SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am... se pun stihirile pe 4, glasul 1:

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Văzător ai fost cu mintea, puterilor celor înțelegătoare, și ca un lucrător al dumnezeieștilor cuvinte, punându-le în inima ta, pe care întărind și suirea ca o scară, Cuvioase Sava, Părintele nostru, te rogi, să dăruiască nouă pace și mare milă. De două ori.

Savo Preacuvioase, viața ta din pruncie o ai făgăduit lui Hristos Dumnezeului nostru; de la Care fiind întărit, patimile trupului le-ai supus gândului, pe cel mai rău supunându-l celui mai bun. Pentru aceasta roagă-te să dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

De Dumnezeu înțelepțite Părintele nostru, luminător mare te-ai arătat, luminând partea cea de sub soare, cu strălucirile minunilor, și ale dumnezeieștilor fapte; pentru că după adormire, Lumina cea neapusă pe tine te-a primit. Pentru aceasta roagă-te, să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Slavă..., glasul al 2-lea.

Cuvioase Părinte, din pruncie deprinzăndu-te la fapta bună cu osârdie, te-ai făcut organ Sfântului Duh și de la Dânsul luând lucrarea minunilor, ai îndemnat pe oameni să urască dulcețile. Și acum cu dumnezeiască Lumină preacurat fiind strălucit, luminează și gândurile noastre, Savo Părintele nostru.

Și acum..., a Născătoarei:

Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu; păzește-mă sub acoperământul tău.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Arătatu-te-ai din scutecele maicii tale, vas sfințit, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru, și casă Sfântului Duh.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Sava, Părintele nostru, purtând în mâinile tale Crucea Domnului, nălucirile dracilor până în sfârșit, le-ai pierdut.

Stih: Fericit bărbatul, care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

Înșelăciunile viclenilor draci, biruindu-le cu puterea Crucii ai arătat slava lui Hristos, Savo, Părintele nostru.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Stăpână bună, ridică sfintele tale mâini, către Fiul tău, Iubitorul de suflete, Ziditorul, să miluiască pe robii tăi.

Troparul, glasul al 8-lea.

Cu curgerile lacrimilor tale nerodirea pustiului o ai lucrat, și cu suspinurile cele dintru adânc, spre însutite osteneli ai făcut roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Sava, Părintele nostru Cuvioase! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum... a Născătoarei:

Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară și răstignire ai răbdat, Bunule, Care cu moartea pe moarte ai prădat și Învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primește pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, și mântuiește, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.

LA VECERNIA CEA MARE

După obișnuitul Psalm citim: Fericit bărbatul... Starea întâia.

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 8, glasul 5.

Podobie: Preacuvioase Părinte...

Savo de Dumnezeu înțelepțite, întocmai cu îngerii stătătorule, împreună cu Cuvioșii locuitorule, împreună vorbitorule cu Proorocii, cu Apostolii și cu Mucenicii împreună moștenitorule; tu cela ce acum locuiești în Lumina cea neînserată cu ale Căruia dumnezeiești raze strălucești, cu cea preaînaltă dorire. Căruia stându-i înainte strălucit cu îndrăzneală, îndulcindu-te de vederile Lui și desfătându-te de frumusețea Lui neîncetat; lui Hristos te roagă, pe Hristos îmblânzește-L, Cuvioase, să dăruiască Bisericii un cuget, pace și mare milă. De trei ori.

Savo preafericite, făclia înfrânării cea nestinsă, luminătorul călugărilor cel prealuminat, cel strălucit cu razele dragostei, stâlpul răbdării cel neclintit, întărirea și puterea celor ce te cinstesc pe tine cu credință, izvorul tămăduirilor, locuitorul pustiei cu adevărat, care ca un rai dumnezeiesc o ai arătat; aducând dumnezeiești roduri pe cei ce se mântuiesc. Lui Hristos te roagă, pe Hristos îmblânzește-L Cuvioase, să dăruiască Bisericii un cuget pace și mare milă. De trei ori.

Savo de Dumnezeu înțelepțite, stâlpul cel de foc al faptelor bune, făclia care povățuiești din marea lumească pe popoare la dumnezeiescul liman. Cela ce duhurile înșelăciunii le surpi; lăcașul Duhului Sfânt cel curat, îndreptătorul călugărilor, cumpăna înfrânării cea dreaptă, înălțarea smereniei cea prealuminată, izvorule care izvorăști noianuri de tămăduiri; lui Hristos te roagă, pe Hristos îmblânzește-L Cuvioase, să dăruiască Bisericii un cuget pace și mare milă. De două ori.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Pe cel după chip păzindu-l nevătămat, mintea punându-ți stăpân pustnicește peste patimile cele pierzătoare, spre Cel după asemănare cât este după putință te-ai suit. Că bărbătește silindu-ți firea, te-ai nevoit a supune pe cel mai rău celui mai bun, și pe trup a-l face rob duhului. Pentru aceasta călugărilor te-ai arătat mai mare cetățean pustiei, povățuitor celor ce bine călătoresc, și canon de faptă bună prea adevărat. Și acum în ceruri, oglinzile dezlegându-se, Fericite, vezi curat pe Sfânta Treime; și te rogi fără mijlocire, pentru cei ce cu credință și cu dragoste te cinstesc pe tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Cine nu te va ferici pe tine Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda preacurată nașterea ta? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul, Unul-Născut, Același din tine Curată a ieșit, negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind, și cu firea Om făcându-Se pentru noi. Nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi fără amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei și citirile.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap 3. Vers 1.

Sufletele drepților sunt în mâna Lui Dumnezeu, și nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuți a muri, și s-a socotit pedepsire ieșirea, lor și mergerea de la noi sfărmare; iar ei sunt în pace. Că înaintea feței oamenilor de vor lua și muncă, nădejdea lor este plină de nemurire; și puțin fiind pedepsiți, cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânșii și i-a aflat luiși vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, și ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Și în vremea cercetării Sale vor străluci, și ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi și vor stăpâni noroade, și va împărăți într-înșii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înțelege adevărul, și credincioșii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că Dar și milă este întru Cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 5, Versul 16.

Drepții în veci vor fi vii, și întru Domnul plata lor, și purtarea de grijă pentru dânșii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăția podoabei și stema frumuseții din mâna Domnului; că cu dreapta Sa va acoperi pe ei, și cu brațul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, și va întrarma făptura spre izbânda vrăjmașilor, îmbrăca-se-va în ziua dreptății, și-și va pune luiși coif judecata cea nefățarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfințenia, și va ascuți cumplită mânie întru sabie, și va da război împreună cu dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgețile fulgerelor, și ca dintr-un arc bine încordat ai norilor la țintă vor lovi. Și din mânia cea zvârlitoare plină de pietre se vor arunca grindine. Întări-se-va asupra lor apa marii și râurile îi vor îneca de năprasnă. Stava împotriva lor Duhul puterii, și ca un vifor va vântura pe ei, și va pustii tot pământul fărădelegea, și răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziți dar împărați și înțelegeți, învățați-vă judecătorii marginilor pământului. Luați în urechi cei ce stăpâniți mulțimi, și cei ce vă trufiți întru noroadele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, și puterea de la Cel Preaînalt

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 4, Vers 7.

Dreptul de va ajunge să se sfârșească întru odihnă va fi. Că bătrânețile sunt cinstite, nu cele de mulți ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Și căruntețile sunt înțelepciunea oamenilor, și vârsta bătrâneților viața nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit, și viețuind între păcătoși, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui sau înșelăciunea să înșele sufletul Lui. Că râvna răutății întunecă cele bune, și neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără răutate. Sfârșindu-se peste puțin, a plinit ani îndelungați; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutății. Și noroadele văzând, și necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta; că Dar și milă este întru Cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

LA LITIE

Stihira hramului, Și ale Cuviosului, glasul al 2-lea. Singur glasul.

Pustnicească învățătură ai adunat pe pământ, Cuvioase Sava, și asuprelile patimilor în curgerea lacrimilor tale, toate le-ai înecat. Scară dumnezeiască și cinstită care duce la ceruri tuturor s-a cunoscut viața ta cea de Dumnezeu primită; că rodurile bunei credințe într-însa arătând, vindeci printr-însele neputințele patimilor, celor ce cu credință strigă către tine: Bucură-te steaua cea de dimineață, cea ca aurul strălucitoare sfeșnicul călugărilor, și păstorule! Bucură-te pururea pomenite, creșterea cea preabună a pustiei, și întărirea Bisericii cea neclintită! Bucură-te mare povățuitorule al celor ce se rătăcesc! Bucură-te lauda noastră, și bucuria cea strălucită a lumii!

Pe Îngerul cel de pe pământ, și în Cer omul lui Dumnezeu, bună frumusețea lumii, desfătarea bunătăților și lauda faptelor celor pustnicești, pe Sava să-l cinstim; că răsădit fiind în casa lui Dumnezeu, a înflorit după dreptate; și ca un cedru în pustie, a înmulțit turma oilor celor cuvântătoare a lui Hristos, întru cuviință și dreptate.

Cuvioase Părinte, din pruncie deprinzându-te cu fapta bună, te-ai făcut organ Sfântului Duh; și de la Dânsul luând lucrarea minunilor, ai îndemnat pe oameni să urască dulcețile. Și acum preacurat fiind strălucit cu dumnezeiască lumină, luminează și gândurile noastre, Sava Părintele nostru.

Slavă..., glas același.

Dorul cel mai presus de minte al bunătăților luând, toate cele din lume frumoase le-ai trecut cu vederea, de Dumnezeu primite; că de aici nu te-ai smintit cu rodul ca Adam și pe șarpele gonindu-l prin înfrânare, îngerească viață ai petrecut, și acum te sălășluiești în ceruri, îndulcindu-te de Pomul Vieții. Roagă pe Dumnezeu sfințite Sava, pentru noi cei ce săvârșim cu credință pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

O minune mai nouă decât toate minunile cele dedemult! Că cine a cunoscut să fii născut Maică mai presus de fire, și să poarte în brațe, pe Cel ce cuprinde toată zidirea? A lui Dumnezeu este voia, Cel ce S-a născut! Pe Care ca pe un prunc, Preacurată, în brațele tale purtându-L și îndrăzneală ca o Maică către Dânsul câștigând, nu înceta a-L ruga, pentru cei ce te cinstesc, să miluiască și să mântuiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glasul al 5-lea.

Podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te cămara cea cu bun miros, a pustniceștilor nevoințe cu adevărat; că Crucea pe umeri luând, și Stăpânului Hristos pe tine însuți, Preafericite, făgăduindu-te, ai călcat măiestria trupului cea râvnitoare de cele de jos; și cu fapte bune sufletul ți-ai luminat, și spre dumnezeiasca dragoste l-ai întraripat. Pentru aceasta înconjurând preasfântă racla moaștelor tale prealăudate Sava, dumnezeiasca iubire de oameni cerem să dobândim, cu rugăciunile tale, și lumii să se dăruiască mare milă.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Cărbune de Dumnezeu strălucit, te-ai arătat în lume împreunându-te cu focul Duhului, de Dumnezeu purtătorule Savo, luminând de Dumnezeu înțelepțite, sufletele celor ce cu credință se apropie către tine, povățuindu-i la lumina cea neînserată, Cuvioase. Ai stins și cărbunii pustiei, fiind rourat cu dumnezeiescul Dar de sus. Pentru aceasta și cununa biruinței prea-arătat ți-a dăruit ție Părinte, Hristos împărțitorul dumnezeieștii dreptăți. Pe care roagă-L să dăruiască sufletelor noastre mare milă.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

Scară înaltă până la Cer arătată a fost viața ta, de Dumnezeu înțelepțite. Prin care la înălțime te-ai suit, și cu Stăpânul Hristos a vorbi, Preafericite, te-ai învrednicit, luminându-ți mintea cu strălucirile cele de acolo; și cu razele Lui fiind luminat, ai luat îngereasca luminare. Căruia și acum înainte stându-i, roagă-te Cuvioase, ca cei ce săvârșesc dumnezeiască și cinstită pomenirea ta, să stea înainte împreună cu tine și să se dăruiască lumii mare milă.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Mulțimile călugărilor, te cinstim pe tine, îndreptătorul, Sava, Părintele nostru; că prin tine am cunoscut a umbla pe cărarea cea dreaptă cu adevărat. Fericit ești, că lui Hristos ai slujit, și a vrăjmașului ai biruit puterea. Cela ce ești cu îngerii împreună-vorbitor, cu drepții și cu Cuvioșii împreună-locuitor; cu care împreună roagă-te Domnului, să miluiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primește-le, ceea ce ești cu totul fără prihană; care dăruiești tuturor curățire de greșeli, primind acum rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toți.

Tropar glasul al 8-lea.

Cu curgerile lacrimilor tale nerodirea pustiului o ai lucrat, și cu suspinurile cele dintru adânc, spre însutite osteneli ai făcut roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Sava Părintele nostru, Cuvioase! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul. Troparul Sfântului de două ori, Slavă..., Și acum... a Născătoarei.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Viață cu bunăcredință pe pământ săvârșind, lăcaș curat Duhului te-ai arătat, luminând, Fericite, pe cei ce vin la tine cu credință. Pentru aceasta roagă pe Stăpânul tău, să lumineze sufletele noastre, a celor ce te lăudăm pe tine, Sava, de Dumnezeu înțelepțite Părintele nostru. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Maica lui Dumnezeu pe tine te știm toți, care Fecioară cu adevărat și după naștere te-ai arătat, noi cei ce cu dragoste alergăm la a ta bunătate; că pe tine te avem păcătoșii folositoare, pe tine te-am câștigat în ispite mântuire; una cea cu totul fără prihană.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Crucea Domnului ridicând, Înțelepte, și Lui până în sfârșit urmându-i, gândul nu ți-ai întors spre lume, de Dumnezeu înțelepțite; cu înfrânarea și cu ostenelile patimile ai omorât, și Biserică te-ai gătit pe tine însuți Domnului tău. Pentru aceasta și răsplătire de daruri ai luat, a vindeca bolile și a goni duhurile, purtătorule de Dumnezeu, Fericite; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertate de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pe înțelepciunea și Cuvântul în pântecele tău zămislind negrăit Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cela ce ține lumea, și în brațe ai avut pe Cela ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor, Făcătorul făpturii și Domnul. Pentru aceasta te rog Preacurată Fecioară, și cu credință strig către tine, ca să mă izbăvesc eu de greșeli, când voi vrea să stau înaintea feței Ziditorului meu. Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruiești, că toate le poți, câte voiești.

După Polileu, Sedealna glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea Cuvântul...

Din pântece te-ai sfințit cu adevărat, preasfințite Sava, și pe pământ ca un înger ai viețuit; că trupul ți-ai omorât, râvnind vieții lui Eftimie, și după vrednicie te-ai arătat slujitor Treimii, Fericite. Pentru aceasta spre râvna dumnezeieștii tale vieți, cete de călugări a-i împreunat, pururea slăvite purtătorule de Dumnezeu Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum... a Născătoarei:

Tu ceea ce ești Mireasă cu totul fără prihană a Făcătorului, ca o Maică a Mântuitorului carele nu știe de bărbat; ca cea ce ești lăcaș Mângâietorului cu totul fără prihană, pe mine cela ce sunt lăcaș spurcat fărădelegii, și batjocură dracilor întru cunoștință m-am făcut, grăbește de mă scapă de lucrarea lor cea rea, făcându-mă lăcaș luminat prin fapta bună, Curată, ceea ce ești primitoare de lumină. Gonește-mi negura patimilor, și împărtășirii celei de sus mă învrednicește, și Luminii celei neînserate, cu rugăciunile tale.

Apoi Antifonul cel dintâi al glasului al 4-lea.

Prochimen glasul al 4-lea.

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate care mi-a dat mie.

Toată, suflarea...

Evanghelia de la Luca: În vremea aceea, stătut-a Iisus la loc șes, și mulțimea ucenicilor Lui...

Psalm 50, Slavă..., glasul al 2-lea.

Pentru rugăciunile Cuviosului tău Sava, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Și Stihira, glasul al 6-lea.

Cuvioase Părinte Sava, în tot pământul a ieșit vestea isprăvilor tale; pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele drăcești ai pierdut, cetele îngerești ai ajuns, a căror viață fără prihană ai urmat. Îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

CANOANELE

Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6, și al Cuviosului pe 8.

CANONUL Născătoarei de Dumnezeu.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos:

Apa trecându-o ca pe uscat, și din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.

Sufletul meu cel întunecat prin desfătările vieții, și tulburat de grijile lumești, cu strălucirea ta luminează-l Maica lui Dumnezeu.

Maica lui Dumnezeu, deschisu-s-au ușile cerești prin nașterea ta, în care dă și sufletului meu intrare ca o milostivă, și către acela mă povățuiește.

Sufletul meu cel săgetat cu săgeata celui viclean, și rănit prin vicleniile și meșteșugirile aceluia, cu mila ta vindecă-l, Fecioară.

Nădejdea celor deznădăjduiți, îndreptarea celor căzuți, ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască, luminează sufletul meu, cel ce este întru întuneric.

Alt CANON, al Cuviosului.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos: Pe Faraon cel ce se purta...

Cu raza luminii Sfântului Duh luminează, Savo, pe cei ce cu dragoste creștinească întru cântări te laudă, cela ce ești lauda pustnicilor, mărirea călugărilor, înfrumusețător pustiei, și de feciorie păzitor.

Tot dorul spre Dumnezeu tinzându-ți din tinerețe, și spre Dânsul toată dragostea ta avându-o, zburdările trupului și asuprelile patimilor prin înfrânare le-ai omorât, Savo de Dumnezeu purtătorule prealăudate.

Biruind pe șarpele cel ce se tăinuia în rod, l-ai călcat, și cursele lui ușor le-ai trecut, cu aripile cinstirii de Dumnezeu ridicându-te Părinte; și bucurându-te, ai cules viață din pomul cunoștinței.

Slavă...

Strălucit fiind cu lumina Darului, în foc ai intrat ca și cei trei tineri, rămânând nears, Dumnezeu păzindu-te; și arătând tuturor vrednicia și strălucirea ta, ce era să fie mai pe urmă, Părinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca un potop fără stavilă, se revărsase moartea asupra noastră, dar apropiindu-se de Cel născut al tău, a pierit, și lovindu-se s-a surpat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că Viața, ceea ce este dea pururea cu adevărat întrupată, ai născut.

Catavasia: Hristos se naște slăviți-l...

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine te laudă duhul meu.

Toată dorirea mea către tine o am tins, Stăpână Curată, și poftele mele cele trupești degrabă le schimbă.

Stăpână, ceea ce ești ușa Luminii, răsare-mi mie razele cele luminate ale pocăinței, și negura păcatelor mele o pierde.

Una întrutot nevinovată scapă-mă de toată răutatea, de ispitele ce vin asupra mea, și de focul cel veșnic.

Preacurată grăbește, de mă cercetează, și mă curățește de rănile cele cumplite și mă apără de toată supărarea, pe mine cel ce pătimesc.

Alt Canon,

Irmos: Cela ce ai întărit...

Mintea punându-ți stăpân peste patimi, Preafericite, cârmuitor dreptății te-ai arătat; că celui mai bun arătat pe cel mai rău l-ai supus. Pentru aceasta Părinte ca un finic, în pustietăți ai înflorit.

Știind a urma urmelor Stăpânului, ai fost înstrăinat de patrie, și locuind în pustie, biruință ai ridicat asupra celor împotrivă luptători, cu dumnezeiasca putere fiind întărit.

Cu tăria minții, Preafericite, fiind întărit, feluri de meșteșugiși ale vrăjmașului ai biruit înțelepte; tuturor l-ai arătat, și sprânceana lui cea înaltă o ai surpat.

Slavă...

Cu suflet preablând și cu voință lină, cu faptele bune înfrumusețat văzându-te pe tine, luminătorul cel prealuminat, Eftimie, te-a primit luminat propovăduind strălucirea ta cea preafericită.

Și acum..., a Născătoarei:

Mântuitoarei rânduieli a Cuvântului pentru noi, luminată ușă, tu Maică Fecioară te-ai cunoscut cu adevărat; că tu ne-ai adus Raza cea înțelegătoare a preaînaltei Dumnezeiri.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Cele pământești toate lăsându-le, și în lume fiind trupește cu Duhul ai fost părtaș îngerilor; pentru că patimile trupului ceste de acum omorându-le, Treimii te-ai arătat slujitor, Fericite. Pentru aceasta și patimile celor bolnavi le vindeci și prin cuvânt gonești duhurile cu Darul, purtătorule de Dumnezeu Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., altă Sedealnă, asemenea,

Tulburările vieții lăsându-le, Crucea ta pe umeri luând, cu totul te-ai dat pe sine-ți Domnului tău; și afară de trup și de lume punându-te te-ai făcut sălaș Duhului Sfânt. Pentru aceasta și spre râvnă ridicând popoarele, cetățile ai deșertat, și deșerturile în cetăți ai prefăcut, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Sufletul meu cel smerit, din pruncie întinându-mi cu cuvintele și cu faptele netrebnice, pe mine însumi m-am stricat, și nu am ce face sau unde să scap, și altă nădejde nu am afară de tine, Fecioară. Vai mie păcătosului! Pentru aceasta rugător sunt către tine, Preacurată; și acum alerg, și mă rog, mărturisindu-mă ție, greșit-am! Roagă-te Fiului tău și Dumnezeu, iertare de greșeli să-mi dăruiască, că întru tine Fecioară nădejdile mi-am pus.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am preamărit Dumnezeirea Ta.

Sufletul meu cel întunecat cu păcate, strălucește-l cu lumina ta pururea Fecioară, care ai născut Soarele dreptății.

Scapă-mă de viforul ispitelor, și al vieții celei stricătoare de suflet, și de focul cel veșnic mă mântuiește dumnezeiască Mireasă.

Sfințitule vas al fecioriei, și veselia Celui neîncăput cu firea, sufletul meu cel întunecat de multe patimi, luminează-l.

Întrutot Sfântă, dumnezeiască Mireasă, Stăpâna lumii, mântuiește-mă pe mine, de nevoi mă scapă, și-mi gonește mulțimea patimilor.

Alt Canon,

Irmos: Tu ești tăria mea Doamne...

Așezarea sufletului curățindu-ți, și lărgindu-o cu dumnezeiești vederi, încăpătoare cu adevărat de Daruri dumnezeiești o ai făcut, de Dumnezeu fericite; și cu atingerea mâinilor tale pe cei neputincioși i-ai vindecat, următor Stăpânului făcându-te.

Cel ce cumplit se sălbăticea asupra ta Părinte, s-a înghițit ca Datan și ca Aviron pierzându-se; căci pe tine te-a păzit nevăzut dumnezeiescul Dar, de mulți grijindu-se, de cei ce s-au mântuit prin tine, și care au urmat învățăturilor tale.

În legea lui Dumnezeu învățându-ți simțirile dumnezeiescule, spre cunoștința celor fără de trupuri și înțelegătoare, ți-ai îndreptat gândul cuvios, trecând neîncetat din mărire, în mărire și din putere Părinte întru putere.

Slavă...

A face bine celor de o seminție punându-ți în gând, în pustie cetăți de suflet folositoare, ai zidit lui Dumnezeu, Cuvioase, și în pământ însetat izvoare de ape ai scos, și ploi din Cer ai pogorât cu preamărire, de Dumnezeu înțelepte peste țarine fără de apă.

Și acum... a Născătoarei:

Nou înflorit rai al nemuririi și frumos cu adevărat te-ai arătat, Pomul Vieții, Cel întru tine sădit cu preaînaltă putere dumnezeiască, în pântece purtându-L și născându-L, Care izvorăște nădejde de viață purtătoare, tuturor celor ce cu credință te cunosc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Mânecând strigăm Ție, Doamne: Mântuiește-ne pe noi; că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm,

Pe tine Fecioară te lăudăm întrutot lăudată, care ai încăput pe Cuvântul lui Dumnezeu în pântecele tău, cea cu totul fără prihană.

De focul cel nestins, și de viermi, scapă-mă Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai vindecări de milă.

Tu ești credincioșilor perete tare și biruință, întrutot Sfântă ceea ce mântuiești din ispite, pe cei ce te laudă.

Sufletul meu cel neputincios vindecă-l, Preacurată Stăpână, ceea ce ai născut mântuirea tuturor, pe Cel ce ridică neputințele noastre.

Alt canon,

Irmos: Pentru ce mai lepădat...

Cu gând neabătut către Cel dorit al tău tinzându-te, de la Dânsul ai luat Părinte Dar de prisosit de minuni preamari, și pe cei ce veneau la tine cu credință milostivindu-te, i-ai vindecat, Cuvioase.

Sarcina greutăților trupești lepădând, vas de Dumnezeu insuflat al înțelegerii Sfântului Duh te-ai făcut dumnezeiescule; cu înfrânarea de bucate, cu rugăciunea, cu răbdarea, și cu gândul smerit înavuțindu-te.

Propovăduitor dumnezeieștilor dogme, de lucruri preamari glăsuitor te-ai hirotonit; cu adunările Sfinților Părinți, împreună-vorbitor ai fost, și pe împărați ai înțelepțit; cărora te-ai arătat de față, fiind înconjurat de Dumnezeiescul Dar, Fericite.

Slavă...

Darul cel dat ție de la Dumnezeu, de Dumnezeu insuflate s-a vestit și s-a dat tuturor până la marginile lumii; vederoase făcând cu dumnezeiască cuviință arătările, și lucrarea minunilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești folositoare credincioșilor, zid nestricat celor ce te laudă pe tine; tot neamului omenesc pricinuitoare de mântuire te-ai arătat; ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cel ce S-a arătat trupește, mântuiește sufletul meu, Preacurată.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă. Căci către Tine am strigat și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

Marie lăcaș curat și întrutot cinstit, al Făcătorului tuturor, dă sufletului meu lacrimi curățitoare, și scoate-mă de la judecata ce va să fie, și din munci.

Ceea ce ești ușă dumnezeiască, arată intrări dumnezeiești smeritului meu suflet, întru care intrând, să se mărturisească și să ia dezlegare de răutăți, Născătoare de Dumnezeu.

Adâncul păcatelor și valurile deznădăjduirii, viscolesc mintea mea; milostivește-te Stăpână, și-mi tinde mâna, și mă mântuiește, ceea ce ai născut pe Mântuitorul.

Pe tine te avem folositoare și zid toți credincioșii care pururea suntem necăjiți întru adâncul răutăților, al turburărilor și al scârbelor, Născătoare de Dumnezeu, singură scăparea credincioșilor.

Alt Canon,

Irmos: Rugăciune vărs către Domnul...

Dragoste către Dumnezeu și către aproapele agonisind, înțelegere pe scurt a legii și a Proorocilor ai plinit; că toată fapta bună, care întrece toate fără asemănare Părinte ai săvârșit.

Asemenea cu viața îngerească pe pământ viața ți-ai câștigat; asemenea cu îngerii cinste Hristos ți-a dăruit, dându-ți cetele Sfinților ajutătoare sufletului tău.

Slavă...

Rod al înțelepciunii arătându-te, începerea înțelepciunii ai iubit, frica lui Dumnezeu, cu care îndreptându-te la săvârșirea aceea ai ajuns-o cât se poate cuprinde de oameni, Părinte.

Și acum... a Născătoarei:

Ceea ce ai născut cu trup pe Mântuitorul și Răscumpărătorul Dumnezeul tuturor și Domnul, Cel ce a petrecut împreună cu noi, mântuiește Preacurată din nevoi, pe cei ce te cheamă pe tine, Stăpână.

CONDAC, glasul al 8-lea.

Podobie: Apărătoarei Doamne...

Ca cela ce din pruncie te-ai adus lui Dumnezeu jertfă fără prihană prin faptă bună, Savo fericite, săditor creștinătății ai fost; de unde te-ai făcut podoaba Cuvioșilor, și cetățean pustiei lăudat după vrednicie. Pentru aceasta strigăm către tine: Bucură-te Sava, de trei ori fericite.

ICOS

O! Mai marele părinților, și podoaba Cuvioșilor, îndrăzneala pustnicilor către Hristos, cetățeanul pustiei, și săditorul; cum voi lăuda viața ta, Cuvioase? Că strălucești marginilor ca soarele. Pentru aceasta strig către tine acestea: Bucură-te Cuvioase lauda Capadocilor! Bucură-te cinstită podoaba lumii! Bucură-te odrasla pustiei cea preafrumoasă! Bucură-te dumnezeiască desfătarea părinților! Bucură-te că în ceruri cu îngerii locuiești! Bucură-te că cele de pe pământ din Cer le îndreptezi! Bucură-te îndreptarea călugărilor și canonul! Bucură-te mijlocitorul celor leneși către Dumnezeu! Bucură-te izvorul minunilor cel de Dumnezeu izvorât! Bucură-te Cuviosul organ al Duhului! Bucură-te prin care s-a împodobit răsăritul! Bucură-te prin care cele despre apus strălucesc! Bucură-te Sava, de trei ori fericite.

SINAXAR

Întru această lună în ziua a cincea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Sava Sfințitul.

Stih: De Dumnezeu dedemult sufletul tău lipind.

Înaintea lui acum Savo te găsești stând.

Dumnezeiescule Savo în a cincea zi ai intrat.

În Cerul cel preadorit cu adevărat.

Acesta a fost pe vremea împărăției lui Teodosie cel mic, din Capadocia, dintr-un sat ce se cheamă Muntalase, din părinți anume Ioan și Sofia. Deci dintru începutul vieții sale alergând la petrecerea călugărească, și Intrând la Mânăstirea ce se numea Flavian, atâta s-a făcut de răbdător la pofte, încât văzând un măr în grădină, și făcându-i-se poftă de dânsul, a zis: Frumos era la vedere și bun la mâncare rodul ce m-a omorât. Și așa a luat mărul în mână, dar nu l-a mâncat, ci l-a călcat cu picioarele, și și-a pus hotar să nu mai mănânce măr în toată viața sa. Și în cuptor cu foc aprins a intrat, și a ieșit sănătos, neatingându-se focul nici de hainele lui. Când era de optsprezece ani, a mers la marele Eftimie, și a fost trimis de dânsul la Cuviosul Teodosie, la chinovie, unde a adunat, și a aflat obiceiurile și bunătățile tuturor, celor ce locuiau acolo. Pe acesta văzându-i marele Eftimie, pentru sporul sufleteștilor lui bunătăți, l-a numit copil bătrân. Și pe cât îi creștea vârsta, îi creștea fapta bună. Pentru care a și luat de la Domnul Darul minunilor, și a făcut multe minuni de trei ori fericitul. La locuri seci prin rugăciunea sa, a izvorât ape și s-a făcut povățuitor și învățător multor călugări. Mers-a și cu solii la Constantinopol de două ori, rugat fiind de Patriarhii ce erau pe acele vremi la Ierusalim, către împărații Anastasie și Iustinian. Și fiind de nouăzeci și patru de ani, către Domnul s-a mutat.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Anastasie.

Stih: Pe Anastasie cinstesc. ca cel ce cinstește arătat.

Învierea Hristosului și Dumnezeului meu adevărat.

Acest sfânt Anastasie, văzând odinioară pe sfinții mucenicii lui Hristos, că se muncesc și li se taie toate membrele trupului, pentru credința și mărturisirea lui Hristos, a luat dumnezeiască râvnă în inima sa; și pentru că era creștin, și socotea negrăitele acelea bunătăți ce sunt gătite mucenicilor, a dorit să se lupte și el ca un Mucenic, ca și de cununile muceniciei să se învrednicească. Și dar într-o zi, s-a înfierbântat în inima sa de dragostea mărturisirii, și însemnându-și tot trupul cu semnul cinstitei Cruci, s-a dus de sineși chemat la mucenicie; și stând în mijlocul judecății, a strigat cu mare glas zicerea Isaiei: Arătat m-am făcut celor ce nu mă întreabă aflatu-rn-am între cei ce nu mă caută. Și fiindcă toți s-au uitat la el, a zis Mucenicul: Auziți voi toți slujitorii diavolului eu sunt creștin, și cred în Domnul nostru Iisus Hristos, iar pe idolii voștri, și pe cei ce se închină acestora, îi dau anatemei. Așa văzând păgânii îndrăzneala lui, s-au înspăimântat, și îndată dezbrăcându-l, l-au bătut cumplit, zicându-i: Această pedeapsă ți-am dat pentru nerușinarea și obrăznicia ta; iar pentru că crezi în Hristos, și se va tăia capul, și se va arunca trupul tău, la pești și la cele târâtoare, ca să-l mănânce. Deci îndată apucând sălbăticiții pe Sfântul, i-au tăiat capul, și ducându-l cu o corăbioară puțin departe de pământ, au aruncat trupul lui în mare.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Diogen de pietre ucis, s-a săvârșit.

Stih: Dioghen Mucenicul cu haina de pietre bucurându-se.

De către bărbați înșelători este îmbrăcându-se.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Averchie de sabie s-a săvârșit.

Stih: Urmează lui Averchie pentru tăiere cunună mare.

Căci nu flori ci Cerul ii este încununarea.

Tot în această zi, Preacuviosul Non, în pace s-a săvârșit.

Stih: Non de legăturile potrivnicului fugind,

Îl leagă cu legăturile de îngropare mort zăcând.

Tot în această zi, Cuviosul Grat, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Grat viețuind se nădăjduia înger a fi,

Ci după moarte om se vădi.

Întru această zi. Cuviosul Părintele nostru Nectarie, cel din chilia lui Iagar care se află la Cartea Atonului pustnicind la anii o mie patru sute șaptezeci, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Nectarie bând amărăciunea vieții cei de jos.

Acum bea Nectarul, dumnezeiască băutură cea de sus.

Tot în această zi, Cuviosul Filofteiu Carcotul, duhovnicescul Părinte mai sus zisului Nectarie, și s-a învrednicit de Darul mai-nainte vederii, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Pe Dumnezeu tu Filoftee, de trei ori fericite iubind,

Acum sus față înaintea feței lui Dumnezeu ești stând.

Tot în această zi, Sfinții Cuvioși Mucenici care au locuit în chiliile Atonului, și au înfruntat pe latino-cugetători, pe împăratul Mihail, și pe patriarhul Bec, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Una socoteală mulțimii cuvioșilor fiind,

A muri pentru părinteștile dogme voind.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii evreiești, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeule în veci.

Mă rog ție Preacurată, omoară păcatul cel ce locuiește întru mine, și mă învrednicește Fecioară a câștiga viața, și mă ferește de partea celor ce se muncesc acolo.

Multe feluri de patimi mă viscolesc Curată, ceea ce ai născut izvorul nepătimirii; de biruința acelora, și de focul cel veșnic scapă-mă, Născătoare de Dumnezeu cu rugăciunile tale.

Cel ce cu năravul cel slobod greșesc, și de obiceiul cel nebunesc mă robesc, alerg către obișnuita ta milostivire; mântuiește-mă întrutot Sfântă, de Dumnezeu Născătoare, pe mine cel deznădăjduit.

Stinge văpaia patimilor mele, și-mi alină tulburarea inimii, Curată, Maica lui Dumnezeu; și mă scapă fecioară de tirania dracilor, și de focul cel veșnic.

Alt Canon,

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Lepădat-ai cele vremelnice schimbându-le cu cele veșnice, și cu îngerii dănțuiești, ca cela ce ai petrecut viață îngerească; cu care împreună ai și cântat: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Strigă cu mulțumire lavra ta cea mare și preacinstită, locuitor și ziditor, și cetățean avându-te, Înțelepte; și lăudându-se strigă către Domnul; Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Neîncetat te roagă, Savo, de Dumnezeu înțelepțite, pentru turma ta, și cere cu osârdie ca următorii tăi, să fie veșnici totdeauna, roadă aducând și cu dragoste strigând: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Cămară Preacurată mai presus de cuvânt a întrupării Cuvântului, pat și scaun te numim cei ce înțelegem cele drepte. Și bucurându-ne, cântăm Fiului tău: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oștile îngerești, lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Fecioară de Dumnezeu Născătoare, ușurează-mi păcatele și sarcina greșelilor mele, ca să te măresc pe tine.

Ca ceea ce ai născut pe Judecătorul și Dumnezeu, arată-L Curată cu blândele tale rugăciuni, mie Milostiv; ca să mă mântuiesc de focul cel veșnic.

Biruitu-m-au păcatele mele cele multe, Născătoare de Dumnezeu; dă-mi acum mână de ajutor, și scapă-mă din focul cel nestins, pe mine nevrednicul.

Rogu-mă, Preacurată, luminează ochii inimii mele, cei orbiți de negrul păcat, și mă arată primitor de Dumnezeiasca strălucire; ca prin tine să mă fac curat Fiului tău.

Alt Canon,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Cu veselie Cuvioasă, au mers cetele Sfinților înaintea preacuratului tău suflet, în locul odihnei, în lăcașurile cele luminate, unde se sălășluiesc. Cu care împreună acum cânți: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos în veci.

Străine sunt minunile tale, că fiarele ai îmblânzit, valurile patimilor ai potolit, mai-nainte spui cele ce vor să fie; cu proorocescul Dar cetele dracilor scoțându-le le gonești cu privegherile cele întinse, cu rugăciunile și cu postirile, și cu puterea Crucii cea nebiruită, de Dumnezeu purtătorule.

Cela ce cu Moise mai înainte din stâlp a vorbit, stâlp prealuminat, tins de pe pământ până la Cer, ți-a arătat, unde și acum zace răbdătorul și mult pătimitorul trupul tău; căruia cu credință stându-i înainte, cu dreaptă credință cântăm: Noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Binecuvântam pe Tatăl...

Cu bucurie se săvârșește prăznuirea ta, Prealăudate; că în fapta bună cea de bucurie purtătoare te-ai îmbrăcat cu adevărat, în haina mântuirii și în îmbrăcămintea cea curată și miloasă a veseliei; în care acum împodobit fiind, cânți neîncetat: Noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Și acum... a Născătoarei:

Neispitită de nuntă ai născut, și Fecioară ai rămas, și cu străină nașterea ta ai adunat toate; încetând războiul cel de peste ani și osebirea cea depărtată, ceea ce ai purtat în sânurile tale pe Hristos, Dătătorul de pace; pe Care cu credință binecuvântându-L cu dragoste te lăudăm pe tine, una de Dumnezeu Născătoare.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, cei mântuiți prin tine, cu cetele cele fără de trupuri mărindu-te pe tine.

Miluiește Preacurată ticălosul meu suflet, și-mi omoară pierzătoarele patimi; gonește muncitoarea nepricepere, și izvoare de lacrimi sfinte pururea în viață dăruiește-mi, prin care să scap de osânda cea cumplită ce mă așteaptă.

Fecioară Preacurată, tu ești zid creștinilor și scăpare lumii, întru care ne mântuim; că din tine Dumnezeu întrupându-Se, pe tine te-a dat tuturor acoperământ mântuitor, dumnezeiască Mireasă. Pentru aceasta Curată mântuiește-mă pe mine nevrednicul.

Cu tărie și putere duhovnicească, cu armă de biruință încinge smeritul meu suflet, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu; îmbracă-l în arma Crucii, și curățește rănile păcatului meu cu roua iubirii tale de oameni și cu mare mila ta.

Curată, fi mie stâlp de mântuire, taberele dracilor să le faci de nimic; și mulțimea ispitelor și necazurile să le gonești, și întâmplările rele departe să le izgonești, și mântuire să-mi dăruiești, Curată.

Alt Canon,

Irmos: Spăimânta-tu-s-a Cerul...

Miros slobozește racla ta cu buna mireasmă duhovnicească, din-destul veselind pe fiii tăi, cei ce te înconjoară pe tine cu dragoste, care laudă viața ta cea îngerească, strălucirea cea dată ție, mărirea și frumusețea cea dea pururea.

Izvorât-a în pustie apă, și în pământul cel însetat baltă s-a făcut, schimbându-se cu rugăciunile tale Părinte; că cetele pustnicești întru aceasta s-au sălășluit ca lângă niște râuri; latura Iordanului a înflorit ca crinul, udată fiind cu lacrimile tale.

Strălucirea Sfinților ți-a strălucit în ceruri, ca celui drept, Părinte; că pe Hristos dreptatea cea adevărată, prea-arătat L-ai iubit; și viața Lui cercând, ai urmat, Preafericite, pe cât ți-a fost cu putință, sfințeniei Lui celei de viață purtătoare.

Slavă...

Cu multă lumină strălucind de Dumnezeu purtătorule, și cetele îngerilor cele luminate văzându-le umblând împrejurul luminii Treimii, și luând cu Darul razele vederii de Dumnezeu, nu înceta a te ruga, să se învrednicească iertării de greșeli, cei ce te laudă pe tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Văzută ai fost, o Fecioară Maică a lui Dumnezeu, născând cu trup mai presus de fire, pe Cuvântul cel Bun, pe Care din inima Sa, Tatăl, L-a răspuns, mai-nainte de toți vecii. Pe Care acum Îl cunoaștem mai presus de trupuri, măcar că și în trup S-a îmbrăcat.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu duhul stând bătrânul...

Deșertul cetate l-ai făcut, cu obiceiurile cele iubitoare de înțelepciune, strălucirea părinților, Savo Părinte de Dumnezeu înțeleptite; și pe acesta l-ai săvârșit rai înțelegător, împodobit cu flori dumnezeiești, cu mulțimile celor de un obicei, care săvârșesc după vrednicie cinstită pomenirea ta.

Slavă...

Deșertul să se veselească, și să înflorească ca crinul, că l-ai umplut de fii, Savo, de Dumnezeu înțelepțite; latura Iordanului să se bucure acum cu veselie, întru dumnezeiască pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Stâlpul cel cu aur înfășurat, cetate cu douăsprezece ziduri, scaun cu picături de soare, șederea Împăratului, minune necuprinsă de minte; cum cu lapte ai hrănit pe Stăpânul?

LA LAUDE

Stihirile pe 4. Glasul al 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Defăimătorul celor de jos și înstrăinatul, iubitorul celor de sus, și cetățeanul pustiei, Sava cel de Dumnezeu înțelepțit, pe noi pe toți ne îndeamnă, a prăznui ziua cinstitei mergerii lui cu credință la Dumnezeu. De două ori.

Afară de trup și de lume prin fapte bune fiind, și printr-însele preamărind pe pământ cu viața pe Domnul slavei, Părinte înțelepte, după vrednicie te-ai preamărit, și te-ai arătat de dânsul dumnezeiesc izvor de tămăduiri, Savo de Dumnezeu primite.

Smerit, fără răutate, blând, fără viclenie, lin fiind Părinte, mai presus de om, și fără materie, în materie; casă a lui Dumnezeu te-ai arătat preavrednică, cu milostivire dându-ne nouă darurile, cele ce ți-au venit ție de la Dânsul.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Cuvioase Părinte Sava, în tot pământul a ieșit vestea isprăvilor tale. Pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele drăcești ai pierdut, cetele îngerești ai ajuns, a căror viață fără prihană ai urmat; îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieții, ție ne rugăm: Roagă-te Stăpână împreună cu sfințitul Sava, să miluiască sufletele noastre.

SLAVOSLOVIA cea mare, Ecteniile și Otpustul.

Ceasul întâi și cel desăvârșit otpust.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul Cuviosului, Cântarea a 3 și 6, pe 8. Prochimen, glas 7: Scumpă este înaintea Domnului moartea... Stih: Ce voi răsplătii Domnului... Apostol către Galateni: Fraților, roada Duhului... Evanghelia de la Matei: Zis-a Domnul ucenicilor săi: Toate îmi sunt date mie de Tatăl meu... CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi dreptul...