SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6, 3 din Octoih și 3 ale Cuviosului, glasul al 8-lea

Podobie: Ce vă vom numi...

Ce te vom numi Daniile? Sihastru, că ai supus patimile gândului? Mucenic, că ai suferit tot necazul? Stâlp ridicat de la pământ la înălțime, întărit pe piatra adevărului? Nevoitor osârdnic, și doctor iscusit? Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Ce te vom chemă Daniile? Dezrădăcinător patimilor, și săditor bunătăților? Făcător de minuni adevărat, și rugător pentru păcătoși? Gonitor preaviteaz duhurilor, luminător strălucit al bunei credințe, locaș Duhului, Bisericii folositor? Roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

Ce te vom numi acum Daniile? Pildă călugărilor și postirii? Podoabă credincioșilor, și însuți făcător de vindecări? Sfeșnic, care luminezi lumină celor dintru întuneric, împreună-cetățean, și întocmai la cinste cu îngerii? Locuitor raiului și om ceresc? Roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 5-lea, a lui Teodor Studitul.

Bine lucrând talantul, care ți s-a încredințat de la Hristos, Cuvioase Părinte, te-ai arătat și după moarte înfricoșat dracilor, și doctor a multe feluri de boli; stâlp și întărire și munte sfânt al Bisericii lui Hristos. Pentru aceasta te rugăm, Daniile făcătorule de minuni, cere sufletelor noastre pace și mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești plină de Dar, mijlocește cu rugăciunile tale, și cere sufletelor noastre mulțime de îndurări, și curățire greșelilor celor multe, rugămu-ne.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: Bucură-te cămara...

Patima ta cea cinstită, văzându-o cinstita și Preacurată Maica Ta, îndelung-răbdătorule, Împărate al tuturor, vărsând lacrimi cu amar și bătându-și pieptul, striga: Preadulcele meu Iisuse, bucuria mea cea mântuitoare, lumina a toată lumea, dumnezeiescule Soare neapus, cum voi răbda, și cum voi trăi? Văzându-Te acum spânzurat pe lemnul Crucii ca un făcător de rele, și cu sulița rănit la preacurată coasta Ta! Vai mie Fiule, și Dumnezeul meu! De nu-mi va străluci lumina Învierii Tale.

Troparul, glasul 1:

Al răbdării stâlp ai fost, râvnind părinților celor mai dinainte Cuvioase; lui Iov întru patimi, lui Iosif întru ispite, și vieții celor fără de trup, fiind în trup, Daniile Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă din Octoih, și al Cuviosului pe 4.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos:

Să cântăm Domnului, Celui ce a povățuit pe poporul său prin Marea Roșie, cântare de biruință, că S-a proslăvit.

Vrând să laud cu cântări pomenirea ta fericite Daniile, trimite-mi din Cer rază purtătoare de lumină.

Cu adevărat mare soare ai răsărit Părinte la marginile lumii; luminând adunările credincioșilor cu mila bunătăților.

Slavă...

Supunându-te Părinte, legilor Stăpânului, ți-ai omorât trupul cu înfrânarea, și l-ai supus duhului.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu totul s-a arătat om rămânând și după întrupare, ceea ce a fost, Domnul, Cel ce S-a născut din tine neschimbat, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Doamne cela ce ai făcut...

Cu toiagul postirii ai despicat marea patimilor Părinte, ai trecut neînecat, și ai ajuns la muntele nepătimirii celei adevărate, și te-ai unit cu Dumnezeu prin curăția gândului.

Suindu-te la înălțimea bunătăților, te-ai făcut cunoscut lumii, stând înălțat pe stâlp, și luminând cu strălucirea minunilor celor minunate, pe cei ce alergau la tine cu credință.

Slavă...

Fiind întărit pe piatra cunoștinței de Dumnezeu, te-ai arătat nemișcat de toate măiestriile dracilor, și întărindu-ți, pe pământ trupul tău pe stâlp, ți-ai ridicat sufletul către Cer.

Și acum..., a Născătoarei:

Scapă-mă Stăpână de împresurarea patimilor, biruiește pe vrăjmașii mei, cei ce acum se luptă cu mine, și mă întărește pe piatra voii lui Dumnezeu. Luminează-mi sufletul, ceea ce ești ușa dumnezeieștii Lumini.

Irmosul:

Doamne, Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta; că Tu ești marginea doririlor și credincioșilor întărire, unule Iubitorule de oameni.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Căutând cele de sus...

Dorind de cele de sus, de la cele de jos te-ai mutat, și alt Cer stâlpul ți-ai făcut; prin care ai strălucit raza minunilor Cuvioase Daniile; roagă neîncetat, pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Sedealna, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Cu postirea, cu ostenelile, și cu rugăciuni împodobindu-ți sufletul cu cuviință dumnezeiască, te-ai făcut părtaș cu îngerii, Fericite, și cu adevărat ai luat Dar de minuni, a vindeca bolile celor ce te cinstesc cu credință. Pentru aceasta și gonești mulțimea dracilor, și dai tămăduiri oamenilor, fericite Daniile, vrednicule de laudă. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Veniți toți credincioșii, să slăvim cu laude pe împărăteasa Maica Ziditorului, și lăudându-o să strigăm: Fecioară cu totul slăvită, ceea ce ești pricina bucuriei, mântuiește pe cei ce te cinstesc, și cu rugăciunile tale izbăvește-i de tot felul de supărări, de boli și de necazuri; căci ca o Maică a lui Dumnezeu ai îndrăzneală a te ruga, și a da tămăduire bolilor, și iertare de păcate. Pentru aceea strigăm ție: Roagă-te Fiului tău și Dumnezeu, să dăruiască iertare robilor tăi.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzând patima cea de Cruce a Fiului și Dumnezeului tău Curată, sfărâmându-te la cele dinlăuntru, cu amar strigai văitându-te, Preacurată: Cum de voie Te-ai răstignit Stăpâne, cum ai primit moarte trupească? Cu adevărat înfricoșată auzire! Pentru aceasta laud voirea Ta, Mântuitorule, cea tainică și negrăită; că ai venit să mântuiești zidirea Ta cea rătăcită. Ci scoală-Te acum, umple inima mea de bucurie, și nu mă lăsa singură, să mă cufund de inimă rea, Cuvinte, Cela ce ai umplut de bucurie toată lumea cea de sub soare.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Tu ești tăria mea Doamne, Tu și puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; Cela ce n-ai lăsat sânurile părintești, și a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avvacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Ca pe un soare luminos, Părinte pururea pomenite, ai văzut strălucind pe stâlp, pe robul lui Dumnezeu Simeon, și cu dumnezeieștile luminări care izvorau de la el, dumnezeiește te-ai luminat Daniile, și ai urmat vieții lui.

Biruit-ai taberele drăcești cu arma credinței, și cu izvoarele rugăciunilor, ai înecat răutatea care o făceau celor ce înotau pe mare; și ai mântuit pe cei ce cântau cu credință lui Hristos: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Slavă...

Suindu-te pe stâlp, Preafericite, ai stătut în picioare în toate nopțile, ca și cum ai fi fost fără de trup; având smerit ochiul sufletului, și ca o oglindă curată primind lumina Duhului, și arătările cele dumnezeiești, cu curată cunoștință.

Și acum..., a Născătoarei:

Legile firii s-au înnoit întru tine Preacurată, că ai născut pe Cuvântul, Dătătorul de lege, cu adevărat mai presus de pricină și de cuvânt; care a izbăvit din necuvântare neamul omenesc, cel ce cântă cu credință: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce ești lumină neapusă, și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul! Ci mă întoarce, și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Ca să dobândești cununa cea nemuritoare Părinte, ți-ai omorât poftele trupului și pornirile patimilor le-ai înfrânat cu ostenelile postirii, și te-ai arătat râu de minuni și izvor de tămăduiri, pururea fericite.

Fiind întru uimire, Fericite, s-a înfățișat ție minunatul Simeon, împreună cu doi îngeri, arătându-ți ție Părinte calea pe care a umblat pe pământ, strigând: Vino și stai lângă mine, înălțându-te către Dumnezeu cu Darul.

Slavă...

Luminându-te Părinte cu raza cea neînserată a dumnezeieștii străluciri, ai gonit întunericul dracilor și negura patimilor, și te-ai arătat stâlp luminos și scară, care cu adevărat duce pe credincioși către Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Născând pe Stăpânul, te-ai arătat mai înaltă decât puterile cele de sus, și firea oamenilor o ai îndumnezeit, Doamnă Mireasă dumnezeiască. Pentru aceasta cu sufletul și cu limba te lăudăm Fecioară credincioșii, Născătoare de Dumnezeu prea adevărată.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Luminându-se gândul tău cu apropierea către Dumnezeu Părinte, a rămas necuprins de focul poftelor, și nears de patimi, și mai presus de dezmierdările trupului.

Slavă...

Umplându-ți-se sufletul de apele cele făcătoare de viață ale Darului Duhului, de Dumnezeu înțelepțite preafericite ai izvorât izvoare de tămăduiri, care usucă pâraiele patimilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine te avem sprijinitoare și zid, toți credincioșii, care pururea ne învăluim întru adâncul răutăților, și în valurile nevoilor, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce singură ești scăparea oamenilor.

Irmosul:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică din adâncul răutăților, rogu-mă. Căci către Tine am strigat, și mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobie: Ca niște pârgă a firii...

Ca o stea mult luminoasă, suindu-te, Fericite, pe stâlp, lumea ai luminat cu Cuvioase faptele tale, și ai gonit Părinte întunericul înșelăciunii. Pentru aceasta te rugăm pe tine, luminează și acum în inimile robilor tăi, lumina cea neapusă a cunoștinței.

ICOS

Cântarea mea spre lauda nevoințelor tale, este întinată Părinte, că nu am inima curată; ci-mi dă mie cuvânt sfinte, ca curat să laud viața ta, de care s-au mirat cu adevărat și îngerii, că ai fost ca un fără de trup, luând lumina cea neapusă a cunoștinței.

SINAXAR

Întru această Lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Daniil stâlpnicul.

Stih: Pe stâlp Daniil locuia mai-nainte nu ca acum Cerul,

Și în a unsprezecea zi, lăsând pământul a aflat Edenul.

Acesta a fost pe vremea lui Leon marelui împărat Vessul, de la Messopotamia, din enoria Samosatelor, dintr-un sat ce se cheamă

Vitara, și s-a născut din părinți anume Ilie și Marta; iar la al cincilea an al vârstei lui, l-au dus părinții la o mânăstire, și se făcu vestit în viața schimnicească, și sporind cu nevoința, s-a dus la Sfântul Simeon stâlpnicul de a luat de la dânsul binecuvântare. Iar după dumnezeiasca descoperire, s-a dus spre părțile Traciei, aproape de Vizantia, la locul ce se cheamă Anaplu, la care loc s-a închis într-o capiște idolească, suferind multe bântuieli de diavoli; apoi suindu-se deasupra unui stâlp, a petrecut într-însul cu mult chin și răbdare, topindu-se de arșiță, de răceală, și de bătăile vânturilor, și făcu multe minuni, atâta cât sau vestit bunele lui fapte și la împăratul Leon și la Zenon, și la Vasilisc tiranul, care au mers de s-au închinat Sfântului; care propovăduindu-le cele ce erau să li se întâmple, și ajutorând sfintei Biserici, ce avea luptă cu ereticii, și săvârșindu-și viața sfântă și fără prihană, s-a dus către Domnul, și i se face pomenirea la Anaplu.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Luca stâlpnicul cel nou.

Stih: Stâlpul a ridicat pe Luca la înălțime.

Iar Luca și-a ridicat mintea spre săvârșire.

Acesta era pe vremea împăratului Romano bătrânul, și a lui Constantin Porfirogenetul, și ginerele său fiul lui Leon înțeleptul, de loc din Anadol. Deci când s-a pornit pe acea vreme război împotriva Bulgarilor, atunci porunca împăratului a silit și pe Cuviosul acesta să meargă la război; și când s-a încleștat războiul, și au căzut multe zeci de mii de oameni, a scăpat acesta din dumnezeiasca Pronie, și s-a făcut în urmă monah, și sporind întru nevoință, s-a hirotonisit preot, și purta lanțuri grele ca să-și domolească trupul; postind cele șase zile ale săptămânii, altceva nu mânca decât numai prescura ce-i aducea, și verdețuri crude. Apoi s-a suit pe un stâlp, și acolo a petrecut trei ani. Și fiindcă a auzit dumnezeiesc glas ce-l chema, supunându-se lui Dumnezeu s-a dus la Olimp; de acolo s-a întors iarăși la Constantinopol și la Calcedon, și s-a suit iarăși pe alt stâlp, și mii de minuni lucra. Deci așa petrecând pe stâlp ani patruzeci și cinci s-a mutat către Domnul,

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Achepsal și Aitala.

Stih: Achepsal văzându-mă pe mine pătimind de sabie,

Aitala urmează-mi precum eu oarecând ție.

Acești sfinți se trăgeau din Persia din orașul numit Arvil, și Aitala era preot idolilor, cunoștea însă credința lui Hristos, dintr-o pricină ca aceasta: adică căci și-a pus în minte numai să meargă la episcopul creștinilor, îndată s-a vindecat de o boală ce pătimea, care era curgere de sânge. Deci învățându-se și catehisindu-se de episcopul credința lui Hristos, s-a întors la orașul său, ca să se facă și celorlalți dascăl dreptei cinstiri, dar pârât fiind la Domnul orașului că este creștin, și mărturisind pe Hristos, pentru aceasta i-a tăiat o ureche și l-a aruncat la închisoare. Iar Sfântul Achepsal era diacon, și fiind prins a mărturisit buna cinstire. Deci a fost bătut fără milostivire, și împreună cu Aitala a fost trimis la întâiul bucătar al împăratului iar întâiul bucătar era mare cin la perși, care înfățișându-i pe ei împăratului, și mărturisind ei înaintea lui pe Hristos, amândurora li s-au tăiat capetele, și așa au luat fericiții cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea oarecăruia Mucenic Mirax, și povestire foarte de folos.

Stih: Fieștecare slava lepădaților de Hristos văzând,

Nimic nebunește împotrivă-le află-se bârfind.

Acest fericit Mucenic al lui Hristos Mirax, era după neam egiptean, născut din părinți creștini la cetatea ce se numește Tenesi. Și după ce s-a botezat, se creștea și se învăța de părinții săi neprihănita și curata credința lui Hristos, apoi mai în urmă, din slăbiciunea și ușurința minții sale, s-a înșelat de diavolul, și s-a dus la cel de acolo Amiran și s-a lepădat, vai, de credința lui Hristos. Și nu numai aceasta, ci și brâul și-a tăiat, și Crucea a călcat în picioare, a luat sabia în mâini, și strigă jalnicul cuvânt: Agarean sunt, și de astăzi mai mult nu mai sunt creștin. Deci era cinstit și slăvit câțiva ani lângă Amiran, și cei împreună cu el, fără să se îngrijească cât de puțin pentru mântuirea sa. Iar părinții săi înștiințându-se despre aceasta, nu conteneau rugând pe Dumnezeu, ca să schimbe gândul lui. Deci văzând Dumnezeu buna lor voință, și stăruitoarea rugăciune, a schimbat inima fiului lor întru pocăință, pentru aceasta însuși Mirax, mergând la părinții săi, le-a zis: Iată domnii și dulcii mei părinți am venit, eu ticălosul m-am întunecat cu mintea, și am făcut aceea ce am făcut, deci acum mă rog să mă fac iarăși creștin, și să fiu împreună cu voi. Iar părinții i-au răspuns: Noi fiule după ce ai făcut răul acesta, multe lacrimi am vărsat, și n-am contenit vreodată rugând pe Dumnezeu, ca să te lumineze, să cunoști adevărul, și să te întorci iarăși către Hristos. Mântuitorul tău, pentru aceasta acum mulțumim bunătății sale, ca n-a trecut cu vederea smerita noastră rugăciune, însă fiule, precum și tu știi, noi ne temem de Amiran să te avem împreună, nu cumva să ne primejduim pentru aceasta, pentru că dăm prepus, ca noi te-am schimbat, ci de voiești să se ridice aceasta mare cădere a lepădării, și să afli pe Dumnezeu milostiv, pe lângă aceasta de voiești să ne arăți și pe noi neprihăniți, și să te faci atât de apropiat și prieten al lui Hristos, tu cât să stai și mijlocitor către el pentru tot neamul tău, aceasta fă: Du-te la Amiran, și precum în priveliște te-ai lepădat de Hristos, așa în priveliște mărturisește-l pe el iarăși, ca și când n-am știut nimic despre aceasta, și cu adevărat Dumnezeu, fiule, va bine îndrepta drumul tău acesta, precum voiești. Iar Mirax luând sfătuirea părinților săi împreună și blagoslovenia, luând încă și în mâna sa un brâu, s-a dus în adunarea agarenilor. Deci încingându-se cu brâul acela, înaintea lui Amiran, a închipuit cinstita Cruce pe un lemn, și sărutându-l pe el, a început să strige cu toată puterea sa; Doamne miluiește! Iar Amiran prinzându-l, i-a zis: Ce ai pătimit? Iar Mirax i-a răspuns: Abia acum mi-am venit în sine-mi din întunecarea ce mi s-a întâmplat de la diavolul, și am căzut la Hristosul meu, și iarăși m-am făcut creștin precum am și fost; deci am venit ca să o fac cunoscută aceasta, și ție și toate adunării tale, și să mărturisesc cu adevărat înaintea tuturor pe Hristos, iar legea voastră să o dau anatemei. Acestea auzindu-le Amiran, l-a pus la închisoare, poruncind ca să rămână acolo trei zile fără de mâncare sau băutură. După acestea l-a scos de la închisoare și l-a judecat iarăși, și fiindcă l-a aflat mărturisind pe Hristos, l-a bătut pe el măsuratic, și iarăși la pus la închisoare; și după alte trei zile iarăși l-a judecat, și aflându-l pe el cu sârguință mărturisind pe Hristos, l-a bătut cu vine de bou și iarăși l-a pus la închisoare; iar după trei zile iarăși aducându-l înaintea sa și văzându-l că cu tărie și neschimbat mărturisea pe Hristos, l-a bătut fără de milă peste cele mai de înainte răni ale trupului, și a dat asupră-i cea mai de pe urmă hotărâre a morții. Deci luându-l slujitorii, au intrat în caic, precum le era poruncit, și plutind pe mare ca patru stadii, l-au lăsat de și-a făcut rugăciunea, apoi i-au tăiat capul și l-au aruncat pe el în adâncul mării. Și trupul lui adică de a ieșit din mare sau de n-a ieșit, aceasta nu s-a arătat; iar cinstitul său cap, a ieșit cu adevărat din mare, pe care cunoscându-l oarecari creștini, I-au luat ca un Dar de mult preț. Iar pârâți fiind pentru aceasta la Amiran, i-au dat lui o sută de galbeni, și așa au fost lăsați ca să-și aibă dorința lor cu slobozenie. Atuncea dar făcând cutie de argint, au pus într-însa mucenicescul cap cu cuvenita cinste și evlavie, și de atunci până acum izvorăște pururea mir mirositor, și săvârșește multe și dă multe feluri de vindecări, spre slava adică, a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre deplină încredințare însă a celor ce se smintesc și se îndoiesc pentru slava lui din ceruri, și pentru a acelora asemenea lui.

Tot în această zi, chinuirea Sfântului Mucenic Varsava.

Stih: Varsava jertfind, trăiește izbăvit de sabie.

Dar dorind a trăi sus, dă capul cu multă evlavie.

Acesta mărturisind de față pe Hristos adevărat Dumnezeu, i s-a tăiat capul de domnul Persiei.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici, Terentie, Vichentie, Emilian și Vevea.

Stih: Tăindu-se se veselesc trei, și una,

Pentru Treimea în trei fețe, iară în fire una.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii evreiești, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au schimbat, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Cetele îngerilor s-au mirat de starea ta, preafericite purtătorule de Dumnezeu, că în trup fiind, ai luat viețuirea acelora, strigând: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Cu înaltă viețuire fără materie și cu lumină prevăzătoare strălucind, ne-ai dat raze de tămăduiri, nouă celor ce te cinstim cu bunăcredință, Daniile purtătorule de Dumnezeu.

Slavă...

Risipește negura patimilor mele, Preafericite, cu strălucirea rugăciunii tale, și mă îndreptează către cărările vieții pe mine care strig: Binecuvântat ești Doamne Dumnezeule în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Fii milostivă, Fecioară, mie celui ce sunt rănit cu arma păcatului, și mă tămăduiește cu doctoria rugăciunii tale, pe mine care strig: Binecuvântat este rodul pântecelui tău.

Cântarea a 8-a,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Dorirea cea desăvârșită, vârful bunătăților ai ajuns cu adevărat, Părinte purtătoru-le de Dumnezeu, ușurându-te cu aripile faptelor bune, și dimpreună cu cei fără de trup strigi Daniile: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Puterea lui Dumnezeu întărindu-te de față, te-a dispus a suferi greutatea gerului, arșița soarelui, putrejunile trupului, și înrăutățirea viermilor, strigând: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Iov nou te-ai arătat Daniile, vrednicule de minune, fiind cuprins de mulțimea supărărilor și a necazurilor; râvnit-ai blândeții lui David, simplității lui Iacov, și curăției lui Iosif, strigând Stăpânului: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Cei ce te cunoaștem pe tine Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, urmând cuvintelor tale prealăudată, te fericim acum, că ne-ai născut nouă pe fericitul Dumnezeu; pe Care lăudându-L în două firi și într-un ipostas, strigăm: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

De șapte ori muncitorul haldeilor, a ars cuptorul nebunește, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului, au strigat: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Spăimânta-tu-s-a Cerul...

Iată că ți s-au deschis ție Părinte ușile cerurilor, mutându-te și călătoria săvârșindu-o; cetele îngerilor te-au primit, și Dătătorul de cununi, Hristos, te-a încununat pe tine cu mărirea dreptății. Pe Care lăudându-L credincioșii Îl slăvim.

Ca crinul câmpului ai înflorit Părinte în livada înfrânării, ca chiparosul te-ai ridicat la înălțimea desăvârșirii, ca măslinul te-ai arătat, ungând fețele și inimile noastre, cu untuldelemn al ostenelilor tale.

Stâlp întărit pe temeiul bunătăților te-a cunoscut lumea, turn nemișcat, izvor de minuni; liman de adăpostire, comoară de vindecări, locaș Duhului. Pentru aceasta astăzi săvârșește pomenirea ta Daniile.

Slavă...

Mai luminată decât soarele ne-a răsărit nouă astăzi, dumnezeiască pomenirea ta Cuvioase, luminând inimile credincioșilor cu lumina dreptății, și gonind întunericul patimilor celor pierzătoare de suflet; care săvârșindu-o cu bunăcredință te lăudăm pe tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Mântuitorule, Cela ce Te-ai născut, și ai păzit pe ceea ce Te-a născut nestricată după naștere, îndură-Te spre mine când vei ședea să judeci faptele mele, și treci cu vederea nelegiuirile și păcatele mele; ca un Dumnezeu fără de păcat, Milostiv și Iubitor de oameni.

Irmosul:

Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupește, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești, te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu duhul stând în Biserică...

Fiind înălțat cu trupul, ai viețuit necăjindu-te cu gerul și cu arșița, neplecându-te întocmai ca diamantul, de nevoile firii, Părinte Daniile preaminunate. Pentru aceea te-ai învrednicit a dobândi și cunună nemuritoare.

Slavă...

Stâlpul nevoințelor tale strigă cu glasuri negrăite, că ai pătimit fără acoperământ, de împresurările potrivnice, de unde ca un purtător de lumină ai strălucit Părinte, luminând toată făptura.

Și acum..., a Născătoarei:

Marie Preacurată, cădelniță de aur, ceea ce ai fost încăpere Dumnezeirii celei neîncăpute, întru care Tatăl bine a voit, și Fiul s-a sălășluit, și Duhul cel Prea Sfânt umbrindu-te Fecioară, te-a arătat Născătoare de Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzându-Te înălțat pe Cruce, și cu sulița împuns, Maica Ta ceea ce nu știe de mire, din inimă strigă: Vai mie Fiule! Cel mai-nainte fără început, cum suferi acestea acum fără dreptate, Preadrepte? De la poporul cel nemulțumitor, necunoscător de bine și făcător de rele.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, și Otpustul.

CADE-SE A ȘTI:

Că dintru această zi, din 11 se începe Duminica Sfinților Strămoși, și se suie până în 17, ale acestei luni Decembrie; și se face așa:

De se va întâmplă Nașterea lui Hristos în zi de Duminică, atunci facem Duminica Strămoșilor în 11 zile, ale lui Decembrie; iar Duminica Sfinților Părinți, cea mai-nainte de Nașterea lui Hristos, în 18 zile ale acestei luni.

Iar de se va întâmpla Nașterea lui Hristos Luni, facem Duminica Strămoșilor în 17 zile ale lui Decembrie; iar Duminica Sfinților Părinți, cea mai-nainte de nașterea lui Hristos, în 24 Decembrie.

Iar de se va întâmpla Nașterea lui Hristos Marți, facem Duminica Strămoșilor în 16 Decembrie; iar Duminica Sfinților Părinți cea mai-nainte de Nașterea lui Hristos, în 23 Decembrie,

Iar de se va întâmpla Nașterea lui Hristos Miercuri, facem Duminica Strămoșilor În 15 Decembrie; iar Duminica Sfinților Părinți în 22 Decembrie.

Iar de se va întâmpla Nașterea lui Hristos Joi, atunci facem Duminica Strămoșilor în 14 Decembrie, și Duminica Sfinților Părinți în 21 Decembrie.

Iar de se va întâmplă Nașterea lui Hristos Vineri, atunci facem Duminica Strămoșilor în 13 Decemvrie; iar Duminica Sfinților Părinți în 20 Decemvrie.

Iar de se va întâmpla Nașterea lui Hristos Sâmbătă, se face atunci Duminica Strămoșilor în 12 Decembrie; iar Duminica cea mai-nainte de Naștere, a Sfinților Părinți, în 19 Decembrie.

De aici păzește Duminica Sfinților Strămoși, în ce număr se va întâmpla.

Iar deși este mai-naintea Duminicii a 28-a, sau pe urmă, la Liturghie, se citește Evanghelia Duminicii a 28-a de la Luca: Zis-a Domnul pilda aceasta, un om a făcui cină mare... Iar în Duminica a 28-a, se citește a rândului, care se va întâmpla.

CADE-SE A ȘTI

De Duminica Sfinților Strămoși: Când se va întâmplă Duminica Sfinților Strămoși în ziua Duminicii, se lasă slujba Sfântului ce se va întâmplă întru acea Duminică, și se cânta mai-nainte Vineri la pavecerniță. Sâmbătă seara la Vecernia cea mică, se cântă slujba după obicei.

LA VECERNIA CEA MARE.

La Doamne strigat-am: Stihirile învierii 3, ale lui Anatolie 3 și ale Strămoșilor 4; Slavă... a Strămoșilor: Pe toți Părinții cei mai-nainte de lege... Și acum..., a Născătoarei, glasul ce se va întâmpla. La Litie, Stihirile hramului, Slavă..., a sfinților Strămoși, glas 1: Cu razele grăirii de Dumnezeu... Și acum... a Născătoarei: Iată s-a plinit proorocia Isaiei... La Stihoavnă, Stihirile Învierii, Slavă..., a Strămoșilor, glas 3: Veniți iubitorilor de praznic... Și acum..., a Născătoarei: Fără sămânță de la Dumnezeiescul Duh... La binecuvântarea pâinilor, Troparul: Născătoare de Dumnezeu Fecioară..., de două ori, și al Strămoșilor odată: Întru credință pe strămoși...

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Învierii de două ori. Slavă..., Și acum..., al Strămoșilor. După întâia și a doua Catismă, Sedelnele învierii. După acestea Polieleu, și troparele Învierii, Soborul îngeresc... Apoi Ipacoi al glasului din Octoih, și Sedealna Sfinților Strămoși: Pe Avraam, pe Isaac, și pe Iacov... și a Născătoarei: Laudă de mulțumire... Antifoanele glasului, și Prochimenul. Toată suflarea..., Evanghelia învierii, Învierea Lui Hristos..., Psalm 50, și Stihira Învierii. Canonul Învierii cu Irmosul pe 4, al Sfinților Tineri pe 4, și al strămoșilor pe 6. Catavasia; Hristos se naște... După a 3-a Cântare Ipacoi al Strămoșilor: Focul în rouă tinerilor s-a, mutat... După a 6-a Cântare Condacul Strămoșilor; Chipul cel scris de mână... Și Icos. Tinde-ți măna ta... După a 9-a Cântare, Luminânda Învierii, Slavă..., a Strămoșilor, Pomenirea părinților astăzi..., Și acum..., Taina ta Curată... La Laude Stihirile învierii 4, și ale Sfinților Strămoși pe 4. Slavă... a Sfinților Strămoși: Veniți toți credincioșii... Și acum..., Prea binecuvântată ești... Slavoslovia cea mare, Ecteniile și Otpustul. Stihira Evangheliei. Ceasul 1, și Otpustul deplin.

LA LITURGHIE

Fericirile glasului pe 6, și din Canonul. Strămoșilor, Cântarea a 3, pe 4, După Ieșire, Troparul Învierii, și al Strămoșilor, Slavă..., Și acum..., Condacul Strămoșilor. Prochimen; Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri..., Apostolul Strămoșilor. Evanghelia de la Luca. CHINONICUL: Lăudați pe Domnul din ceruri... Altul: Bucurați-vă drepților întru Domnul...

DUMINICA SFINȚILOR STRĂMOȘI

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 10; trei ale învierii, trei ale lui Anatolie și patru ale Sfinților Strămoși, glasul al 8-lea.

Podobie: Raiul cel din Eden...

Săvârșind astăzi, credincioșilor, pomenirile Strămoșilor, să lăudăm cu credință pe Hristos Mântuitorul și Domnul, Cel ce ia mărit pe dânșii întru toate neamurile; și a săvârșit minuni preaslăvite, ca un tare și puternic, și dintr-înșii ne-a dat nouă toiagul puterii, pe singura care nu știe de bărbat, pe dumnezeiasca Fiică, curata Maria; din care a ieșit floarea, Hristos, Cel ce a odrăslit viața tuturor, și hrană neînpuținată, și mântuire veșnică.

Cela ce pe Sfinții tineri din foc i-ai mântuit Stăpâne, și din gura leilor pe Daniil; Cela ce ai binecuvântat pe Avraam, pe Isaac robul tău, și pe Iacov fiul acestuia, ai binevoit din sămânța lor a Te face ca noi, ca să mântuiești pe strămoșii noștri, cei ce alunecaseră mai-nainte; ca răstignindu-Te și îngropându-Te și rupând legăturile morții, împreună să înviezi pe toți cei ce erau din veac morți, care se închină Hristoase împărăției Tale celei veșnice.

Ca într-o răcoreală în mijlocul văpăii, în roua Duhului, bucurându-se Tinerii cei dumnezeiești, umblau cu taină într-însa, închipuind Treimea și întruparea lui Hristos; și ca niște înțelepți au stins prin credință puterea focului; și dreptul Daniil, s-a arătat încuind gurile leilor. Pentru ale căror rugăciuni milostivindu-Te, Iubitorule de oameni Mântuitorule, mântuiește-ne și pe noi de focul cel nestins și veșnic, și ne învrednicește să dobândim cerească împărăția Ta.

Ca într-o rouă fiind cinstiții și Sfinții Tinerii Tăi, în cuptorul cel cu văpaie și cu foc, mai-nainte au închipuit cu taină venirea Ta din Fecioară, care fără ardere ne-a strălucit nouă; și Daniil cel drept și minunat între Prooroci, arătând luminat dumnezeiască a doua venirea Ta; văzut-am a strigat, până ce scaunele s-au pus, zice; și Judecătorul a șezut, și râul cel de foc a curs. De care să ne ferim Stăpâne Hristoase, cu rugăciunile lor.

Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Anatolie.

Pe toți Părinții cei mai-nainte de lege, să-i lăudăm astăzi credincioșii; pe Avraam de Dumnezeu iubitorul, pe Isaac cel născut din făgăduință, și pe Iacov, și pe cei doisprezece Patriarhi; pe David cel preablând și pe Daniil, Proorocul doririlor; împreună cu dânșii slăvind și pe cei trei Tineri, care au mutat cuptorul în rouă, cerând iertare de la Hristos Dumnezeu, Cel preaslăvit întru Sfinții Săi.

Și acum..., Dogmatica glasului.

LA LITIE

Stihirile hramului, Slavă... a Strămoșilor glas 1.

Cu razele grăirii de Dumnezeu strălucind Proorocii cei numiți cu nume mare, pururea se fericesc; și graiurile Duhului rodind, nașterea cea nespusă a lui Dumnezeu tuturor au propovăduit; și după lege sfârșitul și-au luat, viețuind viață prea minunată.

Și acum..., a Născătoarei:

Iată s-a plinit proorocia Isaiei, că Fecioară ai născut, și după naștere, ai rămas ca și mai-nainte de naștere; că Dumnezeu era Cel ce S-a născut; pentru aceasta și firile a înnoit. Ci o a lui Dumnezeu Maică! rugăciunile robilor tăi, ce se aduc ție în Biserica ta, nu le trece. Ci ca ceea ce ai purtat în brațele tale pe Cel îndurat, milostivește-te spre robii tăi, și-L roagă, să se mântuiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile învierii din Octoih.

Slavă..., a Strămoșilor, glasul al 3-lea, a lui Ghermano:

Veniți iubitorilor de prăznuire, să lăudăm cu psalmi adunarea Strămoșilor; pe Adam strămoșul, pe Enoh, pe Noe, pe Melchisedec., pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov; și după lege pe Moise și pe Aaron, pe Isus al lui Navi, pe Samuil și pe David; cu care împreună pe Isaia, pe Ieremia, pe Iezechiil și pe Daniil, și pe cei doisprezece. Cu aceștia pe Ilie, pe Elisei, și pe toți; pe Zaharia și pe Botezătorul, și pe cei ce au propovăduit pe Hristos, viața și învierea neamului nostru.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai presus de fire de la Dumnezeiescul Duh, și cu sfatul Tatălui ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce este din Tatăl fără mamă, mai-nainte de veci, și pentru noi din tine fără de tată fiind, cu trup L-ai născut, și Prunc cu lapte L-ai hrănit. Pentru aceasta nu înceta a-L ruga, să se mântuiască din nevoi sufletele noastre.

Troparul învierii, Slavă..., Și acum..., al Strămoșilor, glasul al 2-lea:

Întru credință pe strămoși i-ai îndreptat, printr-înșii mai-nainte logodindu-ți Biserica cea din păgâni; laudă-se întru slavă Sfinții, că din sămânța lor este rodul cel preaslăvit, ceea ce Te-a născut mai presus de fire. Pentru rugăciunile lor Hristoase Dumnezeule, mântuiește sufletele noastre.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul învierii de două ori, Slavă..., Și acum..., al Strămoșilor.

După întâia și a doua Catismă, Sedelnele învierii, cu ale Născătoarei:

După Polieleu, Ipacol al glasului, și Sedealna Strămoșilor, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Pe Avraam și pe Isaac și pe Iacov, cu cântări toți săi lăudăm; pe David cel preablând, și pe Isus, și pe cei doisprezece Patriarhi, împreună și pe cei trei Tineri, care au stins para focului cu puterea Duhului, și să strigăm către dânșii: Bucurați-vă cei ce vitejește ați defăimat înșelăciunea împăratului celui nebun, și lui Hristos vă rugați, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Laudă de mulțumită după datorie, ca văduva aceea doi fileri (bănuți), aduc ție Stăpână pentru toate darurile tale; că tu te-ai arătat acoperământ și ajutătoare, scoțându-mă pururea din ispite și din necazuri. Pentru aceasta ca din mijlocul cuptorului celui cu văpaie scăpându-mă de cei ce mă necăjesc, ajută-mi Născătoare de Dumnezeu, rugându-te Fiului tău și Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce se închină cu credință nașterii tale.

Antifoanele glasului și celelalte ale Învierii, până la Canoane.

CANOANELE trei;

Al Învierii cu Irmosul pe 4, al Sfinților trei Tineri pe 4, și al Sfinților Strămoși pe 6.

CANONUL Sfinților trei Tineri.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos: Apa trecându-o ca pe uscat...

Pe Cuvântul cel fără început, Cel ce S-a născut din Tatăl mai-nainte de toți vecii, cu dumnezeiască cuviință, care în cuptor cu închipuire S-a văzut de tineri, să-L proslăvim.

Cuvintele păgânului tiran scuipându-le Tinerii cei de bun neam și răbdând, cu bucatele cele fărădelege ale haldeilor n-a voit a se spurca.

Hrănitu-v-ați cu cuvântul sufletește, iar trupește hrănindu-vă cu mâncările care singure cresc, mai frumoși la fețe decât cei ce se hrăneau desfătat, v-ați adus Împăratului.

A Născătoarei:

Veninul șarpelui, cel ce s-a vărsat amar în urechile Evei l-a vindecat Fecioara ceea ce a răsărit din David, născând pe Mântuitorul.

Alt CANON al Sfinților Strămoși.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glas 1,

Irmos: Hristos se naște slăviți-l...

Laudă să aducem Părinților ce au strălucit mai-nainte de lege și în lege; și care au slujit bine Domnului și Stăpânului, Celui ce a strălucit din Fecioara, și care acum se desfătează întru lumina cea neapusă.

Pe Adam cel dintâi să-l cinstim, pe cel cinstit cu mâna Ziditorului, care ni s-a făcut strămoșul nostru al tuturor, și în locașurile cerești cu toți aleșii se odihnește.

Slavă...

Pe Abel cel ce a adus daruri cu suflet de bun neam, pe care la primit Dumnezeu și Domnul tuturor; acesta fiind omorât cu mâna ucigașă dedemult, la adus la lumină; ca pe un dumnezeiesc Mucenic.

Și acum..., a Născătoarei:

Să auzim dumnezeieștile cuvinte, care au strigat arătarea lui Hristos; că iată în peșteră Se naște din Fecioara, care nu știe de bărbat, a căreia naștere înfricoșată mai-nainte o a vestit cunoscătorilor de stele, steaua ce s-a arătat.

Catavasle: Hristos se naște slăviți-L...

Cântarea a 3-a,

Irmos: Tu ești întărirea celor ce...

Cunoștință de Dumnezeu învățată, câștigând Stăpâne, Tinerii lui David, legile cele părintești, cu dumnezeiască înțelepciune le-au păzit.

Focul n-a ars preacuratele trupuri ale celor binecredincioși; că s-au adăpat cu postul cel de suflet hrănitor.

Laudă a toată lumea și preaslăvită au cântat cei trei Tineri, în mijlocul cuptorului, minunat fiind răcoriți.

A Născătoarei:

Ca să ne arăți nouă Stăpâne nașterea cea din trup fecioresc, ai mântuit în cuptor trupurile cele feciorești.

Alt Canon,

Irmos: Fiului celui mai-nainte...

Laudă-se în lume dragostea lui Set cea înfocată către Ziditorul; că cu viață fără prihană și cu dragoste din suflet, după adevăr i-a slujit Lui, și acum în latura celor vii strigă: Sfânt ești Doamne.

Cu gura, și cu limba, și cu inima Enos cel minunat, s-a nădăjduit a chema cu dumnezeiască înțelepciune pe Dumnezeu Stăpânul tuturor, și cu bună plăcere viețuind pe pământ, mărire a luat.

Slavă...

Cu sfințite cântări să fericim pe Enoh; că bine plăcând Domnului, s-a mutat întru slavă, arătându-se mai puternic decât moartea, precum scrie, ca cel ce a fost slugă preadreaptă lui Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Acum așteptarea neamurilor cea din Fecioară mai-nainte vine, și Vitleemul deschide cu cuviință Edemul cel încuiat, primind pe Cuvântul întrupat, Care și în iesle cu trupul S-a culcat.

Ipacoi, glasul al 2-lea.

Focul în rouă tinerilor s-a mutat, plângerea întru bucurie femeilor s-a schimbat; că îngerul a slujit amânduror minunilor; acelora adică spre odihnă, prefăcând cuptorul, iar acestora vestind Învierea cea de a treia zi; Începătorule al vieții noastre, Doamne slavă Ție.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Auzit-am Doamne taina...

Daniil cel preaînțelept dumnezeiește fiind luminat la minte, visurile celor singuri stăpânitori le-a dezlegat, cu dumnezeiescul Dar.

Strălucește cu minuni în cuptor nevoința tinerilor, că pe tiranul l-a vânat spre cunoștința Ta, Atotputernice.

Organele cele cu glas tocmit, și versurile cele bine alcătuite ale muzicii, pe cei viteji nu i-a amăgit, și chipului celui de aur nu i-au plecat.

A Născătoarei:

Cu cântări, ceea ce ești cu totul lăudată, Tinerii cei din Babilon, au cinstit pe Fiul tău Dumnezeul cel Preaînalt, pe Care în cuptor L-au cunoscut.

Alt Canon,

Irmos: Toiag din rădăcina lui Iessei...,

Laudă să aducem lui Dumnezeu, cinstind pe Noe cu cântări cel ce a fost cu adevărat drept; că întru toate cu dumnezeieștile porunci fiind împodobit, s-a arătat bineplăcând lui Hristos; Căruia cântăm cu credință: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Văzând Dumnezeu, bun neamul cel curat al minții tale, și cu totul desăvârșit, Noe, te-a arătat pricinuitor de a doua lume, cu adevărat; care i-ai păzit sămânță din tot neamul în potopul cel simțitor, precum însuși ți-a poruncit.

Pe Noe, cel ce a păzit legea lui Dumnezeu nestricată, și s-a aflat atunci drept în neamul său, și în corabie de lemn a mântuit multe feluri de animale din porunca Atotfăcătorului, întru cântări cu bună cinste să-I fericim.

Slavă...

Vin de umilință izvorăște pomenirea ta, nouă celor ce te cinstim pe tine Noe fericite, care totdeauna veselește sufletele și inimile celor ce curat fericesc obiceiurile tale cele cinstite, și viața cea dumnezeiască.

Și acum..., a Născătoarei:

Acum mântuirea noastră în iesle se culcă, și cu scutece se înfașă ca un Prunc. Magii astronomi vin de la răsărit să vadă, ca pe un Dumnezeu și Împărat, pe Acesta ce S-a născut pe pământ, și să i se închine credincios cu daruri.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...,

Învățați fiind în legea Mântuitorului, nu s-au lepădat robii Tăi, marele Daniil împreună cu cei trei Tineri de Dumnezeu înțelepțiți; ci tărie luând de la Tine, Făcătorul de bine, pe tirani vitejește i-a biruit.

Prin gând s-a învățat Daniil, Iubitorule de oameni tainele Tale, că Te-a văzut cu curăția minții pe nor șezând ca un Fiu omenesc, și ca un Judecător și Împărat al tuturor neamurilor.

Împodobitu-s-au o tineri, mai mult decât piatra safirului trupurile voastre, și ca strălucirea aurului. Că râvna bunei credințe aprinzându-vă, umblați în cuptor bucurându-vă, și purtând danțul a toată lumea.

A Născătoarei:

Daniil cel dumnezeiesc, mai-nainte te-a însemnat munte Fecioară, și cei trei Tineri văzând văpaia răcorită, cu cântări au lăudat pe Cel dumnezeiesc născut al tău, ca pe Mântuitorul, Ziditorul și Domnul.

Alt Canon,

Irmos: Dumnezeu fiind păcii...

Cu dumnezeiești laude să se cinstească Sem, cel ce și-a agonisit binecuvântarea părintească, și înaintea lui Dumnezeu bineplăcut s-a arătat, și cu cetele strămoșilor s-a împreunat, și se odihnește bucurându-se, în latura celor vii.

Învrednicitu-s-a Avraam ca un prieten al lui Dumnezeu a vedea ziua Ziditorului său, și s-a umplut de bucurie duhovnicească. Pe acesta dar, cu dreptatea minții cinstindu-l, să-l fericim toți, ca pe un rob credincios al lui Dumnezeu.

Slavă...

Văzut-ai pe cât este cu putință omului a vedea Treimea, și pe Aceea o ai ospătat ca un prieten prea de aproape, preafericite Avraame. Pentru aceasta plata ospătarii de străini ai luat, ca să fii prin credință tată a multe neamuri.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel deplin S-a deșertat cu trupul pentru noi, și început a luat, și a sărăcit Cel bogat, Cuvântul lui Dumnezeu fiind, în ieslea dobitoacelor S-a culcat ca un Prunc, rezidind toate cele din veac făcute.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Adâncul păcatelor și viforul...

Stăpânitori fiind peste patimile sufletești cu puterea Cuvântului, peste țările neamurilor haldeești domni v-ați făcut. Că fapta bună știe da cinste celor ce o câștigă, o înțelepți nepoți ai lui David!

În moarte purtătoare de viață îmbrăcându-se Daniil dedemult, pe balaurul cel amarnic ce se credea la haldei păgânește ca un dumnezeu, prin mâncare l-a ucis, și pe popii cei vrăjmași i-a omorât.

A Născătoarei:

Roagă pe Judecătorul și Fiul tău, să mă apere din nevoi în ziua judecății, de Dumnezeu Născătoare Fecioară Maică. Că numai spre tine mi-am pus nădejdea.

Alt Canon,

Irmos: Din pântece pe Iona...

Chip patimii lui Hristos te-ai arătat Isaace preafericite, ridicat fiind să te jertfești prin bunăvoirea Părintelui tău. Pentru aceasta fericit ești, și prieten lui Dumnezeu prea de aproape te-ai arătat cu adevărat, locuind împreună cu toți drepții.

Arătatu-s-a Iacov prea credincios Dumnezeului tuturor; pentru aceasta s-a luptat cu Îngerul, și s-a numit minte văzătoare de Dumnezeu; și dormind, a văzut dumnezeiasca scară, pe care se întărea Dumnezeu, Cel ce S-a îmbrăcat cu trup, pentru bunătate.

Slavă...

Iubind Iosif supunerea către tatăl său, în groapă aruncându-se, s-a vândut spre închipuirea lui Hristos, Celui ce S-a junghiat și în groapă S-a pus; și dătător de grâu Egiptului s-a făcut, înțelept fiind și drept, și adevărat împărat peste patimi.

Și acum..., a Născătoarei:

Prunc tânăr pe pământ S-a cunoscut, Cel ce este pururea împreună cu Tatăl și cu Duhul; și S-a înfășat cu adevărat, Cel ce înfășoară pământul cu negură, și în ieslea dobitoacelor S-a pus. Acestuia acum mai-nainte bucurându-ne să-i prăznuim nașterea cea mai presus de fire.

CONDAC, glas 6.

Chipul cel scris de mână necinstindu-l, ci cu Ființa cea nescrisă întrarmându-vă, de trei ori fericiților, în lupta focului v-ați preaslăvit, și în mijlocul văpăii celei nesuferite stând, pe Dumnezeu ați chemat: Grăbește o Îndurate, și aleargă ca un Milostiv spre ajutorul nostru, că poți câte voiești.

ICOS

Tinde-ți mâna Ta de la care oarecând au luat ispită egiptenii ce se oșteau, și evreii cei biruiți. Nu ne lăsa pe noi, nu îngădui să ne înghită moartea care însetează de noi, și satana care ne urăște, ci Te apropie de noi și Te milostivește spre sufletele noastre, precum Te-ai milostivit oarecând spre Tinerii cei din Babilon, care neîncetat Te-au mărit pe Tine, și s-au aruncat pentru Tine în cuptor, și dintr-însul au strigat către Tine: Grăbește o Îndurate, și aleargă ca un Milostiv spre ajutorul nostru, că poți câte voiești.

SINAXAR

Întru această Duminica prăznuim pomenirea tuturor Sfinților Strămoși.

Stih: Cei dedemult Strămoși, primiți mare bucurie,

Văzând, că se apropie Hristos Mesia către noi să vie,

Bucută-le Avraame că te-ai arătat.

Strămoș lui Mesia cel adevărat

De ale fericitului Avraam câte scrie dumnezeiescul Moise la cartea Facerii le știu și înțelepții, și cei neînvățați, de vreme ce întru auzul tuturor Ie citim în zilele marelui post. De acesta se știa, că a fost din pământul haldeilor, și de limbă păgână. Că neam mai-nainte de jidovi sunt haldeii; și cum că a avut tată slujitor idolilor. Și fiind dintr-un neam ca acesta, nu avea nici o piedică a cunoaște pe Dumnezeu. Și încă, de trebuie să zicem și ceva preamărit, de aici mai ales s-a povățuit și s-a pornit spre cunoștința adevăratului Dumnezeu; că cugetând în gândul său, că nici una din zidiri nu era Dumnezeu; și văzând bună rânduiala lucrurilor, din cele ce se vedea în zidiri, a cunoscut pe Dumnezeu cel ce nu se vedea, și s-a închinat lui ca Stăpânitorului a toate și pricinuitorul celei văzute bunei alcătuiri, și rânduiala celor ce sunt. Carele luând semn de la Dumnezeu, și poruncindu-i-se să-și lase casa a făcut așa; neîndoindu-se nicidecum în credință, și-a luat dar la bătrânețe pe Isaac, și a fi Părinte multor neamuri; de vreme ce dintr-însul s-a născut Iacov, și din Iacov Iuda, din care și Hristos și a dobândit și alți strănepoți. Acestuia ca celui ce a fost strămoșul lui Hristos, socotind purtătorii de Dumnezeu părinții noștri și dăscălii cei vrednici de pomenire, au lăsat sa-i facem pomenire aproape de cea după trup Naștere a Domnului nostru Iisus Hristos; așezând și orânduind aceasta, nu așa fiecum, ci de Dumnezeiescul Duh fiind insuflați. Că deoarece prea bunul și Iubitorul de oameni Mântuitorul nostru, din iubirea de oameni pornindu-se, a învrednicit să-l aibă pe acesta începător de rudenie, și pe cei dintr-însul ales-a cu dreptate să-i facă zi de prăznuire și de veselie, ca unui începător de rudenie și strămoș, cu puțin mai-nainte de cea trupească Arătarea lui la noi.

Cu ale lor sfinte rugăciuni. Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin,

Cântarea a 7-a,

Irmos: Tinerii cei cinstitori...

Glas de Dumnezeu cinstitor din mijlocul focului s-a cântat atot Stăpânitorului; că Azaria pornind dumnezeiesc danț, cântare a cântat, zicând: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri.

Alăuta tinerilor, Dumnezeu a numit pe Dumnezeul tuturor și Atotțiitorul, Cel ce s-a văzut de dânșii arătat în cuptor, și cântare au cântat zicând: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Pe cei trei ce au fost băgați în cuptor știindu-i împăratul, dacă a văzut chipul celui al patrulea, pe Acela l-a arătat a fi Fiul lui Dumnezeu cel mai-nainte de veci, zicând: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

A Născătoarei:

Având mintea ta luminată cu dumnezeiască rază, Daniile de Dumnezeu fericite, nașterea Fecioarei închipuită cu chipuri de taină, arătat mai-nainte văzându-o, ai strigat: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii în buna-credință...

Să se laude Anania, Azaria, Misail, împreună cu Daniil, cei ce au stins cuptorul cel cu foc, și au înfrânat năvălirile leilor, și lui Hristos cu glas au cântat: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

După lege pătimind întru ispite, întru necurmate necazuri Iov, omul lui Dumnezeu prea adevărat s-a numit, blând, fără de răutate, drept, desăvârșit, fără prihană, strigând: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Slavă...

Cu credință să cinstim pe Moise, și pe Aaron, și pe Or lăudând pe Isus și pe Levi cel preasfințit, pe Ghedeon și pe Samson, și să strigăm: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Iată precum mai-nainte a zis Proorocul în pântece a zămislit pe Dumnezeu, ceea ce n-a știut de nuntă. Și merge să-L nască adevărat în peștera Vitleemului, Căruia toți cântăm: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Bun neamul lui Avraam nevoindu-vă a-l păzi, temeiul cel prea osebit al credinței lui și al nădejdii l-ați câștigat Cuvioșilor, și răbdarea și suferirea ispitelor, strigând neîncetat: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Ca niște luminători strălucind, și pământul Cer făcându-l, și cu lumina bunei credințe luminându-l Tinerii, împreunând dănțuirea a toată lumea, au cântat Ție, Făcătorului de bine și Stăpânului a toate: Tineri binecuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați pe Hristos întru toți veci.

Vitejește stingând cuptorul cel ars, și fălcile leilor legându-le nepoții lui David, acum bucurându-se cântă Ție, Stăpânului, Celui ce i-ai scăpat din ispite: Tineri binecuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

A Născătoarei:

Cu taină învață Preacurată, Daniil cel preaînțelept, și mai-nainte a însemnat cei trei Tineri de Dumnezeu înțelepțiți, nașterea ta prin închipuiri, văzând pe Cel ce a ieșit negrăit din pântecele tău. Pe Care Tinerii bine-L cuvintează, preoții Îl laudă, noroadele Îl preaînalță întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos: De minunea cea peste fire...

Astăzi dumnezeiasca pomenire săvârșind a dumnezeieștilor părinți celor din veac, a lui Adam, a lui Abel, a lui Set, a lui Noe și a lui Enos, a lui Enoh, a lui Avraam, a lui Melchisedec și a lui Iov, a lui Isaac, împreună cu credinciosul Iacov, strigând: Bine să cuvinteze făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Ceata cea de Dumnezeu împodobită, a dumnezeieștilor părinți să o lăudăm; pe Varac, pe Natan și pe Eleazar, pe Iosie și pe David, pe Ieftae, pe Samuil cel ce a văzut cu cuviință cele ce erau să fie înainte, și a strigat: Toată făptura bine să cuvinteze pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Laudă cu cântare să aducem Proorocilor lui Dumnezeu, lăudând pe Osie, pe Mihea, pe Sofonie și pe Avvacum, pe Zaharia, pe Iona și pe Agheu, pe Ammos, cu Avdie, pe Maleahi și pe Naum, pe Isaia, pe Ieremia și pe Iezechiil, împreună și pe Daniil, pe Ilie și pe Elisei.

Bine cuvântăm pe Tatăl...

Cu graiuri întreite să lăudăm credincioșii pe Preasfânta Treime, pe Tatăl cel fără început, și pe Fiul, și pe Duhul Sfânt cel Drept, Treimea cea de o Ființă; pe Care toată suflarea o slăvește, strigând: Toată făptura pe Domnul să-L binecuvinteze, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai Hristoase întrupat din sângele Fecioarei cu cuvânt negrăit, și ca un Prunc desăvârșit, în peșteră născut, pentru înmulțirea milostivirii Iisuse; și steaua de departe Te-a vestit Magilor celor ce au strigat: Lăudați cu credință, și preaînălțați pe Hristos în veci.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Cu adevărat Născătoare...

Ajuns-ați la sfârșitul cel dorit, și stați înaintea Celui ce este marginea doririlor, în cămările cerești, tineri preafericiți.

Bucurându-vă ați luat snopii bunei arăturii voastre celei cu lacrimi, rodind spicul nestricăciunii.

Răsăritu-v-a vouă acum strălucire după vrednicie și veselia inimii a înflorit, că v-ați sălășluit acolo de unde a fugit întristarea.

A Născătoarei.

Pășunea morții o ai oprit Fecioară, născând pe Dătătorul de viață și Domnul, Cel ce face vii pe cei ce te măresc pe tine cu credință.

Alt Canon,

Irmos: Taină străină...

Cu tăria Ta puteri au făcut dedemult fiicele Tale, Doamne, Anna și Iudita, Devora, Olda și Iail, Estira, Sarra, Mariam a lui Moise și Rahela, Rebeca și Rut, cele mult înțelepte.

Pe Sfinții Tineri, ca pe cei ce au stins focul cuptorului, cu sfințenie să-i cinstim, împreună cu Daniil Proorocul, și cu toți drepții arătat, care mai-nainte de lege bine au strălucit, și în lege Stăpânului au slujit.

Preaînțelepții dumnezeiești Prooroci fiind nepoți lui Avraam, pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce S-a născut din Avraam și din Iuda, cu căldură mai-nainte L-au vestit întru Duhul. Pentru rugăciunile lor, Iisuse, mântuiește-ne pe toți.

Slavă...

Sfințitu-s-a toată făptura cu pomenirea voastră, și prăznuind strigă cu cucernicie, zicând: Aduce-ți rugăciune Domnului pururea fericiților, ca să dobândească veșnicele bunătăți cei ce vă laudă pe voi.

Și acum..., a Născătoarei.

Cel ce S-a îmbrăcat întru mine, din Fecioară a ieșit și în peșteră S-a născut, Cuvântul Tatălui neamestecat; dănțuiește făptura cu glasuri de mulțumire, mărind preasfântă pogorârea Lui, cea pentru milostivire.

LUMINÂNDA învierii, și ale Strămoșilor.

Podobie: Femei auziți...

Săltând iubitorilor de părinți, și adunându-ne după datorie, să lăudăm astăzi pomenirea Părinților, a lui Avraam, a lui Isaac, și a lui Iacov; din care Hristos Domnul, după trup S-a arătat, pentru multă milostivire.

Slavă..., asemenea:

Pe Adam să-l lăudăm, pe Abel, pe Set și pe Enos, pe Enoh și pe Noe, pe Avraam, pe Isaac, și pe Iacov, pe Moise, pe Iov și pe Aaron, pe Eleazar, pe Isus, pe Varac, pe Samson și pe Ieftae, pe David și pe Solomon.

Și acum..., a Născătoarei:

Soarele cel mare și Făcătorul, a ieși din Fecioara cea neispitită de nuntă, se sârguiește spre Vitleem, ca să lumineze pe cei din Adam. Pentru aceasta vestește minunea, pomenirea Strămoșilor cea prealuminată.

LA LAUDE

Stihirile Învierii din Octoih 4, și ale Sfinților Strămoși 4. Glasul al 2-lea.

Pobobie: Casa Eufratului...

Toți acum pomenirea cinstiților Strămoși să o săvârșim, lăudând viața lor, prin care s-au slăvit. De două ori.

Apoi, Stih: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri, și lăudat și preaslăvit este numele Tău în veci.

Stins-au puterea focului Tinerii, dănțuind în mijlocul cuptorului, și lăudând pe Dumnezeu cel Atotputernic.

Stih: Că Drept ești întru toate cele ce ai făcut nouă.

În groapă fiind împreună cu fiarele petrecând, Daniil Proorocul, neîmpărtășit răutății acelora s-a arătat.

Slavă..., glasul al 7-lea, a lui Ghermano.

Veniți toți cu credință să prăznuim, pomenirea cea de peste ani a Părinților, celor mai-nainte de lege, a lui Avraam și acelor împreună cu dânsul, seminția Iudei după vrednicie să o cinstim. Să lăudăm pe tineri cei din Babilon care au stins văpaia în cuptor, ca pe cei ce sunt chipul Treimii; împreună să mărim și pe Daniil, și ținând tare proorociile Proorocilor, să strigăm cu Isaia cu mare glas: Iată Fecioara în pântece va lua, și va naște Fiu pe Emmanuil, Care este, cu noi Dumnezeu.

Și acum...

Prea binecuvântată ești Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; că prin Cel ce S-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a liberat, moartea s-a omorât, și noi am înviat. Pentru aceasta cântând, strigăm: Binecuvântat ești Hristoase Dumnezeule, Cel ce bine ai voit așa, slavă Ție.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile și Otpustul.

Slavă..., Și acum..., Stihirile Evangheliei. Ceas întâi, și sfârșitul deplin.

LA LITURGHIE

Fericirile glasului pe 6, și din Canonul Strămoșilor, Cântarea a 3-a, pe 4. După Ieșire, Troparul învierii, și al strămoșilor. Slavă... Și acum... Condacul Strămoșilor. Prochimen: Binecuvântat ești Doamne Dumnezeul părinților noștri... Apostolul Strămoșilor: Fraților, când se va arăta Hristos viața noastră... Evanghelia de la Luca: Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare... Iar a Duminicii rândului se lasă. CHINONICUL: Lăudați pe Domnul din ceruri... Altul: Bucurați-vă drepților întru Domnul...