SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 4, glasul al 4-lea:

Podobie: Cel ce de sus ești chemat...

Rod mai presus de nădejde zămislind cea stearpă, pe Fecioara ceea ce era să nască pe Dumnezeu cu trup, cu veselie se luminează, dănțuiește și se bucură, strigând cu glas mare: Toate semințiile lui Israil bucurați-vă împreună cu mine, iată în pântece port, și defăimarea nenașterii de fii acum o lepăd, precum a voit Făcătorul de bine, auzindu-mi rugăciunea; vindecând inima cea cu durere, prin durerile nașterii, precum S-a făgăduit. De două ori.

Cela ce din piatră seacă a izvorât apă, rod dăruiește pântecelui tău Anno, pe pururea Fecioara Stăpâna; din care va să iasă Apa mântuirii; nu vei mai rămâne pe pământ ca un pământ neroditor; te-ai înstrăinat de defăimare. Că ai să odrăslești pământul cel ce va să rodească Spicul vieții, care are să șteargă defăimările tuturor oamenilor; precum bine a voit, pentru milostivirea milei, a Se închipui în cel străin. De două ori.

Zicerile mai dinainte ale Proorocilor acum se împlinesc; că muntele cel sfânt în pântece se alcătuiește, scara cea dumnezeiasca se sădește, scaunul cel mare al Împăratului se gătește, locul cel de Dumnezeu umblat se înfrumusețează, rugul cel nears începe a odrăsli; iată izvorăște năstrapa cea cu mirul sfințeniei a de Dumnezeu înțelepțitei Anna, oprind râurile sterpiciunii; pe aceasta cu credință o fericim. De două ori.

Slavă... Și acum..., glasul 1 a lui Ghermano.

Cea negrăită de îngeri și de oameni, taina cea mare și din veac ascunsă, cea preamărită, astăzi în pântecele preaînțeleptei Anna pruncă se poartă, Maria fiica lui Dumnezeu, cea gătită spre lăcașul Împăratului veacurilor, și spre înnoirea neamului nostru; pe care cu curată cunoștință să o rugăm, strigând către dânsa: Roagă-te Fiului și Dumnezeului tău, ca ceea ce ești folositoarea noastră a credincioșilor, să mântuiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 5-lea.

Podobie: Bucură-te cămara...

Anna, Darul cel dumnezeiesc, oarecând rugându-se pentru fii, a strigat către Dumnezeu și Ziditorul a toate: Adonai Savaot, știi defăimarea nerodirii de fii; însuți dezleagă durerea inimii mele; deschide-mi porțile pântecelui, și pe cea stearpă arată-o aducătoare de roadă! Că ce se va naște, dar să-ți aduc Ție, binecuvântând, lăudând, și cu un gând mărind milostivirea Ta, prin care se dă lumii mare milă.

Stih: Juratu-s-a Domnul lui David cu adeverință, și nu se va lepădă de dânsa.

Dedemult rugându-se cu credință Anna cea înțeleaptă, și de la Dumnezeu cerând, glas îngeresc a auzit adeverindu-i dumnezeiasca plinire a celor ce a cerut; către care cel fără de trup arătat a grăit: Rugăciunea ta către Domnul s-a apropiat, nu te mâhni, părăsește-te de lacrimi; că măslin bine roditor vei fi, odrăslind stâlpare frumoasă pe Fecioara, care va înflori floare pe Hristos după trup; Care dăruiește lumii mare milă.

Stih: Din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău.

Însoțirea cea cinstită, rod zămislește pe dumnezeiasca Mielușea, din care va să iasă Mielușelul cel hrănit cu cuvânt negrăit adevărat; Cel ce era să se junghie pentru toată lumea. Pentru aceasta bucurându-se, aduc Domnului mărturisire neîncetată întru umilință, că au să aibă pe folositoarea a toate. Pe aceștia dar să-i fericim, și cu credință să dănțuim, dumnezeiește, întru zămislirea Maicii Dumnezeului nostru, care era să se nască dintr-înșii, prin care se dă din-destul mare milă.

Slavă..., Și acum..., glas al 2-lea:

Astăzi din rădăcina lui David răsărind împărăteasca porfiră, din Iessei începe a odrăsli floarea cea de taină, întru care a înflorit Hristos Dumnezeul nostru, mântuind sufletele noastre.

Troparul, glas al 4-lea.

Astăzi legăturile nerodirii de fii se dezleagă, că pe Ioachim și Anna auzindu-i Dumnezeu, mai presus de nădejde arătat le-a făgăduit a naște pe Fiica lui Dumnezeu, din care însuși S-a născut Cel necuprins, Om făcându-Se; îngerului poruncindu-i să strige ei: Bucură-te cea plină de Dar, Domnul este cu tine.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul de 3 ori.

După întâia Catismă, Sedealna glas 1.

Podobie: Ceata îngerească...

Cer nou se zidește acum în pântecele Annei, cu porunca lui Dumnezeu, Atotfăcătorului, din care era să răsară Soarele cel mare și neînserat, luminând toată lumea cu razele Dumnezeirii, pentru prea multa milostivire, unul Iubitorul de oameni.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Adame înnoiește-te și Evo săltează, că pământul cel sterp și neroditor, a odrăslit roadă bine înverzită, care a înflorit lumii Spicul nemuririi, și toată defăimarea nerodirii de fii a lepădat; cu care împreună veseliți-vă, bucurându-vă astăzi.

Slavă..., Și acum..., glas aceleași.

Podobie: Spăimânta-tu-s-a Iosif...

Strigă Davide: Ce s-a jurat ție Dumnezeu? Cele ce mi S-a jurat zice, iată a și împlinit; dând din rodul pântecelui meu pe Fecioara, din care S-a născut Făcătorul, Hristos, noul Adam, Împărat peste scaunul meu, și astăzi împărățește Cel ce are împărăție neclintită. Cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu, și hrănitoarea vieții noastre.

CANOANELE

Două ale Sfintei Anna cel dintâi cu Irmosul pe 8, și al doilea, pe 6.

Facere a lui Andrei.

Cântarea 1-a, glas 1,

Irmos:

Cântare de biruință să cântăm toți lui Dumnezeu, Celui ce a făcut minunate minuni cu braț înalt, și a mântuit pe Israil, că S-a preaslăvit.

Zămislirea ta de Dumnezeu înțelepțită Anno astăzi o prăznuim; că ai zămislit pe ceea ce a încăput pe Cel neîncăput nicăierea, dezlegându-te de legăturile sterpiciunii.

Rugăciunea drepților o ai auzit, cererile Sfinților strămoșilor Tăi le-ai plinit, Doamne, și acestora le-ai dat rod curat, pe ceea ce Te-a născut.

Anna cea mărită acum zămislește pe cea Curată, care a zămislit pe Domnul cel fără de trup, Cel Preabun, și are să nască pe ceea ce va să nască cu trup pe Hristos.

A Născătoarei:

Muntele cel sfânt, pe care mai-nainte l-a văzut Proorocul cu duhul, din care Piatra s-a tăiat, sfărâmând capiștile idolești cu dumnezeiască putere, tu ești Fecioară Curată.

Alt CANON,

Facere a lui Alfa Vita.

Cântarea 1-a, glas 1,

Irmos: Hristos se naște, slăviți-l...

Pe Preacurata Fecioară, Fiica lui Dumnezeu, care era să fie Maica Ziditorului, în pântece primindu-o Anna, s-a bucurat strigând: Toate semințiile lui Israil bucurați-vă împreună cu mine, că iată și eu am zămislit.

Cartea de care a proorocit Proorocul, cea pecetluită cu Dumnezeiescul Duh, în pântecele său cuprinzându-o Anna, tuturor a strigat: Pe ceea ce toate Scripturile mai-nainte o a arătat, mă măresc eu odrăslindu-o astăzi.

În pântece încape și se zidește, Biserica cea dumnezeiască și mântuitoare; în mitraș de Maică se sădește scara ceea ce duce pe toți oamenii la cele înalte. A căreia zămislire cu credință să o prăznuim.

Catavasie: Hristos se naște, slăviți-l...

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Să se întărească inima mea întru nădejdea bunătăților Tale, Hristoase, ca neîncetat cu cântare de laudă să strig Ție: Nu este Sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Rod pântecelui de-mi vei dărui, strigat-a Anna către Domnul, mă voi mări, și-l voi aduce Ție. Pentru aceasta a zămislit pe Maica lui Dumnezeu cea Preacurată.

În grădină rugându-te tu, glasul tău l-a auzit Cel Preaînalt, Anno de Dumnezeu înțelepțită, și rod dăruiește pântecelui tău, pe ceea ce a deschis ușa raiului cu Darul.

Cele după lege săvârșindu-le, și lui Dumnezeu fără prihană slujind, porți în pântece pe ceea ce era să poarte în pântece cu adevărat pe Făcătorul legii, Anno cinstită. Pentru aceasta credincioșii te fericim.

Toată nerodirea gândului meu celui sterp gonește-o, și aducător de roadă prin fapte bune arată sufletul meu, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajutătoarea credincioșilor.

Alt Canon,

Irmos: Fiului celui ce mai-nainte...

Primește din înălțime Ioachim, rugându-se Domnului, vestirea cea dorită, stând înaintea lui îngerul, și zicându-i: Du-te dreptule, cererile tale le-a plinit Dumnezeul tuturor.

Chemând pe Dumnezeul tuturor Anna oarecând stând în grădină; a văzut înger stând înaintea ei și zicând: Să nu te întristezi, că ai să fii maică Maicii lui Dumnezeu.

Râvnind Annei ceea ce a fost mai-nainte de tine, rugăciuni lui Dumnezeu ai adus, și ai zămislit pe cea Curată, care a primit mai presus de fire în pântece pe Cuvântul cel neîncăput; umplându-ne pe toți de Dar, cu bună nașterea ta, Anno.

Sedealna, glasul 1.

Podobie: Ceata îngerească...

Ceata proorocească, mai-nainte a propovăduit dedemult pe cea fără prihană, curată Fiica lui Dumnezeu, Fecioara, pe care Anna a zămislit, stearpă fiind și neroditoare. Pe aceasta astăzi cu bucuria inimii să o fericim, cei ce neam mântuit printr-însa; ca pe ceea ce este una fără prihană.

Slavă..., Și acum..., glas al 4-lea.

Podobie: Cela ce te-ai înălțat...

Ioachim preasfințitul, și Anna, Dar aduceau preoților celor dedemult, și nu erau primiți, sterpi fiind. Rugăciune au adus atunci Dătătorului a toate, și rugăciunea lor auzindu-o, le-a dăruit pe ceea ce este cu adevărat ușa vieții; a căreia să cinstim sfânta zămislire.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Cu Duhul văzând mai-nainte Proorocule Avvacume, întruparea Cuvântului, ai proorocit strigând: Când se vor apropia anii, Te vei cunoaște, când va veni vremea Te vei arăta; slavă puterii Tale, Doamne.

O dumnezeiasca vestire! O străin grai! De voi zămisli și eu, a strigat Anna mărturisindu-se, către îngerul cel trimis la dânsa, slavă Domnului meu, Celui ce face preaslăvite.

Bucurați-vă împreună cu mine toate semințiile lui Israil, că am zămislit în pântece Cer nou, din care Steaua mântuirii va răsări peste puțin, Iisus, Dătătorul de lumină; Anna bucurându-se a strigat.

Auzit-a Dumnezeu suspinurile Annei, și a luat aminte Domnul rugăciunea ei, și risipind norul nenașterii de fii, cu lumina nașterii o a luminat preaslăvit, căci a zămislit pe cea una Curată.

A Născătoarei:

Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești cort neîntinat, pe mine cel întinat cu greșeli, curățește-mă acum, cu preacurate picăturile îndurărilor tale; și-mi dă mână de ajutor, ca să strig: Slavă ție Curată de Dumnezeu încununată.

Alt Canon,

Irmos: Toiag din rădăcina lui Iessei...

Deschisu-s-a pântecele tău cel ce mai-nainte era neroditor, și a primit Anno norul ceresc, din care răsărindu-ne Soarele cel luminos, pe toți i-a luminat cu lumina adevărului, și a gonit întunericul cel adânc al nedumnezeirii.

Scaunul lui Dumnezeu cel în chipul focului, în pântecele tău s-a așezat, pe care șezând s-a odihnit, și a șters osteneala tuturor celor binecredincioși; și curată cunoștință de Dumnezeu a întemeiat pe pământ, Anno fericită, de Dumnezeu primită.

Iată Patul de care mai-nainte a proorocit Solomon, în pântece l-ai luat, păstrat fiind adevăratului Împărat; spre dumnezeiasca chemare a neamului omenesc. Pentru aceasta pe tine Anno credincioșii cu bucurie te fericim.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Răsari nouă luminată lumină cea pururea fiitoare, celor ce mânecăm către judecățile poruncilor Tale, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeul nostru.

Ceea ce a răsărit din rădăcina lui David și a lui Iessei, Anna acum începe a odrăsli toiagul cel dumnezeiesc, care a odrăslit Floarea cea tainică, pe Hristos, Ziditorul tuturor.

Maică să fiu eu! Anna a strigat; mă vor vedea popoarele, și se vor mira; că iată voi să nasc, precum a binevoit, Cel ce a dezlegat legăturile sterpiciunii mele.

Pe prunca care am zămislit eu, glasurile proorocești de departe mai-nainte o au văzut, munte și ușă neumblată; cu bucurie Anna a strigat, către cei ce erau de față.

A Născătoarei:

Nor și rai, și ușă a Luminii; masă și lână pe tine te știm, și năstrapă care porți înlăuntru mana, și dulceața lumii, curată Fecioară Maică.

Alt canon,

Irmos: Dumnezeu fiind păcii...

Pogorâtu-s-a din munte Ioachim; nu tablele legii luând, ci pe ceea ce legea mai-nainte o a însemnat, și toate zicerile Proorocilor o au arătat, pe Maica lui Dumnezeu cea curată, și săltând a strigat: Măritu-s-a inima mea.

Dacă a simțit Anna oarecând pe vița cea cu bun rod sădită în pântecele său, din care a înflorit Strugurul cel copt, care ne izvorăște nouă din-destul vinul nemuririi; ce voi răsplăti Ție îndurate Doamne? A grăit.

Nesuferind Ioachim să vadă făptura stearpă de buna-credință, s-a rugat să înceteze sterpiciunea Annei, și să aibă fiică, pe aceea din care Fiul s-a dat; Care pe toți i-a făcut fii Părintelui Său.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Proorocului Iona, urmând strig: Scoate viața mea din stricăciune Bunule, și mă mântuiește, Mântuitorul lumii, pe mine cel ce strig: Slavă Ție.

Cum încape în pântece ceea ce a încăput pe Dumnezeu? Cum se naște ceea ce a născut pe Hristos cu trup? Și cum se alăptează, ceea ce a hrănit cu lapte pe Domnul?

Rugăciunea voastră auzindu-o Dumnezeu, rod înmulțit vă dăruiește astăzi prealăudaților, Ioachime și Anno.

Pe porumbița cea curată zămislindu-o în pântece, de bucurie duhovnicească te-ai umplut cu adevărat Anno, aducând cântări de mulțumită lui Dumnezeu.

A Născătoarei:

Valurile gândurilor și asuprelile patimilor, și adâncul păcatelor, viforăsc ticălosul meu suflet; ajută-mi Sfântă Stăpână.

Alt Canon,

Irmos: Din pântece pe Iona...

Umbrele legii au trecut, că iată raza dumnezeiescului Dar Fecioara norul se arată; din care era să răsară cu adevărat Soarele Dumnezeirii cel luminat, Anna bucurându-se a strigat, slăvind pe Dumnezeul lui Israil.

Străină vedere de voi zămisli și eu! Cea mai-nainte neroditoare și stearpă Anna a grăit, dacă a auzit pe îngerul vestindu-i, că pruncă se va naște, și a strigat: Bine este, de se vor împlini cuvintele acestei binevestiri.

Munții și dealurile, câmpiile și marea, mulțimea îngerilor și toată firea omenească, să se veselească; că dumnezeiască Biserica Stăpânului, începătura împăcării a luat; a grăit Anna când, s-a simțit că a zămislit.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Prăznuiește astăzi lumea zămislirea Annei, care s-a făcut de la Dumnezeu; pentru că aceasta a născut, pe ceea ce mai presus de cuvânt a născut pe Cuvântul.

ICOS

Tu Cela ce ai dat Sarrei oarecând la bătrânețe prea-adânci, cu a Ta purtare de grijă și făgăduință, fiu pe marele Isaac; Tu Cela ce ai deschis pântecele cel sterp al Annei maicii lui Samuil, Proorocului Tău, Atotputernice; și acum căutând spre mine, primește rugăciunile mele, și-mi plinește cererile, strigat-a cu plângere înțeleapta Anna cea stearpă, și o a auzit pe ea Făcătorul de bine. Pentru aceasta cu bucurie a zămislit pe Fecioara, ceea ce mai presus de cuvânt a născut pe Cuvântul.

SINAXAR

Întru această lună în ziua a noua, zămislirea de către Sfânta Anna a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

Stih: Nu în dureri naști precum Eva mai-nainte,

Căci rodul tău Anno, e împlinirea celor proorocite.

În pântece întru a noua lună cu bucurie porți,

Pe care cu rodul ei va mântui pe ai lui Adam strănepoți.

Domnul nostru și Dumnezeu, vrând să-și gătească Biserică însuflețită și casă sfântă spre sălășluirea sa, trimițând pe îngerul său către drepții Ioachim și Anna, din care era să se nască cea după trup Maica sa, a arătat mai-nainte zămislirea celei sterpe, care nu făcea copii, ca să adevereze nașterea Fecioarei Maria; și s-a născut, nu precum zic unii fără bărbat, ci din făgăduință și prin sămânță bărbătească. Numai singur Domnul nostru Iisus Hristos s-a născut din sfânta Fecioara Maria mai presus de fire, precum El însuși știe și fiind Dumnezeu desăvârșit, a luat toate cele trupești desăvârșit, precum a zidit și omeneasca fire din început. Pentru aceasta prăznuim această zi, căci ne aduce aminte bunele vestiri ce s-au dat de îngerul, care a binevestit sfânta zămislire a curatei Fecioarei și Maicii Lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei proorocițe Anna Maica lui Samuil, Proorocul.

Stih: Anna proorocița stearpă, naște fiu curat,

Pe proorocul Samuil cel prin rugăciune luat.

Sfânta și fericita Anna proorocița, era din cetatea Armatem, din muntele lui Efrem. Aceasta însoțindu-se cu bărbat din seminția lui Levi, Elcana cu numele, stearpă fiind nu năștea, și luând bărbatul ei pe Ferena care o pizmuia pe ea, a născut fii cu ea și se bucura; iar Anna totdeauna se defăima. Deci aceasta defăimată fiind de către toate rudeniile și prietenii, mult pentru aceasta se ruga lui Dumnezeu; căci așa sfinții uneori cererile lor le iau târziu, cu greu și cu încetul de la Dumnezeu. Deci suindu-se odată Anna împreună cu bărbatul său în Silom. Unde era sicriul legii și cortul lui Dumnezeu Atotțiitorul, ca să facă jertfe, și săvârșindu-se jertfele și celelalte îndoite părticele primind, ea numai una singură a luat, pentru că nu avea fii sau fiice și pentru aceasta deși foarte s-a scârbit, însă nu s-a deznădăjduit, nici a scăzut fața ei. Dară ce face? Slobozind pe bărbatul său acasă, singură a rămas în casa Domnului; și aruncându-se la pământ se ruga întru acest chip: Doamne Dumnezeul părinților mei, dacă căutând vei căuta spre mine roaba ta, și spre smerenia mea, și-mi vei da mie din pântece rod, ție pe dânsul îl dau să-ți slujească în toate zilele vieții sale. Ce dar a făcut Dumnezeu? A trecut cu vederea rugăciunea ei? Ba nu, dar ce? Fiindcă Dumnezeu a văzut că Anna nu se depărtează din cortul său, ci se roagă și îl supără, a făgăduit nu numai că-i va da rod din pântece, ci mai-nainte i-a spus și numirea celui ce se va naște. Și de acolo luând deplina încredințare, se pogorî săltând și bucurându-se, și luând în pântece a născut pe proorocul Samuil; și după ce l-a înțărcat s-a suit în Silom, și a căzut la Domnul Dumnezeu, mulțumindu-i; și o a binecuvântat pe ea Eli preotul zicând: Dea-ți ție Dumnezeu alt rod din pântece în locul lui Samuil fiului tău. Și îndată luându-și fiul s-a pogorât pentru că era el foarte mic. Iar după ce s-a făcut mai mare, luându-l de mână l-a suit în biserica Domnului Dumnezeu Atotțiitorului, și dând datornica mulțumire prin rugăciune Domnului, l-a dat pe el în mâinile lui Eli preotul. Și făcându-i ca efod, adică haină preoțească, și stihar mic, copilul slujea Domnului Dumnezeu înaintea lui Eli preotul. Și văzând Anna se veselea și adăugând, a născut trei fii și trei fiice, și suindu-se în biserică, a căzut la Domnul mărturisindu-se, și sculându-se s-a rugat, cântarea aceasta, zicând: Întăritu-sa inima mea întru Domnul; înălțatu-s-a cornul meu întru Dumnezeul meu, lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmașilor mei: veselitu-m-am întru mântuirea ta. Și celelalte cuvinte ale cântării acesteia le-a cântat, ca o proorociță și Maică de prooroc. Pentru aceasta a și zis: Că cea stearpă a născut șapte și cea multă întru fii a slăbit. Așa pururea pomenita Anna spre mulți ani îndelungând în viața aceasta, și mărturisindu-se Domnului pururea și proorocind, s-a mutat către veșnicele locașuri.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Ștefan cel nou strălucit, ce se află în Biserica Sfântului Antipa.

Stih: Scos-a pe Ștefan din pământ și din viață,

Și cu cununa slavei cerești îl încununează.

Această din nou arătată stea, a fost pe vremea lui Teofil luptătorul de icoane, în anii opt sute douăzeci și nouă. Nașterea și creșterea în Constantinopol, iar părinții săi se numeau Zaharia și Teofana, împodobiți cu tot felul de bunătăți și de înțelepciune și locuind la locul ce se numește Zevgma nu departe de biserica dumnezeiescului întâiului Mucenic și arhidiaconului Ștefan. Pe acest sfânt avându-l în pântece maică-sa, se ferea de a mânca bucate grase, îndestulându-se numai cu pâine, apă și verdețuri, până ce l-a născut pe el. Iar după ce s-a născut Sfântul, o minune! S-a arătat pe pieptul lui o Cruce cu chip de lumină și preafrumoasă, însă aceasta era semn prea mare a răstignirii și a nepătimirii, ce urma să aibă Sfântul la lucrurile lumești, iar după ce s-a înfășat cu prunceștile scutece, era nevoie să sugă și sâni după legile firii; Sfântul acesta însă s-a arătat mai presus de legile firii, căci când maică-sa mânca mai multe bucate și se îndestula, atunci el nu voia nici să se apropie de sânul ei. Deci de multe ori rămânea nesugând două și trei zile, dacă ar fi urmat saț maică-sa, și dar era de nevoie a se înfrâna Maica, ca să hrănească pe acest dăruit al ei fiu. Deci de la o asemenea pricină, spaimă împreună și scârbă cuprindea pe prietenii și rudele pruncului. După aceea se botează pruncul, i se dezleagă prunceștile scutece, i se oprește laptele, și câte puțin crește și se trimite la pedagog ca să învețe sfințitele Scripturi, pe care cu osârdie le învăță și era cu ascultare către părinți. Iar după ce a murit urătorul de Dumnezeu Teofil, îndată cu Dumnezeiasca alegere s-a suit Sfântul Metodie pe patriarhicescul scaun al Constantinopolului. Deci atunci și cinstitul Zaharia, tatăl Sfântului acestuia Ștefan, a fost hirotonit preot și s-a numărat în clerosul bisericii celei mari. Pe aceeași vreme și fiul său acesta dumnezeiescul Ștefan, tunzându-i-se perii capului, s-a făcut și el cleric bisericesc, adică Anagnost, și pe cât de adeseori tatăl său mergea la biserică, pe atâta îi urma și dumnezeiescul Ștefan. Iar pe la al optsprezecelea an al Sfântului, a murit tatăl său Zaharia, deci luând voie cucernicul Ștefan, s-a închis pe sine-și în casa de rugăciune a Sfântului verhovnicului Petru și rămânând acolo pururea, făcea rugăciune, îndestulându-se numai cu hrana verdețurilor. Deci în vremea ce Cuviosul petrecea cu acest chip, s-a arătat lui într-o noapte Petru Apostolul Domnului și i-a zis: Pace ție fiule, bun este acest început al osârdiei tale. Domnul să te întărească. Apoi după trei ani, s-a arătat lui și dumnezeiescul sfințit Mucenic Antipa și i-a zis: Pace ție fiule, cântă-mi mie și nu te voi lăsa. Deci de atunci se da pe sine Sfântul la mai multă rugăciune și postire, mâncând odată sau de două ori în săptămână obișnuită mâncare care era verdețuri nesărate. Cu acest chip curățindu-se pe sine pururea pomenitul, s-a învrednicit de hirotonie preoțească, și multe minuni lucra. Iar pe la anul al doisprezecelea al împărăției blagocestivului împărat Vasilie Machedon, pe la al patruzecilea an al vârstei Sfântului, adică în anul opt sute șaptezeci și nouă, s-a făcut cutremur mare în Constantinopol, din care s-a desfăcut despre toate părțile biserica Sfântului Antipa. Deci a ieșit de acolo Cuviosul și a intrat într-o groapă asemenea cu mormântul, și acolo a rămas doisprezece ani, având sub sine scândură așternută cu sac de păr și peste aceea culcându-se. Deci din multă umezeala locului, au putrezit și au căzut perii capului și a bărbii sale și dinții săi au slăbit și mai tot trupul i s-a slăbănogit. Deci silit fiind a ieșit din acea groapă abia fiind viu. Apoi îmbrăcându-se cu îngereasca schimă monahicească, a arătat mai mare și mai presus de om nevoință, căci când slujea numai la împărăteștile praznice după ieșirea de la Liturghie, primea o smochină uscată și își clătea gura cu puțină apă, și cu aceasta numai se îndestula de trei ori fericitul. Cu asemenea ostenicioase și aspre lupte ale postniciei, a petrecut acest ceresc cetățean Părintele nostru Ștefan, ani întregi, cincizeci și cinci, iar la anul al șaptezeci și trei al vieții sale, sau mai bine zicând al omorârii sale, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Sositeu, Narsi, și Isaac, ce s-au săvârșit prin sabie.

Stih: Pe Sositeu întru cei mântuiți Cuvântul îl scrie.

Fiind tăiat pentru viața cea cu netrecută veșnicie.

Hristoase, Narsi persul îți aduce capul prin a sa muncire.

Ca un dar, mai mult spre a ta slăvire.

Isaac tânărul, prin junghiere a împlinit,

A lui Isaac fiul Sarrei cel din patimă lipsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

De tinerii tăi cei din cuptor, Mântuitorule nu s-a atins, nici i-a supărat focul. Atuncea acei trei ca cu o gură cântau și binecuvântau, grăind: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

De defăimarea nenașterii de fii ca să scape Anna a rugat pe Stăpânul a toate, și glasul ei auzindu-l Cel Milostiv, i-a dat ei rod, pe ceea ce L-a născut, precum a binevoit.

Împărăteasca porfiră în pântecele tău Anno începe a se țese, care purtându-o Dumnezeu și Împăratul tuturor, Se va arătă oamenilor, și va smeri pe vrăjmașii, cei ce se luptă cu noi.

Mir cu bun miros în pântece ai zămislit Anno pe ceea ce a primit mai presus de fire pe Stăpânul mirul vieții, pe Cela ce cu suflările Darului, a umplut de mireasmă gândurile noastre.

A Născătoarei:

Pe Tine ca Cela ce Unul ești din Treime, Hristoase, Te slăvim; că din Fecioară întrupându-Te fără schimbare, cele omenești toate le-ai purtat, nedepărtându-Te de firea Părintească, Iisuse, măcar de Te-ai și unit cu noi.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii în bunăcredință...

Rugul cel de foc purtător, pe care l-a văzut Moise dedemult în Sinai, Anna l-a zămislit în pântece, stingând focul nenașterii de fii, ca o necinste oarecare, celor ce cântă: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Picătura a curs acum minunat în pântecele tău Anno, care toată apa vieții înlăuntru o a luat; ceea ce rourează pe cei ce strigă cu credință către Dânsul: Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

Cuib de pasăre dacă ai văzut, ridicându-te în aripi cu duhul și cu rugăciunea, pe Porumbița cea nespurcată ai zămislit, care a purtat stâlpare de măslin pe Hristos, Anno, care ne-a scăpat de potopul cel înțelegător.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

De Care se înfricoșează îngerii și toate oștile, ca de Făcătorul și Domnul, lăudați-L preoți, preaslăviți-L tineri, bine-L cuvântați noroade, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Pe împărăteasa, de care a proorocit David, iată în pântece o primesc, Anna a strigat, și voi naște pe folositoarea tuturor credincioșilor, care va să nască pe Hristos.

Pământul întru care S-a sălășluit Ziditorul pământului, sceptrul cel sfânt, sicriul cel nou, năstrapa cea cu mană, începe a răsări în pântecele maicii care o a născut.

Rugul cel nears, sfeșnicul cel de aur, cămara cea însuflețită a Domnului Dumnezeu, toiagul cel cinstit, începe a răsări în pântecele maicii celei ce o a născut.

A Născătoarei:

Ridică-mă pe mine cel ce zac întru adâncul răutăților, biruiește pe vrăjmașii cei ce acum se luptă cu mine, și nu trece cu vederea sufletul meu cel rănit de desfătările netrebnice; ci te milostivește Curată și-l, mântuiește.

Alt Canon,

Irmos: Cuptorul cel răcorit...

Pentru ce pântecele meu l-ai făcut neroditor de fii și sânii uscați? Precum mai-nainte ai zis prin prooroci Stăpâne, strigat-a Anna oarecând, dezleagă defăimarea nerodirii mele și-mi dă rod, cu care să strig: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Intrat-a în pântecele tău Anno sfeșnicul, care a încăput în taină Făclia cea dumnezeiască, Ceea ce a luminat toată suflarea cu razele cele de taină ale dumnezeieștii cunoștințe. Pentru aceasta bucurându-te ai strigat: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Poartă acum ca o însoțire preafrumoasă, măritul Ioachim și Anna, pe Mielușeaua cea dumnezeiască, din care a strălucit Mielușelul cel frumos, Cel ce S-a junghiat pentru noi toți; cu care împreună bucurându-ne să strigăm: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Izvorul cel primitor de viață, și pururea curgător, sfeșnicul Darului cel de lumină purtător, Biserica cea însuflețită, cortul cel preacurat care este mai desfătată decât cerurile și decât pământul, pe Născătoarea de Dumnezeu, credincioșii o slăvim.

Izvorul cel de viață primitor zămislindu-l Anno de Dumnezeu înțelepțită, bucurie acum primește, luând în pântece Biserica cea Sfântă; slăvind pe Domnul, tu care cu lumina dreptății ești strălucită.

Să se cinstească însoțirea cea cinstită și preaslăvită, strămoșii Fiului celui mai-nainte de veci, cei ce au fost păzitori legii cu osârdie, Ioachim și Anna, care au luat începătura bucuriei.

Pe ceea ce Daniil munte o a văzut, și Ioil pământ sfânt și ușă neumblată; iar altul o a propovăduit izvor pecetluit, și dumnezeiasca lână pe Născătoarea de Dumnezeu Fecioara să o lăudăm.

A Născătoarei:

Vopseaua, care a vopsit lâna întrupării Cuvântului celei negrăite, cădelnița cea de aur. Masa pe care s-a pus pâinea Hristos, Născătoarea de Dumnezeu Fecioara să se mărească.

Alt Canon,

Irmos: Taină străină văd...

Dănțuiți toate sufletele și săltați, acum s-a zidit pământul care a rodit nearat Spicul cel purtător de viață, din care mâncând nu flămânzesc niciodată, cei ce slăvesc bunătatea Lui.

Ia Davide Psaltire cu alăută și cântă: Iată s-a arătat sicriul lui Dumnezeu, de care mai-nainte ai proorocit arătat; cel ce era să fie spre înnoire, prin care ne-am sculat noi din căderea în păcat.

Ca niște două stele prea-mari ați dat din voi raza cea prealuminoasă, care era să răsară lumii pe Soarele cel mare. Pentru aceasta vă lăudăm și vă mărim Ioachime și Anno, ca pe niște înțelepțiți de Dumnezeu.

LUMINÂNDA

Podobie: Lumină neschimbată...

Pe ceea ce a născut Lumina, care luminează toată făptura, astăzi începe a o înflori Anna din pântece neroditor; pentru aceasta să ne adunăm toți, căci a venit izbăvirea osândirii Evei.

Slavă..., Și acum..., alta.

Podobie: Cel ce ai împodobit...

Înțelepciunea lui Dumnezeu și-a zidit eiși casă din pântece sterp, pe Născătoarea de Dumnezeu Maria; pe care toate neamurile o fericim după vrednicie.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Firea oamenilor care era mai-nainte stearpă, odrăslește pe Fecioara începătura nădejdii bunei credințe celei către Dumnezeu; prin care bună rodirea bunătăților se propovăduiește a se da prin venirea lui Hristos, întru zămislirea ei pe pământ. De două ori.

Ușa cea neumblată a împăratului Hristos, cu sfatul lui Dumnezeu primește zămislire în pântece neroditor; care punându-se înainte pe pământ, se vor ridica porțile cerurilor, și se va dărui oamenilor intrare.

Celor mai-nainte de veci, ce s-au vestit negrăit de la Dumnezeu oamenilor, a tainelor dumnezeiești și înfricoșate, începătura prin credință s-a arătat zămislirea celei Curate și fiicei lui Dumnezeu; prin care se vestește mai-nainte că vor înceta lucrurile întunericului și ale patimilor.

Slavă..., Și acum..., glasul al 2-lea:

Astăzi odrăslind din rădăcina lui David, împărăteasca porfiră a lui Ioachim, începe a crește floarea cea de taină, dintru care a răsărit Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce mântuiește sufletele noastre.

SLAVOSLOVIA cea mare

Ectenia și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul dintâi, Cântarea a 3-a, pe 4, și din Canonul al doilea, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimen glasul al 4-lea: Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi... Apostol, către Galateni: Fraților, Avraam doi feciori a avut... Aliluia. Evanghelia de la Luca: Zis-a Domnul: Nimeni aprinzând lumina... CHINONICUL: Bucurați-vă drepților întru Domnul...