SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIA CEA MICĂ

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 4, glasul al 8-lea:

Podobie: O, preaslăvită minune...

Părinte Spiridoane fericite, noianul minunilor fiind, și izvor nedeșertat, pe Constantie împăratul cel cuprins de boală și de moarte amenințat, din acestea l-ai mântuit; și cu învățăturile l-ai plecat, a păzi pururea, ca pe toți preoții să-i cinstească, ca cei ce totdeauna slujesc lui Dumnezeu. De două ori.

Părinte Spiridoane minunate, cu faptele cele bune, înalt și văzut în împrejurări făcându-te, Arhiereu ai fost fără răutate Cuvioase, bine păscând turma lui Hristos; și pe tot lupul departe l-ai gonit, și către staulul cel ceresc ai îndreptat pe credincioși, povățuitor acestora fiind, ca un prea-bun păstor.

Părinte Spiridoane întrutot bogate, lui Dumnezeu celui în Treime închinându-te, și cinstindu-L, ai surpat despărțirea cea fără de Dumnezeu a lui Arie; și pe Cel ce a strălucit din Tatăl fără de ani, și a zidit toată lumea din ce n-a fost, întocmai cu Tatăl, L-ai arătat, și puterea Lui cea de un Ipostas.

Slavă..., glasul 1.

Preacuvioase Părinte Spiridoane, preaînțelepte, pe cea moartă ca pe o vie o ai întrebat pentru dragostea lui Dumnezeu; și șarpe ai prefăcut în aur celui cuprins de sărăcie; curgerea râului ai oprit, milostivindu-te spre norod, și împăratului i-ai stătut înainte, doctor rânduit de Dumnezeu; morți ai sculat ca un ucenic al Lui, și credința o ai deslușit în mijlocul a multor părinți. Deci toate putându-le întru Hristos, Cel ce te-a întărit pe tine, pe Acela roagă-L și acum să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., glas același, a înainte-prăznuirii.

Să prăznuim mai-nainte popoarelor nașterea lui Hristos, și ridicându-ne gândul, la Vitleem să ne suim cu mintea, și să vedem taina cea mare din peșteră; că s-a deschis Edenul, venind Dumnezeu din Preacurata Fecioară, El însuși desăvârșit fiind cu Dumnezeirea și cu omenirea. Drept aceea să strigăm: Sfinte Dumnezeule, Părinte, Cel fără de început; Sfinte tare, Fiule, Cel ce Te-ai întrupat; Sfinte fără de moarte, Mângâietorule Duhule; Treime Sfântă slavă Ție!

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Bucură-te Părintele nostru Spiridoane, purtătorule de Dumnezeu, lauda Ierarhilor, și lumii către Dumnezeu fierbinte și bun mijlocitor.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Cu laude săvârșind, și după vrednicie cinstind, de lumină purtătoare pomenirea ta, neîncetat lăudăm pe Hristos, Cel ce te-a mărit pe tine.

Stih: Preoții Tăi Doamne se vor îmbrăca întru dreptate.

Tu Părinte în mijlocul Sinodului, dovedind cinstita putere a dumnezeieștii începătorii, pe filozoful cel mincinos l-ai rușinat.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Cunoscut-ai cu petrecerea ta pe Dumnezeu cel ce vede cele ascunse, și sufletul tău făcându-l locaș primitor Treimii, pe aceasta cu curăție o ai primit Părinte Cuvioase; și acum strălucești îmbrăcându-te cu dumnezeiasca lumină. Drept aceea având cinstitul și de Dumnezeu purtătorul trupul tău, ca pe un odor preacinstit și ca un izvor a toate minunile cu adevărat, cu credință apropiindu-ne te mărim Ierarhe, luând sănătate trupului și sufletului; căci ca un următor al Stăpânului, dai credincioșilor cele de folos.

Și acum..., glas același, a înainte-prăznuirii

Vitleeme gătește-te, împodobește-te iesle, peșteră primește; adevărul a venit, umbra a trecut, și Dumnezeu oamenilor din Fecioară S-a arătat, Cel ce a luat chip precum suntem noi, și a îndumnezeit luarea. Pentru aceasta Adam se înnoiește, împreună cu Eva strigând: Pe pământ bunăvoință s-a arătat, să mântuiască sufletele noastre.

Tropar, glas 1:

Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător, și de minuni făcător, de Dumnezeu purtătorule Spiridoane Părintele nostru. Pentru aceasta cu cea moartă în groapă tu ai vorbit, și șarpe în aur ai prefăcut; și când ai cântat tu sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, Preasfințite. Slavă Celui ce te-a proslăvit pe tine, slavă Celui ce te-a încununat, slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Gavriil zicând ție Fecioară, bucură-te; împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor, întru tine sicriul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău. Slavă Celui ce S-a sălășluit întru tine, slavă Celui ce a ieșit din tine, slavă Celui ce ne-a mântuit pe noi prin nașterea ta.

LA VECERNIA CEA MARE

După obișnuitul Psalm, cântăm: Fericit bărbatul... Starea întâia.

La Doamne strigat-am..., stihirile pe 8, glasul al 5-lea.

Podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te îndreptătorul Arhiereilor, reazemul Bisericii cel neclintit, lauda Ortodocșilor, izvorul minunilor, curgerea dragostei cea nedeșertată; luminătorul cel mult luminos, organul Duhului, minte dumnezeiască, blândă și curată, cea împodobită cu adevărul, și cu dreptatea Cerescule omule, pământescule îngere, al viei lucrătorule, al lui Hristos prietene de aproape. Pe Acela roagă-L să dea sufletelor noastre mare milă. De două ori.

Blând și moștenitor pământului celor blânzi, tu cu adevărat te-ai arătat Spiridoane, lauda părinților; care cu vinele înțeleptelor și dreptelor tale cuvinte, prin dumnezeiescul Dar, pe Arie vrăjmașul cel cu totul viclean și prea fără de minte l-ai sugrumat; și învățătura cea dumnezeiască și mântuitoare o ai înălțat întru Duhul, și pe toți dreptmăritorii i-ai luminat prea arătat, să slăvească pe unul Cuvântul cu adevărat, cel de o Ființă cu Tatăl, Cel fără de început; Care dă lumii mare milă.

Patimile trupului omorându-ți, morți ai înviat cu Darul lui Dumnezeu, și șarpe în aur ai prefăcut; curgerile râului, cu rugăciunea ta Părinte le-ai oprit, și împăratului fiind în primejdie, noaptea arătându-te l-ai vindecat, cu apropierea prin vedenie, Domnul minunat mărindu-te pe tine. Pentru aceasta cu mare glas lăudăm pomenirea ta, și ne închinăm preasfințitelor tale moaște; din care izvorăsc dumnezeiești râuri de tămăduiri, și mare milă.

Alte Stihiri, glasul 1.

Podobie: O preaslăvită minune...

O preaslăvită minune! Îngerii cântă dimpreună cu luceafărul cel luminos, și cea moartă ca o vie îi răspunde. Cel ce repejunile râului înapoi întorcându-le, le-a oprit cu cuvântul, și amuțirea diaconului, marele acesta odinioară o a tămăduit. Arșița soarelui ca și cuptorul tinerilor în rouă s-a prefăcut; și Trifilie se mântuiește. De două ori.

Veniți toată adunarea credincioșilor, cu vrednicie adunându-ne luminat, să lăudăm pe Spiridon cel înțelept, cel blând și simplu, întreg și fără răutate; pe cel înainte între Ierarhi mare stătător; apărătorul Soborului din Niceea, cel ce cu strunele dreptelor dogme a surpat pe Arie cel fără de Dumnezeu, și a luminat toată lumea cu învățăturile sale.

Bucură-te cetatea Kerchirei cea luminată și binevestită, adunarea cea slăvită, care ai moaștele celui de trei ori fericit, ale lui Spiridon celui înțelept; din care izvorăsc vindecări credincioșilor, celor de departe și celor de aproape, grabnic fiind spre ajutorință; păzindu-te și pe tine cetatea Kerchirei, de tot necazul și de foamete, de moarte, de primejdii și de supărări.

Slavă..., glasul 1, Facere a lui Emmanuil Hrisaf Duca.

Cu amenințarea dumnezeieștii începătorii, strângându-se din toate părțile adunările oamenilor, din ale lor case, și cuprinzând întrutot preacinstita racla moaștelor tale, o sărută cu vrednicie. Iar preaînaltele vrednicii ale celor de pe pământ, dimpreună cu stăpânitorul împărat venind, laudă sălașul cel de Dumnezeu purtător și vrednic de cântare; ținându-se de rugăciune, mai presus laudă îi fac, și văzut cântă ție versul cântărilor: Iată se pune înainte acum minunatul Spiridon; să înălțăm dar cântare, și după putință să lăudăm pe lauda cea mare a Arhiereilor. Că prin mijlocirea acestuia tot neamul împărăteștii cetăți capătă mântuire; spre care toate limbile a privi nu pot, nici laudă vrednică să-i dea. Că mulțimea minunilor acestuia covârșește toată mintea. Pentru aceea întrutot înțelepte Ierarhe, pururea și dimpreună cu Maica lui Iisus și după moarte roagă-te neîncetat, ca să păzească și să mântuiască poporul tău cel nou, de toată năvălirea cea împotrivă. Că ajutorul tău am câștigat, și în veci luminat te fericim.

Și acum..., Dogmatica:

Pe ceea ce este slava a toată lumea, care din oameni a răsărit, și pe Stăpânul a născut, ușa cea cerească pe Maria Fecioara să o lăudăm; cântarea celor fără de trupuri, și podoaba credincioșilor; că aceasta s-a arătat Cer, și Biserică Dumnezeirii. Aceasta peretele cel din mijloc al vrajbei l-a stricat, pace a adus, și împărăția o a deschis. Deci pe aceasta avându-o tărie credinței, apărător avem pe Domnul, ce S-a născut dintr-însa. Îndrăznească dar, îndrăznească poporul lui Dumnezeu; că acesta va birui pe vrăjmași, ca un Atotputernic.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei, și citirile

De la Pilde citire:

Cap. 10, Vers 8.

Pomenirea dreptului cu laude, și binecuvântarea Domnului peste capul lui. Fericit este omul care a aflat înțelepciunea, și muritorul care știe priceperea. Că mai bună este neguțătoria acesteia, decât a aurului și a argintului visteria. Și mai scumpă este decât pietrele cele de mult preț; și tot ce este scump nu este vrednic ei, Pentru că lungimea zilelor, și anii vieții sunt în dreapta ei, și în stânga ei bogăție și slavă. Că din gura ei iese dreptate, legea și mila pe limbă le poartă. Deci ascultați-mă pe mine, o fiilor! Că lucruri de cinste voi să zic; și fericit este omul, care căile mele va păzi. Că ieșirile mele sunt ieșiri de viață, și se gătește vrerea de la Domnul. Pentru aceasta vă rog pe voi și pun înainte glasul meu fiilor omenești. Că eu înțelepciunea am tocmit, sfatul și știința și gândul eu l-am chemat. Al meu este sfatul și întărirea, a mea este priceperea și a mea este tăria. Eu pe cei ce mă iubesc pe mine, îi iubesc: și cei ce mă caută vor afla Dar. Înțelege-ți dar cei fără de răutate chibzuială, și cei neînvățați lipiți-vă inima. Ascultați-mă pe mine iarăși: Că lucruri de cinste voi să zic. Și voi scoate din buzele mele cele drepte, că adevărului se va învăța grumazul meu. Și urâte sunt înaintea mea buzele mincinoase. Cu dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimica nu este într-însele strâmb, nici răzvrătit. Toate sunt drepte celor ce înțeleg, și netede celor ce află cunoștința. Că vă învăț pe voi adevărul, ca să fie în Domnul nădejdea voastră, și să vă umpleți de Duh.

De la Pilde citire:

Cap. 10, Vers 32.

Gura dreptului izvorăște înțelepciune, iar limba nedreptului va pieri. Buzele oamenilor drepți se învață daruri, iar gura celor necurați se răzvrătește. Cumpenele viclene urăciune sunt înaintea Domnului, iar cumpăna dreaptă primită este Lui. Oriunde intră strâmbătatea, acolo și ocara, iar gura înțelepților se învață înțelepciune. Săvârșirea drepților va îndrepta pe dânșii, și împiedicarea neprimitorilor va prăda pe ei. Nu vor folosi averile în ziua mâniei; iar dreptatea va mântui de la moarte. Murind dreptul a lăsat grija, iar pierirea necuraților este grabnică și de râs. Dreptatea celui fără prihană îndreptează căile, iar cel fărădelege întru necredință cade. Dreptatea oamenilor drepți va mântui pe ei; și întru păgânătatea sa se prind cei fărădelege. Sfârșindu-se omul drept nu-i va pieri nădejdea; iar lauda necuraților va pieri. Dreptul din cursă va scăpa, și în locul lui se va da cel necredincios. În gura celor fărădelege lațul cetățenilor, iar chibzuirea drepților cu bună sporire. Întru bunătățile drepților se va îndrepta cetatea, și întru pierirea necuraților bucurie. Întru binecuvântarea drepților se va înălța cetatea, iar cu gura necredincioșilor se va săpa. Batjocorește pe cetățeni cel lipsit de minte, iar omul înțelept liniște aduce.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 4, Vers 7.

Dreptul de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețile sunt cinstite, nu cele de mulți ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Și căruntețile sunt înțelepciunea oamenilor, și vârsta bătrâneților viață nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se l-a iubit, și viețuind între păcătoși, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau înșelăciunea să înșele sufletul lui. Că râvna răutății întunecă cele bune, și neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârșindu-se peste puțin, a plinit ani îndelungați. Că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea S-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutății. Și popoarele văzând și necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta; că Dar și milă este întru Cuvioșii Lui și cercetare întru aleșii Lui.

LA LITIE

Stihira hramului, și ale Ierarhului, glas 1:

Duhovnicească prăznuire este astăzi fraților, să salte firea, să dănțuiască omenirea, că ne-a chemat pe noi minunatul Spiridon, odorul cel dumnezeiesc al Arhiereilor, izvorul minunilor cel pururea crescător, locașul Sfântului Duh, marea tămăduirilor cea minunată și nedeșertată, tumul Bisericii cel tare și neclintit, întărirea Cuvioșilor cea adevărată, și luceafărul lumii cel mult luminos. Cu rugăciunile acestuia Hristoase Dumnezeule, mântuiește sufletele noastre.

O înfricoșată minune! Că pe moartă întrebându-o, cu glas viu a răspuns ție, și pornirea râului înapoi s-a întors, prin cuvântul tău cel poruncitor; boala împăratului se gonește cu rugăciunea ta, șarpele în chip de aur s-a schimbat, morții s-au sculat. Că lucrează întru tine Ierarhul tuturor, Hristos Dumnezeul nostru, Spiridoane Ierarhe înțeleptule; cel ce dogma Treimii cu slavă o ai propovăduit.

Cine nu se va mira de noianul cel nedeșertat al minunilor tale Ierarhe Spiridoane, că ploaie din Cer ai pogorât cu rugăciunea ta, și brazdele cele însetate le-ai adăpat, și foametea o ai înlăturat; o minune! pe moartă o ai înviat cu graiul tău cel de viață făcător și pe șarpe în aur l-ai prefăcut; nenumărate sunt minunile tale cu adevărat; că așa știe Dumnezeu să mărească pe cei ce-L slăvesc pe El. Iar noi înconjurând cinstitele tale moaște, și sărutându-le cu nevrednice buze, luăm sănătate sufletelor și trupurilor, slăvind pe Domnul, Cel ce te-a mărit pe tine; pe Care cu îndrăzneală Îl rogi pentru sufletele noastre.

Preacuvioase Părinte Ierarhe pururea pomenite, de învățătura Apostolească umplându-te, și locaș Dumnezeiescului Duh, prin viața cea cu fapte bune arătându-te, pe lupii Bisericii prin dogme i-ai gonit, și dreptmăritoarea credință de față susținându-o, te-ai recunoscut stâlp și apărător credinței. De acea o podoaba părinților, și cu bune învățături împreună vorbitorule! Roagă-te Mântuitorului să se mântuiască sufletele noastre.

Sărbătoare luminată, praznic cu totul sfințit, veniți credincioșii să luăm parte; că ne cheamă pe noi Spiridon, ospătător duhovnicesc fiind; a lui este masa dumnezeiască, minunile dulci și faptele nemuritoare; să urmăm blândeții lui, nerăutății, bunătății, iubirii de oameni, și întrutot înțelepciunii, cu care el între Arhierei ca o lumină a strălucit.

Ca un lesne iertător și blând te-ai arătat în lume, și lui Hristos fiind iubit, Dar de minuni din-destul dăruiești, întru cinstită și luminată adormirea ta Părinte, lauda Arhiereilor, Spiridoane preasfințite; pierzând cetele dracilor și bolile gonind totdeauna, întrutot cinstite făcătorule de minuni; luceafărul cel prealuminat al credincioșilor, întărirea Bisericii, locașul luminii, și mângâierea sufletelor noastre.

Cu dumnezeiască lumină luminându-ți inima, și mintea strălucindu-ți, tuturor celor de pe pământ ca un înger te-ai arătat Spiridoane; blând și întreg, cu totul strălucit de Darul lui Hristos; de unde nevăzut dăruiești trupurilor sfințită hrană, și mântuire sufletelor noastre.

Întru mare și cerească înălțime a bunelor fapte suindu-te purtătorule de Dumnezeu, toată lumea o luminezi cu fulgerele minunilor, strălucind cu daruri a nenumărate bunătăți, preasfințite Spiridoane. Pentru aceasta toți adunându-ne cu credință și cu dragoste, și sărutând întrutot cinstit locașul tău, strigăm ție acestea: Bucură-te stâlpul cel ceresc, mângâierea scârbiților! Bucură-te coloana faptelor bune! Bucură-te turnul cel neclintit al dogmelor credinței, întru tine s-a arătat tot Darul Duhului Ierarhe folositor al credincioșilor, și al celor în neputințe gata tămăduitor! Bucură-te îndreptătorul Ierarhiei celei cerești.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Cuvioase Părinte, tu întru fapte bune strălucind, ai bine-plăcut lui Hristos; că asupra patimilor mai întâi îmbărbătându-te, sufletul și trupul ți-ai sfințit; iar apoi Biserica fiind tulburată de Arie împotrivitorul lui Hristos, în Sobor l-ai înfruntat, și eresurile aceluia și pe filozoful cel de o minte cu dânsul bârfitor, vitejește l-ai surpat, și puterea cea în trei străluciri a dumnezeieștii stăpâniri arătându-o, alt soare te-ai arătat în mijlocul sfințitei adunării aceleia. Pentru aceea adunându-ne, preasfinte Spiridoane înțelepte, cu dorire înconjurăm dumnezeiască racla ta; și trupul tău cel dumnezeiesc și sfânt, cu bucurie sărutându-l, luăm sănătate sufletelor și trupurilor, slăvind pe Domnul, Cel ce te-a mărit pe tine; pe Care cu îndrăzneală Îl rogi pentru sufletele noastre.

Și acum..., a înainte-prăznuirii, glas același.

Peșteră bine te împodobește, că Mielușeaua vine, Prunc în pântece purtând pe Hristos; și iesle primește, pe Cela ce cu cuvântul de fapta cea necuvântătoare, ne-a dezlegat pe noi pământenii; păstori fluierând, mărturisiți minunea cea înfricoșată, și magii de la Persia, aur și tămâie, și smirnă, Împăratului aduceți; că S-a arătat Domnul din Fecioară Maică. Căruia și plecându-se, ca o slujnică Maica i S-a închinat, și a zis către Cel ce era în brațele ei: Cum Te-ai semănat întru mine? Sau cum ai răsărit? Izbăvitorul meu și Dumnezeule.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul 1.

Podobie: Pe tine norul cel luminos...

Avem prăznuire luminată, ospăț sfințit; veniți credincioșilor să luăm parte, că Spiridon ne cheamă, ospătător fiind duhovnicesc; a căruia masa este dumnezeiască, minunile dulci, faptele nemuritoare. Ale acestuia să urmăm blândeților, nerăutății, nevicleșugului, iubirii de oameni și înțelepciunii celei peste toate; prin care a strălucit între Arhierei ca o lumină.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

De preamari bunătăți și minuni făcător te-ai arătat Spiridoane înțelepte; cu acelea adică strălucindu-ți viața mai presus decât lumina soarelui, iar cu acestea luminând lumea cea mare din jurul pământului, mai presus decât strălucirile Cerului; cu amândouă preafrumos arătându-te Cuvioase, celor ce aleargă cu credință la folosirile tale.

Stih: Preoții Tăi Doamne se vor îmbrăca întru dreptate, și Cuvioșii Tăi se vor bucura.

O minune înfricoșată! moarta întrebându-se, răspuns viu ți-a dat; și curgerile râului ai oprit prin cuvântul tău cel poruncitor; boala împăratului ai alungat cu rugăciunea ta; șarpele în chip de aur s-a prefăcut, morții s-au sculat. Că a lucrat întru tine Hristos, Spiridoane sfințitorule, cela ce dogma Treimii o ai propovăduit luminat.

Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Ghermano.

Dumnezeiesc odor al Arhiereilor, arătatu-te-ai întru bunele fapte, Cuvioase Părinte Spiridoane preaînțelepte. Pentru aceea mai-mare Bisericii făcându-te, pe începătorii eresurilor afară i-ai gonit, și hula lui Arie sobornicește la pământ o ai surpat; și acum dar făcând minuni cu lucrul și cu cuvântul, roagă pe Mântuitorul, să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a înainte-prăznuirii, glas același.

Iată s-a apropiat vremea mântuirii noastre. Peșteră gătește-te, Fecioara se apropie să nască; Vitleeme pământul Iudei saltă și te bucură, că dintru tine a răsărit Domnul nostru. Auziți munți și dealuri, și cele dimprejurul Iudeei, că vine Hristos să mântuiască pe omul pe care l-a zidit, ca un Iubitor de oameni.

La binecuvântarea pâinilor.

Tropar, glasul 1:

Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător, și de minuni făcător, de Dumnezeu purtătorule Spiridoane, Părintele nostru. Pentru aceasta cu cea moartă în groapă tu ai vorbit, și șarpe în aur ai prefăcut; și când ai cântat tu sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, Preasfințite. Slavă Celui ce te-a proslăvit pe tine, slavă Celui ce te-a încununat, slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. De două ori.

Și Născătoare de Dumnezeu Fecioară... odată. Și citirea cuvântului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul de două ori. Slavă... Și acum..., a Născătoarei.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 3-lea

Podobie: De frumusețea fecioriei...

Șarpe ai prefăcut în aur, Sfinte, și cu vinele cuvintelor tale, ai sugrumat pe rău credinciosul și vicleanul Arie, de Dumnezeu cugetătorule. Iar împăratului te-ai făcut doctor preamărite, morți ai înviat, și draci ai gonit. Pentru aceasta adunându-ne, lăudăm Ierarhe pomenirea ta cea preacinstită. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a înainte-prăznuirii.

De bucurie s-au umplut toate marginile, că Născătoarea de Dumnezeu se grăbește să nască, pe Împăratul a toate! O minune netâlcuită! Începe Cel fără de început, și Se întrupează Cel fără de trup. Peștera înlăuntru primește pe Cel ce ține toate. Veselește-te Vitleeme, și făptură saltă, văzând ziua înainte-prăznuirii.

După a doua Catismă. Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină.

Cu cuvintele ai împodobit Biserica lui Hristos, cu faptele ai cinstit pe cea după chipul lui Dumnezeu, fericite Spiridoane. Strălucit-ai în lume, cu întreaga ta înțelepciune, răspândind tuturor darurile vindecărilor. Pentru aceasta prăznuim cu credință pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a înainte-prăznuirii:

Fecioare mai-nainte începeți la bucuria Fecioarei, maici lăudați înainte mergerea Maicii lui Hristos Dumnezeului nostru; magii împreună cu îngerii, păstorii împreună cu noi; căci vine să nască în cetatea Vitleem. Cu ale ei rugăciuni izbăvește-ne pe noi Dumnezeule.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea șt Cuvântul...

Împăraților și tainicilor, cu dumnezeiască cuviință în preacinstitul Sobor înțelepțește arătat le-ai lămurit, a cinsti un Dumnezeu în trei Ipostasuri; de un Scaun împreună-șezător, și întru o Fire arătat ai dogmatisit. Pentru aceasta mai presus de cuvânt, după insuflare dumnezeiască ai surpat pe bârfitorul cu puterea Duhului, Ierarhe de Dumnezeu cinstite; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Ceata proorocilor prin umbra Scripturii mai-nainte dedemult te-a vestit, Născătoare de Dumnezeu, palat însuflețit și căruță în chipul focului, sicriu și năstrapă cu aur închipuită, Fecioară, făclie luminoasă și munte umbrit, ușă închisă și carte, clește și pat aurit, cămară și nor cu totul luminat Iar noi Stăpână totdeauna, cu buzele și cu inima te lăudăm cu credință, ca pe o Născătoare de Dumnezeu, întrutot Curată.

Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea:

Prochimen, glasul al 4-lea:

Gura mea va grai înțelepciune, și cugetul inimii mele pricepere.

Stih: Auziți acestea toate neamurile, ascultați toți cei ce locuiți în lume.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Ioan: Zis-a Domnul: Eu sunt ușa...

Psalm 50, Slavă..., glasul al 2-lea: Pentru rugăciunile Ierarhului tău Spiridon, Milostive...

Și acum... Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu...

Apoi Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Și Stihira glasul al 6-lea.

Preaînțelepte Spiridoane lumina și vârful părinților, cu lumina minunilor tale luminând marginile lumii, și surpător arătându-te tulburării lui Arie; roagă pe Mântuitorul să se mântuiască sufletele noastre.

CANOANELE

Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6. Caută-I înapoi, în 6 zile. Și ale Sfântului două, pe 8.

CANONUL Sfântului.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea.

Irmos: Întru adânc a așternut...

În pământul blânzilor ajungând ca un prea blând Părinte, milostiv și curat făcându-te, viforul cel sculat asupra inimii mele îmblânzește-l, ca fiind întru dumnezeiască liniște să te laud.

Cu lucrările cele dumnezeiești Părinte curățindu-ți sufletul, te-ai făcut Sfinte Spiridoane cu chip dumnezeiesc, și cu raza cea strălucitoare a Dumnezeiescului Duh te-ai îmbogățit. Pentru aceea luminezi pe cei ce cu bucurie te fericesc pe tine.

De la turme ca pe David luându-te Ziditorul, păstor iscusit te-a pus turmei celei cuvântătoare; cu bunătatea și cu blândețile strălucind, și cu nerăutatea, Preacuvioase păstorule înfrumusețându-te.

A Născătoarei:

Preasfântă Fecioară Curată, luminează, sfințește cugetul și sufletul meu rogu-mă, risipind norii nepriceperii mele, și din întunericul păcatului scoțându-mă; ca după vrednicie să te cinstesc.

Alt CANON al Sfântului.

Cântarea 1-a, glasul 1,

Irmos: Hristos se naște slăviți-l...

Hristos te-a ales păstor Preacuvioase din pântecele maicii tale, blând, sfințit și curat, propovăduitor sfințitelor dogme, și vas preacinstit al darurilor Duhului, de Dumnezeu purtătorule.

Omorând cugetul cel trupesc, și ochii sufletului mai-nainte curățindu-i, cu totul te-ai făcut dumnezeiască biserică Duhului, Preacuvioase, lucrând cu sfințenie jertfe cuvântătoare în curăție întrutot fericite.

Slavă...

Pământul Ciprului văzându-l însetat de apă, și lui Ilie asemănându-te, mulțime de ploi din Cer ai pogorât cu rugăciunile tale, Preacuvioase; că Hristos ascultă rugăciunea slugilor Sale.

Și acum..., a Născătoarei:

Năstrapă de aur te cunoaștem și masă, și sfeșnic luminos, munte umbrit și izvor de Dumnezeu izvorât, scară și ușă a dumnezeieștii vieți, ceea ce ești plină de Dar, prealăudată Născătoare de Dumnezeu.

Catavasie: Hristos se naște slăviți-L...

Cântarea a 3-a,

Irmos: Pe piatra credinței...

Luminându-ți mintea ta cu nepătimirea și împodobindu-o cu dumnezeiasca umilință, darurile Duhului ai luat, a goni duhurile și a dezlega bolile celor ce te cinstesc pe tine cu credință, Preasfințite.

Pe șarpele începătorul răutății omorând, năravul iubirii de argint călcându-l și miluind pe cel lipsit Ierarhe, șarpe ai prefăcut în podoabă de aur, cu sfințite rugăciunile tale, Părinte Cuvioase.

Suitu-te-ai în muntele privirii, intrat-ai în norul nepătimirii, și în lespedea inimii tale ai luat legea cea mântuitoare ca un preasfințit, și ca o slugă de aproape a Stăpânului tău.

A Născătoarei:

Vindecă rănile sufletului meu; luminează-mi mintea cea întunecată cu negrijire, dumnezeiască Mireasă, ca să cânt: Nu este fără de prihană precum tu, și nu este curată afară de tine Stăpână.

Alt Canon,

Irmos: Fiului celui mai-nainte...

Celui ce de la turmele oilor a luat pe marele Spiridon, ca să păstorească Biserica sa, lui Hristos Dumnezeu săi strigăm: Cela ce ai înălțat cornul nostru, Sfânt ești Doamne.

Cela ce pe cea moartă în groapă, ca pe o vie o ai întrebat Spiridoane preaînțelepte, și ai dat femeii odorul care cerea, roagă-te să se trimită nouă mare milă, cu rugăciunile tale cele sfinte.

Slavă...

Toți cu dumnezeiască cuviință lăudăm preacinstită și preasfințită pomenirea ta, Fericite, cântând cu un glas lui Hristos Dumnezeu și zicând: Cela ce ai înălțat cornul nostru, Sfânt ești Doamne.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiului, Celui ce cu voie S-a întrupat mai presus de fire din Fecioară, și pe Născătoarea după naștere o a păzit Fecioară Curată, cu dumnezeiasca putere, Dumnezeului a toate, să-i strigăm: Sfânt ești Doamne.

Sedealna glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

De la păstoria oilor, rânduit fiind a fi econom Bisericii lui Hristos, ai strălucit păstor de Dumnezeu pus Spiridoane, și pe lupii cei de rea credință gonindu-i cu cuvintele, întru pășunea bunei credințe ai hrănit turma ta. Pentru aceasta în mijlocul purtătorilor de Dumnezeu părinți, credința ai întărit cu înțelepciunea Duhului, Ierarhe fericite. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greșeli, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă..., asemenea.

A lui Avraam iubirea de străini luând, și nerăutatea lui Iacov; nevinovăția lui Iov, bunătatea lui Moise, și blândețile lui David, vas Duhului cu totul luminat după vrednicie te-ai arătat Spiridoane. Pentru aceea ca și Ilie ai trimis pământului ploaie, și repejunile râurilor cu Darul ca Elisei le-ai oprit Ierarhe. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se dăruiască iertare greșelilor, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca ceea ce ești Mireasă cu totul fără prihană a Făcătorului, ca o Maică a Mântuitorului, care nu știi de bărbat; ca ceea ce ești locaș Mângâietorului cu totul fără prihană, pe mine cel ce sunt locaș spurcat, fărădelege și batjocură dracilor întru cunoștință m-am făcut, grăbește de mă scapă de lucrarea lor cea rea, făcându-mă locaș luminat prin fapte bune, ceea ce ești curată de lumină primitoare. Gonește-mi negura patimilor, și împărtășirii celei de sus mă învrednicește, și luminii celei neînserate, cu rugăciunile tale.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Cu cărbunii cinstitului Duh aprinzându-te, materia patimilor cea lesne arzătoare Fericite o ai ars; și lumea ai luminat cu strălucirile cele ca de foc, ale bunătăților tale Spiridoane.

Întrebată fiind cea moartă, ți-a răspuns Părinte, și curgeri de râuri cu poruncile tale s-au oprit; că te-ai arătat, Fericite, făcător de minuni, luând dumnezeiescul Dar.

Omorându-ți pornirile trupului, de Dumnezeu insuflate, morți ai sculat cu grăirea ta cea de viață făcătoare. Pentru aceasta te rog, înviază Părinte și sufletul meu cel omorât.

A Născătoarei:

Proorocii mai-nainte au vestit adâncul tainei tale cel necuprins cu mintea; că numai tu însuți ai născut Preacurată pe Cel necuprins, Care S-a întrupat pentru milostivirea cea nespusă.

Alt Canon,

Irmos: Toiag din rădăcina lui Iessei...

Toiag ținând în mână, și cu chip preasfințit împodobit, în vis ivindu-se dumnezeiescul înger, împăratului te-a arătat dumnezeiesc tămăduitor patimii lui; care strigă cu credință: Slavă puterii Tale, Doamne!

Asemănându-te lui Hristos Stăpânului tău, tămăduitorului tuturor, ai vindecat pe împăratul, Spiridoane făcătorule de minuni, și cu dumnezeiești porunci l-ai deșteptat cu bunăcredință, spre dumnezeiască râvnă cuvenită lui Dumnezeu, cu bună îndreptare, Fericite.

Slavă...

Graiurile dumnezeieștilor porunci păzindu-le întrutot fericite, durerile cele mari ale împăratului le-ai risipit, și aur ai dat tuturor celor de pe pământ, Spiridoane fericite; că nimica nu ai câștigat pe pământ, strângându-ți la Cer bogăția cea nefurată.

Și acum..., a Născătoarei:

Locaș Cuvântului cu adevărat, și făclie Luminii celei neînserate te-ai arătat Fecioară; pentru aceea toți credincioșii cu căldură te rugăm: Roagă Doamnă pe fiul tău, să rupă cursele lui Veliar celui ce rău cugeta asupra noastră.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Luminarea celor ce zăceau...

Râul darurilor care sunt întru tine, adapă toată inima Cuvioase, dăruiește sănătate din-destul, pe toți îi ridică spre slava lui Dumnezeu, Celui ce te-a preamărit, și cu tot felul de minuni te-a cinstit.

Pe tine, Fericite, împăratul pământesc te-a cunoscut adevărat dreaptă slugă a Împăratului Ceresc, și plin de dumnezeiescul Dar, când ai venit la dânsul tu marele doctor, cel arătat înaintea lui Dumnezeu.

Urmat-ai Părinte obiceiului lui Avraam celui iubitor de străini, deschizând tuturor intrările casei tale, făcându-te tuturor toate, și purtând grijă de cei ce erau în primejdii, Spiridoane fericite.

A Născătoarei:

Prunc nou ne-ai născut nouă Fecioară, pe Cel mai-nainte de veci născut din Tatăl cel fără început; pe Care roagă-L ca pe Fiul și Dumnezeul tău, să miluiască pe cei ce te mărturisesc din suflet, de Dumnezeu Născătoare, Preacurată.

Alt Canon,

Irmos: Dumnezeu fiind păcii...

Credința în mijlocul a multor părinți o ai întărit Ierarhe Spiridoane, propovăduind unirea Dumnezeirii Treimii; pentru aceea și Biserica cinstește după vrednicie, preasfântă pomenirea sfintei adormirii tale.

Credincios fiind ucenic, al lui Hristos, Ierarhe Spiridoane, morți ai înviat, și i-ai pus de față vii cu rugăciunea ta, că toate a le putea ți-a dăruit, dintru a Sa putere păzitorul vieții noastre.

Slavă...

Câștigând obiceiurile nădejdii, ale dragostei și ale credinței, Părinte, te-ai arătat săracilor sprijinitor, bolnavilor doctor, liman celor din furtuni, purtător de liniște tuturor marginilor, de Dumnezeu înțelepte.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești Sfânta Sfinților, Fecioară Preacurată, ai născut pe Sfântul Sfinților, pe Hristos Mântuitorul, Cel ce sfințește pe toți. Pentru aceea Împărăteasă și Stăpână a tuturor, ca pe o Maică a Ziditorului făpturilor te mărturisim.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Întru adâncul greșelilor...

Aurul ca niște tină s-a socotit înaintea ta, cela ce ai strălucit mai mult decât aurul prin lipsa de patimi, și te-ai îmbogățit Cuvioase, cu darurile cele cu totul de aur ale Duhului.

Curat slujind Stăpânului tău, mulțime de puteri îngerești ai avut Cuvioase, slujind împreună cu tine cu glasuri nevăzute, Preasfințite.

Prealăudată viața ta, Preaînțelepte, te-a făcut vestit lumii Părinte. Pentru aceasta săvârșim dumnezeiască pomenirea ta, și bucurându-ne te lăudăm.

A Născătoarei.

Mai desfătat decât cerurile a fost pântecele tău, ceea ce nu știi de bărbat, încăpând pe Dumnezeu cel neîncăput nicăieri, Preacurată Fecioară cu totul slăvită.

Alt Canon,

Irmos: Din pântece pe Iona...

Ca pe alt Samuil te-a uns Darul, Spiridoane preaînțelepte, a sluji lui Dumnezeu cu sfințenie; și i-ai adus jertfă fără de sânge, întrutot fericite, crezând cu adevărat, că s-a primit sus în locașurile Dumnezeului nostru, înfricoșata și nevinovată slujba ta.

Moise în șarpe a prefăcut toiagul din porunca lui Dumnezeu odinioară, iar tu Preacuvioase Ierarhe în aur ai prefăcut șarpele cu rugăciunea ta, pentru prietenul tău; atâta de minunate minuni a lucrat Dumnezeu, prin tine.

Slavă...

Ca un îndreptător și întărire Ierarhilor, luceafărul lumii cel prea-luminos, turnul cel neclintit, temeiul Bisericii cel nesurpat, izvorul minunilor cel nedeșertat; cu rugăciunile tale izbăvește pururea de ispite, pe cei ce cinstesc pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei;

Nedepărtându-Se de Sânurile Părintelui celui fără de început, în sânurile curatei Fecioarei se sălășluiește; Cel fără mamă, fără de tată întrupându-Se, Hristos cel ce împărătește dreptatea; al Acestuia înfricoșatul neam este nepovestit și neștiut.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Cele de sus căutând...

Cu dragostea lui Hristos fiind rănit, Preasfințite, mintea înălțându-ți cu raza Duhului, cu privirea la cele de sus, cea lucrătoare, lucrare ai aflat de Dumnezeu primite; jertfelnic dumnezeiesc făcându-te, cere tuturor dumnezeiasca iertare.

ICOS

Pe Ierarhul Domnului cel din pântece sfințit, să-l lăudăm acum, pe Spiridon cel ce a luat tablele Darului dumnezeieștii slave, și care este mare întru minuni și la toți folositor cald, și însuși văzător de dumnezeiască strălucire. Ca pe un folositor al săracilor, și ca pe un îndreptător al sufletelor păcătoșilor. Că acesta jertfind în altarul lui Hristos, Ierarh credincios s-a arătat, tuturor cerând dumnezeiască iertare.

SINAXAR

Întru această Lună în ziua a doisprezecea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Spiridon făcătorul de minuni.

Stih: Spiridon făcătorul de minuni, de a și murit,

Dar a lucra multe minuni, încă na mai contenit

În douăsprezece zile,

Spiridon lasă această viețuire.

Acesta a fost pe vremea împărăției lui Constantin cel Mare și a fiului său Constantie, din Cipru de neam, modest la chip, și la inimă smerit. Și dintâi a fost păstor de oi, apoi însurându-se și murindu-i femeia, s-a făcut episcop, și atâta i s-a dat de la Dumnezeu, Darul tămăduirilor, cât s-a numit de minuni făcător. Căci fiind secetă a făcut de s-a pogorât ploaie, și iarăși a oprit supărarea ploii. Prin rugăciune a potolit încă și foametea; a întors șarpe în aur; și dacă a mântuit pe un sărac din nevoia lui, iar a adus aurul la cea dintâi de l-a făcut șarpe. Oprit-a și curgeri de gârle. Și a întors pe o femeie desfrânată ce a cutezat a se atinge de dânsul. La soborul ce s-a făcut la Niceea, cu puterea Sfântului Duh, a astupat gurile celor ce foarte se semețeau întru înțelepția științelor. O femeie oarecare cerându-și odorul, ce avusese dat pe mâna fiicei sale, care era moartă, Sfântul o a întrebat unde era pus odorul acela de bani, și aflând de la fiică-sa cea moartă locul unde erau puși, i-a dat femeii ai căreia erau. Scăpat-a și pe împăratul Constantie de boala ce avea. A întors spre viață pe un copil al unei femei, și a înfruntat și pe cel ce a vrut să ia capra de lăcomie ce avea, fugind ea spre turmă de la cel ce o trăgea cu sila; apoi dacă i-a plătit prețul, a rămas cu cele cumpărate. A mai tămăduit și muția diaconului, căruia i-a poruncit, să facă puțină rugăciune pe vremea arșiței, și prelungindu-o mult de multa mărire deșartă ce avea, îndată se făcu mut și fără glas. Acestui sfânt se arătau îngerii și-i slujeau la sfânta slujbă zicând: Și cu Duhul tău, când împărțea poporului obișnuita binecuvântare în biserică; că aprinzând slujitorii puține făclii, și dojenindu-i Sfântul pentru aceasta, ei răspundeau că nu trebuie mai multă lumină în biserică, deoarece nu era nimenea în biserică; ci Sfântul a luat mărturie de la Cer, că avea îngeri privitori, care cântau împreună cu dânsul. Dară pe cine nu spăimântă minunea izvorârii untului de lemn din candelă când se stingea lumina sfârșindu-se untuldelemn. Acest sfânt a spus multora cele de pe urmă ce erau să le vină, cu dumnezeiască mai-nainte cunoștința. A dojenit și pe episcopul Trifilie care era dat în petrecerile și în desfătările lumești, și l-a făcut a iubi mai mult bucuria cea viitoare. Acesta certând și înfruntând pe o femeie ce căzuse în preacurvie, și nu vrea să se mărturisească, ci la facerea ei aducea dovadă pe bărbatul ei, zicând că copilul este făcut cu dânsul, și acela era mort de douăzeci de luni. Acestui sfânt i se vedea capul plin de rouă pe vremea secerei când ardea soarele, arătând Dumnezeu cinstea în care vrea să fie. Acesta ocârmuind bine turma ce i s-a încredințat de la Dumnezeu, s-a mutat spre petrecerea îngerilor.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Sinetos.

Stih: Cu sabia omoară lipsiții de minte pe Sinetos,

Carele cinstește buna-credință cea întru Hristos.

Acesta a fost pe vremea împăratului Aurelian, făcut Anagnost Bisericii Romane, de Sfântul Papa Xist. Deci văzând pe Aurelian că aduce jertfă idolilor, s-a întrebat cu el, și bătându-și joc de el, s-a făgăduit că va jertfi și însuși. Dar nevoind să jertfească, și arătând că numai în batjocură și-a dat cuvântul, pentru aceasta a fost bătut cu vine de bou atâta de mult, încât tot pământul de sub el s-a roșit de sângiuri. Apoi a fost aruncat în temniță, iar a doua zi a fost întins pe o scară de fier înfocată; atunci a auzit de sus dumnezeiesc glas ce-l întărea și-l îndemnă la mucenicie și împreună cu glasul, a căzut și o ploaie repede, care a stins focul; iar Sfântul s-a păzit nevătămat După acestea din porunca împăratului, s-a săpat o groapa adâncă ca de zece coți, și în fundul ei au fost așezate lemne ascuțite și drepte, iar peste ele a fost aruncat Mucenicul lui Hristos; și i s-a zdrobit mai toate mădularele trupului; iarăși cu dumnezeiasca pronie a rămas sănătos. În fine a fost închis în capiștea zisă Panteon, și de acolo ieșind, i s-a tăiat capul, și așa a luat fericitul cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinți Părintele nostru Alexandru Arhiepiscopul Ierusalimului.

Stih: Alexandru din jertfitori unul fiind.

Fără sânge, unul mucenicesc dar plinind.

Când Deciu împărățea în Roma veche, mare goană s-a pornit asupra creștinilor; deci atunci pe Sfântul acesta Alexandru, Arhiepiscopul Ierusalimului a fost pârât la Domnitorul Palestinei, și adus fiind înaintea lui legat cu lanțuri de fier, a vorbit multe cu el, și pe Hristos cu mare glas înaintea tuturor l-a declarat Dumnezeu, împărat și ziditor a toată lumea; iar pe idoli, i-a arătat că sunt draci, și vederată înșelăciune; și încă a dat anatemei cu glas luminat și îndrăzneț, pe cei ce li se închină, și-i cinstesc. Aceste cuvinte ale Sfântului au tulburat pe Domnitorul și din porunca lui, a fost muncit Arhiereul lui Hristos cu feluri de munci; apoi a fost osândit, ca viu să-l mănânce fiarele. Și când a slobozit asupră-i feluri de fiare, Sfântul se rugă zicând: Doamne! de voiești să mă sfârșesc acum, facă-se voia ta. Atuncea fiarele o minune! unele se închinau Sfântului plecându-și în jos capetele, altele tăvălindu-se pe pământ, sărutau picioarele Sfântului, și altele iarăși lingeau cu limba lor rănitele lui mădulare. Iar marele Arhiereu, mulțumind lui Dumnezeu pentru aceasta, și-a dat Sfântul său suflet în mâinile lui, lăsând nevătămat trupul său pe pământ. Pe care oarecare cucernici creștini, din multa cinstire ungându-l cu miresme, și cu giulgiu înfășurându-l, l-au îngropat la loc ales.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Ammonata și Antu.

Stih: Urăsc cele pământești zicea Ammonata,

Îngeri primiți-mă lipsit de viață, singur își cântă.

Zicerea proorocului David cu punerea înainte zic

Ca floarea câmpului dumnezeiasca floare s-a veștejit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Porunca cea potrivnică...

Nerăutatea lui Moise, blândețile lui David, viața cea fără de prihană a lui Iov celui din Avsitida câștigându-ți, locaș Duhului te-ai făcut, cântând Preasfințite: Cela ce ești binecuvântat și preaslăvit.

Rouă din Cer a picat pe capul tău în vremea secerișului, ceea ce însemna, că Dumnezeu a proslăvit precum a zis, dumnezeiască pomenirea ta Cuvioase, sfințind pe credincioși, prin mijlocirea ta.

În adunarea părinților te-a proslăvit Dumnezeu păzindu-ți fericite cuvintele tale, care cu credință le-ai adus ca o hotărâre nestrămutată, nebun arătând pe Arie cel necuvântător, și surpând împotrivirea lui.

A Născătoarei:

Strugurul ai odrăslit cu cuvânt negrăit Fecioară, ca o viță pe Unul cel nelucrat, Care izvorăște vin veselind pe oameni, și scoate toată beția patimilor.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii în buna-credință...

David fu chemat de la turme la împărăție, precum este scris, iar tu minunate din păstor credincios și cu totul împodobit, slujitor sfințit te-ai arătat, strigând Ziditorului tău: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Se spăimântau gloatele neputând să vadă în Biserică, dumnezeieștile oști cele fără de trup ale lui Hristos, ci numai pe dreptul slujind dimpreună cu dânsele, și împreună cântând: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Slavă...

Tu cela ce cu bunăcredință luminat arătând unirea Cuvântului împreună cu Tatăl, ai depărtat pe toți de la rătăcirea lui Arie, și ai învățat să cânte: Dumnezeul Părinților bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Dumnezeiescul vas al Mirului, care aduce în sine Mirul cel binemirositor, în peștera Vitleemului vine să-L verse, umplând de bună mireasma cea tăinuitoare, pe cei ce cântă: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Cuptorul cel cu foc...

Stins-ai cuptorul patimilor cu dumnezeieștile ploi ale Dumnezeiescului Duh, și rouă ai izvorât, care alină arșița neputințelor Părinte, a celor ce aleargă cu credință la tine totdeauna, fericite Spiridoane Preacuvioase.

Fără răutate, drept, blând și milostiv, și neținând în minte răul, ai fost doritor, iubitor de străini, Ierarh preacinstit, cu evlavioasă înțelepciune împodobit Cuvioase. Pentru aceasta cu credință te cinstim.

Dedemult ți-a dat glas moarta, ca și cum ar fi fost vie, întrebându-o tu Părinte; o minune prea mare! O preaslăvită taină! O mare Dar care ai dobândit! Cu viața îngerească fiind împodobit, vrednicule de minuni.

A Născătoarei:

Patimile inimii mele vindecă-le cu milostivirea ta, Prealăudată, mintea mea împacă-o, sufletul meu luminează-l, și mă îndreptează ca să umblu bine pe cărările cele mântuitoare, ca pururea să te laud.

Alt Canon,

Irmos: Minune prea mare...

Cine va numără minunile tale Ierarhe Spiridoane de Dumnezeu înțelepțitule? Că ploi cerești ai pogorât cu a ta rugăciune, și fecioara răspunde ție, Preaînțelepte. Curgerea apelor o ai oprit, și pe prietenul tău Fericite degrab l-ai mântuit; pe împăratul tău vindecat, și străine lucruri ai săvârșit.

Mustrat-ai împotrivitoarele cugete ale ereticilor, cu dogmele dreptelor tale cuvinte Ierarhe; că învățând pentru credința cea dreaptă și neclintită, ai întărit adevărul ei. Drept aceea cântând strigăm: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Minuni peste fire izvorăște Părinte, racla ta celor bolnavi, că după vrednicie te-ai arătat dumnezeiesc vas al alegerii, și livadă a nepătimirii prea mirositoare, care îndulcești pe credincioșii cei ce cu vrednicie cinstesc sfântă și dumnezeiasca, luminată și preaslăvită adormirea ta, Spiridoane de Dumnezeu purtătorule.

Și acum..., a Născătoarei:

Auzire nouă este ceea ce s-a făcut întru tine Maică Fecioară, că singură ai născut mai presus de fire pe Domnul și Mântuitorul, care a pecetluit minunat pântecele tău. Drept aceea bucurându-ne, strigăm ție: Bucură-te mântuirea tuturor credincioșilor.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Fiul Părintelui...

Pe Fiul Părintelui celui fără de început, luminat L-ai propovăduit de o Ființă cu Tatăl și împreună veșnic, deosebindu-te în mijlocul purtătorilor de Dumnezeu părinți, și astupând gurile celor fărădelege, Ierarhe preafericite.

Soare mult luminos, podoaba părinților, lauda preoților, împreună locuitorule cu îngerii! Pe cei ce acum săvârșesc cu bucurie pomenirea ta cea de lumină purtătoare, învrednicește-i Luminii celei neînserate cu rugăciunile tale.

Dumnezeieștile locașuri, ușa cea cerească, ceata cea frumoasă a celor ce prăznuiesc, au primit întru glas de bucurie sfințit sufletul tău, cel cu bunătăți împodobit, Preafericite.

A Născătoarei:

Mare taina nașterii tale celei mai presus de minte, minunează pe îngeri de Dumnezeu dăruită, mângâie adunarea Cuvioșilor, veselește pe Sfinții Părinți, care dumnezeiește te laudă pe tine nedejdea sufletelor noastre.

Alt Canon,

Irmos: Taină străină...

Să săltăm duhovnicește o iubitorilor de praznic! Să plesnim cu mâinile și să lăudăm cu cântări pe marele și dumnezeiescul păstor. Al căruia preasfânt locaș, dăruiește acum tuturor sănătate sufletului și trupului.

Propovăduit-ai în mijlocul Soborului de Dumnezeu înțelepțite, pe Cuvântul tău Cel împreună fără de început, și ai surpat slava cea mincinoasă a lui Arie, Preaînțelepte, și ai convins sfânta adunare că tu cu adevărat te-ai arătat apărător credinței.

Slavă...

Lângă Scaunul lui Dumnezeu stând întrutot fericite, dimpreună cu dumnezeieștile cete ale tuturor îngerilor celor fără de trup, nu înceta a ruga pe Iubitorul de oameni și Domnul Hristos, Dumnezeu, pentru cei ce te laudă cu credință.

Și acum..., a Născătoarei:

Lăudămu-te binecuvântată întrutot fericită, pe care te laudă toți îngerii, și purtătorii de Dumnezeu părinți, și făptura, ca pe ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel peste Sfinți; pe Acesta roagă-L să miluiască pe cei ce te laudă pe tine.

LUMINÂNDA

Podobie: Cela ce ai împodobit Cerul...

De la turmă necuvântătoare te-a adus Duhul Sfânt la cea cuvântătoare purtătorule de Duh, ca și pe Moise și pe David, ale căror blândețe ai urmat Spiridoane, lumina lumii.

Slavă..., asemenea.

Proslăvitu-te-a Dumnezeu întru minuni, și întru semne prea multe, Fericite; că la dumnezeiescul Sobor, Treimea ai mărturisit, și morți ai înviat, șarpe în aur ai prefăcut, și curgerea râului cu prea călduroasele tale rugăciuni o ai oprit, și l-ai trecut.

Și acum..., a Născătoarei:

Dumnezeiască casa ta Fecioară bogat izvor de minuni s-a arătat, izvorând tuturor noianuri de minuni și de tămăduiri. Pentru aceasta te cinstim cu dragoste, și te slăvim cu credință.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Cu raza Duhului fiind strălucit înțeleptul Ierarh, a stricat nebunia cea întunecată și bârfitoare a lui Arie. Pentru aceasta drepte învățături dând cu credință pentru Treime, a fost lăudat de cei înțelepți și pricepuți și Soborul a întărit. De două ori.

Strălucit fiind cu cerești raze cu puterea lui Hristos, dai tămăduiri sufletelor și trupurilor, celor ce cu credință acum săvârșesc pomenirea ta, de Dumnezeu fericite Părinte făcătorule de minuni; pentru care nu înceta a te ruga.

Lucrător în via poruncilor lui Hristos, prin credință te-ai arătat de Dumnezeu purtătorule; pentru aceasta dinarul Împărăției celei de sus ai luat. Neîncetat roagă-te pentru noi, cei ce te cinstim pe tine Spiridoane înțelepte.

Slavă..., glasul al 4-lea:

Cuvioase Părinte Ierarhe preaslăvite, plin fiind de Apostoleasca învățătură, și locaș Dumnezeiescului Duh prin viață îmbunătățită arătându-te, pe lupii Bisericii prin învățături i-ai gonit, și dreapta credință luminat o ai arătat; stâlp și apărător te-ai arătat creștinătății. Pentru aceasta și minuni făcând la toate marginile, șarpe în aur ai mutat, și pe cea moartă, prin întrebare o ai ridicat. Ci o vrednicule de minuni între părinți, și cu dascălii împreună vorbitorule, roagă-te Mântuitorului, să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

De toate nevoile păzește pe robii tăi, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu; ca să te slăvim pe tine nădejdea sufletelor noastre.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile și Otpustul.

Ceas întâi, și Otpust desăvârșit.

LA LITURGHIE

Fericirile pe 8. Din Canonul cel întâi Cântarea a 3-a, pe 4, și din al doilea, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimen. Apostol, către Efeseni: Fraților ca fiii luminii să umblați... Evanghelia de la Luca: În vremea aceea stătut-a Iisus la loc șes... CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi...