SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

.La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile, glasul 1:

Podobie: Prealăudaților Mucenici.

Părinte Patapie, aprinderea pornirilor trupului o ai veștejit cu înfrânările sihăstriei; în pustie te-ai sălășluit ca odinioară Ilie, curățindu-ți gândul cu rugăciunile cele neîncetate către Dumnezeu. Și acum roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Părinte Patapie, în cetele sihaștrilor te-ai numărat, împodobindu-te cu nepătimire, și te-ai sălășluit în lăcașurile Cuvioșilor unde este lumina cea neapusă, unde este lemnul vieții. Și acum te roagă, să se dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Părinte Patapie, luminător din Egipt ai răsărit, luminând lumea cea de sub soare, cu luminile minunilor; gonind întunericul bolilor celor pierzătoare de suflet, și risipind negura dracilor. Și acum te roagă, să se dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă,

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Prealăudată Stăpână, nădejdea și întărirea credincioșilor, scăparea și ajutorul; pe tine te rugăm, păzește de toată nenorocirea pe robii tăi, care cu credință se închină nașterii tale; rugându-te Lui, să se dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

A Crucii, a Născătoarei.

Mielușeaua și Stăpâna cea fără prihană, dacă a văzut pe Mielul său pe Cruce, neavând chip nici frumusețe, tânguindu-se zicea: Vai mie! Unde Ți-a apus frumusețea preadulcele meu? Unde este buna cuviință? Unde este Darul chipului Tău cel ce strălucea, Fiul meu preaiubite.

Tropar, glasul al 8-lea,

Întru tine Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând Crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Patapie, duhul tău.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă din Octoih; și al Cuviosului pe 4.

CANONUL Cuviosului

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,

Irmos:

Întru adânc a așternut dedemult toată oastea lui faraon puterea cea prea întrarmată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul cel preaslăvit, că cu slavă S-a preaslăvit.

Vrând să laud luminatele isprăvi ale vieții tale celei luminate, Cuvioase, te rog: Roagă-te să mi se dăruiască din Cer raze dătătoare de lumină, ca să risipească norul neștiinței mele, Patapie.

Cela ce mai-nainte cu dumnezeiasca voie a acoperit pe egipteni întru adânc, luându-te pe tine din tulburarea lumească ca dintru adâncime, te-a luminat cu cunoștințe dumnezeiești, și te-a arătat stea cu totul luminoasă, Părinte Cuvioase.

Slavă...

Supunând patimile trupului cu înfrânarea sihăstriei, Fericite, prin dragostea nepătimirii, te-ai arătat lăcaș preacurat lui Dumnezeu, prin credință, și celor înviforați liman de adăpostire, Părinte Patapie.

Și acum..., a Născătoarei:

Mântuitorul, Cel ce dă lumii scăpare de blestemul cel dedemult, din tine Se naște Fecioară, făcându-Se Om, Cela ce a făcut pe Cuviosul Patapie izvor de vindecări, tuturor celor ce cu credință aleargă către dânsul.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Înflorit-a pustiul...

Cu izvoarele lacrimilor, prea-alese, adăpând brazda cea sufletească, ai adunat grâu de fapte dumnezeiești, păstrat în jitnițele cele de sus.

Întrarmându-te cu dragostea ca cu o sabie Cuvioase, și acoperindu-te cu pavăza dumnezeieștii tale umilințe, ai pierdut taberele dracilor.

Slavă...

Înflorit-ai ca crinul în livada sihăstriei Cuvioase, bine mirosind inimile celor ce te laudă pe tine, și săvârșesc cu credință pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiind purtat în brațele celeia ce Te-a născut, Doamne, cu tărie ai sfărâmat idolii Egiptului, din care a odrăslit mulțime de Cuvioși.

Irmosul:

Înflorit-a pustiul ca crinul Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.

Sedealna, glasul al 3-lea,

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Patimile trupului le-ai uscat cu curgerile lacrimilor fericite de Dumnezeu Părinte, și ai izvorât izvoare de tămăduiri, Patapie. Pentru aceasta venind la cinstitele tale moaște, luăm Dar și milă, prăznuindu-ți pomenirea după vrednicie, cu credință fierbinte, de Dumnezeu fericite.

Slavă..., altă sedealnă, glasul al 8-lea

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Luând asupra ta sărăcia Cuvântului, Celui ce S-a născut pentru noi din Fecioară, ai socotit cele vremelnice ca o iarbă, Fericite; că gustând din pomul cunoștinței Cuvioase, te-ai arătat dumnezeiesc călugărilor. Pentru aceasta pe toți i-ai îndemnat spre râvna viețuirii îngerești, cu dumnezeieștile tale cuvinte, de Dumnezeu purtătorule Patapie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșale să dăruiască, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a înainteprăznuirii zămislirii glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Ușa cea neumblată acum mai-nainte se vestește; cetatea cea întrutot luminată bine se luminează; ceea ce singură este cu totul curată, astăzi prin îngeri se arată drepților. Pentru aceea cu bucurie strigă către Ziditorul: Dăruiește nouă roadă pe izvorul nestricăciunii.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Tu însuți Domnul te-ai întrupat și m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ție: Slavă puterii Tale, Doamne.

Izvorul lacrimilor tale celor fierbinți a înecat taberele dracilor și valul păcatului; și limanul minunilor tale s-a arătat celor dintru adâncul patimilor.

Umilință, priveghere și rugăciune neîncetată, dragoste nefățarnică, credință și nădejde câștigând, te-ai făcut împreună-vorbitor cu cereștii îngeri, Părinte Cuvioase.

Slavă...

Adormit-ai Părinte valurile desfătărilor celor de multe feluri, cu dumnezeieștile suișuri, și cu curățiri neîncetate. Pentru aceasta după adormire ai mers către lumina cea neînserată.

Și acum..., a Născătoarei:

Strălucit-ai din Fecioară ca și soarele din nori, arătând pe Cuvioșii Tăi stele luminoase; pe cei ce s-au răstignit lumii și patimilor, cu puterea Ta, Îndurate.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Luminarea celor ce zac întru întuneric, mântuirea celor deznădăjduiți, Hristoase Mântuitorul meu, către Tine mânec Împăratul păcii; luminează-mă cu strălucirea Ta; că alt Dumnezeu afară de Tine nu știu.

Lumina celor ce zac întru întuneric, strălucește-mi lumină cu dumnezeieștile rugăciuni ale Cuviosului Tău; risipește norii păcătosului meu suflet, revarsă-mi izvoare de iertare; că alt Dumnezeu afară de Tine nu știu.

Curățindu-ți ochii sufletului de stricăciunea patimilor, purtătorule de Dumnezeu Părinte, prin postire; cu rugăciunea dumnezeiască, ai deschis ochii celor orbi, și ai risipit negura cea cumplită, cu lumina vindecărilor.

Slavă...

Sănătate sufletului, sănătate trupului, tot Darul din-destul, veniți să luăm ca dintr-un izvor, din dumnezeiescul sicriu al înțeleptului Patapie; că izvorăște minuni ca niște ape, celor ce aleargă către dânsul cu credință neîndoită.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Dătătorul vieții, pe Cela ce ține toate, L-ai născut cu negrăită zămislire; pe Cel ce Se preamărește întru Sfinți, și Se odihnește întru Cuvioși. Pe care roagă-L pentru noi Fecioară, Mireasă a lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Întru adâncul greșelilor...

Luminându-ți-se gândul cu suișuri prealuminate, ai viețuit fiind cu trup, ca și cum ai fi fost fără de trup, neudându-te de păcate, Părinte Patapie.

Asemănându-te lui Ilie Tesviteanul, și urmând lui Ioan Mergătorul înainte, ai locuit întâi în pustie, curățindu-ți gândul cu liniștea.

Slavă...

Strălucit-ai din Egipt luminător foarte luminat, luminând și Constantinopolul cu lumina strălucirii tămăduirilor, prealuminate Părinte Patapie.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe nor ușor șezând Hristos, a venit odinioară la egipteni, și surpând idolii, a tras către sine-și cetele Cuvioșilor.

Irmosul:

Întru adâncul greșelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Biserica ta Sfinte, aflându-o duhovnicească doctorie popoarele, cu osârdie la dânsa venind, cer ca să ia vindecare de boli, și dezlegare de greșeli în viață; că te-ai arătat folositor tuturor celor din nevoi, Patapie Cuvioase.

ICOS

Sicriul tău înțelepte izvorăște tămăduiri tuturor, din care luând credincioșii, se mântuiesc de multe neputințe ale sufletelor și ale trupurilor; care și eu ticălosul le-am dobândit, scăpându-mă de cei ce mă necăjesc; și pentru aceasta laud acum folosința ta și vestesc luminat, cum întâmpini pe cei ce sunt în nevoi, și mântuiești de ispite pe cei ce vin la tine cu căldură. Dă-mi dar putere ca să te laud pe tine; că tu tuturor celor din nevoi te-ai arătat folositor, Patapie Cuvioase.

SINAXAR

Întru această Lună în ziua a opta, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Patapie.

Stih: În a opta zi Patapie merge către cereasca viață.

Lăsând stricăciosul pământ, calcă locul cel de verdeață.

Acesta era cu neamul de la Teba Egiptului, și luând viața călugărească, a urmat ui Hristos, petrecând sihăstrește mulți ani în pustie. După aceea venind la Constantinopol, a făcut multe minuni, dând orbilor vedere, vindecând cu ungerea Sfântului untdelemn pe idropicoși, gonind dracii și tămăduind boala ce se numește carcin; cu pace și-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi, Sfinții Apostoli din cei șaptezeci: Sosten, Apolos, Chifa, Tihic, Epafrodit Kesar și Onisifor.

Stih: Măresc astăzi șapte Apostoli ai Mântuitorului.

Ca pe niște viteji propovăduitori, Cuvântului.

Dintre acești sfinți Apostoli, Sosten de care amintește Sfântul Pavel a stătut episcop Colofonului iar Apolos, de care asemenea vorbește același Apostol, a stătut al doilea episcop Colofonului, după Sosten. Epafrodit de care amintește același Apostol, a stătut episcop Coloniei. Iar Onisifor a stătut episcop Kesariei. Toți aceștia bine viețuind, și cu cuvioșie păstorind bisericile cele încredințate lor, și multe ispite suferind pentru Hristos, s-au săvârșit de către închinătorii de idoli, dăndu-și sufletele lor Domnului.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Sofronie, episcopul Ciprului.

Stih: Stingând Sofronie toată patima trupească,

A zburat din trupul acest de lut către mărirea cerească,

Acesta era născut și crescut în insula Cipru, fiu de părinți creștini dreptmăritori. Era vestit pentru ascuțimea și deșteptăciunea minții sale, Căci citea și cugeta ziua și noaptea dumnezeieștile Scripturi, și cuvintele Domnului. Pentru care s-a făcut atâta de îmbunătățit cu faptele, încât s-a învrednicit a lua de la Dumnezeu mari daruri și a face multe minuni. Pentru aceasta după moartea lui Damian Preasfântul episcop al Ciprului, cu unirea a tot poporului și a episcopilor, s-a așezat Arhiepiscop, preasfintei biserici celei din Cipru. Și după aceasta s-a făcut îmbogățitor săracilor, apărător orfanilor, sprijinitor văduvelor, ajutor strâmbătățiților, și acoperământul celor goi. Și după atâtea nevoi, așa viețuind, în pace s-a mutat către Domnul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, și fiind aruncați în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Cu focul cel gânditor aprinzând simțirile sufletului, focul păcatului l-ai întors în cenușă, cu lucrarea Duhului, și te-ai arătat luminat Patapie cântând: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Adâncime de minuni, râu de vindecări, izvor pururea curgător, pârâu care nicicum nu se sfârșește, s-a arătat mormântul tău Părinte, celor ce se apropie cu credință și cu căldură strigă: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Mă îndumnezeiește pe mine Dumnezeu cel mai presus de Dumnezeire, primind din tine Fecioară chip de rob, și înnoiește cărările cunoștinței, ca și legile firii, aducând mulțime de sihaștrii și Cuvioși, care cântă: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe Dumnezeu care s-a...

Curățindu-te pe tine însuți de noroiul patimilor, cu osârdie te-ai arătat lăcaș lui Dumnezeu prealuminat, Părinte strigând: Lăudați pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cu rugăciunile cele către Domnul, curățește-ne pe noi de toată întinăciunea, prin mijlocirea ta cea fierbinte; scapă din întreitele valuri ale patimilor, de boli și de nevoi, pe cei ce te cinstesc pe tine cum se cade, Patapie.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul, și pe Sfântul Duh Domnul.

Ocârmuindu-ți viața cu cuviință dumnezeiască, Cuvioase Părinte, te-ai arătat purtător de grijă, bine slujind la trebile Sfinților, Cuvioase; cu care te-ai învrednicit moștenirii celei de sus.

Și acum..., a Născătoarei:

Curata care a făcut cerească ființa noastră pământească și pieritoare, mărirea îngerilor și bucuria cuvioșilor, ceea ce singură este stăpână zidirilor, ca una ce a născut pe Domnul, să se mărească în veci.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreiești, și văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Fiul Părintelui...

Zi de mântuire a strălucit prăznuirea ta, luminând inimile cele din întuneric, risipind negura patimilor, și arătând fii luminii, pe cei ce te cinstesc pe tine Părinte, omul lui Dumnezeu.

Roada Tebeilor, odrasla pustiei, mărirea și buna cuviință a călugărilor, pe luminătorul Vizantiei, pe Patapie care s-a arătat înger pe pământ, toți după vrednicie să-l fericim.

Slavă...

Împreună-vorbitor cu îngerii, întocmai la stare cu Cuvioșii, cu Proorocii, cu Apostolii, cu Mucenicii, cu Ierarhii, fiind părtaș, Cuvioase; și slujind cinstitei Treimi în curăția gândului, roagă-te pentru noi toți.

Și acum..., a Născătoarei:

Taina cea mare a zămislirii tale cei mai presus de gând, înfricoșează pe îngeri, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită; îndulcește adunările Cuvioșilor, Curată; veselește pe Sfinții Părinți, care dumnezeiește te laudă pe tine Născătoare de Dumnezeu, neispitită de nuntă.

Irmosul:

Fiul Părintelui celui fără început Dumnezeu și Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate și să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o mărim.

LUMINÂNDA.

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

De tot omorând cugetul cel egiptenesc și asirienesc al patimilor, purtătorule de Dumnezeu Patapie. ai urmat lui Hristos, cu bucurie purtându-ți Crucea ta, și închipuind Carmelul lui Ilie, sihăstrește ai locuit în pustie, Părinte, și luminându-te Treimea, ai ajuns către înălțimea nepătimirii.

A Născătoarei:

Maică a lui Dumnezeu Cuvântului, te lăudăm cu dragoste, prin cântări de Dumnezeu insuflate, Preasfântă Fecioară, noi cei ce ne-am mântuit prin tine; dă dar Născătoare de Dumnezeu robilor tăi celor nevrednici, iertare, pace, și luminare, că poți câte voiești; ca una ce ești Stăpâna tuturor, preamărită Fecioară.

A Crucii, a Născătoarei:

Preacurata Maria, toiagul cel preacinstit, care a răsărit floarea cea neveștejită, dacă a văzut pe Fiul său pe Cruce pironit, plângând a strigat: Nu mă lăsa fără de Fiu, Stăpâne.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.