SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..„ se pun stihirile pe 6, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Soarele cel preastrălucit, Proorocul cel preamărit, să se laude astăzi cu dumnezeiești cântări, ale darurilor Duhului, dumnezeiescul locaș, izvorul cel pururea curgător, oglinda Duhului, stâlpul dogmelor cel preacinstit, și preamărit, temeiul lumii, reazemul cel neclintit.

Ca pe o stea prealuminoasă, ca pe un luceafăr prea-mare, te cinstim pe tine bărbatul doririlor, cel ce ai strălucit luminos cu strălucirile bunătăților, și luminezi sufletele și trupurile credincioșilor; și strigăm către tine: Daniile Proorocule, roagă pe Mântuitorul, să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine cu bunăcredință.

Limba ta s-a făcut ca o trestie a scriitorului ce scrie degrab, cele înțelepte grăind; că legea lui Dumnezeu înlăuntru întru tine a viețuit, și gura ta a grăi judecată dreaptă s-a arătat; prin care ai rușinat pe popii cei fărădelege, și pe Sosana din moarte o ai scăpat, cela ce ești strălucirea Proorocilor.

Alte Stihiri, ale Sfinților Tineri, glas același.

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

De legile cele date de Dumnezeu ținându-vă preafericiților, cu bucate spurcate nu v-ați spurcat, ci frumusețea sufletului nestricată ferindu-o ați păzit arătat și floarea trupului cea minunată, și nestricată și neveștejită podoaba cea frumoasă; Stăpânul preamărindu-vă, pe voi cei ce i-ați slujit cu credință.

Cu dumnezeiască văpaie fiind aprinși Tinerii, de foc nu s-au grijit, întru care fiind rourați cinstiții, o adunătură prealuminat închipuind, cântare cu multă laudă s-au văzut cântând; dorind măriții a face cu adevărat cale la Împărăția Cerească cea neîncetată.

De cuvântul înțelepciunii tale mirându-se tiranii, Daniile vrednicule de minune, și de priceperea tinerilor, v-a pus peste țara haldeilor, a o cârmui și stăpânii, cinstiților. Că de fapta bună știe prea arătat a se minuna și luptătorul, și de strălucirea vieții; că despre patimi oprindu-vă, v-ați făcut stăpânitori.

Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Anatolie.

Duhovnicește ne-a adunat astăzi pe noi credincioșii Proorocul Daniil, și masă de bunătăți din-destul a pus înainte, celor bogați și celor săraci, celor străini și celor de casă; și pahar înțelegător, care varsă apele bunei credințe, și veselește inimile credincioșilor, și dăruiește Darul Duhului Sfânt. Că acest Prooroc prealuminat ca un sfeșnic strălucind în lume, toată idolatria asirienilor a surpat, și guri de fiare neîmblânzite a astupat, împreună cu acesta și cei trei Tineri să se laude, nu de aur cu firea fiind, ci decât aurul mai lămuriți arătându-se. Că nu i-a topit focul cuptorului, ci i-a păzit nestricați; pe care catranul și smoala și vițele i-a încununat; și Domnul care ne-a adus pe noi la înconjurarea anului, să ne învrednicească a ajunge și la ziua cea domnească și cinstită a Nașterii Lui, dându-ne nouă cu rugăciunile lor, curățire de păcate și mare milă.

Și acum..., a înainte-prăznuirii, glas același a lui Andrei Pirul.

Veniți toți să prăznuim cu credință Nașterea lui Hristos, și duhovnicească cântare, ca o stea punând înainte, slavoslovii ca magii cu păstorii să strigăm: Venit-a Mântuirea oamenilor din pântece fecioresc, și pe oameni i-a chemat.

STIHOAVNA din Octoih.

Sau acestea: glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Daniil cel minunat, agonisindu-și inima curat locaș Duhului. Și de la Dânsul fiind luminat, arătarea celor ce vor să fie luminat o a proorocit, fiind împodobit cu strălucirea proorociei, și luminat tâlcuind visurile cele ascunse, ale puternicilor împărați, celor fărădelege.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi, Dumnezeul lui Israil.

Mai-nainte întărindu-ți trupul tău cu post neîncetat, gurile leilor ai legat; că în mijlocul lor stând Proorocule minunate, și către Bunul Dumnezeu privind, ai rămas nevătămat, cu puterea cea negrăită, a Celui ce lucrează toate preaslăvit; a Mântuitorului sufletelor noastre.

Stih: În Biserici binecuvântați pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israil.

Pe Cel ce șade pe Scaun și de îngeri este înconjurat, ai văzut Daniile vrednicule de minune; pe Cel necuprins, Care este Judecător drept, Proorocule minunate; și spăimântându-te de acea înfricoșată și groaznică vedenie, ai însemnat tuturor cele ce erau să fie după aceea, scriind a doua venire a Dumnezeului nostru, Celui ce S-a întrupat.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Cu suflet umilit și cu Duh de smerenie, în mijlocul cuptorului celui înfocat ați cântat cântare a toată lumea, tineri de trei ori fericiți; și glasul vostru l-a auzit Domnul, Cela ce este aproape de cei umiliți la inimă, și mântuiește pe cei smeriți cu duhul; și păzindu-vă întregi, v-a primit pe voi ca o jertfă curată. Pentru aceasta fiind voi nepoți lui Avraam, fii lui Dumnezeu v-ați învrednicit a fi. Deci îndrăzneală având către Dânsul, rugați-vă neîncetat pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei, asemenea.

Daniil bărbatul doririlor, piatră fără mână tăiată văzându-Te pe Tine, Doamne, Prunc născut mai presus de fire mai-nainte, Te-a numit pe Tine Cuvântul cel întrupat din Fecioară, Dumnezeu neschimbat, și Mântuitorul sufletelor noastre.

Tropar, glasul al 2-lea.

Mari sunt isprăvile credinței; în izvorul văpăii ca într-o apă de odihnă Sfinții trei tineri s-au bucurat, și Proorocul Daniil leilor păstor ca unor oi s-a arătat. Pentru rugăciunile lor Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

După obișnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului Psalm 50.

CANOANELE

Unul din Octoih cu Irmosul pe 6, și ale sfinților două pe 8.

CANONUL Proorocului Daniil.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos:

Cântare să înălțăm popoare minunatului Dumnezeului nostru, Celui ce a scos din robie pe Israil, carele-i cânta cântare de biruință și striga: Să cântăm Ție unuia Stăpânului.

Mântuitorule, Făcătorule de bine a toate, pricinuitorule al bunătăților, luminează cu raza Ta cea purtătoare de lumină mintea mea, Iubitorule de oameni, ca să laud slăvită pomenirea Proorocului Tău.

Ca un luceafăr de dimineață al curăției răsărind, Înțelepte, pe Sosana cea curată, care mai-nainte era în primejdie, o ai mântuit; că Dumnezeu te-a ridicat știutor celor ascunse, pentru a osândi pe bătrânii cei răi.

Pe frica lui Dumnezeu fiind întemeiați nepoții lui Avraam, mâncarea cea fără lege o a lepădat vitejește, și cu dumnezeiască dragostea bunei credințe hrănindu-se, spre mai mare slavă s-au înălțat.

A Născătoarei:

Munte înțelegător ai văzut Daniile preasfințite, pe una prunca cea curată, pururea Fecioara, din care s-a tăiat Piatra cea din marginea unghiului, și toată înșelăciunea a zdruncinat.

Alt CANON, al Sfinților trei tineri.

Făcut de Teofan.

Cântarea 1-a, glasul același,

Irmos: Apa trecându-o ca pe uscat...

Pe Cuvântul Cel fără de început, Cel ce S-a născut din Tatăl mai-nainte de toți vecii, cu dumnezeiască cuviință, Care în cuptor de tineri cu închipuire S-a văzut, să-L preaslăvim.

Cuvintele păgânului tiran Tinerii cei de bun neam scuipându-le, și răbdând, n-au voit a se spurca, cu bucatele cele fărădelege ale haldeilor.

Slavă...

Hrănitu-v-ați cu Cuvântul sufletește, iar trupește cu mâncările care singure cresc, v-ați adus împăratului făcându-vă mai frumoși la fețe, decât cei ce se hrăneau desfătări.

Și acum..., a Născătoarei:

Veninul șarpelui, cel ce s-a vărsat amar în urechile Evei, Fecioara, ceea ce a răsărit din David, l-a vindecat născând pe Ziditorul.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Tu ești întărirea celor ce...

Pricepere și înțelepciune de la Dumnezeu luând, ai tâlcuit luminat împăraților visurile cele întunecate.

Pe balaurul cel simțitor ai omorât, mâncare aruncându-i, pentru că mai întâi ai biruit dracii cei nevăzuți.

A Născătoarei:

Cu lumină fiind luminat ai văzut, Slăvite, muntele lui Dumnezeu cel arătat, pe cea binecuvântată, podoaba oamenilor.

Alt Canon,

Irmos același:

Cunoștință de Dumnezeu învățată, câștigând Stăpâne, Tinerii lui David, legile părintești cu dumnezeiască înțelepciune le-au păzit.

Focul n-a ars preacuratele trupuri ale celor binecredincioși, că s-au adăpat cu postul cel de suflet hrănitor.

Slavă...

Laudă a toată lumea, și preaslăvită au cântat cei trei Tineri, în mijlocul cuptorului, minunat fiind răcoriți.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca să ne arăți nouă Stăpâne nașterea cea din trup fecioresc, ai mântuit în cuptor trupurile cele feciorești.

Irmosul:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine Te laudă duhul meu.

CONDACUL proorocului, glasul al 3-lea:

Podobie: Fecioara astăzi...

Luminându-se cu Duhul curată inima ta, vas de proorocie te-ai făcut, că ai văzut cele ce erau departe, ca și cum ar fi fost acum, și pe lei i-ai îmblânzit, fiind aruncat în groapă; pentru aceasta pe tine te cinstim, Proorocule fericite Daniile.

ICOS

Pe Iisus Hristos adevăratul Dumnezeul nostru a Căruia dumnezeiască venire, luminat mai-nainte o ai vestit, roagă-L neîncetat, pentru cei ce fac cu veselie această dumnezeiască pomenire a ta, și te cinstesc cu credință, să se mântuiască de toate ispitele, și de înconjurarea păcatelor; ca cela ce ai îndrăzneală, Preaînțelepte; și întru deschiderea buzelor mele, dă-mi cuvânt să-ți cânt cântare bineprimită Proorocule fericite Daniile.

Sedealna, glas 1.

Podobie: Mormântul tău...

Prooroc arătând cunoștința celor ce erau să fie, te-ai arătat Daniile; că nașterea cea din Fecioară tuturor mai-nainte o ai însemnat, și venirea lui Hristos. Pentru aceasta prăznuind astăzi preasfântă pomenirea ta, întru veselia inimii, cu credință te lăudăm pe tine.

Alta, glas al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Cu Darul proorociei îmbogățindu-te, nașterea cea din Fecioară o ai însemnat, și ai dezlegat visurile împăraților prealuminat, și aruncat fiind în groapă, ca un Mucenic, minunat ai învățat, Fericite, pe lei a se posti. Încă și slujirea celor fără de Dumnezeu ai stricat; pe balaurul l-ai omorât, biruindu-l arătat, Daniile vrednicule de minune. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., a Sfinților Tineri, aceiași Podobie:

Chipul Treimii proorocește din vopsele fără materie, în văpaie Tinerii au scris cu trestia credinței, și pogorârea Cuvântului cea mai de pe urmă pe pământ, cu taină o au văzut, și tuturor o au proorocit. Pentru aceasta și roua Duhului din Cer luând, izvorăsc credincioșilor daruri, și celor ce strigă cu un glas către tine: Dăruiește Hristoase Dumnezeule iertare de greșeli robilor Tăi, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea lor.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te scaunul lui Dumnezeu cel în chipul focului! Bucură-te Fecioară locașul Împăratului, palatul cel așternut cu porfiră; cămara cea cu aur împestrită, hlamida cea cu roșu vopsită! Biserica cea preacinstită, căruță purtătoare de fulger, sfeșnice mult luminos! Bucură-te de Dumnezeu Născătoare, cetatea cea cu douăsprezece ziduri, ușa cea cu aur ferecată și foișorul cel luminos, masa cea strălucită ca aurul cortul cel împodobit lui Dumnezeul. Bucură-te frumoasă Mireasă, din care a răsărit Soarele! Bucură-te ceea ce ești podoaba sufletului meu, Preacurată.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua dacă Te-a văzut pe Cruce, pe Tine Mielușelul său și Păstorul, ca o Maică rupându-și fața striga și zicea: Cum pătimești fără dreptate Dumnezeule preabune? Căci de voie ai primit patimile cu trupul. Pentru aceea laud, îndelung-răbdătorule pe cea cu adevărat nespusă și dumnezeiască rânduiala Ta, prin care ai zidit din nou lumea cu răstignirea Ta cea cinstită, și măresc toți mila Ta cea nemărginită.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Din munte umbros, din una Născătoare de Dumnezeu, cu dumnezeiască vedere, mai-nainte a cunoscut Proorocul, Cuvinte, că vei să Te întrupezi; și cutremurându-se slăvea puterea Ta.

Legea cu bunăcredință păzindu-o, o Proorocule, cu adevărat pe Dătătorul înțelepciunii L-ai cunoscut, Care te-a învățat pe tine cele de taină și adânci, și întru întuneric te-a luminat.

Viață sfințită viețuind grăitorule de Dumnezeu, bărbat al doririlor te-ai numit, că bărbătește călcând patimile la viața cea neîmbătrânitoare te-ai mutat.

Darul Mângâietorului, Celui ce S-a sălășluit întru tine Daniile, te-a arătat purtător de lumină, și biruitor tiranilor și împăraților, și locaș înțelepciunii.

A Născătoarei:

Piatră fără mână tăiată din muntele Fecioara, Născătoarea de Dumnezeu, Cuvinte, mai-nainte pe Tine Te-a văzut Proorocul Daniil, strigând, și lăudând Dumnezeirea Ta.

Alt Canon,

Irmos: Auzit-am Doamne taina...

Daniil cel preaînțelept, dumnezeiește la minte fiind luminat, visele celor singuri stăpânitori le-a dezlegat, cu dumnezeiescul Dar.

Strălucește cu minuni în cuptor nevoința tinerilor; că pe tiranul l-a vânat spre cunoștința Ta, Atotputernice.

Slavă...

Organele cele cu glas tocmit, și versurile muzicii cele bine alcătuite, pe cei viteji nu i-au amăgit, și chipului celui de aur nu i-au plecat.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu cântări, ceea ce ești cu totul lăudată, Tinerii cei din Babilon, au cinstit pe Fiul tău Dumnezeu Cel Preaînalt, pe Care în cuptor L-a cunoscut.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Din noaptea necunoștinței, zi a cunoștinței de Dumnezeu întru lumina feței Tale, Hristoase, a strălucit de dimineață lauda Ta în inimile noastre.

Luptele cele vitejești ale proorociei, luminându-le cu propovăduirea, strălucești prin amândouă, fiind plin de dumnezeiasca insuflare.

Înțelept te-ai arătat Fericite, cu strălucirile înțelepciunii celei mai presus de minte, prea-alesule de Dumnezeu grăitorule Daniile, și toate le-ai luminat.

A Născătoarei:

Cu taină a învățat de chipurile negrăitei întrupării celei din tine, a Celui Preaînalt, Preacurată, Daniil Proorocul cel mărit.

Alt Canon,

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Învățați fiind în legea Mântuitorului, nu s-au lepădat slujitorii Tăi, marele Daniil, împreună cu cei trei Tineri de Dumnezeu înțelepțiți; ci tărie luând de la Tine, Făcătorul de bine, pe tirani vitejește i-au biruit.

Prin gând s-a învățat Daniil Iubitorule de oameni tainele Tale, că pe nor ca pe un fiu omenesc venind, și ca pe un Judecător și Împărat al tuturor neamurilor, pe Tine Te-a văzut, cu curăția minții.

Slavă...

Împodobitu-s-au o tineri mai mult decât piatra safirului trupurile voastre, întocmai ca strălucirea aurului, cu râvna bunei credințe v-ați aprins, umblând în cuptor bucurându-vă, aducând dănțuirea a toată lumea.

Și acum..., a Născătoarei:

Daniil cel dumnezeiesc, munte Fecioară mai-nainte te-a însemnat arătat, și cei trei Tineri văzând văpaia răcorită, pe Cel dumnezeiesc Născut al tău, cu cântări L-au lăudat, ca pe Mântuitorul și Ziditorul și Domnul.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Precum ai scăpat pe Proorocul dintru adâncul cel mai dedesubt Hristoase Dumnezeule, și pe mine mă dezleagă de păcatele mele, ca un Iubitor de oameni, și îndreptează viața mea rogu-mă.

Văzând cetele îngerești întru lumină preastrălucită, următor prea-ales acestora ai fost, desfătându-te întru strălucirile Împăratului a toate.

Venirea Cuvântului cea mântuitoare vestind, mai-nainte ai spus dărâmarea bisericii, plinirea legii, și darurile legii Harului, cele mai presus de minte.

A Născătoarei:

Iată Fecioara în pântece arătat a zămislit pe Hristos Dumnezeu, strălucită fiind cu Duhul; a căreia mai-nainte închipuire o a văzut mai dinainte Daniil măritul.

Alt Canon,

Irmos: Adâncul păcatelor...

Stăpânitori fiind peste patimile sufletești cu puterea Cuvântului, peste țările neamurilor haldeiești oblăduitori v-ați făcut; că știe fapta bună a da cinste celor ce o câștigă, o înțelepților nepoți ai lui David.

Slavă...

În moarte purtătoare de viață îmbrăcându-se Daniil dedemult, pe balaurul cel prea rău ce se socotea păgânește ca un Dumnezeu la haldei, prin mâncare l-a ucis, și pe popii cei vrăjmași i-a omorât.

Și acum..., a Născătoarei:

De Dumnezeu Născătoare Fecioară, Maică, roagă cu rugăciunile tale pe Judecătorul și Fiul tău, ca să-mi fie Milostiv în ziua judecății; că numai spre tine mi-am pus nădejdea.

Irmosul:

Adâncul păcatelor și viforul greșelilor mă tulbură, și întru adâncul asprei deznădăjduiri mă surpă; ci întinde-mi și mie mâna Ta cea tare ca lui Petru, o Îndreptătorule! și mă mântuiește.

CONDAC, glas al 6-lea.

Chipul cel scris de mână necinstindu-l, ci cu Ființa cea nescrisă întrarmându-vă de trei ori fericiților, în lupta focului v-ați preamărit; și în mijlocul văpăii celei nesuferite stând, pe Dumnezeu ați chemat: Grăbește o Îndurate și sârguiește ca un Milostiv spre ajutorul nostru, că poți voind.

ICOS

Tinde-ți mâna Ta, de la care oarecând au luat ispită egiptenii ce se oșteau, și evreii cei biruiți. Nu ne lăsa pe noi, ca să nu ne înghită moartea ceea ce însetează de noi, și satana care ne urăște, ci Te apropie de noi și Te milostivește spre sufletele noastre, precum Te-ai milostivit oarecând spre Tinerii cei din Babilon, care neîncetat Te slăveau, și care pentru Tine s-au băgat în cuptor, și dintr-însul au strigat către Tine: Grăbește o Îndurate, și sârguiește ca un Milostiv spre ajutorul nostru, că poți voind.

SINAXAR

Întru această lună în ziua a șaptesprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Daniil, și Sfinții trei Tineri: Anania, Azaria și Misail.

Stih: Pe Tine, Dumnezeule, acum aievea pe scaun te vede șezând,

Daniil ținându-se, iar nu în vis precum oarecând.

De nu alegea cei trei coconi cu dinadinsul a muri,

Precum mai-nainte focul și sabia o ar fi putut stăpâni.

Întru a șaptesprezecea zi sabia pe Daniil tăia,

Carele pe cele viitoare vedea.

Acest fericit Daniil proorocul a fost din neamul Iudei, ruda lui din cei mai de frunte ai slujbei împărătești, și s-a născut, în cea mai de sus Vitara, și încă prunc s-a adus din Iudeea rob în țara haldeilor, și a proorocit șaptezeci de ani, și a apucat înaintea întrupării lui Hristos cu patru sute șaizeci de ani; era om cu mintea întreagă și stăpânitor poftelor, cât socoteau jidovii că era scopit, însă a plâns mult pentru țară, și a făcut mare nevoință în posturi, de tot felul de hrană ce vrea pofti, și era uscățiv la față, iar foarte frumos prin Darul lui Dumnezeu cel înalt. Iar cei trei Tineri precum spune istoria, erau din sfânta cetate a Ierusalimului, părinții lor au fost Ezechia și Caligoni, care Ezechia a cutezat a zice lui Dumnezeu: Că a păzit cele plăcute înaintea lui, și a luat adaosul vieții lui cincisprezece ani. Deci înconjurându-se Ierusalimul cu război de Nabucodonosor împăratul asirienilor, s-au adus și acești trei tineri robi la Babilon cu Daniil proorocul, și s-au făcut ocârmuitori peste trebile împăratului pentru faptele cele bune. De aceea defăimând chipul ce făcuse și ridicase, și neînchinându-se la dânsul, i-a băgat în cuptorul cel cu șapte părți mai ars, întru care cu dumnezeiască pogorâre ce au făcut îngerii la dânșii cântau, cât văzând împăratul minunea, a mărturisit că este mare Dumnezeul cel ce se proslăvește de dânșii, căci cuptorul se primenise în rouă și au rămas nevătămați; iar Daniil măcar că trăia cu dânșii, și dimpreună locuia și petrecea, și să le fi fost el pricina cinstei, însă nu s-a băgat cu dânșii în cuptor, de vreme ce nu putem aceasta să o aflăm din sfânta Scriptură, ca și cum s-a tăcut de dânsa și nu s-a arătat, poate fi, precum este părerea mea și adevărului, nu afară din socoteală, pentru numele ce i se puse Baltazar, ca o cunoștință ce este peste seamă cinste, căci ca să se mai întemeieze gândul celor ce stau acolo, să nu se arate la cei ce credeau în foc, că proslăvirea minunilor o a făcut Baltazar pentru că se chemă Dumnezeu, a rânduit Dumnezeu să ia Daniil numele lui Dumnezeu, și așa să nu intre într-acel foc, și să scape de dânsul, și nici să scrie la povestea cuptorului. Iar sfinții trei tineri, după acea minunată și peste fire izbăvire, ce s-au izbăvit din foc, iar întorcându-se la cele ce se aflau întâi și petrecând toată viața lor cinstită și slăvită, și-au luat și ei sfârșitul vieții lor cu pace, împreună cu Daniil., însă zic unii, că după moartea lui Nabucodonosor și celorlalți împărați, care cinsteau pe Daniil și pe cei trei Tineri, s-a ridicat alt împărat, anume Atticos, care făcând cercetare sfinților, și înfruntându-se de dânșii, a poruncit de a tăiat capul lui Misail și-l sprijini Azaria, întinzându-și haina cea persienească, așijderea și Anania sprijini în brațele sale capul Azariei tăiat, iar Daniil tinzându-și haina sprijini capul Ananiei, apoi i-au tăiat și capul lui. Zice-se și aceasta, ca după tăiere li s-au lipit capetele de trupuri, și cum îngerul Domnului le-a ridicat, de lea dus în muntele Gheval, în care munte fiind băgați sub o piatră, de au stătut patru sute de ani, până când s-au sculat și ei împreună la învierea Domnului nostru Iisus Hristos, și iarăși au adormit. Și se face soborul lor în biserica cea mare, a căror pomenire am luat de la părinți să o facem cu șapte zile mai-naintea stăpâneștii arătări, și cel prin trup venirea Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos; ca să fie și ei precum socotesc, din neamul Iudei, din care se trage și neamul Mântuitorului tuturor Hristos.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici: Patermutie, Copri și Alexandru, care au mărturisit în zilele lui Iulian paravatul.

Stih: Părtaș cu tine și vieții și sabiei m-am arătat.

Părinte Patermutie, Copri a strigat.

Alexandre pentru a nevoinței și a pustniciei luptă îndoită,

Prin tăiere primești și cununa îndoită.

Acești sfinți s-au nevoit pe vremea lui Iulian paravatul, mai-nainte petrecându-și viața cu liniște, în pustiul ce se află în Egipt. Deci ducându-se paravatul ca să dea război perșilor, a aflat pentru Cuvioșii aceștia, și dar aducându-i înaintea sa, a întrebat mai întâi pe Patermutie de câți ani este? Și după ce a răspuns: De patru zeci și cinci, l-a scos pe el afară. Apoi apucând pe Cuviosul Copri, și feluri de meșteșugiri și de măguliri întrebuințând prea vicleanul l-a înduplecat pe el să se lepede de Hristos; mai în urmă însă Patermutie, aducându-i aminte de posturile, și de rugăciunile, și de celelalte lupte ce a cercat în sihăstrie, la întors iarăși la credința lui Hristos, despre care înștiințându-se paravatul, a poruncit de i-a tăiat limba Sfântului Copri, hotărând ca să-l pună pe el pe o scară înfocată. Deci adus fiind la scară și văzându-o pe ea scânteind s-a înfricoșat, dar întărindu-se iarăși de Sfântul Patermutie a fost pus împreună cu el pe scară, și cu Darul lui Dumnezeu au rămas amândoi nevătămați. Apoi au fost aruncați amândoi în cuptor ars, și împreună cu acești doi a intrat încă și monahul Alexandru, mărturisind în priveliște pe Hristos. Și fiindcă câte trei au ieșit din cuptor nevătămați, pentru aceasta după porunca tiranului li s-au tăiat capetele, și așa au luat fericiții cununile muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului și pururea pomenitului mărturisitorului Dunale, ce și-a pus numele Ștefan.

Stih: Ștefan cu podoabele faptelor bune încununat,

Spre cununile cele de sus luminat a alergat.

Acesta era stăpânitor locului său, oarecăruia ostrov care de alții se zice Nivertis, iar de alții Veron, aproape fiind de Gadera, și de râurile Ochianului înconjurându-se; bogăție având el foarte multă și crescut fiind cu totul în dogme creștinești, viețuia mai mult cu Dumnezeu decât cu oamenii. Pentru aceasta pe toate ale lumii gunoaie socotindu-Ie, a lăsat stăpânirea fiilor săi, și ducându-se la Roma, s-a îmbrăcat cu îngerescul chip; apoi s-a dus la vestita cetate Costantinopol și a vorbit împreună cu Constantin și Romano porfirogeneții împărați, de care a fost trimis la Ierusalim (căci aceasta le-a cerut). Deci ducându-se acolo, a luat marea și îngereasca schimă, de la cel de atunci patriarh al Ierusalimului, Hristodul cu numele, și din Dunale s-a numit Ștefan. Deci multe batjocuri și bătăi a luat fericitul de la saracini, căci își avea împrejur tăiată barba. Iar de la Ierusalim s-a dus la Misir și acolo fiind prins, s-a pus la închisoare împreună cu doi preoți ce-i urma, și rămânând acolo șase luni, necăjindu-se cu foame și cu sete și cu alte rele pătimiri a închisorii, a fost trimis la Amiran al Misirului, de care fiind legat cu grele lanțuri, era silnicit să se lepede de Hristos. Deci fiindcă se împotrivea cu cuvântul tare și nu se biruia, ci mărturisea în priveliște pe Domnul nostru Iisus Hristos, pentru aceasta a fost muncit, mai cu multe răni și munci decât înainte, din care rău pătimind a căzut de trei ori fericitul în boală, prin care a lăsat această vremelnică viață, și s-a dus la cea de sus și veșnică, după ce mai întâi i s-a înștiințat lui de la Dumnezeu adormirea sa.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Iachu.

Stih: Iache întărește-te și tăindu-ți-se capul.

Scrie-te intre cei tăiați și încununează-ți capul

Tot în această zi, cel dintru Sfinți Părintele nostru Dionisie cel nou, cel ce era din Zachinti, și a stătut arhiepiscop la Eghina, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Lăsând cele pământești, acum în Cer a locuit.

Noul Dionisie cel ce Zachintul a slăvit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Nichita.

Stih: Deși nou nevoitor după ani Nichita s-a arătat,

Deopotrivă însă cu nevoitorii cei vechi s-a aflat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii evreiești, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au schimbat strigând: Binecuvântat ești Doamne Dumnezeule în veci.

Cu legea fiind îngrădit Proorocule, n-ai primit a te spurca fără de lege, ci dumnezeiește la minte fiind strălucit, ai strigat: Binecuvântat ești Doamne Dumnezeule în veci.

Pe toți îi spăimântează minunea ta, căci ca unui Prooroc, Proorocul a stătut înaintea ta, fiind răpit, mâncare ție aducându-ți, și cântând: Binecuvântat ești Doamne Dumnezeule în veci.

Înlăuntrul gropii fiind încuiat, și leilor spre mâncare fiind pus, te-ai mântuit, Dumnezeu acoperindu-te, Fericite, pe tine cel ce ai strigat: Binecuvântat ești Doamne Dumnezeule în veci.

A Născătoarei:

Izvoare de tămăduiri din-destul izvorăști Fecioară de Dumnezeu Născătoare; că Daniil luminat te-a văzut pe tine munte, din care Mântuitorul a răsărit, Dumnezeul părinților noștri.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii trei cinstitori...

Glas de Dumnezeu cinstitor din mijlocul focului s-a cântat Atotstăpânitorului; că Azaria dumnezeiesc danț adunând, cântare a cântat împreună cu aceia zicând: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Alăuta tinerilor a numit Dumnezeu pe Dumnezeul tuturor și Atotțiitorul, Cel ce S-a văzut de dânșii arătat în cuptor, și cântare a cântat zicând: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Pe cei trei ce au fost băgați în cuptor văzându-i împăratul, dacă a văzut chipul Celui de-al patrulea, pe Acela l-a arătat tuturor a fi Fiul lui Dumnezeu cel mai-nainte de veci, zicând: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Și acum... a Născătoarei:

Având mintea ta luminată, cu Dumnezeiască rază, Daniile de Dumnezeu fericite, nașterea Fecioarei închipuită tainic, arătat mai-nainte văzându-o, ai strigat: Bine cuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul și văpaia călcându-o au săltat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

De cele sfinte grăitor te-ai arătat o Proorocule, și cu privirea la cele de sus cea lucrătoare, cu cei fără de trup împreună ai cântat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Pe tine cu totul fericite toți te lăudăm, și întru cinstită prăznuirea ta bucurându-ne, strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

A Născătoarei:

Pe Fecioara cea preaminunată văzându-o de Dumnezeu grăitorule, prin chipuri mai-nainte înseninătoare, ai strigat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Alt Canon,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Bun neamul lui Avraam nevoindu-vă a-l păzi, temeiul cel prea osebit al credinței lui și al nădejdii l-ați câștigat, Cuvioșilor, precum și răbdarea ispitelor, strigând neîncetat: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Ca niște luminători strălucind, și pământul Cer făcându-l, și cu lumina bunei credințe luminându-l, dănțuire a toată lumea au cântat Ție, Făcătorului de bine și Stăpânului a toate: Tineri binecuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Vitejește stingând cuptorul cel ars, și fălcile leilor legându-le nepoții lui David, acum bucurându-se cântă Ție, Stăpânului, Celui ce i-ai scăpat din ispite: Tineri binecuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu taină învață Preacurată, Daniil cel preaînțelept, și mai-nainte au însemnat cei trei Tineri de Dumnezeu înțelepțiți nașterea ta prin închipuiri, văzând pe Cel ce a ieșit negrăit din pântecele tău. Pe Care, Tinerii bine-L cuvintează, preoții Îl laudă, popoarele Îl preaînalță întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

De șapte ori cuptorul muncitorul haldeilor l-a ars nebunește, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, făcătorului și Mântuitorului au strigat: Tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, pogoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Cu adevărat Născătoare...

Secerat-ai rodurile ostenelilor tale, dănțuind pururea în Ceruri cu Proorocii, în jurul Scaunului Celui Preaînalt al Stăpânitorului a toate.

Întru lumina cea întreit luminătoare, stai acum purtător de cunună, înaintea Celui ce este marginea doririlor, bucurându-te împreună cu cetele celor fără de trup.

A Născătoarei:

Frumoasă este podoaba ta, cu care acum te desfătezi, că pe Fecioara cea cu totul lăudată, Proorocule înțelepte, te-ai învrednicit prin închipuiri a o vesti tuturor.

Alt Canon,

Irmos același.

Ajuns-ați la sfârșitul cel dorit, și stați înaintea Celui ce este marginea doririlor, în cămările cerești, Tineri preafericiți.

Bucurându-vă ați luat snopii bunei arăturii voastre celei cu lacrimi, rodind spicul nestricăciunii.

Slavă...

Răsăritu-v-a vouă acum strălucire după vrednicie, și veselie inimii a înflorit, că v-ați sălășluit acolo de unde a fugit întristarea.

Și acum..., a Născătoarei:

Pășunea morții o ai oprit Fecioară, născând pe Dătătorul de viață și Domnul, Cel ce face vii pe cei ce te slăvesc pe tine cu credință.

Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim Fecioară Curată, noi cei mântuiți prin tine, cu cetele cele fără de trupuri, slăvindu-te.

LUMINÂNDA.

Podobie: Cercetatu-nea pe noi...

Decât dumnezeiasca credință nimic este mai tare; căci Cuvioșii Tineri au stins puterea focului, și a astupat gurile leilor Daniil, pe care acum să-l lăudăm.

Slavă..., altă Luminândă.

Podobie: Privindu-Te Ucenicii...

Să se cinstească acum cel între Prooroci marele Daniil; că pe Hristos Dumnezeul nostru, L-a văzut Piatră tăiată fără mâni, din muntele, Curata Născătoarea de Dumnezeu; cu care împreună să se laude și cei trei Tineri, pe care i-a mântuit nevătămați din cuptorul focului, chipul Fecioarei cel dumnezeiesc și negrăit, prin care s-a mântuit lumea.

Și acum..., a Născătoarei asemenea:

Cu taină se învață Preacurată prin Dumnezeiescul Duh preaînțeleptul Daniil, și mai-nainte au însemnat prin credință cei trei Tineri ai lui Avraam nașterea ta mai presus de fire; că fiind după Dumnezeire Cuvântul nescris, din tine cu trupul s-a scris voind, Născătoare de Dumnezeu, în Vitleem născându-Se, spre mântuirea oamenilor.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., Și acum..., glas al 6-lea a lui Malacsa

Taina cea străină a Soarelui dreptății Celui de gând, Care a vrut să răsară din pântece fecioresc, ca niște stele luminate pururea ne luminează nouă din cuptorul cel cu foc, Tinerii cei întocmai cu numărul Treimii; printr-înșii mai-nainte însemnând, dimpreună cu dânșii și Daniil Proorocul cel prealuminat, mai-nainte luminează marginile cu lumina proorociei, propovăduind pe Hristos Piatra cea netăiată; Care a ieșit din Fecioara, muntele cel umbros, spre mântuirea sufletelor noastre.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, și otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile pe 8. Din Canonul Proorocului Cântarea a 3-a, pe 4; și din Canonul Tinerilor Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimen, glas al 4-lea, Minunat este Dumnezeu intru Sfinții Săi... Apostolul către Evrei: Fraților, sfinții toți prin credință au biruit împărații... Evanghelia de la Luca: Zis-a Domnul către Iudeii care venise la Dânsul: Vai vouă cărturarilor și fariseilor fățarnici... CHINONICUL: Bucurați-vă drepților întru Domnul.

CADE SE A ȘTI: De se va întâmplă proorocul Daniil, și sfinții trei Tineri în Duminica sfinților strămoși, cântăm slujba lor împreună cu slujba Învierii așa:

LA VECERNIA CEA MICĂ

La Doamne strigat-am..., Stihirile Învierii, și ale Născătoarei de Dumnezeu, după rânduială.

LA VECERNIA CEA MARE.

La Doamne strigat-am..., Stihirile Învierii trei, ale Strămoșilor trei și ale proorocului Daniil două glas al 4-lea, Podobie: Ca pe un viteaz... și ale Tinerilor două, glas același, Podobie: Dat-ai semn.. Slavă... a Strămoșilor, glas al 6-lea: Pe toți părinții cei mai-nainte de lege... Și acum..., a Născătoarei glasului din Octoih. Vohod Prochimenul zilei. La Litie, Stihira hramului și a proorocului Daniil: Pe Cela ce șade pe Scaunul... Glas al 4-lea, ce este la Stihoavnă, și a Tinerilor, glas același: De cuvântul înțelepciunii tale... scrisă la Doamne strigat-am..., pe urmă. Și glas al 2-lea Duhovnicește pe noi credincioșii... care este Slavă..., tot acolo. Apoi Slavă..., a Strămoșilor, glasul 1: Cu razele grăirii de Dumnezeu; Și acum..., a Născătoarei: Iată s-a plinit proorocia Isaia... La Stihoavnă Stihirile Învierii, Slavă... a Strămoșilor glas al 3-lea: Veniți iubitorilor de praznic, Și acum... a Proorocului, glas al 6-lea: Daniil bărbatul doririlor... La binecuvântarea pâinilor, Troparul: Născătoare de Dumnezeu Fecioară... de două ori; și al Strămoșilor odată; și citire la Faptele Apostolilor. VEZI: Iar de nu este priveghere; La Pavecerniță, zicem după Sfinte Dumnezeule, Condacul sfinților Strămoși.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Învierii de două ori, Slavă... al Tinerilor, Și acum..., al Strămoșilor. După Catisme, Sedelnele Învierii cu ale Născătoarei, și citire, din Evanghelia cea cu tâlc a Duminicii rândului. După Polieleu, Troparele: Soborul îngeresc..., Ipacoi al glasului și Sedelnele Strămoșilor. Antifoanele și Prochimenul glasului. Evanghelia Învierii, Învierea lui Hristos... Psalm 50, și Stihira Învierii, Canonul Învierii cu Irmosul pe 4, al Proorocului și al Tinerilor amândouă pe 6. Și al Strămoșilor pe 4. Catavasia: Hristos se naște... După a 3-a Cântare, Condacul proorocului, Icosul și Sedelnele lui. Slavă..., al tinerilor. Și acum..., Ipacoi al strămoșilor. După a 6-a Cântare, Condacul și Icosul Strămoșilor. După a 9-a Cântare, Luminânda Învierii, și a Strămoșilor, Slavă..., a Proorocului, Și acum..., a Născătoarei: Soarele cel mare... La Laude Stihirile Învierii 4, și ale Strămoșilor 4, Slavă... al Strămoșilor glasul al 7-lea: Veniți toți cu credință să prăznuim... Și acum...: Prea binecuvântată ești... Slavoslovia mare. După Sfinte Dumnezeule..., Troparul Învierii numai. Deci Ecteniile și Otpustul. Slavă..., Și acum..., Stihira Evangheliei. La Ceasul întâi, Troparul Învierii, Slavă..., al Strămoșilor, Și acum..., al Născătoarei Ceasurilor. După Sfinte Dumnezeule..., Condacul Strămoșilor. La al 3-lea Ceas, Troparul Învierii, Slavă..., al Proorocului, Și acum..., al Născătoarei Ceasurilor. După Sfinte Dumnezeule..., Condacul strămoșilor. Asemenea și al șaselea Ceas, zicem troparele și Condacul Strămoșilor.

LA LITURGHIE

Fericirile glasului pe 4, din Canonul Strămoșilor, Cântarea a 3-a, pe 4 și din ale Proorocului, Cântarea a 6-a, pe 4. După Vohod, Troparul învierii, al Strămoșilor și al Proorocului. Slavă..., Condacul Proorocului, Și acum..., al strămoșilor, Prochimenul Părinților, și al sfinților. Apostolul și Evanghelia a Duminicii Strămoșilor, și a Sfinților; iar a Duminicii rândului se lasă. Chinonicul: Lăudați pe Domnul din Ceruri.. Altul: Bucurați-vă drepților întru Domnul...