SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

Aliluia. La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6; 3 din Octoih și 3 ale Sfântului, glasul al 3-lea:

Podobie: Mare este puterea Crucii Tale Doamne...

Darul Sfântului Duh, S-a sălășluit întru tine Proorocule al lui Dumnezeu, și cu strălucirea Sa te-a făcut făclie prealuminată, și prin tine mai-nainte propovăduiește cele ce vor să fie, Ninivei celei mari.

Nor luminos te-ai arătat, Naume, Proorocule al lui Dumnezeu, picând ploaia cunoștinței de Dumnezeu, și ai adăpat cu apa judecății lui Dumnezeu, cetatea Ninevitenilor, care iarăși a fost îngreuiată cu păgânătatea.

Făcându-te părtaș slavei celei nesfârșite, Naume, Proorocule al lui Dumnezeu, și nespusei bucurii și îndulcirii dumnezeiești; roagă-te pentru noi Stăpânului tuturor, de Dumnezeu insuflate.

Slavă..., Și acum... a Născătoarei:

Mare facere de bine dobândind prin tine, Preacurată, împreună cu Proorocii cinstim pe Fiul tău, Care a primit a se naște din pântecele tău, pentru milostivirea cea desăvârșită, și a zidit din nou neamul omenesc.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Văzând pe Cel născut dintru tine spânzurat pe lemn fără suflare, ceea ce ești fără prihană, strigai cu amar: Fiul meu preadorite, cum a apus frumusețea Chipului Tău, ascunzându-Se de voia Sa sub umbra morții?

STIHOAVNA din Octoih.

Troparul, glasul al 2-lea.

Prăznuind pomenirea Proorocului Tău, Naum, Doamne, printr-însul Te rugăm, mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

După obișnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului. Și Psalm 50.

CANOANELE

Amândouă din Octoih, și al Proorocului pe 4.

CANONUL Proorocului

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 5-lea,

Irmos:

Calul și pe călărașul în Marea Roșie, i-a scuturat Hristos, Cela ce a sfărâmat războaiele cu braț înalt, și pe Israil l-a mântuit, pe cel ce cântă cântare de biruință.

Naume de Dumnezeu insuflate, bucurându-ne fericim Darul cel dumnezeiesc al minții tale, celei ce dumnezeiește s-a cârmuit de Dumnezeu, și s-a luminat cu Darul Lui, de Dumnezeu primitule.

Glăsuind în sufletul tău, Darul Duhului de sus, Proorocule, după vrednicie a suflat întru tine lucrarea proorocească, și ți-a pregătit limbă insuflată de Dumnezeu, vrednicule de laudă.

Slavă...

Organ te-ai arătat lovit de coarda Duhului, lăudând pe Dumnezeu cel râvnitor, și spunând tuturor nefățarnică judecata Lui, vrednicule, de laudă.

Și acum..., a Născătoarei:

Binecuvântată Fecioară Preacurată, păzește pe cei ce te laudă pe tine cu credință și cu dragoste, ca pe o cinstită Maică a lui Dumnezeu; alinând sălbătăcirea cea neîmblânzită a supărărilor.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Cela ce ai înfipt pe nimic...

Cu împărtășirea Făcătorului de viață și Dumnezeiescului Duh, te-ai făcut luminat văzător de Dumnezeu. Pentru aceasta cu voia cea dumnezeiască, cele de departe ca și cum ar fi de față tuturor mai-nainte le-ai spus, mai-nainte curățindu-te, de Dumnezeu insuflate.

Slavă...

Ca un văzător de cele dumnezeiești, ai prevăzut osânda răsplătirii împotriva vrăjmașilor păgâni, care defăimau dumnezeiasca îndelungă-răbdare, îngăduirea și bunătatea, pentru răutatea lor cea nevindecată.

Și acum..., a Născătoarei:

Cela ce din nimic a făcut odată toate, Iubitorul de oameni, iese din Sfântul tău pântece Preacurată, și Se face Om, pentru milostivirea cea prea-mare, ca să mântuiască pe oameni.

Irmosul:

Cela ce ai înfipt pe nimic pământul cu porunca Ta, și ai ridicat neținut pe cel îngreuiat, întărește Biserica Ta pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Hristoase, unule Bune și Iubitorule de oameni.

Sedealna glasul al 5-lea.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Fiindu-ți gândul neamestecat cu chipurile cele de jos, mărite Naume, te-ai făcut primitor curat Dumnezeiescului Duh, primind luminat strălucirile Lui, și luminând pe toți. Pentru aceea te rugăm, roagă-te pentru pacea lumii.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Minunea cea mare a zămislirii, și chipul cel negrăit al nașterii tale, întru tine s-a cunoscut Curată pururea Fecioară. Îmi spăimântează gândul, și-mi minunează cugetul slava ta, Născătoare de Dumnezeu, care s-a tins către toți, spre mântuirea sufletelor noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Prin Crucea Fiului tău de Dumnezeu dăruită, a încetat toată rătăcirea idolilor, și puterea dracilor s-a călcat. Pentru aceea toți credincioșii, după datorie pururea te lăudăm, bine te cuvântăm, și mărturisindu-te cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, pe tine te mărim.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Dumnezeiască economia Ta, Hristoase, cunoscându-o Avaacum cu prevedere, cu frică a strigat către Tine: Venit-ai spre mântuirea poporului Tău, ca să mântuiești pe unșii Tăi.

Fiind luminat cu raza Duhului, ai vestit mai-nainte grozava pustiire a Ninivitenilor, arătându-le arătătorule de cele dumnezeiești, că nu vor scăpa de puterea lui Dumnezeu.

Judecata Ziditorului cea dreaptă hotărăște cumplită pierderea de tot a poporului celui vrăjmaș; precum proorocind ai grăit, Naume, Proorocule al lui Dumnezeu, Preafericite.

Slavă...

Fiind împodobit sufletul Proorocului Tău cu cugetare smerită, s-a înălțat mai presus de ființă către vederea Dumnezeirii Tale, Bunule, și către luminarea dumnezeieștii științe.

Și acum..., a Născătoarei:

Marie Doamna făpturii, ca ceea ce singură ai născut pe Împăratul tuturor, Prealăudată, arată-mă izbăvit de tirania patimilor cu rugăciunile tale.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, la Tine mânec, și către Tine strig: Luminează sufletul meu cel întunecat, Hristoase, ca un Milostiv.

Având viață fără prihană, și curată, te-ai învrednicit de lucrarea și de luminarea Sfântului Duh, Proorocule Naume preacinstite.

Trupul l-ai supus cu osârdie gândului celui singur stăpânitor, punând suișuri în inima ta. Pentru aceea ai dobândit arătarea cea cuvioasă lui Dumnezeu.

Slavă...

Darurile cele alese ale celor ce s-au cinstit cu proorocia, sunt mai presus decât cele ce se văd; că printr-însele grăiește Duhul Sfânt, Preabunul Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Nici gând ceresc nu va putea cu adevărat să te laude pe tine, Născătoare de Dumnezeu, precum se cade; că ai născut pe Ziditorul, Care este lăudat de puterile cerești.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Marea patimilor...

Să lăudăm credincioșii pe cel ce a fost casă dumnezeiescului Dar, și care s-a făcut lăcaș curat arătării lui Dumnezeu, celei mai presus de gând.

Slavă...

Cel ce a primit lumina cea neapusă a Dumnezeiescului Duh, și a câștigat gând îndumnezeit, îndeamnă pe credincioși către laudă.

Și acum..., a Născătoarei:

Puterile cele de gând, și toate neamurile oamenilor te slăvesc pe tine, ca pe ceea ce ai născut pe Dumnezeu, cea pururea binecuvântată și cu totul fără prihană.

Irmosul:

Marea patimilor cea sălbăticită, cu viforul cel stricător de suflet, alină-o Stăpâne Hristoase, și mă scoate din stricăciune ca un Milostiv.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te ai astăzi...

Luminându-se cu Duhul curată inima ta, s-a făcut lăcaș prealuminat de proorocie, că cele de departe le vezi ca și cum ar fi de față. Pentru aceasta te cinstim, Proorocule fericite, Naume prealăudate.

SINAXAR

Luna lui Decembrie are zile 31; ziua are 9 ceasuri, și noaptea are ceasuri 15.

În întâia zi, amintirea Sfântului Prooroc Naum.

Stih: Pe Naum Elcheseul ce și-a dat duhul.

Al smirnei cu smirna cuvântului mă trage dorul.

La întâia zi a lui Decembrie s-a dus,

Naum din viața aceasta la cele de sus.

Acesta a fost din Elchesem, cel de ceea parte de Batarim, trăgându-se din neamul lui Simeon, și a apucat mai-nainte de Hristos cu patru sute șaizeci de ani. Acesta după proorocul Iona a proorocit și a dat semn Ninivei cetății, că va să piară de ape dulci și de foc ce ieșea din pământ. Această proorocie s-a și plinit cu lucrul. De vreme ce iezerul ce era împrejurul ei, umflându-se de cutremur o a cufundat; apoi venind foc dinspre pustie, a ars cea mai înaltă parte a ei. Acestea proorocind asupra Ninivei, și scriind cartea sa pe care a împărțit-o în trei capete, a murit cu pace și s-a îngropat la pământul său. Să se știe ca Naum, înseamnă odihnă; sau mângâiere tuturor: sau minte; sau pricepere.

Tot în această zi, Preacuviosul Filaret milostivul.

Stih: Mori tu cel ce toată fapta bună după numire.

Părinte o ai iubit, însă mai mult pe milostivire.

Acestea era pe vremea împăraților Constantin și Irina, la anii șapte sute optzeci, trăgându-se din latura Paflagonilor, fiu oarecăruia Gheorghie și Annei. Luându-și femeie legiuită, prin nuntă, se îndeletnicea cu lucrarea pământului; și din aceea agonisindu-și cele de nevoie spre viețuire, multa milostenie împărțea la săraci. Dar din pizma diavolului, la atâta de mare sărăcie a ajuns pururea pomenitul, ca oarecând Iov, încât era lipsit și de hrana cea de nevoie, însă Dumnezeu nu l-a trecut pe el cu vederea până în sfârșit; căci a lucrat prin a sa pronie, ca Constantin fiul împărătesei Irinei, să-și ia luiși femeie pe nepoata acestui sfânt Filaret cu numele Maria plină fiind ea de frumusețe și sufletească și trupească și dar s-a întâmplat ca și Sfântul Filaret, să se cinstească cu vrednicia de Ipat. De la care multă bogăție agonisind, o împărțea pe ea cu îmbelșugare la săraci. Deci fiindcă de trei ori fericitul a cunoscut mai-nainte, moartea sa și mutarea cea către Hristos, a chemat toate rudele sale, și le-a spus mai-nainte, ce era să se întâmple fiecăruia; adăugând încă și aceste vrednice de pomenire: Nu uitați fiii mei și rudele mele, iubirea de străini; nu poftiți lucruri străine. Nu lipsiți de la slujbele Bisericii; și ca să zic în scurt, precum mă vedeți pe mine că viețuiesc, așa petreceți și voi. Acestea zicându-Ie, și rugându-se pentru dânșii, s-a odihnit cu pace.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Anania Persul.

Stih: Anania cu trupul către a trupului strujire.

În al său trup nu ia nici o mică simțire.

Acesta a fost de la Arvil cetatea Persiei; și fiind prins pentru credința lui Hristos, multe și nesuferite munci a răbdat fericitul. Iar când era aproape să-și dea sufletul la Dumnezeu, a zis aceste cuvinte: Văd o scară care ajunge până la Cer; văd încă și niște tineri cu chip luminat, care mă cheamă zicându-mi: Vino împreună cu noi, vino, și te vom duce înlăuntru cetății celei pline de lumină și de veselie; și acestea zicând și-a dat duhul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Antonie cel nou.

Stih: Acesta către Antonie cel mare privind.

Și cu faptele prin pustnicie s-a arătat asemenea fiind.

Tot în această zi, Sfântul Onisim Arhiepiscopul Efesului, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Trupul lui Onisim deșii a intrat în pământ.

Izvorăște tuturor celor ce au trebuință folositor Dar nedeșertat.

Tot în această zi, pomenirea celor dintru Sfinți, Părinții noștri: Anania și Solomon Arhiepiscopii Efesului.

Stih: Doi păstori ai unei turme s-au săvârșit.

Și către un loc amândoi au trecut.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Domnul părinților Cel Preaînălțat, văpaia o a stins, și pe tineri i-a rourat; pe cei ce cântau cu un glas: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Ca cei ce avem mai mare cetelor pe Proorocul cel prea văzător de Dumnezeu, cu cinste să prăznuim dumnezeiește, cu cântare cântând: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Cunoscându-te pe tine că ești organ mișcat de Duhul și trâmbiță insuflată de Dumnezeu, te chemăm în ajutor, cântând laude: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Slavă...

Încununatu-te-a Domnul dumnezeiescule Proorocule, și Dar ți-a dat a spune mai-nainte cele viitoare; Căruia toți cântăm: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Ușă neumblată, te-a văzut Proorocul, Fecioară Preacurată, prin care a trecut numai Acela, Căruia toți cântăm: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Ție Făcătorului tuturor...

Îndumnezeindu-te cu lumina cea fără de materie a stăpânitoarei Treimi, Proorocule, cânți veselindu-te: Toate lucrurile lăudați pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul, și pe Sfântul Duh Domnul.

Cu sfințită cuviință cinstind sfințită pomenirea ta, dumnezeiescule Proorocule, cântăm: Toate lucrurile Domnului lăudați pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Întărește Curată sufletul meu cel slăbănogit cu patimile greșelilor, ca să laud nașterea ta Fecioară, cea prea proslăvită întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm,...

Ție Făcătorului a toate, tinerii în cuptor împreunând danț a toată lumea, cântau: Toate lucrurile pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Isaie dănțuiește...

Pe pământ ai avut viețuire adevărat întocmai cu a îngerilor, și acum te-ai sălășluit în ceruri, împreună cu cetele îngerești, apropiindu-te de Raza cea cu trei Lumini, din Care umplându-te, caută spre cei ce te laudă pe tine.

Slavă...

Pe tine, Fericite, te aducem rugător către Dumnezeu pentru lume; roagă-te dar Proorocule, ca cel ce ai îndrăzneală, să se dea credincioșilor izbăvire, și mântuire și iertare de greșeli.

Și acum... a Născătoarei:

Ca pe ceea ce ai născut pe Dumnezeu, te numim credincioșii, după cuviință și după potrivire, dumnezeiască Născătoare de Dumnezeu Curată și odată cu numirea cinstim nașterea ta cea slăvită, Preasfântă Maică Fecioară.

Irmosul:

Isaie dănțuiește, Fecioara a avut în pântece, și a născut Fiu pe Emmanuil, pe Dumnezeu și Omul; Răsărit este numele Lui, pe Care slăvindu-L, pe Fecioara o fericim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți...

Mintea ta fericite, o ai făcut oglindă neîntinată a dumnezeieștilor străluciri, de Dumnezeu grăitorule Proorocule, și organ răsunător al Preasfântului Duh, mai-nainte vestind nașterea lui Hristos din Fecioară.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.