SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

Seara după obișnuitul psalm, se citește Fericit bărbatul..., starea întâia.

La Doamne, strigat-am..., se pun stihurile pe 8, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Strălucește pomenirea pătimitorului tău Evstratie, Doamne, ca un soare luminos, care cu strălucirea cuvintelor celor nebiruite, a înfruntat mulțimea dumnezeilor, ca pe un cort întunecat, deșert de credință, și a făcut patru Mucenici părtași împreună cu dânsul. Prin mijlocirile lor, dăruiește-ne iertare, ca un Iubitor de oameni. De două ori.

Cu cuvinte, cu patimi, și cu multe feluri de lipsiri ale vieții, au arătat Sfinții dragostea cea desăvârșită, către Tine nemișcată, împreună cu înțeleptul Evstratie, Auxentie, Orest și Mardarie, împreună cu Evghenie, nevoindu-se prealăudații. Cu rugăciunile lor, Doamne mântuiește sufletele noastre.

Din tulburarea celui fără minte, se taie capul lăudatului Auxentie, și Mardarie spânzurându-se de glezne, s-a încununat; iar Evghenie se împodobește cu tăierea mâinilor și a limbii; Orest se adoarme în pat așternut cu foc, și Evstratie ca un miel al lui Hristos se pune în cuptor.

Alte Stihiri, glas același.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Ca unul ce bine ai ostășit Împăratului puterilor, te-ai dat pe sine-ți Evstratie de voie la munci și la moarte silnică, aducând împreună cu tine ceată de Mucenici, Fericite; cu care împreună ai pătimit, și ai luat cununi de biruință; rugându-te dimpreună cu dânșii pentru noi pururea lăudate.

De Dumnezeu înțelepțite Evstratie, viteazule Auxentie, măriților Evghenie și Mardarie, împreună cu Orest, luptându-vă, pe vrăjmași i-ați biruit; și strălucind arătat ca niște stele mult luminoase, ați luminat inimile credincioșilor, și ați gonit întunericul înșelăciunii, prin lumina cea strălucitoare a Duhului.

Bătându-te neîncetat, și cu focul topindu-te, cu încălțăminte de fier încălțându-te; pe căi gonindu-te, în temniță închizându-te, și ca o jertfă curată frigându-te în cuptor, te-ai adus la masa cea de sus, ca o jertfă curată cu bun miros, Celui ce S-a jertfit, Mucenice Evstratie.

Altă Stihiră a Sfintei Lucia, asemenea:

Nevoindu-te într-adins cu feciorie nestricată, te-ai adus, bucurându-te Făcătorului tău; că lepădându-te de mirele cel lumesc prealăudată, te-ai logodit cu Hristos, și săvârșind călătoria prin credință și prin luminată mucenicie, acum împarți darurile tămăduirilor, la cei ce te cinstesc pe tine.

Slavă..., gasul al 6-lea.

Veniți iubitorilor de Mucenici, să cinstim cu laude pe pătimitorii lui Hristos, pe marele Evstratie cel nebiruit, pe Auxentie, și pe Evghenie, pe Mardarie, și pe Orest; ceata Mucenicilor cea cu cinci lumini; care bine nevoindu-se împotriva vrăjmașului celui nevăzut, și împodobindu-se cu cununile biruinței, se roagă lui Hristos, pentru cei ce cu credință, și cu dragoste săvârșesc pomenirea lor.

Și acum..., Dogmatica.

Cine nu te va ferici pe tine Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda preacurată nașterea ta? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul, Unul-Născut, același din tine Curată, a ieșit negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind și cu firea om făcându-Se pentru noi. Nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi fără de amestecare fiind cunoscut Pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei și citirile.

Din proorocia lui Isaia citire:

Cap. 43, Vers. 16.

Acestea zice Domnul, toate neamurile s-au adunat împreună, și se vor aduna boierii dintre ei. Cine le va vesti acestea întru dânșii? Sau cele din început, cine auzite le va face vouă? Aducă-și mărturiile sale și să se îndrepteze, și să asculte și să spună adevărul. Fiți Mie mărturii, și Eu sunt martor, grăiește Domnul Dumnezeu, și pruncul pe care am ales; că să știți și să credeți, și să cunoașteți că Eu sunt. Mai înainte de Mine n-a fost alt Dumnezeu, și după Mine nu va fi. Eu sunt Dumnezeu, și nu este afară de Mine, Mântuitor; Eu am vestit și am mântuit, și am defăimat, și n-a fost întru voi Dumnezeu străin; voi Mie mărturii, și Eu martor, Domnul Dumnezeu. Încă din început Eu sunt, și nu este cine să scoată din mâinile Mele; face-voi, și cine va întoarce aceasta? Așa zice Domnul Dumnezeu cel ce ne mântuiește pe noi, Sfântul lui Israil.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 3, Vers. 1.

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu, și nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuți a muri, și s-a socotit pedepsire ieșirea lor, și mergerea de la noi sfărâmare; iar ei sunt în pace. Că înaintea feței oamenilor de vor lua și muncă, nădejdea lor este plină de nemurire; și puțin fiind pedepsiți, cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânșii și i-a aflat luiși vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, și ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Și în vremea cercetării sale vor străluci, și ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi, și vor stăpâni popoare, și va împărăți într-înșii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înțelege adevărul, și credincioșii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că Dar și milă este întru Cuvioșii Lui și cercetare întru aleșii Lui.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 5, Vers. 16.

Drepți în veci vor fi vii, și întru Domnul plata lor, și purtarea de grijă, pentru dânșii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăția podoabei, și stema frumuseții din mâna Domnului; că cu dreapta Sa va acoperi pe ei, și cu brațul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, și va întrarma făptura spre izbânda vrăjmașilor, îmbrăca-se-va în zaua dreptății, și-și Va pune luiși coif Judecata cea nefățarnică, Lua-va pavăză nebiruită sfințenia, și va ascuți cumplită mânie întru sabie, și va da război împreună cu Dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgețile fulgerelor, și ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la țintă vor lovi. Și din praștia mâniei cea zvârlitoare de pietre, se vor arunca grindine. Întări-se-va asupra lor apa mării, și râurile îi vor îneca de năprasnă, Stava împotriva lor Duhul puterii, și ca un vifor va vântura pe ei, și va pustii tot pământul fărădelegea, și răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziți dar împărați și înțelegeți, învățați-vă judecătorii marginilor pământului. Luați în urechi cei ce stăpâniți mulțimi, și cei ce vă trufiți întru popoarele neamurilor. Ca de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea și puterea de la Cel Preaînalt

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul 1.

Podobie: Ceea ce bucuria...

Minunatul Mucenic Evstratie, ne cheamă astăzi să săvârșim cinstită pomenirea lui, cea de peste an. Pentru aceea și noi adunându-ne să-l cinstim, ca pe un plăcut Domnului, și ca unul ce cu tărie a pătimit pentru credință.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi. Dumnezeul lui Israil.

Ca și David întrarmându-te cu vitejia, ai omorât pe al doilea înșelător Goliat, cu credința Treimii, Evstratie. Pentru aceasta pururea te veselești în ceruri împreună cu îngerii, rugând pe Mântuitorul să ne mântuim noi.

Stih: Sfinților celor ce sunt pe pământul Lui, minunate a tăcut Domnul toate voile Sale într-înșii

Ca Tesviteanul Ilie râvnind, ai râvnit proorocește către Domnul Atotțiitorul, Mucenice Evstratie cugetătorule de Dumnezeu, și ai înfruntat semeția cea deșartă a celor fărădelege surpând urâciunile idolilor, ca un puternic, Fericite.

Slavă..., glasul al 5-lea.

Neîngrozindu-vă de sălbătăcirea tiranilor, ci încă mai mult propovăduind luminat credința lui Hristos, multe tăieri și chinuri ați răbdat, Evstratie și Auxentie, Evghenie și Oreste, și mărite Mardarie: Pentru aceasta rugați-vă Împăratului și Dumnezeu, pentru noi cei ce săvârșim cu credință pomenirea voastră.

Și acum..., a Născătoarei:

Fericimu-te pe tine de Dumnezeu Născătoare Fecioară, și te lăudăm credincioșii după datorie; pe tine cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre.

Troparul glasul al 4-lea.

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei învierii.

Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întrupându-Se, întru unire neamestecată, și Crucea, de bunăvoie, pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul sfinților de două ori. Slavă..., Și acum..., al Născătoarei învierii.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea,

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cu bărbăția credinței ca cu o platoșă îmbrăcându-se, și cu înțelepciunea cea dumnezeiască întrarmându-te, Evstratie mărite, toate taberele drăcești ai biruit și ai defăimat îndrăznirea cea neputincioasă a celor fără de Dumnezeu. Așadar ca cel ce ai îndrăzneală către Stăpânul, roagă-te să ne mântuim noi. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Cu multe păcate întunecându-mi mintea eu desfrânatul, strig către sprijineala ta cea tare: Luminează-mi ochii sufletului Născătoare de Dumnezeu, strălucindu-mi raza cea luminată a pocăinței; și mă îmbracă în armele luminii, Preacurată.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea, asemenea.

Cu puterea cuvintelor tale pe muncitorul l-ai rănit, fiind povățuitor mulțimii celei purtătoare de Hristos, Evstratie de Dumnezeu înțelepțite; și ai luminat lumea cu razele minunilor, și de sus ți s-a împletit cunună capului tău. Pentru aceasta, și întru pomenirea ta lăudăm pe Hristos. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei.

Cântându-te pe tine Mireasa lui Dumnezeu, lăudăm nașterea ta cea negrăită, prin care ne-am izbăvit de înșelăciunea diavolului, și de toată nevoia Născătoare de Dumnezeu Stăpână; și strigăm cu credință: Miluiește turma ta, una preaslăvită.

După Polieleu, Sedealna glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Cu credința Treimii întărindu-te, și cu praștia adevărului întrarmându-te, ai surpat semeția cea de alt neam a rătăcirii. Și răpind sabia cea limbută a vrăjmașului, cu aceea i-ai tăiat împotrivirea cea mincinoasă, și i-ai înfruntat vicleșugul. Cu trupul ai murit, iar cu Duhul trăiești Evstratie răbdătorule de chinuri; roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de păcate să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Sufletul meu cel smerit Fecioară, care este înecat în viforul ispitelor lumești, ca și cum ar fi fără de cârmuitor, și de sarcina păcatelor se arată nedeșertat, și în fundul iadului a cădea este silit; întâmpină-l Fecioară de Dumnezeu Născătoare, cu călduroasă rugăciunea ta, și mântuiește, dându-i limanul tău cel cu bună liniște; ca, cu credință să strig către tine: Roagă-te Fiului tău și Dumnezeu, iertare de greșeli să-mi dăruiască mie, că pe tine te am nădejde eu nevrednicul robul tău.

Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea:

Prochimen, glasul al 4-lea.

Strigat-au drepții și Domnul i-a auzit pe ei...

Stih: Multe sunt necazurile drepților, și din toate acelea îi va scăpa pe ei Domnul.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Matei: Zis-a Domnul Ucenicilor Săi: Iată Eu vă trimit...

După Psalm 50, Slavă... glasul al 2-lea.

Pentru rugăciunile Sfinților cinci Mucenici, Milostive...

Și acum... Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu...

Apoi Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Și Stihira glasului al 4-lea, a Casiei:

Sfinții Mucenici mai de cinste au ales înțelepciunea Apostolilor, decât învățătura elinilor, părăsind, cărțile ritorilor, și înfrumusețându-se cu ale pescarilor; că cu acelea învățau bună limbuție de graiuri, iar cu graiurile cele dumnezeiești ale necărturarilor, se învățau teologia Treimii; Căreia se și roagă, să se păzească în pace sufletele noastre.

CANOANE, trei

Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 9. Caută-I înapoi în 5 zile, Și ale Sfinților două pe 8,

CANONUL întâi al Sfinților.

Facere a lui Ioan Monahul.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

Puitorul de ne voințe Hristos, șezând în ceruri, dă cu atotputernică dreapta Sa, pătimitorilor celor de pe pământ darurile, cununi întinzând celor ce au fost cu Evstratie.

Veniți să vedem ceată la număr de cinci Mucenici, care strălucește cu lumină prealuminoasă, având de căpetenie pe doritul Evstratie, încununat cu Dar dumnezeiesc.

De brâul ostășirii celei de pe pământ descingându-te, l-ai adus Împăratului celui adevărat, luând Auxentie de la Hristos semnul pătimirii, prin Evstratie.

A Născătoarei:

Loc încăpător te-ai făcut firii celei dumnezeiești, Preacurată Născătoare de Dumnezeu; pentru aceea dorind de tine Lucia, ca o fecioară s-a adus pe urma ta, Fiului tău.

Alt CANON, al Sfinților.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,

Irmos: Ca pe uscat umblând...

Hristos, Împăratul crugurilor cerești stă înainte, Dătătorul de daruri, dăruind cununi de biruință celor ce au pătimit pe pământ împreună cu Evstratie.

Pe pătimitorii cei cinci la număr care s-au adunat ceată de Dumnezeu încununată, cu doxologii de cântare să-i lăudăm credincioșii, pe credinciosul întru Hristos și înțeleptul Evstratie, avându-l dumnezeiesc începător.

Slavă...

De oștirea cea de sus dorind Evstratie, cinstea pământească o ai lepădat, aducând lui Dumnezeu, Înțelepte, viața ta, cu sfințenie curățindu-te.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceata bunilor biruitori Mucenici care au primit cununa biruinței, se bucură lăudându-te pe tine Preacurată; că prin tine Cerul s-a făcut oamenilor slobodă intrare; că ai născut mai presus de minte, pe Făcătorul lumii.

Catavasie: Hristos se naște slăviți-L...

Cântarea a 3-a,

Irmos: Veselească-se de Tine...

Cu nădejdea chinurilor, ca de o avuție nefurată, mai presus de fire, te-ai făcut plin de toată bucuria preafericite Evstratie.

Cu înțelepciune duhovnicească, și cu răbdarea nevoilor, ai înfruntat nedumnezeirea cea tiranică, Mucenice al lui Hristos, Auxentie.

Ca un odor prealuminat al Bisericii, credincioși v-ați făcut Mucenicilor, fiind înfrumusețați cu rănile lui Hristos.

A Născătoarei:

Cu adevărat te cinstim noi credincioșii Născătoare de Dumnezeu; că ai născut pe Dumnezeu, Care S-a făcut trup, tu ceea ce ești fără prihană.

Alt Canon,

Irmos: Nu este sfânt precum tu...

De răni fiind plin cu totul, toată nădejdea ta cu tăria minții, o ai pus, Fericite, către înaltul Dumnezeu, adevărata mângâiere.

Ai înflorit prin dumnezeiasca înțelepciune, cu dragostea lui Hristos; iar prin răbdarea muncilor, ai vădit Auxentie nebunia muncitorilor, și cumplirea lor zadarnică o ai arătat.

Slavă...

Neîmblânzita mânie a lui Lisie, Înțelepte, și cumplita muncă a focului, asemenea somnului le-ai socotit; că întărindu-te întru Hristos, le-ai trecut cu vederea, ca și cum ar îi pătimit altul.

Și acum..., a Născătoarei:

Pricinuitorul tuturor, te-a dat solitoare pentru noi Fecioară. Pe Acesta cu dumnezeiască cuviință lăudându-L credincioșii, pe tine Maica lui Dumnezeu cu sfințite cântări te fericim.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Pe Născătoarea de Dumnezeu...

Luminător prealuminos te-ai arătat, celor ce ședeau întru întunericul necunoștinței, purtătorule de chinuri. Că cu credința ca cu o pavăză ocolindu-te, nu te-ai temut de semețiile vrăjmașilor Evstratie arătându-te mai cu bună limbă decât ritorii.

Alt CONDAC, ai Sfintei Lucia, glas și Podobie aceeași.

Nevoindu-te într-adins cu feciorie nestricată, te-ai adus bucurându-te Făcătorului tău; că lepădându-te de mirele cel lumesc, prealăudată, te-ai logodit cu Hristos; și săvârșind călătoria prin credință și prin luminată mucenicie, acum dai Darurile tămăduirilor, celor ce te cinstesc pe tine.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Nici sabia, nici fiarele, nici focul, nici altceva din cele simțite care înfricoșează n-au putut nicicum înfricoșa tăria ta. Că cu alergarea ai călcat puterea vrăjmașului, și ca un fără de patimă și fără de trup ai petrecut viața. Pentru aceasta dai tămăduiri celor credincioși, care cu dragoste aleargă la pomenirea ta; Sfinte răbdătorule de chinuri Evstratie, roagă pe Hristos Dumnezeu, lăsare păcatelor să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Când va veni să judece tot pământul, Stăpânul a toate și Făcătorul, cu oile cele dea-dreapta să mă unești pe mine osânditul, și din întunericul cel dinafară, și din toată munca, să mă răpești pe mine netrebnicul robul tău. Ca cu bună mulțumire să măresc bogăția bunătății tale, de Dumnezeu Născătoare cu totul fără de prihană; ca să strig ție bucurându-mă: Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare păcatelor să-mi dăruiască, că pe tine te am nădejde eu robul tău.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Pentru dragostea, chipului tău...

Dimpreună cu rănile trupului tău ai lepădat și întinăciunile sufletului, sfărâmând săgețile vicleanului balaur, cu credință Evstratie.

Proslăvitu-s-a prin rănile tale pătimitorule, Împăratul slavei, și te-a umplut de mărire negrăită, cu puterea minunilor, Evstratie.

Urmând îndrăznelii pescarilor și vânând cu mreaja cea mucenicească pe înțeleptul Evghenie, l-ai adus Stăpânului, Evstratie.

A Născătoarei:

Pricepându-ți fecioria pecetluită după naștere Fecioară, cu credință ai lăudat pe Cuvântul, Cel ce S-a născut negrăit, din pântecele tău.

Alt Canon,

Irmos: Hristos este puterea mea...

Atotputernicul Dumnezeu aprinzând dumnezeiască dorire în sufletul tău, cu adevărat făcător de minuni te-a arătat, tămăduindu-te desăvârșit de răni.

Cu piroane întrutot înțelepte, pătrunzându-ți-se picioarele prin încălțămintele cele de fier, tot pe sine-ți te-ai roșit, asemănându-te patimii Împăratului Iisus.

Slavă...

Cu adevărat frumoase sunt picioarele purtătorilor de chinuri, călcând pe vrăjmașul, și lui Hristos cântând: Pe calea mărturisirii Tale vom alerga Stăpâne!

Și acum... a Născătoarei:

Cu necuprindere de minte și neschimbat, întrupându-Se Cuvântul lui Dumnezeu Tatălui, din tine cea cu totul fără prihană, prin iubirea de oameni, pe mine omul mă îndumnezeiește.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Ca o stea luminoasă, care luminează departe, ai strălucit în ceata Mucenicilor, nebiruite Evstratie fericite.

Văzându-te pe tine cugetătorul de Dumnezeu Mardarie, strălucind cu lumină înțelegătoare, a alergat către tine ca un miel către păstor, Evstratie,

Toate cele veselitoare le-ai socotit preafericite Mardarie, ca niște gunoaie, biruind legile firii cu dragostea pătimirii.

A Născătoarei:

Gând omenesc nu poate să priceapă zămislirea ta cea mai presus de cuget, Maică Fecioară; că ai născut pe Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea...

Minunat ca o stea ai fost Bisericii, răsărind de departe în mijlocul Mucenicilor, și cu muceniceștile raze lumea strălucind mai mult decât soarele, Evstratie.

Cei dimpreună cu Evstratie, ca niște stele ale credinței, ce deapururea se mișcă în Cer, luminează inimile credincioșilor, strălucind cu lumină; pe care după vrednicie să-i lăudăm.

Slavă...

Mai presus de legătura firii iubitoarea de bărbat femeie, înțeleapta și de Hristos doritoare, mai-nainte apucând, pe bărbat către pătimire îl unge.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpâna lumii preabună, mântuiește pe toți cei ce te mărturisesc din suflet, cu adevărat de Dumnezeu Născătoare că pe tine folositoare te-am câștigat.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas...

Hristos îmi este mie în loc de toate, striga cu glas mare Mardarie, și moșie și cinste și nume, că de la tine Evstratie, s-a învățat aceasta.

Pătrunzându-ți-se picioarele ai fost spânzurat cu capul în jos și cu frigări arse ți s-a ars spatele; iar Duhul ți l-ai dat Stăpânului, Mardarie.

Tăindu-ți-se limba nu încetezi a lăuda, și mâinile tăindu-ți-se, se ridică către Dumnezeu Evghenie, cerând mântuire celor ce laudă pomenirea ta.

A Născătoarei:

Avându-te pe tine Fecioară putere și întărire, Mucenița, suferea cu tărie chinurile, și bucurându-se, se aduce după tine Stăpânului tuturor.

Alt Canon,

Irmos: Marea vieții văzându-o...

Însumi mie Hristos îmi este în locul tuturor celor părintești, ai strigat o Mardarie! cu înfocate țepușe pătrunzându-ți-se picioarele, și umerii cu săgeți, așa bucurându-te te-ai săvârșit.

Arzându-ți-se mădularele cu jăratec mucenicesc, prin răbdare ai stins nebunia înșelăciunii idolești, Evstratie.

Slavă...

O vrednicule de minune, viteazul tău suflet, prea de bun neam Evghenie! Că prin cumplitele sfărâmări ale fluierelor picioarelor, ți-ai dat duhul în mâinile Stăpânului tuturor, bucurându-te.

Și acum..., a Născătoarei:

Preacurată Stăpână, care ai născut nouă pământenilor pe Cârmuitorul și Domnul, încetează cumplita și nestatornica tulburare a patimilor mele și dă liniște inimii mele.

CONDAC, glas 3.

Podobie: Fecioara astăzi...

Filozofând înaintea celor fărădelege cele dumnezeiești, bătăi ai răbdat cu bărbătească inimă; și strălucind preaminunat cu dumnezeiești semne ai stins înălțata văpaie a înșelăciunii. Pentru aceasta te cinstim, preafericite Mucenice al lui Hristos, Evstratie.

ICOS

Biserica prăznuiește cu taină astăzi sfințita ta prăznuire vestind luminat vitejiile tale, durerile, ostenelile și luptele cele mai presus de fire pentru Dumnezeu; răbdând răni peste tot, prin care ai surpat pe cel mult iscusit; tu slava cea mare și lauda pătimirilor, stâlp al bărbăției, luminător al celor ce te cinstesc cu buna-credință, vistieria tămăduirilor, îmbogățitorul celor săraci, întâiule între biruitorii și cinstiții Mucenici, preafericite Mucenice al lui Hristos, Evstratie.

SINAXAR

Întru aceasta lună în ziua a treisprezecea, pătimirea Sfinților și slăviților ai lui Hristos Mucenici: Evstratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie și Orest.

Stih: Pe Evstratie și pe cei câte de două ori câte doi care împreună s-au nevoit,

Focul și sabia odată de viață i-a lipsit.

Pe cei ce împreună, cu Evstratie s-au aflat,

În a treisprezecea, sabia i-a secerat

Aceștia au fost în vremile lui dioclețian și maximian păgânilor împărați, și duxului Lisie, care era domn pe ceata limitaneilor, și Agricolae, care oblăduia toată partea Anadolului. Acești sfinți dar din început încă de la strămoșii lor credeau în Hristos, și se ascundeau pentru frica tiranilor și a gonacilor, însă dintr-aceștia, Sfântul Evstratie era din orașul aravrachinilor, scriniar, la ceata duxiască, căreia era și căpetenie. Deci poftind a mărturisi de față buna-credință și temându-se de neștiutul sfârșit al lui, porunci unuia din slugile sale, să-i pună brâul în biserica ce era în Aravraca, socotind întru sineși și ispitindu-și firea, că intrând preotul Auxentie, de va lua brâul îi va fi mărturisirea în Hristos, după voia lui Dumnezeu și îndrăznirea fără nici o frică, de cele ce gândea a răspunde; iar de-i va lua altcineva de ai bisericii, sa mai fie încă credința lui Hristos pe ascuns, și să nu se vădească nicidecum. Deci văzând că ispita i se făcu după gândul său, luându-i preotul Auxentie brâul, socotind că i se va izbândi bine mărturisirea pentru Hristos, și ieșind înaintea lui Lisie, mărturisi cu îndrăzneală buna-credință, căci, când a stătut cei ce s-au chinuit mai-nainte, a stătut și el înaintea lui Lisie, de vreme ce și mai mare era acelei cete, pentru aceea și el întâi se mărturisi că este creștin. Deci luându-i tiranul brâul, porunci de-l dezbrăcă în pielea goală, și-l puseră jos de-l bătură. După aceea îl legară cu ștreanguri și-l ridicară sus, și-l pârjoliră cu foc, ce-i făcuse dedesubt. Apoi îi turnară peste arsurile trupului, apă de sare cu oțet amestecat, și-l frecară pe coaste cu hârburi, și preaslăvită minune făcu că ieși cu totul sănătos. Deci chemă și pe Sfântul Evghenie spre credința în Hristos, și mărturisi și el cu îndrăzneală și slobod zicând: că și el la un gând cu Sfântul Evstratie se află, și aceiași cinste dă lui Dumnezeu care se cinstea de dânsul. Atunci pe Sfântul Evstratie pironindu-I cu încălțăminte de fier, l-au purtat gonindu-l împreună cu Evghenie, din orașul sevastianilor până la Nicopoli, și întru acea alergătură privind Sfântul Mardarie, unde gonea pe Sfântul Evstratie, și văzând pe un om vestit ca acela la nevoie ca aceea, îl fericea pentru răbdarea lui, și, că pentru credința în Hristos, din neam vestit și luminat ce era, a ales a pătimi cele ce pătimesc făcătorii de rele, și luând sfat de la femeia sa, care și ea îl îndemnă spre chinuirea aceea și lăsându-și copilașii ce avea cu dânsa pe seama lui Dumnezeu, se duse de ajunse pe Sfântul Evstratie unde-l gonea pe cale, și-l legă și pe el lângă dânsul. Deci șezând Lisie la întrebare, întâi Sfântului Auxentie i-a tăiat capul, căci a zis că este creștin. Iar Sfântului Mardarie, pătrunzându-i gleznele, l-au spânzurat cu capul în jos, și I-au ars pe spinare cu țepi arse mult în foc, și și-a dat sufletul la Dumnezeu. Iar Sfântului Evghenie i s-a tăiat limba, și-i frânseră fluierele picioarelor cu toiege și muri întru acele munci. Iar Sfântul Orest, vrând să lovească pe străjer, se vădi și el că este creștin, că Crucea ce purtă la piept, când se întoarse să lovească cu sulița, se ivi din afară și se numi pe sine rob lui Hristos. Și a fost legat împreună cu Evstratie, și s-au trimis amândoi la Agricolae, socotind Lisie, că aceasta va fi spre folos, nu numai pentru înțelepciunea și puterea cuvintelor lui Evstratie, cu care a rușinat și a batjocorit legea lui, ci și pentru ca să nu mai facă minuni și să tragă pe mulți la credința în Hristos. Deci stând Sfântul Evstratie de față înaintea lui Agricolae, și rușinând toată înșelăciunea și deșertarea rătăcirii elinești, de cele ce zic ei, căci era mare și vârf întru înțelepciune, și povestind orânduiala ceea ce era pentru Hristos, și înfricoșând pe tiran și dând în mâna Sfântului Vlasie episcopul diata lui ce făcuse în temniță, care l-a și împărtășit cu sfintele Taine. Deci de vreme ce Sfântul Orest fu mai-nainte pus peste un pat de fier ars, întru același și-a luat și sfârșitul, pe acesta mai pe urmă băgându-l într-un cuptor aprins, a luat cununa muceniciei. Iar soborul acestora se face în sfânta biserica a Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan Bogoslovul, care este aproape de sfânta biserică cea mare.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Lucia fecioara.

Stih: Lucia ca o fecioară, o cunună a luat,

Și iarăși ca o Muceniță prin cea a doua s-a încununat.

Aceasta a fost din orașul Siracuza, arătându-se în Sicilia logodită cu bărbat, iar pentru boala ce supăra pe mama sa se duse cu dânsa la Catania, ca să roage pe sfânta Muceniță Agata să o izbăvească de curgerea sângelui, și ducându-se văzu în vis pe sfânta Agata unde dă tămăduire maică-sii, și ei îi proorocii mucenicia ce era să ia pentru Hristos; deci după ce se tămădui maică-sa, împărțindu-și averea la săraci, avea bună poftă a mărturisi pe Hristos. Și fiind pârâtă de logodnicul el, a stătut înaintea boierului Pashasie, care a poruncit de o a dus la curvăsărie ca să o rușineze, însă prin Darul lui Hristos a rămas curată, năvălind mulți și neputând să o mute din locul care sta întărită, și văzând ca nu este nădejde a-și schimba gândul ei, nici putând să o ardă cu focul ce aprinsese acolo unde sta sfânta, că era păzită de Dumnezeu, i-a tăiat capul cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Arsenie cel din Latro.

Stih: Lui Arsenic Părinte ai urmat.

Și cu el în ceruri dănțuind împreună te-ai aflat.

Acest cuvios Părintele nostru și de minuni făcătorul Arsenie, era din Constantinopol, fiu de părinți drept cinstitori, bogați, și cei mai întâi după neam. Deci pe lângă aceea, că Cuviosul acesta era asemenea strălucit cu neamul, i s-a mai dat lui de la împăratul acelei vremi și alt cin; a fi feldmareșal și patriciu locului ce se zice a Chiviriotelor. Ci și când într-o vreme, a fost trimisă flota împărătească, atunci Cuviosul acesta a luat îngrijirea ei, dar fiindcă din furtuna mare a clocotit marea din adâncul ei, pentru aceasta corăbiile flotei s-au scufundat, el însă singur ieșind la uscat și-a scăpat viața. Deci atunci aflând voie, a luat aceea ce de multă vreme dorea; adică s-a îmbrăcat cu îngerească schimă monahicească. Deci se ticăloșea cu trupul și-l supunea pe el la suflet, cu posturi, cu privigheri, cu culcări pe pământ și cu alte rele pătimiri, și pe lângă acestea își strâmtară trupul său cu grele lanțuri, cel cu adevărat decât fierul și diamantul mai puternic și mai tare. Iar râurile lacrimilor sale, și stările cele de toată noaptea, și războaiele viclenilor duhuri și suferința ce arată la răcelile iernii, și la arsurile secerișului, acestea toate zic, cine poate să le numere? Cu asemenea nevoință nevoindu-se fericitul a fost trimis de Duhul Sfânt la un loc ce se aftă de ceea parte de locul numit Ieros iar acolo ducându-se, cu pururelnică curgerea lacrimilor sale, a arătat fericitul acel loc valea plângerii, hainele sale erau de păr. Deci câte părți ale trupului nu le muncea lanțurile, le muncea asprimea hainelor, hrana sa (sau mai bine zicând nehrana sa), nu era alt decât ierburi sălbatice, și pe acestea le mânca nu cu sațiu, ci numai cât le gusta. Setea sa o mângâia, numai apă foarte puțină, și aceasta de două sau trei zile scoasă. Apoi ducându-se de acolo, a mers la minunatul munte Latron, ce se află în Asia, și acolo petrecând minunat preaminunatul, a omorât cu rugăciunea sa și cu semnul Crucii, o aspidă, care se încuibase acolo, și otrăvea apele, Apoi ducându-se și de acolo, a mers după dumnezeiasca poruncă, la mânăstirea ce se numește a Chelivarilor, și făcându-se acolo egumen pe o scurtă vreme, a îndemnat pe mulți spre faptă bună. Apoi ducându-se de la mânăstire s-a întors iarăși la dorita sa liniște, lipsit fiind, necăjindu-se, ticăloșindu-se și închizându-se într-o peșteră, întru care erau cuiburi și locuințe a multor fiare. Deci acolo, a rămas liniștit, alt prooroc Daniil arătându-se, căci precum acela a rămas nevătămat în groapa leilor, asemenea și marele de suflet acesta Arsenie, a rămas în peștera aceea în locuința fiarelor, nevătămat și nesupărat iar mai bine zicând, Cuviosul acesta prin rugăciunea sa a izgonit adică fiarele ce locuiau acolo, iar peștera aceea o a făcut școală de suflete. Deci venind frații mânăstirii, îl rugau pe el ca să se ducă împreună, pentru aceasta s-a întors Cuviosul iarăși în mânăstire. Însă și acolo aflându-se, nu viețuia mai mult obștește împreună cu frații, ci închizându-se pe sine într-o chilie prea mică, singur, slujea Dumnezeului singur, și în cele șase zile ale săptămânii, nici vorbea cu cineva, nici mâncare primea, numai Duminica însă obișnuia Sfântul, și a vorbi, și a mânca. Ce să vorbim mai mult? La atâta nepătimire a ajuns Cuviosul, încât nici hrană trupească nu primea mai mult pururea pomenitul, căci se hrănea de dumnezeiesc înger, ci și Darul minunilor a luat de la Domnul, căci ape amare tulburându-le cu toiagul său, întru prea dulci pe acestea le prefăcea. Așa petrecând Cuviosul, cu înțelepciune și bărbăție, și cu înfrânare și dreptate a ajuns la sfârșitul vieții sale, și era chemat la locașurile cele de sus. Pentru aceasta a chemat pe toți monahii ce locuiau acolo împrejur și ia învățat pe ei pentru lepădarea de lume, și de ale lumii, pe lângă acestea încă și pentru răbdare, și iubire de frați, și pentru smerenie, și pentru rugăciuni. Apoi îngenunchind și umplându-i-se ochii de lacrimi, și-a dat Sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu; multe și după moarte minuni lucrând, căci cu rugăciunea fraților, a vindecat Sfântul un îndrăcit care se apucase să bortilească mormântul Sfântului, și apoi a rămas slăbănog pentru cutezare, mai în urmă însă a venit în simțire și s-a pocăit. Ci și un monah ce avea idropică, apropiindu-se de mormântul Sfântului, l-a rugat pe el ca să-l vindece, și îndată o minune! a luat sănătatea sa mulțumind împreună și slăvind pe cel ce slăvește pe sfinții săi Hristos, singur adevăratul și Mântuitorul sufletelor noastre.

Tot în această zi, Cuviosul Aris, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Dumnezeiescul Aris, nu Aris cel mânios s-a aflat.

Ci mai vârtos blând, și pe pământul celor blânzi a călcat.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfințit Mucenic Gavriil arhiepiscopul Serbiei, care în Prusa a mărturisit la anul o mie șase sute cincizeci și nouă.

Stih: La înălțime spânzurându-te Gavriile, Celui pe lemn spânzurat ai urmat,

Și cu îndoită cunună te-ai încununat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: În cuptorul persienesc...

Având cugetul mărturisirii nestrămutat, a cinsti un Dumnezeu în Treime, ai defăimat chinurile, strigând: Binecuvântat ești Dumnezeul meu și Domnul.

Ca un fericit ai umblat pe cale fără prihană, plecându-ți genunchii cu mulțumire Mântuitorului, iar sufletul ți l-ai dat în mâinile Stăpânului ca o jertfă cu bun miros, Auxentie.

Dumnezeul cel ce a dat hrană lui Ilie prin corb, acesta făcând minuni a descoperit cinstitul tău cap, celor ce-l pofteau ca, un ospăț mult dorit, Auxentie.

A Născătoarei:

Fecioară Maică, ca pe o curată și nestricată, te-a iubit pe tine Cuvântul cel curat; și întrupându-Se din tine, a zidit iarăși pe om deplin, Cela ce a preamărit pe Lucia cu minunile.

Alt Canon,

Irmos: Dătător de rouă cuptorul...

Purtătorule de biruință Auxentie, către cereasca Împărăție te-ai suit; că după ispitirea muncilor celor de multe feluri, pe Hristos Dumnezeu mărturisindu-L, te-ai săvârșit pentru Dânsul, tăindu-ți-se capul.

Preaminunată este, bună și cu totul înțeleaptă bărbăția ta Oreste; că în priveliște cu vitejie te-ai luptat, și pe sufletul lui Lisie cu Crucea l-ai pătruns, cântând: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Dimpreună ostaș, dimpreună călător, și legat de un gând, și dimpreună ostenind s-a arătat lui Evstratie, Orest, și împreună moștean Împărăției lui Hristos.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe cei trei Tineri cuptorul nu i-a ars, nașterea ta mai-nainte închipuind. Că nu te-a ars nici pe tine dumnezeiescul Foc, Cel ce S-a sălășluit întru tine, și pe toți i-a luminat a striga: Bine cuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Deschizându-ți buzele cele curate, ai tras Dumnezeiescul Duh, Evstratie, și slăbiciunea închinăciunilor celor pierzătoare de suflete o ai înfruntat, și ai strigat, să cinstească pe Dumnezeu cel în Treime, zicând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cu înțeleptele tale învățături Mucenice Evstratie, întărindu-se cugetul lui Orest cel nebiruit, fost-a întins pe pat de fier, urmând tinerilor celor ce au risipit văpaia, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Întinsu-ți-ai trupul cu răbdare mărite Oreste pe pat de foc, și te-ai numărat împreună cu Mucenicii, veselindu-te întru Domnul, și te-ai odihnit în locașurile cele cerești, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

A Născătoarei:

Arătatu-te-ai mai înaltă decât cerurile, născând pe Dumnezeul cel ceresc, Preacurată, care toată făptura pământenilor o a făcut cerească, și cinstită pomenirea Luciei o a luminat, Căruia strigăm: Toate lucrurile binecuvântați pe Domnul.

Alt Canon,

Irmos: Din văpaie Cuvioșilor...

O putere a Treimii celei mai presus de fire, cu îndrăzneală propovăduind ai teologhisit, și idoleasca slujire cea deșartă ai vădit, preaînțelepte Evstratie și de Dumnezeu înțelepțite.

Neștiind tiranul de răbdarea ta, socotea să spăimânteze cugetul tău cel nebiruit cu priveala focului; care tu defăimându-o cu bucurie, strigai popoarelor: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cu dumnezeieștile tale sfătuiri învățându-se de Dumnezeu înțelepțitul Orest, pe patul cel înfocat a sărit săltând, și ca un miel fără prihană cu totul arzând, lui Dumnezeu dătătorului de cununi strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Preacurată Fecioară, izbăvește-mă ajutând neputinței mele, și de multele supărări și rele mă scapă; că pe tine te măresc una de Dumnezeu Născătoare.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Fiind atras de dragostea dumnezeiască, spre mutarea de aici, și tare înfruntând amăgirile tiranilor fericite Evstratie, te-ai sârguit către Darul chemării de sus, prin pătimire.

Foarte te bucurai veselindu-te Mucenice, de hotărârea osândirii, a nebuniei muncitorului, slăvind pe puitorul de pătimirea ta Evstratie, lăudând pe Hristos pierzătorul morții.

Veniți toți iubitorilor de Mucenici, să fericim cu laude sfinte pe surpătorii înșelăciunii, pe înțeleptul Evghenie, pe Orest și pe Mardarie, și dimpreună cu ei pe Auxentie, și pe Evstratie.

A Născătoarei:

Lumină ne-a strălucit nouă din pântecele tău, Fecioară neispitită de bărbat, cu ale căreia lumini dumnezeiești s-a luminat minunata Lucia, Născătoare de Dumnezeu Maică Fecioară.

Alt canon,

Irmos: Pe Dumnezeu a-l vedea...

Dorind a te împărtăși dumnezeieștilor taine, purtătorule de chinuri, te-ai învrednicit fericite Evstratie și arătării celei dumnezeiești și luminate; și te-ai apropiat către Hristos cel dorit, Care te chema la Cer.

Întărindu-te cu puterea lui Hristos, Evstratie, ai batjocorit momelile gonitorilor, slăvind pe Hristos cu cântări. Că înlăuntrul cuptorului intrând ca în frumosul rai, ca și Tinerii oarecând, te-ai bucurat, Fericite.

Slavă...

Cu cântări și cu laude să lăudăm credincioșilor pe dumnezeieștii ostași, pe Auxentie și pe Evghenie, pe Mardarie, pe lăudatul Orest, și pe începătorul cetei, împreună pătimitorul și preaînțeleptul învățător Evstratie.

Și acum..., a Născătoarei:

Locaș al lui Hristos, Celui ce împărătește împreună cu Tatăl și cu Duhul te-ai făcut Fecioară; iar prin tine Preacurată și noi locașuri cu bun Dar făcându-ne, ne-am învrednicit a ne face și fii Aceluia prin Botez.

LUMINÂNDA.

Podobie: Femei auziți glas...

Pe ritorul Evstratie să-l lăudăm cu cântări, și cu el pe Auxentie, pe Mardarie, pe Orest, și pe înțeleptul Evghenie; care s-au străduit pentru Hristos, și se roagă neîncetat pentru noi, cei ce lăudăm sfințită pomenirea lor.

Slavă..., asemenea.

Săvârșit-ai luminata călătorie a pătimirii Evstratie fericite, și ai adus pe ceilalți, pe Evghenie preacinstitul, pe înțeleptul Auxentie, pe Mardarie și Orest, de a căror credință și îndrăzneală s-au mirat oamenii și cetele îngerești.

Și acum..., a Născătoarei:

De Dumnezeu Născătoare Marie, bună norocirea pământenilor, folositoarea păcătoșilor nădejdea creștinilor, singură mântuirea lumii, izbăvește-mă de îngrozirea focului.

LA LAUDE

Stihirile pe 4. Glasul 1, a lui Vizantie.

Ceata cea în număr de cinci a Sfinților să o cinstim popoare, lăudând pe Mântuitorul Hristos, pe Evstratie cel cu suflet răbdător și tare purtător de chinuri, împreună cu dânsul pe Auxentie, pe Evghenie, pe Mardarie, și pe Orest; că aceștia nevoindu-se pentru buna-credință, au călcat întreitele valuri ale vrăjmașilor; și se roagă Mântuitorului să dăruiască curățire și iertare de păcate, celor ce săvârșesc cu credință pomenirea lor.

Glasul 3, a lui Ghermano.

Cu cuvintele ritoricești a uimit pe cei fărădelege, ostașul lui Hristos, și cu răni de luptător, bărbătește a biruit puterile vrăjmașilor, Evstratie măritul și tarele purtător de chinuri, umblând pe calea cea strâmtă și anevoioasă și ajungând la pământul vieții veșnice; unde se roagă lui Hristos, să ne dăruiască nouă mare milă.

Pe marele între Mucenici Evstratie, care întru dumnezeiasca înțelepciune era filozof, și prin frumusețea cuvintelor s-a arătat ritor, să-l lăudăm cu cântări mucenicești. Că acest ostaș al lui Hristos adunând cu bunăcredință luptători, și în vremea războaielor punând în rânduială darurile nevoințelor, răpind sabia vrăjmașului, cu aceea l-a rănit pe el; către care să strigăm: Alesule întru Mucenici, împreună cu cei ce s-au nevoit cu tine, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, pentru cei ce săvârșesc cu credință preacinstită pomenirea voastră.

Glasul al 4-lea, a lui Ioan Monahul.

Să se încununeze de noi cu laude bunii biruitori, mărturisitorii adevărului, Evstratie înfruntătorul băsmuirii elinilor, și propovăduitorul dumnezeieștii înțelepciuni a creștinilor; Auxentie, cela ce cu înțelepciunea cuvintelor și cu răbdarea lucrurilor, a înfruntat nedumnezeirea cea tirănească; pe lângă aceștia Evghenie cel de bună trebuință lui Dumnezeu, și nesuferit tiranilor pentru mărturisirea cea mântuitoare, și Orest ostașul cel adevărat și minunat al Împăratului tuturor; împreună cu aceștia și Mardarie cel mai blând decât porumbul, care a rușinat pe șarpele cel înțelegător, prin darul lui Hristos Dumnezeu, Mântuitorul sufletelor noastre.

Slavă..., glasul al 4-lea, a Casiei.

Vioara cea cu cinci coarde, și sfeșnicul cel cu cinci lumini, al Bisericii lui Dumnezeu, pe purtătorii de Dumnezeu Mucenici după numele lor să-i cinstim cu cântări, și cu bunăcredință să-i lăudăm: Bucură-te cela ce bine te-ai ostășit pentru Dumnezeu, în armata cerească, și ai plăcut Celui ce te-a ales ostaș; cela ce între ritori ești ritor, de Dumnezeu înțelepțite Evstratie. Bucură-te fericite Auxentie, cela ce ai crescut întru mulțime talantul care ți s-a încredințat de la Dumnezeu. Bucură-te purtătorule de Dumnezeu Evghenie, ramura cea preafrumoasă a dumnezeiescului bun neam. Bucură-te Oreste preafericite, cel cu chip frumos, și cu năravul preabun, și în amândouă prea-ales, care petreci cu totul în munții cei dumnezeiești. Bucură-te Mardarie nebiruitule, mărgăritarul cel strălucit și limpede, cela ce rabzi cu bucurie chinurile cele amare. Bucură-te ceata cea întocmai la număr cu fecioarele cele înțelepte. Pe voi vă rugăm: Apărați-ne de toată mânia și scârba, și ne faceți părtași bucuriei voastre celei negrăite, pe noi care cinstim pomenirea voastră cea de peste ani.

Și acum..., a Născătoarei:

Cunoscându-te că ai născut pe Judecătorul cel preadrept, mă rog Preacurată, solește pentru mine, care arn viețuit neastâmpărat, și care sunt osândit și ticălos, să nu mă osândească la înfricoșata judecată cea viitoare; ci să mă pună dimpreună cu cei aleși care au să stea dea-dreapta Sa, pentru mila și bunătatea Lui.

SLAVOSLOVIA cea mare, Ecteniile și Otpustul.

Ceas întâi, și cel desăvârșit Otpust.

LA LITURGHIE

Fericirile pe 8. Din Canonul întâi Cântarea a 3-a pe 4; și din al doilea Cântarea a 6-a pe 4. Apostolul, din epistola către Efeseni: Fraților, întăriți-vă întru Domnul... Evanghelia de la Luca: Zis-a Domnul către Ucenicii Săi, păziți-vă de oameni... CHINONICUL: Bucurați-vă drepții întru Domnul...