată, vindecă toate patimile preaticălosului meu suflet, cele de mulți ani.

Rănile sufletului meu, Preacurată, înfocarea inimii, și schimbările minții, pierde-le ca o bună cu rugăciunile tale.

Ceea ce ai născut Lumina, pe Mântuitorul meu, izbăvește-mă de întuneric și de chinurile veșnice de acolo, Preacurată, ca mântuindu-mă să laud milostivirea ta.

Cântare de umilință Născătoarei de Dumnezeu cu ardoare să-i aducem, o, suflete al meu ticălos, care te-ai întinat rău, ca să ne izbăvim din focul cel veșnic.

CANONUL apostolului. Alcătuire a lui Ioan Monahul.

Cântarea I, glasul 1:

Cu dragoste, cu dorință neschimbată, treptele virtuții începând și la suișuri pururea gândind, din putere slabă la preaînaltă putere, Andrei, ai ajuns.

A Născătoarei:

Bucură-te, Izvorul harului, bucură-te, Scară și Ușă cerească, bucură-te, Sfeșnic și Năstrapă de aur și Munte netăiat, ceea ce pe Dătătorul de viață Hristos, lumii L-ai născut.

Alt Canon al apostolului. Cântarea I, glasul același:

Irmos: Lui Dumnezeu, Celui ce...

Cu trestia Evangheliei din adâncul rătăcirii scoțând, Andrei prealăudate, tu ai prins popoare precum ți-a făgăduit Hristos, Cel ce te-a învățat a prinde pe oameni ca pe niște pești.

Sufletul meu cel tulburat de gânduri și de cuvinte, curățește-l cu dumnezeiescul har, care s-a sălășluit întru tine, propovăduitorul lui Hristos, Andrei. Ca ție curat să izvorăsc cântare vrednică.

Cel ce este stâlp al credinței, scaunul învățăturilor celor adevărate ale lui Hristos, Andrei cel de Dumnezeu insuflat, toate marginile pământului astăzi le cheamă, să facă prăznuirea de flecare an. Deci să ne adunăm toți credincioșii.

Preacinstită căpetenia ucenicilor săi, Mergătorul înainte al lui Hristos, cel ce a odrăslit din cea stearpă, lui Hristos celui preaslăvit, Care S-a născut din Fecioară, pe Andrei, bucurându-se, l-a adus.

Pe chitul mării cu mrejele cercându-l, cel ce ai fost cu meșteșugul pescar, în năvodul Duhului, neamurile și popoarele le-ai pescuit cu Duhul, și adâncul cel de sus, mult-minunate, lămurit l-ai descoperit nouă.

Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare...

Cel ce ești cetățean de taină, însuși văzătorule și ritore al cunoștinței lui Hristos celei negrăite, care ai luat de sus Duhul Sfânt, Cel ce grăiește în limbi și șade prin foc împărțind darurile, roagă-L să ne mântuiască pe noi.

Slavă..., a Treimii:

Unimii Celei mai presus de fire, Treimei Celei fără de început, cu credință mă închin neîmpărțind Dumnezeirea. Că este un chip singură prin sine, nedespărțită; și O împreunez în ființa persoanelor, și în fețe cu credință O despart.

Și acum..., a Născătoarei:

Prunc S-a făcut din Fecioară Dumnezeu, și a înnoit pe cei stricați din Adam, și a stricat zidul cel din mijloc și peretele vrăjmășiei cu trupul Său, blestemul strămoașei l-a binecuvântat, din Preacurata Maică ieșind.

Toată nerodirea minții mele celei sterpe o pierde, și roditor de virtuți sufletul meu arată-l, întru-tot-sfântă Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești ajutătoare credincioșilor.

Izbăvește-mă de toată primejdia și de multe sminteli ale șarpelui, de flacăra cea veșnică și de întuneric, ceea ce ești cu totul fără prihană, care ne-ai născut nouă lumina cea neînserată.

De judecata cea de neocolit, Fecioară, și de focul cel nestins, și de hotărârea cea cumplită cu totul mă tem, Curată. Sârguiește-te și mântuiește mai înainte de sfârșit pe robul tău, ceea ce ești bună.

Catavasie:

Născătoare de Dumnezeu neispitită de nuntă, rugăciunile noastre du-le Făcătorului tău și Dumnezeu, Celui ce S-a născut din pântecele tău, ca să aflăm desăvârșit mântuire de cele cumplite.

Hristos Se naște, măriți-L...

Alt Canon

Cântarea a 3-a:

Irmos: Unule, Cel ce știi...

Irmosul:

Alergat-ai cu sete, nu chemat fiind, Andrei, ci de bunăvoie la Izvorul vieții ca un cerb, și pe Acesta aflându-L, tuturor L-ai propovăduit. Și bând, ai adăpat cu apele nestricăciunii marginile cele topite de sete.

«Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Care peste ape ai întărit cerul al doilea, și ai întemeiat pământul peste ape, Atotputernice».

Cunoscut-ai așezămintele firii, Andrei, vrednicule de minuni, și părtaș pe fratele tău l-ai primit, strigând: Aflat-am pe Cel dorit; și celui ce a făcut calea nașterii celei trupești i-ai arătat cunoștința Duhului.

Cu mreaja cuvântului, din adâncul înșelăciunii, ai prins pești cuvântători, Apostole, și la masa lui Hristos mâncare curată I-ai adus, luminați cu harul Celui ce S-a arătat întru asemănarea trupului.

A Născătoarei:

Pe Dumnezeu zămislindu-L în pântece, Fecioară, prin Duhul cel Preasfânt, ai rămas nearsă, pentru că rugul cel aprins care n-a ars mai înainte lămurit te-a însemnat lui Moise, dătătorului de lege, pe tine ceea ce ai primit focul cel nesuferit.

Alt Canon

Irmos: Să întărească inima mea...

Celui ce a chemat cu cuvântul "vino după Mine", lui Hristos îndată și a urmat cu Andrei și Chefa, pe tată-său lăsând și luntrea și mrejele, ca niște apărători ai credinței.

Capiștile prefăcându-le în biserici lui Dumnezeu, preacinstite, ai sfințit într-însele pe fiii botezului, pe care harul i-a înnoit prin apă cu Duhul.

Mărgăritarul cel de mult preț, cel ascuns în țarina inimii tale, în taină lumii l-ai pus înainte, Apostole, pe care cu credință păgânii aflându-l, comoară l-au făcut.

Ca o vistierie Evanghelia în mâini luând mult-lăudate, tot pământul ai îmbogățit de dumnezeiasca învățătură. Pentru aceasta și pomenirea ta cinstește, împreună cu luptele tale.

Slavă..., a Treimii:

O Treime, o Putere cu dreaptă credință toți să lăudăm; pe Dumnezeu, Cel fără de început, Cel nezidit, Cel de o ființă, Cel de un scaun, Cel în trei ipostasuri, întreit-luminător, pe Acesta să-L preamărim.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiecare maică după ce naște prunc, nu poate să mai fie fecioară. Iar tu, după ce ai născut pe Hristos, maică fecioară ai rămas, cu lapte hrănind pe Viața noastră și curată rămânând.

SEDEALNA, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Ca pe cel chemat mai întâi decât toți ucenicii și însuți văzătorul Cuvântului și slujitorul, Andrei Apostole, după datorie te cinstim pe tine. Că Mielului celui ce a ridicat păcatele lumii, cu neîndoielnică credință, fierbinte ai urmat. încă și patimilor părtași te-ai arătat, ale Celui ce a răbdat moarte cu trupul de bunăvoie. Pentru aceasta strigăm către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. mera de sărbătoare, cea cu chip frumos, Masa cea strălucită cu aurul, Cortul cel împodobit lui Dumnezeu. Bucură-te, mărită Mireasă, din care Soarele a izvorât. Bucură-te, ceea ce una ești cuviința sufletului meu.

Slavă..., altă Sedealna, asemenea:

«În Duh văzând mai înainte, proorocule Avacum, întruparea Cuvântului, ai propovăduit strigând: Când se vor apropia anii Te vei cunoaște, când va veni vremea Te vei arăta; slavă puterii Tale, Doamne».

Semețiile idolilor surpându-le și patimile Mântuitorului dorind, Andrei fericite, te-ai arătat Apostol, din cer tuturor izvorând minuni, și păgânilor te-ai făcut învățător, preafericite. Pentru aceasta, a ta pomenire după vrednicie cinstind, întru cântări o mărim și cu credință o lăudăm, Apostole al Domnului: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te, Scaunul lui Dumnezeu cel în chipul focului. Bucură-te, Fecioară, Jilțul împăratului, Patul cel cu porfiră așternut, Cămara cea cu aur împestrița, Hlamida cea cu roșu vopsită, Altar preacinstit, Căruță purtătoare de fulger, Sfeșnic mult-luminat. Bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, Cetatea cea cu douăsprezece ziduri, și Ușa cea cu aur ferecată, și Ca

Cântarea a 4-a:

Irmosul:

Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești cort neîntinat, pe mine cel întinat cu greșeli curățește-mă acum cu preacuratele picături ale îndurărilor tale. Și-mi dă mână de ajutor ca să strig: Slavă ție Curată de Dumnezeu slăvită.

Biserică sfințită a lui Dumnezeu, Celui ce S-a sălășluit întru tine mai presus de minte, te-ai arătat, Fecioară. Pe Dânsul roagă-L să ne curățească pe noi de întinăciunea păcatelor, ca să ne cunoaștem case și locașuri ale Duhului.

Miluiește-mă, ceea ce una ai născut, Născătoare de Dumnezeu, pe Izvorul milei. Și-mi dezleagă cumplita boală a sufi e tu lui meu și împietrirea inimii, curgeri de lacrimi și umilință mai înainte de sfârșit dându-mi, și scăpare de cele cumplite.

Spăimântatu-s-au ostile îngerilor, văzând cum Cel nevăzut în chipul nostru din tine S-a văzut, Fecioară de Dumnezeu Născătoare. Pe Care roagă-L să învrednicească de mântuire pe toți cei ce cu credință te măresc pe tine.

Alt Canon

Irmos: Munte umbrit de harul...

Dumnezeiasca putere a atotfăcătorului și de lumină strălucitorului Duh, pierzătoarea celui rău, întru tine, Andrei, sălășluindu-se cu dumnezeiască cuviință, în chipul limbii de foc, te-a arătat propovăduitor celor negrăite.

Nu arme trupești spre mântuire a luat, spre surparea celor tari ale vrăjmașului, Andrei preacinstitul, ci cu Hristos întărindu-se, robind pe păgâni, i-a adus spre ascultare.

Pe cei ce săvârșesc cu dragoste pomenirea ta întru cântări, din harul cel de prisosit al învățătorului tău Hristos, Andrei preafericite, cu apele duhovniceștii veselii umple-i neîncetat, cu rugăciunile tale.

A Născătoarei:

Lăudăm marea și înfricoșata taină a ta. Că de căpeteniile cetelor celor mai presus de lume tăinuindu-se, Acela ce este de-a pururea la tine S-a pogorât ca ploaia pe lână, Prealăudată, spre mântuirea și înnoirea noastră.

Alt Canon

Irmos: Cu Duhul văzând mai înainte...

Mrejele tale lepădând și luând Crucea, pe cale ai urmat lui Hristos, Celui ce te-a chemat, și mreaja Duhului întinzând, în loc de pești pe oameni ai vânat. Slavă Duhului Celui ce ți s-a dat ție.

Văpaia Duhului pe limbă luând, te-ai făcut, Apostole, bărbat de-Dumnezeu-primitor, frumusețile celor cerești înconjurând, și podoabele cele înțelegătoare dintr-însele cunoscând, și nouă descoperindu-le acelea.

Pustia cea însetată ai adăpat-o, înțelepte, cu dumnezeieștile tale cuvinte și ai arătat-o prea-mult roditoare, fiii Bisericii rodind sămânța propovăduirii. Slavă Duhului Celui ce ți s-a dat ție.

Frumusețea Ta cea negrăită, Andrei mai înainte văzând-o, Iisuse, pe fratele său luminat l-a chemat: Petre, cel ce ești de un sânge cu mine, aflat-am pe Mesia cel propovăduit în Lege și în prooroci. Vino să ne alipim cu adevărat de Viață.

Slavă..., a Treimii:

Treimea întru Unirne să o lăudăm credincioșii, întru o Dumnezeire, pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul cel dumnezeiesc, o Ființă și o Fire, în chip nedespărțit, neosebit, neîmpărțit. Că Unul este Dumnezeu în Treimea fețelor.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Unul din Treime negrăit în pântece zămislindu-L, L-ai născut fără stricăciune ca pe un fiu. Și Treimea adăogire nicicum n-a avut, și curăția precum a fost și mai înainte de naștere întreagă a rămas, Maica lui Dumnezeu.

Cântarea a 5-a:

Irmosul:

«Pacea Ta o dă nouă, Fiule al lui Dumnezeu. Că fără de Tine alt Dumnezeu nu cunoaștem, numele Tău numim. Că Dumnezeu al viilor și al morților Tu ești».

Mort m-a făcut pe mine gustarea cea rea oarecând în Eden. Iar tu, Curată, care ai născut Viața, pe Cel ce a murit pe lemn de demult, înviază-mă și pace dăruiește-mi.

Mântuiește-mă, Preacurată, de primejdii cumplite. Ridică din gunoiul patimilor și scapă de robire și de răutatea răilor demoni pe netrebnicul robul tău.

Ochii sufletului meu deschide-i Curată, ca să văd eu luminat, dumnezeiasca strălucire și slava ta, ceea ce ești cu totul fără prihană, ca să dobândesc milă și mărirea cea veșnică.

Împărăteasă și Fecioară te vestește David pe tine cea curată, ceea ce ești neîntinată, pentru aceea te rog: Fă-mă pe mine moștenitor al împărăției celei cerești, ca să te fericesc pe tine.

Alt Canon

Irmos: Strălucește nouă luminat...

Luat-ai pe Acela pe care L-ai dorit, Andrei Apostole, întru locașurile cele nestricăcioase cu Dânsul locuind, și snopii ostenelilor tale secerând după vrednicie. Pentru aceasta cu cântări te mărim.

Iubit-ai pe Stăpânul și după Dânsul ai mers, pe urmele Lui la viață fiind povățuit, și patimilor Lui fără minciună, preacinstite Andrei, până la moarte urmând.

Încordându-te pe tine ca pe o săgeată puternică, fericite, te-a trimis în toată lumea Domnul, rănind pe demoni și pe oamenii cei răniți de păgânătate vindecând.

A Născătoarei:

Se veselesc puterile cerești văzându-te. Se bucură împreună cu dânsele și adunările oamenilor. Că prin Cel născut al tău s-au împreunat, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, pe tine după vrednicie slăvindu-te.

Alt Canon

Irmos: Lumina Ta cea neapusă,

Hristoase...

Dorind Crucea, ucenice al lui Hristos, ai dobândit cu Crucea ta nestricata împărăție. La care pe toți tăinuitorii lui Dumnezeu trăgându-i cu Crucea, moștenire ne-ai dat nouă, celor cuvântători de Dumnezeirea Lui.

Căutat-ai pe Hristos, Viața cea adevărată, și căutându-L, tu întâi L-ai aflat. Și aflându-L, cu taină L-ai primit, și ai luat pe aceea, în Cel ce ți-a dat-o, și te-ai făcut vistierie de viață nestricată.

Cuvintele dumnezeieștilor tale tunete s-au vărsat în lume, și de la margini până la marginile pământului au trecut. Că au înconjurat ca o roată, și au luminat fulgerele tale lumii, precum zice David.

Pomenește-ne, ucenice al lui Hristos, pe noi, cei ce săvârșim pomenirea ta și cinstim moaștele tale. Roagă-te pururea stăruitor pentru turma căreia ai fost dintru început și păzitor și mântuire.

Slavă..., a Treimii:

Pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Dumnezeu, pe Treimea cea nedespărțită, împărăție în trei Fețe, să O slăvim cu un glas credincioșii, cu neîncetate teologhisiri, pe Dânsa întru credință cu cântări lăudând-O.

Și acum..., a Născătoarei:

Născut-ai Lumina neștiind în ce chip, prealuminate sfeșnice, care ai purtat Soarele, și te-ai făcut locaș nou luminii celei fără de materie, care izvorăște în tot pământul razele cunoștinței de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a:

Irmosul:

«Proorocului Iona urmând, strig: Scapă din stricăciune viața mea, Bunule, și mă mântuiește, Mântuitorul lumii, pe mine cel ce strig: Slavă Ție».

Pe mine, cel întinat la suflet cu multe păcate, te rog spre înduplecare pe tine, cortul cel neîntinat: Spală-mă de tot felul de întinăciune cu mijlocirea ta.

Cârmuitoare te fă mie, Curată, celui ce înot în noianul cel cumplit al ispitelor vieții. Și îndreptează-mă către calea mântuirii și mă mântuiește.

Marie, ceea ce te-ai arătat Cort al sfințeniei, pe ticălosul meu suflet cel întinat cu desfătările sflnțește-l și fă-l părtaș al dumnezeieștii măriri.

Pe tine, Maica lui Dumnezeu, și cea bună între femei, stăruitor te rog, să nu mă treci cu vederea, Curată, ci milostivește-te și întreg păzește-mă de toată vătămarea.

Alt Canon

Irmos: înconjuratu-ne-au pe noi...

Marea vieții trecând în luntrea trupului, pe Hristos, Cel ce toate le îndreptează, ai aflat cârmaci, preafericite, și de Dânsul fericite Andrei, bucurându-te, te-ai alipit.

Duhurile se alungă cu cuvântul, bolile fug, mulțimea patimilor sufletești departe de la cei bolnavi se duce cu harul cel dat ție de la Dumnezeu, Andreie.

Ca un văl plin de duh blând fiind mișcat, fericite, ai uscat mările cele viclene ale mulțimii zeilor cu dumnezeieștile curgeri; și râurile cunoștinței de Dumnezeu tuturor le-ai izvorât.

A Născătoarei:

Se veselesc de tine, Fecioară Curată, strămoșii neamului nostru, Edenul luându-l prin tine, pe care pentru neascultare l-au pierdut. Că tu curată și mai înainte de naștere ai fost, și după naștere.

Alt Canon

Irmos: Proorocului Iona urmând...

Cel ce din Betsaida a ieșit, ne cheamă pe noi să săvârșim prăznuirea sa, punându-ne nouă înainte și vitejiile luptelor sale.

Cel cu meșteșugul pescar și cu credința ucenic, ca un adânc cercetând inimile credincioșilor, aruncă undița Cuvântului și ne pescuiește pe noi.

Focul dragostei lui Hristos în inima ta purtând, ucenice, ai strigat împotriva păgânilor: Văpaia voastră s-a stins cu adevărat, arătându-Se Hristos.

Cu sarea lui Hristos mintea sărându-vă, mâncărurile voastre dulci s-au făcut nouă, adică învățăturile cereștii și nestricatei desfătări.

Slavă..., a Treimii:

Tatălui și Fiului și Duhului celui drept să ne închinăm credincioșii, Firii celei în trei Ipostasuri, Celei nedespărțite, strigând: Slavă lui Dumnezeu în Treime.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu bunăvoirea Tatălui S-a întrupat Fiul în pântecele tău, Curată, prin Duhul lui Dumnezeu, și a mântuit chipul cel dintâi, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

CONDAC, glasul al 2-lea:

Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Pe grăitorul de Dumnezeu cel cu numele de bărbăție numit, și cel mai întâi chemat dintre ucenicii Mântuitorului, pe fratele lui Petru să-l lăudăm. Că precum de demult acestuia și nouă acum a strigat: Veniți, aflat-ani pe Cel dorit.

Icos

De demult, David a oprit pe un păcătos ca mine, ca să spună dreptățile lui Dumnezeu cu cuviință. Însă spre credință învață iarăși și cu lacrimi mai multe grăiește. Că astăzi de ați asculta glasul lui, să nu vă învârtoșați inimile voastre, precum oarcând Israel l-a amărât. Și aduce încă în psalmi: Cântați Domnului tot pământul, veniți, aflat-am pe Cel dorit.

SINAXAR

în această lună, în ziua a treizecea, pomenirea Sfântului, slăvitului și întru tot lăudatului Apostol Andrei, cel întâi chemat.

Acesta era din orașul Betsaida, fecior al unui oarecare Iona evreul, fratele lui Petru, cel dintâi dintre ucenicii lui Hristos. Acesta a fost mai întâi ucenic al lui Ioan înaintemergătorul și Botezătorul. Apoi, dacă a auzit pe dascălul său arătând cu degetul și zicând: "Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii", lăsându-l pe el a urmat după Hristos. Și zicând lui Petru: "Aflat-am pe Iisus cel din Nazaret", l-a atras spre dragostea lui Hristos. Se află și altele multe în Sfânta Scriptură despre dânsul. Acestuia, după ce a urmat lui Hristos, când a fost după înălțarea Lui de au luat sorți Apostolii, și au mers care într-o țară, care într-alta, atunci acestui întâi-chemat i-a căzut soarta și a luat Bitinia, și Marea Neagră, și părțile Propontidei, și Calcedonul, Bizanțul, Tracia, Macedonia și părțile cele ce ajung până la fluviul Dunărea, Tesalia, Grecia și părțile Ahaiei, asemenea și Aminsos, Trapezunta, Iracleea și Amastris. însă acestea le-a umblat nu așa degrab, cum le trecem cu cuvântul, ci în fiecare țară răbdând multe împotrivă și multe lucruri cu nevoi, le-a biruit pe toate cu îndemnul și cu ajutorul lui Hristos. Dintre care cetăți aducând una la mijloc, voi lăsa pe celelalte celor ce le știu. Căci mergând acesta la Sinope și propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, a suferit multe necazuri și torturi de la cei ce locuiau acolo, pentru că acei sălbatici oameni l-au trântit jos și, apucându-l de mâini și de picioare, l-au tras grăpiș, și cu dinții l-au scuturat, și l-au bătut cu lemne și cu pietre, și l-au lepădat departe de cetate, dar el iarăși s-a arătat cu totul întreg și sănătos de răni, cu harul învățătorului și Mântuitorului său.

Deci, sculându-se de acolo, a trecut multe cetăți și orașe, precum: Neocezareea, Samosata, la alani, la abasgi, zichii, bosforiți și hersoniți, apoi s-a întors la Bizanț și acolo hirotonind episcop pe Stahie, și colindând celelalte țări, a venit la luminatul Ostrov al Peloponesului și în Paleapatra, primit fiind în gazdă de un om anume Sosie, care bolea greu, l-a tămăduit și îndată toată cetatea Patrelor a venit la Hristos. Și Maximila, femeia proconsulului, fiind vindecată de cumplită boală și dobândind grabnică tămăduire, a crezut în Hristos, împreună cu preaînțeleptul Stratoclis, fratele proconsulului Egheat, și alții mulți ce aveau multe feluri de boli s-au tămăduit prin punerea mâinilor Apostolului. Pentru aceasta mâniindu-se Egheat, și prinzând pe Apostolul Domnului și răstigni ndu-l cu capul în jos pe o cruce, l-a scos din viața aceasta. Pentru aceasta și el, nedreptul, dreaptă răsplătire a luat de la Dumnezeu, căci căzând într-o râpă înaltă, s-a risipit. Iar moaștele Apostolului, după aceea, peste multă vreme, au fost mutate la Constantinopol, în zilele împăratului Constanțiu, fiul mai-marelui Constantin, prin porunca lui, de Mucenicul Artemie. Și au fost așezate cu ale lui Luca Evanghelistul, și cu ale lui Timotei în luminata biserică a Sfinților Apostoli.

Tot în această zi, pomenirea celui dintre sfinți Părintelui nostru Frumențiu, episcopul Indiei.

în zilele împăratului Constantin cel Mare, în anii 330, un filosof ce era din Tir, s-a dus să colinde în India cea mai dinăuntru, având împreună cu el și doi frați, după trup tineri, ale căror nume erau Edesiu și Frumențiu. Iar întorcându-se din India, a stat la un liman ca să ia apă, și acolo au căzut în mâinile tâlharilor și ale barbarilor, care pe unii din cei din corabie i-au aruncat în mare, iar pe alții i-au tăiat. Din cei omorâți, unul era și pomenitul filosof. Câți au rămas vii, între care erau și cei doi frați după trup, Edesiu și Frumențiu, au fost dați împăratului Indiei.

Deci, văzând împăratul pe acești doi tineri că erau potriviți cu scopul ce el cugeta, i-a pus pe ei supraveghetori și iconomi împărătescului său palat. Dar și fiul împăratului, care a moștenit împărăția după tatăl său, a învrednicit pe tineri de mai mare cinste și îndrăzneală. Deci, fiindcă ei aveau mare putere la împăratul Indiei, pentru aceasta porunceau cu îndrăzneală neguțătorilor ce veneau din părțile romanilor ca să se adune la o biserică, după obiceiul lor, și să săvârșească Dumnezeiasca Liturghie. Iar trecând câțiva ani s-au dus tinerii la împăratul și i-au cerut ca să le dea lor plată pentru dragostea cea către el. Iar plata era ca să-i lase să se întoarcă în patria lor. Această dorire dobândind-o, s-au dus mai întâi în pământul romanilor. Și Edesiu s-a dus la Tir, ca să-și afle părinții și rudeniile sale, iar Frumențiu a cinstit mai mult osârdia către cele dumnezeiești, decât vederea părinților săi. Deci, ajungând la Alexandria, a arătat arhiepiscopului de acolo că indienii doresc mult să primească lumina slăvirii de Dumnezeu și a credinței. La aceasta a răspuns arhiepiscopul Atanasie (căci acesta era cel care pe acea vreme împodobea scaunul Alexandriei): Iubitul meu, cine este mai bun și mai potrivit decât tine, ca să alunge din sufletele lor întunericul înșelăciunii și să le pricinuiască lor lumina dumnezeieștii propovăduiri? Acestea zicând, l-a hirotonit pe el arhiereu și l-a trimis în India, ca, cu plugul învățăturii sale, să lucreze la acel neam. Deci, dumnezeiescul Frumențiu, nimic socotind atunci ca să meargă spre a-și vedea rudeniile sale, ci pentru dragostea credinței celei drepte și pentru binele aproapelui, lăsându-și patria și rudeniile, a îndrăznit să călătorească pe mare, până ce a ajuns în India.

Iar după ce a ajuns acolo fericitul, cu osârdie a binelucrat înțelenitele inimi ale indienilor, semănând în ele sămânța credinței. Drept aceea le-a și făcut vrednice spre rodirea cunoștinței de Dumnezeu și a faptei bune, având împreună-lucrător harul cel dat de la Dumnezeu. Căci el, urmând toată ziua apostoleștilor învățături și făcând minuni multe, nu numai pe cei demonizați îi mantuia și tot felul de boală vindeca, ci și din cei ce se împotriveau și nu primeau în grabă cele de dânsul zise, iar pe alții îi dădea Satanei. După cum a făcut Apostolul, care zice: "Dați-l pe el Satanei spre pierzarea trupului, ca să se mântuiască duhul lui". Iar pe alții îi făcea să se usuce și altora le orbea ochii.

Drept aceea, pentru această pricină, toți au primit și au rodit în sufletele lor sămânța credinței lui Hristos. Pentru care și în puțină vreme singur sfințitul Frumențiu, cu ajutorul și harul lui Dumnezeu, a botezat toată latura indienilor. Și a zidit biserici, și a hirotonit preoți, și capiștele idolești le-a surpat, și pe idoli i-a zdrobit. Așadar, pentru toate acestea, se minunau toți și însuși împăratul, și zicea Sfântului: Pentru care pricină, o, iubitule, în curgerea de vreme a atâtor mulți ani ce ai viețuit mai înainte împreună cu noi, nu ai făcut niciodată vreun semn și minune? Și acum de unde ți s-a dat ție acest fel de har și de putere, iubitule? Iar fericitul Frumențiu a răspuns: Nu este al meu harul, o, preacinstiților și adevăraților ai lui Hristos prieteni, ci al preoției, care mi s-a dat mie de la însuși Hristos. Căci văzând bun cugetul vostru, lăsând pentru aceasta patria și rudenia, după cuvântul Domnului, m-am dus la Alexandria și, arătând cele despre voi marelui Atanasie, păstorul Bisericii aceleia, și cu tainică ungere a arhieriei, fiind hirotonit de el, și cu harul apostolesc fiind luminat, prin rugăciunea lui către Dumnezeu, am fost trimis către voi. Iar voi cu credință și cu dragoste primindu-mă, harul preoției, dar mai ales al lui Dumnezeu, lucrează prin mine precum vedeți, și face asemenea minuni. Așadar, Frumențiu acesta întocmai cu Apostolii, întru mulți ani viețuind cu plăcere de Dumnezeu între indieni și, învățându-i poruncile lui Dumnezeu, și spre lucrarea poruncilor prefăcându-i, s-a mutat către Domnul. Ale cărui cinstite moaște dau tot felul de vindecări celor ce se apropie de ele, întru slava adevăratului Dumnezeu. Amin.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmosul:

«De tinerii Tăi, cei din cuptor, Mântuitorule, nu s-a atins, nici i-a supărat pe dânșii focul. Atunci acei trei ca și cu o gură cântau și binecuvântau grăind: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri».

Sufletul meu cel întinat cu patimile sfințește-l, curată Stăpână, ceea ce ești cu totul neîntinată, și cumplitele robiri ale minții și orbirea inimii și pornirile demonilor degrab pierde-le.

Mintea mea cea omorâtă de patimile trupului, ceea ce ești cu totul fără prihană, înviaz-o, și cele plăcute lui Dumnezeu a le săvârși întărește-mă, ca să te măresc pe tine și să laud de-a pururea milostivirea ta.

Izbăvește de gheenă, Stăpână curată, pe robul tău; scapă-mă de osânda cea înfricoșată a Fiului tău, izbăvește-mă de tot chinul pe mine cel osândit, rugând pe Dumnezeul cel Preabun.

Omoară-mi degrab, Stăpână curată, patimile trupului și ale smeritului meu suflet; spală-mi întinăciunea cea cumplită, Fecioară, și de pâra demonilor celor răi izbăvește-mă și mă mântuiește.

Alt Canon

Irmos: Pe Tine cuptor înțelegător...

Făgăduința Ta cea nemincinoasă arătat s-a împlinit, Hristoase. Că dumnezeiescul Tău ucenic, viforul cu cuvântul oprind, întru liniște cuvioasă l-a mutat, cântând: Dumnezeule al părinților, Cel lăudat și preaslăvit.

La muntele Sionului cel înțelegător, a te sui, Apostole, poruncindu-ți-se, și paharul mântuirii luând, bucurându-te l-ai băut, trecând prin moarte la dumnezeiasca viață, unde este Hristos Dumnezeul părinților, Cel preaslăvit.

Tu pământean fiind, Apostole, mai presus de fire faci minuni. Că prin dragoste unindu-te, ai urmat lui Hristos, Celui ce te-a iubit, cântând: Lăudat este Dumnezeu și preaslăvit.

A Născătoarei:

Bucură-te, Curată, din care a ieșit Păstorul, cu adevărat Cel preaînalt, Cel ce S-a îmbrăcat în pielea lui Adam, și pe mine tot omul în pântecele tău iarăși m-a zidit Dumnezeul părinților, Cel lăudat și preaslăvit.

Alt Canon

Irmos: Tinerii în cuptor...

Focul Preasfântului Duh, cel ce s-a pogorât de sus, Apostole al lui Hristos, în limbi noi, cu care niciodată n-ai grăit, ți-a poruncit ție să grăiești marginilor lumii măririle Lui.

Preaspăimântează tot cugetul învățătura pe care au răspândit-o în tot pământul tăinui tor ii lui Hristos și văzătorii celor de sus! Că singuri, voi doisprezece fiind, mulțimile pământului ați luminat.

«Minunat s-a făcut harul Tău, Stăpâne Hristoase, întru ucenicii cei de Dumnezeu înțelepțiți. Că mici și simpli fiind, tot pământul au înconjurat, de la marginine lui până la toate marginile. ți-L, preoți, preamăriți-L, tineri, binecuvântați-L, popoare, și-L preaînălțați întru toți vecii».

Cel fără de trup Se întrupează din tine cu dumnezeiască cuviință. Pe Care roagă-L, întrutot-curată, să omoare patimile trupului meu și să învieze sufletul meu cel omorât cu păcatele.

Cine te-a învățat a grăi, Apostole? Cine ți-a luminat mintea ta, ca să vezi limpede raza slavei celei neapropiate, care a strălucit lumina adevărului în inimile noastre?

Vindecat-ai zdrobirea lui Adam celui de țărână, născând pe Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ceea ce ești cu totul neîntinată. Pe Dânsul roagă-L să tămăduiască rănile sufletului meu, cel ce nevindecat bolește.

Slavă..., a Treimii:

În Treime să lăudăm credincioșii slăvind pe Tatăl cel fără de început, și pe Fiul, și pe Duhul cel drept, o Ființă singură, pe Care întreit să o lăudăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca pe Cel ce Unul ești din Treime, pe Tine Hristoase Te slăvim, că din Fecioară întrupându-Te fără schimbare, cele omenești toate le-ai purtat, nedespărțindu-Te de firea pământească, Iisuse, măcar de Te-ai și unit cu noi.

Cântarea a 8-a:

Irmosul:

De Care se înfricoșează îngerii și toate ostile, ca de «Făcătorul și Domnul, lăuda-

Scoală-mă pe mine cel ce zac în adâncul relelor, fă război vrăjmașilor celor ce se luptă cu mine; sufletul meu cel rănit cu plăceri necuvenite, Curată, să nu-l treci cu vederea, ci îndură-te și-l mântuiește.

Vindecă, Preacurată, patimile inimii mele, ceea ce ai născut pe Doctorul tuturor, și părții celor drepți părtaș arată-mă, Fecioară, pe Hristos rugându-L.

Alt Canon

Irmos: în cuptor tinerii...

Dumnezeiască pomenire a ta, cea de lumină purtătoare și de veselie făcătoare, Andrei Apostole al lui Hristos, raze de tămăduiri ne străluceste nouă, celor ce strigăm: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Fiind părtaș la firea omenească, ai depășit legile ei, și la locuința îngerilor ai trecut, Andrei Apostole, și strigi: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Suflarea cea de sus a Duhului lui Dumnezeu mai înainte aprinzându-te, ritor de Dumnezeu grăitor te-a arătat pe tine, Apostole, cel ce strigi Hristosului tău: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Strălucit ca un fulger spre lumină păgânilor ai ieșit, întunericul necunoștinței alungând și luminând pe credincioșii cei ce strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului, pe Domnul, lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

A Născătoarei:

Pe ceea ce fără sămânță și mai presus de fire, din dumnezeiescul fulger a născut pe Hristos, Mărgăritarul cel de mult preț, să o lăudăm toți strigând: Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Alt Canon

Irmos: Rugul cel aprins în Sinai...

Cu meșteșugul pescăriei, din mare ai vânat pești, preaînțelepte; iar acum cu credința pe oameni vânezi lui Hristos, din rătăcirea vrăjmașului. Că adâncă era oarecând rătăcirea care cufunda pe păgâni în viforul necunoștinței.

Adâncul vieții cel înțelegător, fără valuri l-ai trecut, Apostole, întinzând pânza Duhului, prin credința lui Hristos. Pentru aceasta și la limanul vieții ai ajuns, bucurându-te întru toți vecii.

Împreună cu Soarele cel înțelegător, Care a apus pe lemn de a Sa bunăvoie, luminătorul soarelui, căutând a se dezlega și a apune întru Hristos, pe lemnul Crucii a fost spânzurat marele Andrei, luminătorul Bisericii.

O, ucenice și prietene al lui Hristos, cel împreună-numărat cu Apostolii Lui, când va ședea pe scaun Judecătorul, împreună cu voi cei doisprezece să judece, precum făgăduința grăiește, fiți atunci nouă zid al iubirii de oameni.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Unimea cea întreit luminată și Treimea cea împreună-șezătoare, să O slăvim nedespărțind-O, ci împreunând-O pe Ea după fire, ca pe o Ființă cu adevărat unită, în trei fețe neamestecată.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Unul din Treime zămislindu-L, L-ai născut întrupat din tine, pe Cel ce a înnoit legile firii cu nașterea ta, Curată. Pe Acesta, ca pe Dumnezeu, pururea pentru noi rugându-L nu înceta, de Dumnezeu Născătoare.

Cântarea a 9-a:

Irmosul:

«Pe Norul cel purtător de lumină, întru care Stăpânul tuturor din cer ca ploaia pe lână S-a pogorât, și S-a întrupat pentru noi, făcându-Se om Cel fără de început, să-L mărim toți, ca pe o maică curată a Dumnezeului nostru».

Iubitor de păcate fiind, întru lenevire petrec și de judecata cea nemitarnică mă cutremur. Întru care păzește-mă cu sfintele tale rugăciuni nevinovat și neosândit, ca să te fericesc pe tine de-a pururea, ca pe o ocrotitoare.

Mă înfricoșez de judecată, Fecioară, și de ochiul cel neamăgit al Fiului tău, căci am săvârșit fapte urâte pe pământ; pentru aceasta strig ție: Preamilostivă Stăpână, ajută-mi, și din nevoia cea de atunci scoate-mă, și mă mântuiește, Curată.

Cât de înfricoșătoare este ziua cercetării, Fecioară! Cât de înfricoșată este hotărârea! Cât de cumplită rușinea! Cine va suferi de aceea, Stăpână cu totul neîntinată? Miluiește ticălosul meu suflet și mai înainte de sfârșit, dă-mi iertare greșelilor Curată.

Ceea ce ai născut lumina cea dumnezeiască, pe mine cel întunecat cu toate năvălirile vrăjmașului, și care cu trândăvire viețuiesc, și întărât pe Dumnezeu, ceea ce ești cu totul fără prihană, luminează-mă, povățuiește-mă către lucrările cele bune, ca ceea ce ești pricina tuturor celor bune.

Alt Canon

Irmos: Chipul nașterii Tale...

Ca un ucenic preaales al Celui ce S-a pironit de bunăvoie pe Cruce, Stăpânului Tău până la moarte urmând, te-ai suit bucurându-te la înălțimea Crucii, mergere făcând la ceruri, fericite Apostole.

Ușa Edenului ție ți s-a deschis, și ți s-a pus înainte scară cerească, și te-au primit cereștile locașuri, și ai stat bucurându-te, Apostole, înaintea lui Hristos, Dătătorul de viață, pentru lume rugător preabun.

Cu patimi asemănătoare cu ale învățătorului tău, te-ai preamărit, fericite Andrei preaînțelepte. Că prin Cruce sfârșit sfânt ai luat, și te-ai sfințit prin legătură cu Dumnezeu. Pentru aceasta te rugăm: Pentru noi roagă-te pururea.

Bucură-te pereche preaaleasă, ceea ce acum cetățenie ai moștenit în ceruri, și conduci aplecarea cântăreților, întrecând puterea acelora, și luminezi cu strălucirile dumnezeieștilor haruri.

A Născătoarei:

Din rădăcina proorocească a lui David, dumnezeiescul părinte, ai odrăslit, Fecioară, dar și pe David cu adevărat tu l-ai slăvit, ca ceea ce ai născut pe Domnul slavei Cel proorocit. Pe Care după vrednicie îl mărim.

Alt Canon

Irmos: Pe norul cel purtător...

Cel ce mreaja gândirii celei de taină ai întins și ca niște pești în ea ai prins frumusețile cereștilor înțelesuri, roagă-te, Sfinte Apostole, Sfintei Treimi, să ne izvorască și nouă ispășire.

Mulțumim neamurilor celor prin tine luminate și de pe pământ la ceruri de tine ridicate. Că de la slujirea vrăjmașului depărtându-ne, ne-am făcut împreună-locuitori cu sfinții îngeri și părtași slavei Domnului.

Văzătorilor de cele negrăite, și slujitori ai Cuvântului, și tăinuitorilor, și privitorilor la cele fără urmă, rugați-vă, Apostoli, ca și noi următori să fim împărăției lui Hristos și părtași ai dumnezeirii Lui.

Cei ce ați luat putere de la Hristos de a lega și a dezlega, să dezlegați pe toți de legăturile multor greșeli când va veni Hristos, și voi toți cei doisprezece veți ședea pe tot atâtea scaune, să judecați toate semințiile lui Israel.

Slavă..., a Treimii:

Firea cea în trei Ipostasuri, și slava cea nedespărțită, care se laudă întru o Dumnezeire, neîncetat în cer și pe pământ, Treimea cea nedespărțită să O slăvim, Fiului, împreună și Tatălui și Duhului, închinându-ne cu dreaptă credință.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe cei ce scapă sub milostivirea ta cu credință, și se închină cu evlavie Fiului tău, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, pe Acela, ca pe Dumnezeul și Domnul lumii, roagă-L să ne izbăvească de stricăciune, și de primejdii și de toate încercările.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu duhul în Biserică...

Cuvântul, Cel mai înainte fără început, aflându-te pe tine, preafericite, mai întâi chemat decât toți Apostolii te-a arătat, Andrei pururea-pomenite. Și pe urmele Acestuia mergând, te-ai arătat povățuitor celor rătăciți, suindu-i pe ei la calea cea cerească și dumnezeiască.

Slavă..., altă LUMINÂNDA Podobie: Femei, auziți glas...

Pe cel de un sânge cu Petru, mai întâiul între ucenici, cel ce s-a făcut însuși văzător și slujitor al Cuvântului, pe Andrei apostolul mărit să-l lăudăm. Că pe neamuri a luminat și răstignit s-a sfârșit, ca ucenic al Stăpânului.

Și acum..., a Născătoarei, asemenea:

Pe Dumnezeu pe care L-ai născut, Fecioară cu totul fără prihană, roagă-L pentru toți cei ce te cinstesc pe tine cu dreaptă credință, împreună cu Apostolul cel vestit, ca să dobândim dumnezeiasca strălucire a Fiului tău și stare împreună cu cei aleși și sfinți, căci poți câte voiești. care au umplut toată lumea de mireasma propovăduirii credinței, prin harul lui Hristos, ai Cărui părtași ai patimilor s-au făcut.

Andrei, bucură-te și saltă că ai primit vădit întru strălucirea Cuvântului pe Soarele slavei, pe Hristos dătătorul de viață, pe Care, și ținându-L cu credință, L-ai propovăduit. Pe Acela roagă-L neîncetat pentru noi, care cu credință te lăudăm pe tine.

Grăitorul de taina dumnezeieștii rânduieli a lui Hristos, cel ce s-a ales întâi a fi ucenic al Cuvântului, Andrei, văzătorul de Dumnezeu, pe Petru cel de un sânge văzându-l, strigând, grăiește: Am aflat pe Mesia, pe Care Scriptura și proorocii mai înainte L-au propovăduit.

Stihirile pe 4, glas 1:

Cetatea Patrelor pe tine păstor te-a dobândit, și dumnezeiesc folositor cetății, și izbăvitor din toate nevoile, și păzitor, Andrei înțelepte, care cu mulțumită te cinstește pe tine și te roagă neîncetat pentru ea, să scape neatinsă.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Slavă..., glasul al 8-lea:

Betsaido, veselește-te acum, că întru tine au înflorit din grădină de taină crinii cei mai bine mirositori, Petru și Andrei,

Pe propovăduitorul credinței și slujitorul Cuvântului, pe Andrei să-l lăudăm, că acesta din adânc pe oameni a pescuit, în

LA LAUDE

Loc de trestie Crucea în mâini ținând și, ca o strună aruncând puterea, a scos suflete din înșelăciunea vrăjmașului și le-a adus lui Dumnezeu dar bine primit pururea. Pe acesta credincioșii împreună cu ceata ucenicilor lui Hristos să-l lăudăm, ca să se roage Lui să ne fie nouă milostiv în ziua judecății.

Și acum..., același glas.

Primește, Betleeme, Mitropolia lui Dumnezeu. Că lumina cea neapusă vine să o nască întru tine. îngeri, minunați-vă în cer! Oameni, preaslăviți pe pământ! Magi de la Persida, întreit mărit dar aduceți! Păstori, fluierând cântare întreit sfântă, cântați! Toată suflarea să laude pe Făcătorul a toate.

SFÂRȘITUL SLUJBELOR

Doxologia mare.

Ecteniile și otpustul.

Ceasul întâi și cel desăvârșit otpust.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul apostolului, Cântarea a 3-a și a 6-a pe 8. Prochimen, glasul al 8-lea: în tot pământul a ieșit vestirea lor...

Stih: Cerurile spun... Apostolul din Epistola întâi către Corinteni (4, 9-16): Fraților, socotesc că Dumnezeu pe noi, apostolii..., Aliluia, glasul 1: Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne. Evanghelia de la Ioan (1, 35-51): în vremea aceea stătea Ioan și doi dintre ucenicii lui...

CHINONICUL

A,

În tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor.

DIN FIECARE ZI