SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

După obișnuitul Psalm, se cântă Fericit bărbatul... starea întâia. La Doamne, strigat-am..., se pun stihurile pe 8.

Stihirile Sfintei, glasul, al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn...

Când a văzut în priveliștea cea înfricoșată Iuliana cea preafericită, pe mărita Muceniță Varvara, cu bătăi chinuindu-se, și cu feluri de munci pe tot trupul tăindu-se, cu călduroase lacrimi a strigat: Cuvinte al lui Dumnezeu, acesteia a mă face părtașă acum mă învrednicește, Iubitorule de oameni.

Sfintele Varvara și Iuliani, având cu adevărat o voință spre creștinătate, s-au luptat cu vrăjmașul, și biruindu-l deplin, s-au învrednicit măririi de la Hristos Dumnezeu. Pentru aceasta pierzând vătămarea pierzătoarelor patimi, dau tuturor credincioșilor tămăduiri.

Când s-a hotărât asupra ta moartea cea dulce, Muceniță preacinstită Varvaro, alergarea ai săvârșit bucurându-te și sârguind. Și de mâinile cele fărădelege ale necredinciosului tău Părinte te-ai jertfit, și roadă lui Dumnezeu te-ai adus. Pentru aceasta cu fecioarele cele înțelepte împreună dănțuind cu adevărat, vezi strălucirea lui Hristos Mirelui tău.

Alte Stihiri ale Cuviosului, glasul al 8-lea.

Podobie: Ce vă vom numi...

Ce te vom numi pe tine Sfinte? Ioan cuvântătorul de Dumnezeu, sau David cel dulce cântător? Alăută de Duhul purtată, sau fluier păstoresc? Îndulcind auzurile și gândurile, veselind adunările Bisericii; și cu cuvintele cele cu miere curgătoare, luminezi marginile. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Ce te vom numi dumnezeiescule Ioane dulce grăitorule? Stea prealuminoasă? Carele cu raza Treimii fiind strălucit la vedere, ai intrat în norul Dumnezeiescului Duh, învățându-te cele negrăite; ca și Moise ai dat la lumină, buna podoabă cea de cântare. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Ce te vom numi pururea pomenite? Luceafăr de lumină purtător, slăvit propovăduitor, slujitor, sau de taină văzător al lui Dumnezeu? Stea, care cu razele luminezi Biserica? Sfeșnic, care dai strălucire celor din întuneric; sau organ prea-bine răsunător, sau trâmbiță frumos glăsuitoare? Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Patria, neamul și avuția, lăsând, Varvaro; și pe necredinciosul tată urându-l ai iubit pe Dumnezeu, Căruia te-ai făcut mireasă; și ai fost făcând neguțătorie de mari lucruri. Pe Acela roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.

Și acum... a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Ochiul inimii mele ridicându-l către tine Stăpână, nu trece amară suspinarea mea; în ceasul când va judeca Fiul tău lumea, fii mie acoperământ și ajutătoare.

Iar de va fi Polieleu, Dogmatica: Cine nu te va fericii...

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei și citirile.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap 3. Vers 1.

Sufletele drepților sunt în mâna Lui Dumnezeu, și nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuți a muri, și s-a socotit pedepsire ieșirea, lor și mergerea de la noi sfărmare; iar ei sunt în pace. Că înaintea feței oamenilor de vor lua și muncă, nădejdea lor este plină de nemurire; și puțin fiind pedepsiți, cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânșii și i-a aflat luiși vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, și ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Și în vremea cercetării Sale vor străluci, și ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi și vor stăpâni noroade, și va împărăți într-înșii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înțelege adevărul, și credincioșii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că Dar și milă este întru Cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 5, Versul 16.

Drepții în veci vor fi vii, și întru Domnul plata lor, și purtarea de grijă pentru dânșii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăția podoabei și stema frumuseții din mâna Domnului; că cu dreapta Sa va acoperi pe ei, și cu brațul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, și va întrarma făptura spre izbânda vrăjmașilor, îmbrăca-se-va în ziua dreptății, și-și va pune luiși coif judecata cea nefățarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfințenia, și va ascuți cumplită mânie întru sabie, și va da război împreună cu dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgețile fulgerelor, și ca dintr-un arc bine încordat ai norilor la țintă vor lovi. Și din mânia cea zvârlitoare plină de pietre se vor arunca grindine. Întări-se-va asupra lor apa marii și râurile îi vor îneca de năprasnă. Stava împotriva lor Duhul puterii, și ca un vifor va vântura pe ei, și va pustii tot pământul fărădelegea, și răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziți dar împărați și înțelegeți, învățați-vă judecătorii marginilor pământului. Luați în urechi cei ce stăpâniți mulțimi, și cei ce vă trufiți întru noroadele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, și puterea de la Cel Preaînalt

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 4, Vers 7.

Dreptul de va ajunge să se sfârșească întru odihnă va fi. Că bătrânețile sunt cinstite, nu cele de mulți ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Și căruntețile sunt înțelepciunea oamenilor, și vârsta bătrâneților viața nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit, și viețuind între păcătoși, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui sau înșelăciunea să înșele sufletul Lui. Că râvna răutății întunecă cele bune, și neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără răutate. Sfârșindu-se peste puțin, a plinit ani îndelungați; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutății. Și noroadele văzând, și necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta; că Dar și milă este întru Cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

LA STIHOAVNĂ Stihirile Sfintei, glas 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Pe păgânul tată și maică urând Varvaro, ai iubit pe Dumnezeu și Ierusalimul cel de sus, întru care acum viețuind, roagă pe Stăpânul Hristos, să petrecem și noi împreună cu tine.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israil.

Nici dezmierdările părinților, nici desfătarea, nici frumusețea cea trupească, nici bogăția, nici muncile, nu te-a întors de la dragostea Ziditorului; pe care fă-L nouă Milostiv, mare Muceniță!

Stih: Sfinților care sunt pe pământul Lui minunate a făcut Domnul toate voile Sale într-înșii.

În Treime un Dumnezeu, cu îndrăznire mărturisind Varvaro, ți s-a tăiat capul, și ai luat cununa biruinței de sus de la Hristos; cu Care acum împărățind, cere pace tuturor.

Slavă..., a Cuviosului, glasul al 6-lea.

Cuvioase Părinte Ioane, în tot pământul a ieșit vestea isprăvilor tale. Pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenenelilor tale; taberele drăcești ai pierdut, cetele îngerești ai ajuns; a căror viață fără prihană ai urmat. Îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară cu totul fără prihană roagă pe Acela ce L-ai născut, să mântuiască tot neamul omenesc; ca pe tine cu inima și cu limba să te mărturisim Maică Fecioară, Născătoare de Dumnezeu.

Troparul sfintei, glasul al 4-lea.

Pe Sfânta Varvara să o cinstim; că cursele vrăjmașului a sfărâmat și ca o pasăre s-a izbăvit dintr-însele, cu ajutorul Crucii, Preacinstita.

Sau acesta, glas același.

Întrutot fericită mielușea Varvaro, luminându-te cu dumnezeiasca Lumină a Sfintei Treimi celei cu trei străluciri, și cu Sfântul Botez întărindu-te, spre biruirea înșelăciunii părintești, ai mărturisit pe Hristos cu credință. Pentru aceea întrutot cinstită, Dumnezeu ți-a dăruit Dar de sus, a tămădui toate neputințele și bolile. Pe Care rogă-L mare Muceniță, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., a Cuviosului, glasul al 8-lea.

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Ioane, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul Muceniței, de două ori. Slavă..., al Cuviosului, Și acum..., a Născătoarei.

După întâia Catismă. Sedealna Sfintei, glasul al 5-lea.

Podobie: Pe Cuvântul cel împreună...

Pomenirile Sfinților săvârșindu-le cu credință, pomenirea purtătoarei de chinuri să o prăznuim; că a omorât cu rugăciune pe vrășmașul, începătorul răutății, cel ce dedemult cu înșelăciune pe Eva o ai lipsit de nestricăciune, și Domnului se roagă, să miluiască sufletele noastre.

Slavă..., a Cuviosului, asemenea.

Înșelăciunea vieții lepădând, Crucea Domnului luând, pustnicește pe cel viclean l-ai doborât, pustiei cetățean, luminător înțelegător lumii arătându-te, de Dumnezeu purtătorule, Ioane Cuvioase; roagă-te Mântuitorului, să miluiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te munte sfânt și de Dumnezeu umblat. Bucură-te rug însuflețit și nears. Bucură-te ceea ce una ești lumii pod către Dumnezeu, care treci pe cei morți la viață veșnică. Bucură-te nestricată Fecioară, care fără ispită bărbătească ai născut mântuirea sufletelor noastre.

După a doua Catismă, Sedealna Sfintei glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce Te-ai înălțat...

Pe Hristos Mirele tău L-ai iubit, făclia ta luminat o ai gătit, cu bunătățile ai strălucit întru-tot lăudată. Pentru aceasta împreună cu Dânsul ai intrat la nuntă, primind de la Dânsul cununa pătimirii. Scoate-ne din nevoi Varvaro, pe noi cei ce săvârșim pomenirea ta.

Slavă..., a Cuviosului, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Fluier cu dulce vers, trâmbiță mare glăsuitoare, alăută dulce zicătoare, dumnezeiască vioară răsunătoare, canon bine întocmit, organ frumos cântător, insuflat cu suflările Mângâietorului te-ai arătat Ioane, veselind mințile noastre.

Și acum... a Născătoarei:

Maica lui Dumnezeu pe tine te știm toți, care te-ai arătat Fecioară cu adevărat și după naștere, noi cei ce cu dragoste scăpăm la a ta bunătate. Că pe tine te avem păcătoșii folositoare, pe tine te-am agonisit întru ispite mântuire, ceea ce singură ești fără prihană.

După Polieleu, Sedealna sfintei, glas al 6-lea.

Podobie: Chipul cel scris...

Dar de minuni primind, dăruiești tămăduiri celor din nevoi, și ferești pe toți oamenii de moarte năpraznică, și de toate durerile cele aducătoare de moarte. Pentru aceasta alergând către Biserica ta, cântăm pomenirea ta, strigând: Scoate pe robii tăi, din neputințele cele spre moarte, fecioară Muceniță Varvaro, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu.

Slavă..., a Cuviosului, glas 1.

Podobie: Mormântul tău...

Cântăm cinstitele și sfintele chinuri, care ai răbdat cu adevărat pentru Biserică, prăznuim cu cântări, cinstitele tale dulci versuri, care ai așezat spre lauda Domnului, vrednicule de minune, veselia credincioșilor, Ioane preafericite.

Și acum... a Născătoarei:

Marie ceea ce ești cinstit lăcaș al Stăpânului, ridică-ne pe noi cei căzuți în prăpastia cumplitei deznădăjduiri, a greșelilor și a necazurilor. Că tu ești mântuirea păcătoșilor și ajutătoare și folositoare tare, și mântuiești pe robii tăi.

Apoi Antifonul întâi al glasului 4.

Prochimen glasul al 4-lea.

Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi, Dumnezeul lui Israil.

Stih: În Biserici binecuvântați pe Dumnezeu...

Toată suflarea...

Evanghelia de la Matei: Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemăna-se-va Împărăția Cerurilor cu zece fecioare...

Psalm 50. Slavă... glasul al 2-lea.

Pentru rugăciunile Sfintei marei Mucenițe Varvara, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Și acum...,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive curățește mulțimea păcatelor noastre.

Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Și Stihira, glasul al 6-lea.

Prăznuirea astăzi a purtătoarei de chinuri Varvara, veniți popoare să o lăudăm, că pe aceasta nici sabia, nici focul, nici altă muncă, nici pândirile cele mult împleticite ale lui Veliar, nu o au biruit. Roagă pe Hristos, bună Muceniță preaslăvită, să ne dăruiască nouă mare milă.

CANOANELE

Din Octoih unul, cu Irmosul pe 6. Iar de va fi Polieleu, Canonul Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6: caută înainte în 5 zile, la Sfântul Sava. Și ale Sfinților amândouă, pe 6.

CANONUL Sfintei

Facere a lui Ștefan.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,

Irmos: Întru adânc a așternut...

Treime preaînaltă, Dumnezeire cinstită, dând robilor tăi Darul cel mai presus de gând, insuflă raza cea de lumină purtătoare în mintea mea cea întunecată, ca să laud pe Mucenița ta Varvara, cea pururea fericită.

Toată așezarea de laude o a covârșit cu adevărat mărirea Mucenicilor Tăi, Iubitorule de oameni. Deci primind lauda cea din credință după putere, trimite-ne nouă Stăpâne din-destul răsplătire.

Din rădăcină de spini, crescând trandafir preafrumos, a umplut de mireasmă Biserica lui Hristos; roșindu-se prin sânge cu roșala pătimirii mărita Varvara; pe care după vrednicie acum o fericim.

Alt CANON, al Cuviosului.

Cântarea 1-a. Glas și Irmos același.

Ale tale laude voind eu a le începe, ar trebui să-mi fie de față Cuvioase, glasul tău cel cu miere curgătoare, prin care ai luminat Părinte Ioane, cu cântări, Biserica Ortodoxă, care prăznuiește pomenirea ta.

Slavă...

Ca un iscusit cunoscător și chibzuitor, socotind prea bine firea celor ce sunt, ai ales cele veșnice mai mult decât pe cele nestatornice; că cele vremelnice le-ai schimbat cu cele mai bune, Părinte Ioane. Pentru aceasta și Hristos acum te-a preamărit.

Și acum..., a Născătoarei:

Poftă punându-mi șarpele cel preaviclean, a mă asemăna Ziditorului, ca pe un rob m-a răpit; iar prin tine Preacurată iarăși m-am chemat înapoi, îndumnezeindu-mă cu adevărat; că tu Maica lui Dumnezeu ai născut, pe Cel ce m-a îndumnezeit,

Catavasia: Hristos se naște slăviți-L...

Cântarea a 3-a,

Irmos: Înflorit-a pustiul...

Rănită fiind cu săgeata cea prea-dulce a dragostei tale, ca a unui mire Stăpâne, purtătoarea de chinuri Varvara, a urât toată nedumnezeirea părintească.

Nici podoaba desfătării, nici floarea frumuseții, nici bogăția, nici dulceața tinereților, nu te-a amăgit pe tine mărită Varvaro; ci te-ai făcut mireasă lui Hristos, bună fecioară.

Spre luptele cele desăvârșite, întru nimica nu s-a arătat sminteală neputinței femeiești; chiar și vârsta cea mai tânără Hristoase, cu puterea Ta cea nevăzută s-a întărit.

Alt Canon,

Risipitu-ți-ai averea, dând împrumut lui Dumnezeu; pentru aceasta ți s-a gătit Împărăția Cerurilor. Ci și acum răsplătire ai luat Ioane, cu mult mai de prisosit.

Slavă...

Talantul înțelepciunii luând cu faptele împodobit, ai luminat Ioane, Biserica lui Hristos; care mult îl înmulțești și după ce ai lăsat viața.

Și acum..., a Născătoarei:

Cetele îngerești s-au minunat Preacurată, și inimile omenești s-au înfricoșat de nașterea ta. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare, cu credință te cinstim.

CONDACUL Cuviosului, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce te-ai înălțat...

Pe scriitorul de cântări, și cinstitul de Dumnezeu grăitor, învățătorul Bisericii, dascălul și luptătorul împotriva vrăjmașilor, pe Ioan să-l lăudăm. Că luând Crucea Domnului, toată înșelăciunea eresurilor o a gonit; și ca un cald mijlocitor către Dumnezeu, tuturor le dă iertare greșelilor.

ICOS

Îndreptătorului Bisericii, învățătorului și jertfitorului, ca unui tainic al celor negrăite, cu un glas să-i strigăm: Cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, deschide gura noastră, și ne învrednicește să spunem cuvintele învățăturilor tale; că te-ai arătat Treimii părtaș, și ca alt soare luminând în lume, ai strălucit cu minunile și cu învățăturile, ca și Moise; și în legea Domnului învățându-te totdeauna, cu cuvântul și cu lucrul te-ai făcut luminător; rugându-te neîncetat, ca să dea tuturor iertare de greșeli.

Sedealna sfintei, glasul al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei...

Întru chinuirea ta, pe toți i-ai spăimântat; că ai răbdat bătăi de la tirani, legături, munci, temniță, Varvaro preafericită. Pentru aceasta și cunună ți-a dat ție Dumnezeu, pe Care L-ai iubit sufletește și ai alergat la Dânsul; Acela și tămăduiri dă tuturor, celor ce aleargă la tine cu credință, Muceniță.

Slavă..., a Cuviosului, asemenea:

Trâmbiță sfințită bine glăsuitoare, te-ai arătat nouă, Sfințite, cântând marginilor cu închipuire învățăturile Domnului și Mântuitorului; și cu cuvintele tale lumea ai luminat Ioane Cuvioase. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să dăruiască nouă mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Făcutu-te-ai cort dumnezeiesc al Cuvântului, ceea ce ești una Preacurată, Fecioară Maică, întrecând cu curăția pe îngeri. Deci pe mine, care m-am spurcat cu păcate trupești mai mult decât toți, curățește-mă cu apele cele dumnezeiești ale rugăciunilor tale, Preacurată, dându-mi mare milă.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Din Fecioară născându-Te, ai dăruit tinerelor fecioare putere, să surpe întăriturile celui viclean. Pentru aceasta buna biruitoare Varvara, îndrăzneala aceluia o a călcat.

Cu Crucea Ta puterea morții ai stricat; pentru aceasta Hristoase, trupului său fecioara nepărtinindu-și, a răbdat prea-vitejește răni, Varvara, cea cu minte preatare.

Strămoașa amăgindu-se dedemult de meșteșugirile celui înșelător, s-a izgonit din desfătarea raiului; iar Varvara batjocorindu-l, în cămara cerească acum se sălășluiește.

Alt Canon,

Poruncilor lui Hristos supunându-te, ai lăsat frumusețea lumii, bogăția, desfătarea, strălucirea; Căruia luându-ți Crucea ta Ioane, i-ai urmat.

Slavă...

Împreună sărăcind cu Hristos, Cel ce a fost sărac pentru mântuirea omenească, împreună te-ai preamărit, precum însuși a făgăduit, și împreună împărățești cu Cel ce împărătește pururea, Ioane.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine te știm liman de mântuire, și zid nestricat, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, toți credincioșii. Că tu cu rugăciunile tale, mântuiești din nevoi sufletele noastre.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Mijlocitor Lui Dumnezeu...

Cu trei ferestre poruncind a se lumina baia, cu taină ai însemnat Botezul, Varvaro, care prin lumina Treimii este curățire sufletelor de lumină purtătoare.

De nebunia cea cumplită a tatălui său ferindu-se Varvara, despicându-se muntele îndată o a primit, ca și dedemult pe întâia Muceniță Tecla, cea preaslăvită, Hristos făcând minune.

Cu râvna adevăratului Dumnezeu aprinzându-se, fețele cele spurcate ale celor mincinoși numiți dumnezei, le-a scuipat Varvara cea prealăudată, râzându-și fecioara adică de înșelătorul lumii.

Alt Canon,

Cu frica lui Hristos Părinte întemeindu-te spre dumnezeiasca viață, gândul trupesc tot l-ai supus Duhului, ale tale simțiri Ioane curățindu-le.

Slavă...

Curățindu-ți de toată spurcăciunea trupul, și sufletul și mintea, cu purtarea de grijă, de Dumnezeu înțelepțite, ai luat Ioane, Raza cea întreit luminătoare, Care te îmbogățește pe tine cu daruri strălucite.

Și acum..., a Născătoarei:

Roagă pe Fiul tău și Domnul, Fecioară Curată, să dăruiască celor robiți izbăvire pașnică de înconjurarea cea potrivnică, și mântuire celor ce nădăjduiesc spre tine.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Întru adâncul greșelilor...

Precum te-ai făgăduit a da Mântuitorule, înțelepciunea cea de Dumnezeu învățată, celor ce pentru tine pătimesc, înaintea divanului Judecătorului, de care Varvara Mucenița s-a umplut.

Înșelăciunea celor fără de Dumnezeu o ai mustrat cu cuvântul, de Dumnezeu înțelepțită, Varvaro slăvită; și cu răbdarea lucrurilor, mințile tiranilor le-ai spăimântat.

Cu bătăi fără milă a se struji, și cu târsâni de păr vârtoase a se freca, pentru Hristos și-a dat trupul, purtătoarea de chinuri cea fără prihană.

Alt Canon,

Luminându-te cu Darul Duhului, și cu științele lucrurilor celor dumnezeiești, și omenești, luminat îmbogățindu-te, le-ai împărțit celor ce le trebuiau Ioane, fără pizmuire.

Slavă...

Asemenea cu cetele cerești, Înțelepte, Biserica cu dreapta credință o ai împodobit, cântând Treimii în cor, cântări de Dumnezeu spuse.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai presus de fire ai născut, și în veci ai rămas Fecioară arătând semnele adevăratei Dumnezeiri ale Fiului și Dumnezeului tău.

CONDACUL sfintei, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce Te-ai înălțat...

Celui în Treime cu bunăcredință lăudat, lui Hristos urmând purtătoare de chinuri, capiștile idolilor le-ai stins, și în mijlocul priveliștii pătimind Varvaro, de îngrozirile tiranilor nu te-ai temut, ceea ce ai fost cu minte bărbătească; cu mare glas cântând pururea: Treimea cinstesc, Dumnezeire Una.

ICOS.

Pe ceea ce s-a făcut mireasă lui Hristos prin mucenicie, pe Varvara adunându-ne, să o cinstim după vrednicie; că prin rugăciunile ei de pierderea cea de suflet stricătoare izbăvindu-ne și de ciumă, și de cutremur, și de surpare, viața în pace să o petrecem, învrednicindu-ne cu toți Sfinții, cei ce din veac bine au plăcut lui Dumnezeu a umbla întru lumină, și a cânta cu vrednicie: Minunate ai făcut Mântuitorule, milele Tale, tuturor credincioșilor celor ce cu credință mărturisesc Treimea și cinstesc Dumnezeire Una.

Alt CONDAC al sfintei, glasul al 6-lea.

Podobie: Chipul cel nescris de mână...

Darul minunilor luând, dai vindecări celor în nevoi, și izbăvești pe tot omul de boala ciumei. Pentru aceasta în Biserica ta intrând, cântăm pomenirea ta, strigând: Mântuiește pe robii tăi de boala ciumei, fecioară Muceniță Varvaro, cu rugăciunile tale cele către Domnul.

ICOS

Având vindecare casa purtătoarei de nevoințe, veniți să mergem întru aceasta cu osârdie, iubitorilor de Mucenici, ca să luăm toți Darul tămăduirilor, izbăvindu-ne de toată boala ciumei, și de scârbă. Și vindecându-ne în sfârșit să așteptăm, ca să vedem nașterea tinerei, patria și creșterea, și cum din Părinte rău-credincios, a ieșit odrasla Sfântă, preafrumoasa mireasă a lui Dumnezeu. Prin care și fecioria a păzit-o ca o zestre însuși Mirelui. Acesteia să strigăm: Fecioară Muceniță Varvaro, acoperă-ne pe noi cu rugăciunile tale cele către Domnul.

SINAXAR

Întru această lună, în patru zile, pomenirea Sfintei marei Mucenițe Varvara.

Stih: Cu sabia tatăl tău Muceniță Varvaro te-a jertfit.

Și alt Avraam al diavolului este cunoscut.

Varvara în a patra zi cu adevărat.

De mâinile tatălui său s-a tăiat.

Aceasta a fost pe vremea împăratului Maximian, fiică oarecărui Dioscor, elin de la răsărit; ea se păzea de tatăl său într-un turn înalt, pentru frumusețea cea trupească, în care înflorea. Această fecioară credea în Hristos, și nu s-a tăinuit de tatăl său; căci a cunoscut acela cele pentru dânsa de aici pentru că el zisese să facă doua ferestre la baia care se zidea de către el; iar ea a poruncit să facă trei, și întrebându-o, ce este pricina de a poruncit să se facă trei ferestre? Ea a zis, că le-a făcut în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh. Aceasta auzind el, îndată s-a pornit să o omoare cu sabia sa, iar ea fugind și intrând într-o piatră ce se despicase cu minune, o a primit de s-a ascuns. Iar tatăl său alergând după dânsa, a găsit-o, și luându-o de cosițe a dus-o și a dat-o pe seama domnului țării aceleia, înaintea căruia mărturisind pe Hristos, și ocărând idolii, a fost bătută cumplit, strujită la trup cu muncile, și arsă la coaste. După aceea o a bătut peste cap cu măciuci, și gonindu-o a purtat-o așa prin cetate, bătându-o. În cea de apoi și-a primit sfârșitul prin sabie, omorându-o tatăl său cu mâinile sale. Pentru care se spune, că după tăierea ei, tatăl său pogorându-se din munte, a fost lovit de trăznet; și și-a lepădat spurcatul său suflet.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Ioan Damaschin, Monahul și Preotul.

Stih: Ioan de dulcele cântări pământul umplând

Și în ceruri se suie să alcătuiască cântări voind.

Acesta a fost pe vremea împărăției lui Leon Isaurul și a lui Constantin Copronim fiul său, din cetatea Damascului, de neam nobil și strălucit prin dreapta credință, având tată iubitor de fapte bune, care l-a pedepsit la carte, de a învățat tot meșteșugul cărții elinești, și a iscodit bine și adâncul Scripturii celei de Dumnezeu insuflate, împreună cu preafericitul Cosma, cu care și crescuse împreună; care apoi s-a făcut Episcop la Maiuma. Deci pedepsindu-se amândoi cu învățătura la un dascăl cu același nume, adică Cosma, care a fost cumpărat împreună cu alți robi de tatăl dumnezeiescului Ioan. Și fiindcă s-a întâmplat a câștiga un dascăl înțelept ca acesta, pentru aceasta amândoi au ajuns la vârful înțelepciunii și s-au făcut preaînțelepți. După aceea s-au făcut amândoi monahi, îndeletnicindu-se numai în Dumnezeu și în cele ale lui Dumnezeu. Căci Ioan s-a dat de către proestosul mânăstirii Sfântului Sava, la un bătrân mare și înțelept spre cele dumnezeiești, și s-a învățat de la el fericita ascultare. Și pentru că i s-a poruncit de el să nu cânte niciodată, măcar cât de mică cântare, după meșteșugul muzicii pe care îl știa, pentru aceasta și Ioan a păzit neschimbată porunca bătrânului mulți ani. Se zice însă, că arătându-se în vis bătrânului preasfânta de Dumnezeu Născătoarea, i-a zis, să poruncească ucenicului său Ioan să alcătuiască laude spre slava lui Hristos, Celui ce s-a născut dintr-însa fără sămânță, și spre lauda și veselia creștinilor care sunt datori să o laude din inimă; aceasta a și făcut, punând acest temei scrierilor sale. Deci petrecând amândoi sihăstrește, fericitul Cosma lăsând multe scrieri bisericii, a răposat cu pace. Iar fericitul Ioan, făcând și el asemenea și mai multe, și întărind multe, și rușinând păgânul eres al iconomahilor, cu puterea cuvintelor sale, și cu înțelepte dovediri ale scripturilor; și lăsând multe scrieri de laudă Bisericii lui Dumnezeu, prin mijlocul căror se află aievea cunoștința fiecărui lucru ce se va cerca, și-a săvârșit viața întru adânci bătrânețe, trăind ani o sută și patru.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Ioan Episcopul Polivotului, făcătorul de minuni.

Stih: Ioan pe episcopia pământească o părăsește.

Veselindu-se cu privirea la cel ce pe toate le episcopește.

Acest sfânt din tânăra sa vârstă, ura desfătările și trupeștile îndulciri, și-și împodobea viața mai mult cu postul și cu înfrânarea; pentru aceasta s-a și hirotonisit Episcop al Polivotului. Deci după ce i s-a încredințat păstoria poporului, a adaos nevoința peste cele dinainte nevoințe de trei ori fericitul, și osteneli peste osteneli. Ci fiindcă Leon Isaurul când s-a făcut împărat, la anii șapte sute, s-a apucat să hulească împotriva sfintelor icoane, și să se lepede de a lor închinăciune, pentru aceasta sfințitul acesta Ioan a mustrat cu tărie păgânătatea aceluia. Și a învățat și cu amănunțime a deslușit turmei sale adevărata și dreptmăritoarea credință a Bisericii lui Hristos; și a adeverit că și el rămâne întru această credință, și viețuind și după moarte. Atâta putere de minuni, a luat de la Dumnezeu pururea pomenitul, încât a certat cu o dumnezeiască pedeapsă pe agarenii care locuiau în preajma amoreii Frigiei; și așa i-a înduplecat, să-i dăruiască lui pe creștinii cei avea robiți. Așa cu plăcere de Dumnezeu viețuind dumnezeiescul Părinte. s-a mutat către Domnul. Iar cinstitele sale moaște s-au păzit după moarte nestricate și întregi până astăzi. Pe care creștinii de acolo le ridică drept în ziua cincizecimii și îmbrăcându-le cu veșminte arhierești, le, sprijinește drept de sfânta masă înlăuntrul Sfântului Altar, apoi le suie în sfințitul Tron; și în toată dumnezeiasca Liturghie le sprijinesc doi preoți. Iar câte minuni Sfântul acesta, după moarte pururea lucrează, nu este cu putință să le povestim.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Iuliani, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Pe Iuliani ca pe o porumbiță o primește pe ea.

Cuvinte care oftează dacă nu degrab se tăia.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Hristodul și Hristodula fecioara, de sabie s-au săvârșit.

Stih: De un nume cu tine fecioară Hristodulo fiind,

Hristodul împreună cu tine se nevoiește prin sabie murind.

Întru această zi Sfântul noul sfințit Mucenic Serafim, Episcopul Fanarului, care a mărturisit la anul o mie șase sute unu, cu frigare pătruns s-a săvârșit.

Stih: Serafim răsărit ca o odraslă din pământul Tetalenilor.

Se apropie la Dumnezeu cuvântul prin revărsările sângiurilor.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Porunca cea potrivnică...

Tiranul care se semețea să cuprindă pământul și să piardă marea ca o jucărie, zace sub picioarele fecioarei Varvara; că pe acesta slăbindu-l Hristos, l-a legat ca pe o pasăre slabă.

Cu bătăi nesuferite strujit fiind tot trupul tău, și roșit cu curgerile sângiurilor, și cu lumânări fiind arsă la coaste, ai răbdat Muceniță pururea pomenită, făcând spre plăcere lui Hristos, mărită Varvaro.

O fără omenie, și nemilostivă cruzimea tiranilor, și preamulta nedumnezeire! Că sânii Muceniței ca într-o măcelărie cumplit cu sabia i-au tăiat, ale aceleia ce și-a lipit mintea de Hristos, puitorul de nevoință.

Alt Canon,

Cu râvnă fiind aprins toată înțelegerea cea rea a eresurilor celor luptătoare de Dumnezeu, o ai surpat prin scrierile cele cu osârdie, limpezind tuturor luminat, cele dedemult risipite, cu agerime scrise de cei înțelepți, o Ioane!

Slavă...

Prin cuvinte și dogme drepte, pe care le-ai așezat, ai defăimat cu căldură păgânătatea cea cu hulă a ucenicilor lui Manent, celor cu nume rău, care se ispiteau să răzvrătească Biserica lui Hristos, o Ioane!

Și acum... a Născătoarei:

Sfânta Sfinților te cunoaștem pe tine, ca pe ceea ce una ai născut pe Dumnezeu cel neschimbat, Fecioară neîntinată, Maică nenuntită. Că tuturor credincioșilor ai izvorât nestricăciune, prin nașterea ta cea dumnezeiască.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Cuptorul cel cu foc...

Arătatu-s-a Hristos cu lumină neapropiată, ție celei închisă în temniță, o Varvaro! Poruncindu-ți să îndrăznești, și vindecându-ți rănile. Pentru aceasta și bucurie dăruindu-ți, ca cu aripi te-ai ridicat, către dragostea Mirelui tău.

Înger luminat te-a îmbrăcat cu haină luminoasă, pe tine cea golită pentru Hristos, cinstită Varvaro, ca pe o mireasă ce ai purtat patimile; că de haină Muceniță dezbrăcându-te, ai luat dumnezeiască schimbare.

Arătatu-s-a luminat plinită proorocia Ta, Hristoase; că tată pe fiu la moarte a dat. Și însuși lucrător junghierii fiind ticălosul, părintele Muceniței tale, degrab cu foc din Cer s-a mistuit.

Alt Canon,

Defăimat-ai arătat prin scrieri Ioane despărțirea lui Nestorie, și amestecarea lui Sevir; nebunia monotelitului, și credința cea într-o singură lucrare; și lumina dreptei credințe tuturor marginilor ai strălucit.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Semănat-a vrăjmașul după obicei neghinele eresurilor în Biserica lui Hristos, și a se lepăda de închinarea Lui întru cinstitele Icoane; ci te-a aflat pe tine nedormitând, preaînțelepte Ioane, și toată sămânța cea rea smulgând.

Și acum..., a Născătoarei:

Tu pe Cel nedespărțit de Tatăl, Care a petrecut în pântece, cu dumnezeiască bărbăție mai presus de fire L-ai zămislit, și negrăit L-ai născut Maica lui Dumnezeu, Preacurată. Pentru aceasta pe tine te știm mântuirea noastră a tuturor.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Fiul Părintelui...

Vrând să iei slăvit sfârșit muceniciei tale Varvaro prin sabie, împreună cu Iuliana, învrednicindu-te cununilor, ai auzit glas dumnezeiesc, care a plinit rugăciunile tale.

Plinind cererea ta, Varvaro de chinuri purtătoare, Hristos dă tămăduiri tuturor celor ce săvârșesc cu credință pomenirea ta cea de peste ani. Că cu adevărat nisipul mării a covârșit, bine-slăvito minunile tale.

Împreunându-te acum cu Împăratul tuturor, Mirele tău, Hristos, și strălucind cu slava dumnezeieștii lumini Varvaro întru cereștile cămări, caută spre cântăreții tăi, mântuindu-i din patimi și aducându-i la Dumnezeul cel viu.

Alt Canon,

Învățat-ai pe toți fiii Bisericii, să cânte cu credință Unimea cea cinstită în Treime, și dumnezeiasca întrupare a Cuvântului a o slăvi dumnezeiește, Ioane, luminând cele cu anevoie multora de cuprins, în sfintele tale scrieri.

Slavă...

Cetele Sfinților cu cântări lăudându-le Cuvioase, pe Curata Născătoare de Dumnezeu, pe Mergătorul înainte al lui Hristos, apoi pe Apostoli, pe Prooroci împreună cu sihaștrii, pe înțelepții învățători, pe drepți și pe Mucenici; în locașurile lor acum te sălășluiește.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca niște lână, cea ce ești cu totul fără prihană, luând în pântece ploaia cea cerească, ne-ai născut pe Cela ce dă dulceața, celor ce-L laudă cu bunăcredință, și pe tine cea cu totul lăudată, Născătoare de Dumnezeu te vestesc.

LUMINÂNDA Sfintei.

Podobie: Cu Duhul în biserică...

Darul tămăduirilor luând de la Dumnezeu, Varvaro pururea pomenită, roagă pe Stăpânul tuturor, pe Dumnezeu, a tămădui bolile celor ce aleargă la tine cu credință; și să izbăvească pe toți de nevoi și de neputința cea vătămătoare, și de bolile sufletești.

Slavă..., a Cuviosului, asemenea:

Surpat-ai cu înțelepciunea ta eresurile, preafericite Ioane preaînțelepte, și învățătura cea dreptmăritoare ai dat Bisericii; spre a dogmatisi drept, și a slăvi Treimea, Unimea în trei Ipostasuri și întru o Ființă.

Și acum..., a Născătoarei:

Născut-ai Preacurată, pe Dumnezeu Cuvântul, Cel de mântuire lumii, Care a săvârșit cu înțelepciune această rânduială preabună. Pentru aceasta pe tine toți te mărturisim după vrednicie, ca pe ceea ce te rogi Lui, să ne izbăvească de boli și de toate nevoile.

LA LAUDE

Stihirile pe 6, glasul 1, singur glasul, a lui Anatolie:

Dulceața desfătării pământești trecându-o cu vederea, și bogăția părintească, împreună și slava urând, pe cerescul Mire ai iubit, Varvaro pururea pomenită; că cu sabia capul tăindu-ți-se, cu fecioarele cele înțelepte împreună ai intrat la Mirele Hristos, Pentru aceasta și boala cea năpraznică gonind, tămăduiești pe credincioși cu lucrarea Duhului, și te rogi neîncetat, pentru sufletele noastre.

Glasul al 2-lea, a lui Vizantie.

Rușinatu-s-a vrăjmașul cel pizmătăreț de femeie fiind biruit; el care pe strămoașa o a avut unealtă către păcat; că Cel ce S-a întrupat din Fecioară, Cuvântul Tatălui neschimbat și neamestecat, precum știe însuși, blestemul Evei și al lui Adam l-a stricat; Hristos, Cel ce a încununat după vrednicie pe Mucenița Varvara și printr-însa dăruiește lumii curățire și mare milă.

Cea de Dumnezeu chemată Muceniță Varvara, în priveliște pătimind, a zis: Cumplite sunt muncile cele de acum, o judecătorule, dar nu voi mai cinsti cele pământești, ci pe cele cerești! Pentru aceasta, tăiați, strujiți cărnurile, dați-mă focului; bucurându-mă, mă voi duce la Mirele meu Hristos. Pentru ale căreia rugăciuni Mântuitorule trimite nouă milele Tale, și ne mântuiește pe noi, cei ce săvârșim cu credință pomenirea ei.

Alte Stihiri, ale Cuviosului glasul al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune!...

Părinte Ioane preaînțelepte, Biserica lui Hristos o ai luminat cu cântări, cântând dulce, Preafericite, cele prea dumnezeiești; și lovind alăuta ta cu lucrarea Duhului, Părinte, ai urmat celei prea bine întocmite a lui David; cu care glăsuind, cu dumnezeiești cântări, pe toți la tine i-ai tras.

Părinte Ioane slăvite, de valul lumesc cel tulburător depărtându-te, la liniștea lui Hristos ai alergat, Preacuvioase; și cu privirile cele dumnezeiești, și cu strălucite fapte, Preafericite, arătat te-ai îmbogățit cu adevărat, și credincioșilor ai dat; strălucind prin viața plăcută lui Dumnezeu, Preafericite.

Veniți pământenii să lăudăm astăzi cu bunăcredință și cu cântări, sfințită și cinstită prăznuirea Cuviosului Ioan; că acesta cu adevărat, s-a învrednicit a primi lumina dumnezeieștii străluciri. O! Negrăită milostivirea Ta, Doamne! Prin care noi am cunoscut a Te slăvi pe Tine, Cel Preabun.

Slavă..., glasul al 6-lea a lui Ioan Monahul.

Pe calea chinuirii călătorind, de sfatul părintesc ai fugit, Varvaro preacinstită; și ca o fecioară înțeleaptă făclie purtând, ai intrat în curțile Domnului tău; și ca o Muceniță vitează Dar ai luat, a vindeca neputința trupească cea stricată. Deci, și pe noi, care te lăudăm pe tine, mântuiește-ne de durerile sufletești, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Dumnezeu L-am cunoscut pe Cel ce S-a întrupat din tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; pe Acela roagă-L, sa mântuiască sufletele noastre.

SLAVOSLOVIA cea mare. Iar nefiind Slavoslovie mare, Troparul Născătoarei Crucii, Glas același.

Podobie: A treia zi ai înviat...

Pironitu-M-am ca un Om pe lemn, și am murit și în mormânt M-am pus ca un mort; iar ca un Dumnezeu, o Maică! Pe cei morți voi învia, și pe tine te voi slăvi cu scularea Mea.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a Cuviosului, glasul al 8-lea.

Mulțimile călugărilor te cinstim, pe tine îndreptătorul, Ioane Părintele nostru; că prin tine am cunoscut a umbla pe cărarea cea dreaptă cu adevărat. Fericit ești că lui Hristos ai slujit, și puterea vrăjmașului ai biruit. Cela ce ești cu îngerii împreună-vorbitor, cu drepții și cu Cuvioșii împreună-locuitor. Cu care împreună roagă-te Domnului, să miluiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpână primește rugăciunile robilor tăi, și ne izbăvește pe noi, de toată nevoia și necazul.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: O preaslăvită minune...

Nu pot suferi Fiule să Te văd pe Tine pe lemn adormit, Cela ce dai tuturor priveghere, ca să dai celor ce adormiseră dedemult pentru neascultarea cea amară, cu somn pierzător, dumnezeiască și mântuitoare priveghere, Fecioara a grăit tânguindu-se; pe care o slăvim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei, după rânduială, și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul Muceniței, Cântarea a 3-a, pe 4. Și din al Cuviosului, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimen, Apostol, către Galateni: Fraților, mai înainte de venirea credinței... Evanghelia de la Marcu: În vremea aceia, mergea după Iisus norod mult și Îl împresura... Iar a Cuviosului, Prochimen, Apostol, și Evanghelia, caută-le la Cuvioși. CHINONICUL: Bucurați-vă drepților întru Domnul...