SFÂNTUL ILIE

Vezi: Duminica dinaintea Nașterii lui Hristos, a Sfinților Părinți, se începe din 18 ale lunii acesteia, și se suie până la 24 de zile.

Duminica înaintea Nașterii lui Hristos, a Sfinților Părinți.

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am... se pun stihirile pe 6: din Octoih și 3 ale Sfântului, glasul 1:

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Cu vopselele cinstitelor tale sângiuri Mucenice, ți-ai făcut porfiră de mult preț, cu care împodobindu-te, locuiești cu adevărat în împărățiile cele de sus, stând înaintea lui Dumnezeu Împăratului tuturor; pe Care roagă-L să dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Dimpreună cu Sebastian pătimește Zoi, Marco și Marcelin, și de Dumnezeu înțelepțitul Tiburtie, răbdând întreite valuri de dureri; și acum s-au sălășluit la odihna cea fără durere și dumnezeiască; întru care se roagă, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Nebiruiților Mucenici, lăsând cele de pe pământ pământului, ați alergat către ceruri, fiind împodobiți cu rănile voastre, și împestriți luminat cu cinstitele patimi, fericiților; pentru aceea rugați-vă, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară prealăudată, Moise cu ochi proorocești a văzut mai-nainte taina ce s-a făcut cu tine, rugul aprinzându-se și nearzându-se; că Focul Dumnezeirii, n-a ars pântecele tău Curată. Pentru aceasta cerem de la tine, ca de la o Maică a Dumnezeului nostru, să se dăruiască lumii pace și mare milă.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzând Fecioara junghierea Ta cea fără dreptate Hristoase, tânguindu-se striga către Tine: Fiule preadulce! Cum mori fără dreptate? Cum stai spânzurat pe lemn, Cela ce ai spânzurat pământul pe ape? Nu mă lăsa singură Făcătorule de bine, Multmilostive, pe mine Maica și roaba Ta, rogu-mă!

Troparul glasul al 4-lea.

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă din Octoih, și al Sfinților pe patru.

CANONUL Sfinților

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul 1,

Irmos:

Dreapta Ta cea purtătoare de biruință, cu dumnezeiască cuviință întru tărie s-a preamărit. Că aceasta Nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici i-a zdrobit, făcând israelitenilor cale nouă prin adânc.

Luminându-te cu dumnezeieștile raze ale cinstitei Treimi pururea pomenite, cu rugăciunile tale, arată părtași luminii, pe cei ce cu credință cinstesc prăznuirea ta cea luminată și sfințită.

Având cuget luminat și primitor de străluciri curate, ai dorit cu adevărat de Cela ce este mai presus de toate, ca un înțelept Mucenic, purtătorule de chinuri, și cu credință L-ai dobândit.

Cu sudori îndumnezeite, adevărat ai întunecat cugetele trupului, cu sângiurile pătimirii ai uscat pâraiele cele tulburi ale mulțimii dumnezeilor, de Dumnezeu înțelepțite Mucenice prealăudate.

Slavă...

Cete de Mucenici ai adus Ziditorului, surpând cu dumnezeieștile învățături tot cugetul muncitorilor, cu Darul Sfântului Duh; cu care dimpreună roagă-te, să ne mântuim noi.

Și acum..., a Născătoarei:

Prunc ai născut pe Fiul, Cel ce este mai-nainte de veci împreună cu Tatăl, înnoind legile firii Sfântă Fecioară, Maică Preacurată, prin cinstită, cea mai presus de fire, și dumnezeiască nașterea ta.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Însuți cela ce știi...

Adunând cinstită oaste, întărită cu armele dumnezeieștii credințe, Mucenice nebiruite, toate taberele vrăjmașului, și vicleniile tiranilor le-ai surpat cu puterea Duhului.

Întărindu-ți picioarele pe piatra cea înțelegătoare a inimii tale, cu gând bine credincios Mucenice mult pătimitorule, nu te-ai spăimântat de măiestriile vicleanului balaur, ci tuturor te-ai făcut întărire cu buna-credință întru Duhul.

Slavă...

Împunsăturile săgeților cele cumplite le-ai răbdat, fiind legat și întins pe lemn Mucenice; iar cu dumnezeiască puterea lui Dumnezeu te-ai arătat iarăși cu totul nevătămat, rușinând măiestriile vrăjmașului.

Și acum..., a Născătoarei:

Sfințenie înțelegătoare te-ai arătat, Celui ce toate le sfințește, și locaș curat ceea ce ești fără prihană; că din tine s-a arătat Dumnezeu întrupându-se, și cunoscându-se de lume îndoit în fire și într-un Ipostas, Mireasă a lui Dumnezeu.

Irmosul:

Însuți Cela ce știi neputința firii omenești, și după milostivire Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ție: Sfântă este Biserica cea însuflețită a slavei Tale celei nepovestite, Iubitorule de oameni.

Sedealna, glas 1.

Podobie: Mormântul tău...

Având cuvântul strălucitor precum și viața luminată, ai tras cu sfințenia mulțime de necredincioși către buna-credință; cu care dimpreună ai pătimit bucurându-te, suferind toată răutatea tiranilor. Pentru aceasta astăzi săvârșind preasfântă pomenirea ta, te mărim.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei.

Marie ceea ce ești cinstit locaș al Stăpânului, ridică-ne pe noi cei căzuți în prăpastia cumplitei deznădăjduiri, a greșelilor și a necazurilor; că tu ești mântuirea păcătoșilor, ajutătoare și folositoare tare, și mântuiești pe robii tăi.

A Crucii, a Născătoarei:

O minune înfricoșată! O taină nouă! Striga Fecioara cea Curată, și fără prihană, dacă Te-a văzut pe Tine Doamne întins pe lemn: Cum Te-ai osândit pe Cruce de judecătorii cei fărădelege, ca un vinovat, nefățarnice Judecătorule al tuturor Cuvinte.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Munte umbrit cu Darul cel dumnezeiesc, privindu-te Avvacum, cu ochii cei departe văzători, mai-nainte a vestit pe Sfântul lui Israil ce vrea să iasă dintru tine, spre mântuirea noastră și înnoirea.

Putere ți-a dat ție Dumnezeu Tiburtie, ca prin slăbiciunea trupului să biruiești pe vrăjmași; că bărbătește ai intrat în foc arzător, viteazule Mucenice, și ai luat roua cea cerească.

Împreunatu-te-ai cu puterile cele de sus o Tiburtie, ca un slujitor al lui Hristos, și ai înălțat jertfe curate întru Duhul, lucrătorule de cele sfinte, lauda Mucenicilor; pentru aceea cu bucurie te cinstim.

Fiind spânzurat drept în sus, și strujit cu fiare, înconjurat cu feluri de măiestrii iuți ale muncilor, și băgat în groapă, întru aceleași primind dumnezeiesc sfârșit, viteazul Castul se veselea.

Slavă...

Săvârșind vindecări cu Sfântul Duh, Fericite, spre luminarea poporului celui ce privea la tine, le-ai vestit cu bunăcredință mântuirea, cu dumnezeiască cuviință Sebastiane, și ți-ai săvârșit călătoria prin mucenicie.

Și acum..., a Născătoarei:

Numai pe tine din toate neamurile te-a ales Dumnezeu cel mai presus de ființă, și S-a înființat ca om pentru noi, Ziditorul firii omenești, Născătoare de Dumnezeu Stăpână, cu totul fără prihană.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Cela ce ai luminat cu luminarea venirii Tale, Hristoase, și ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoștinței Dumnezeirii Tale, inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credință.

Căile tale și cărările țintind numai către unul Domnul, s-au abătut din căile cele strâmbe ale vrăjmașilor, și la mulți s-au făcut cale dreaptă și netedă, Mucenice a lui Hristos cu totul cinstite.

Ritoricește și prea cu înțelepciune, grăiesc Marchelin, și Marco înaintea judecătorului, de venirea lui Hristos cea mântuitoare, și fiind legați amândoi, li se pironesc picioarele cu bolduri, mărindu-se ca niște Mucenici.

Slavă...

Patimile Celui ce a omorât patimile noastre, tare închipuind Marchelin și Marco, cu sulița se împung, și purtând cunună, se unesc cu cetele purtătorilor de chinuri.

Și acum..., a Născătoarei:

Prealuminatul nor al Soarelui, ceea ce ești cu totul fără prihană, gonește norii sufletului meu cu rugăciunile tale, și luminează-mi gândul cel întunecat de lenevire, ca să te laud pe tine, Prealăudată.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi...

Cu tăria gândului preacinstit, te-ai arătat neplecat când te băteau cu toiege fără milă, și când te îmboldeau cu multe săgeți, bucurându-te, pentru aceea te-ai mutat către lumina cea neînserată, Mucenice.

Te întărea pe tine Hristos când te nevoiai, și te luptai cu dracii, când te munceai cu chinurile cele cumplite Sebastiane, nebiruite Mucenice, și când te uitai către Dânsul cu ochii inimii.

Slavă...

Cu zăvoarele cele tari ale preaînțeleptelor tale cuvinte, ai sfărâmat rătăcirea, și închinăciunile vrăjmașilor le-ai stricat, și capiștile idolești le-ai surpat, și pe tine însuți te-ai ridicat locaș Dumnezeiescului Duh.

Și acum..., a Născătoarei:

Înnoit-ai firea noastră cea stricată prin călcarea poruncii, născând pe Cel ce a înnoit toate numai cu dumnezeiasca voire, ceea ce ești între femei binecuvântată, de Dumnezeu dăruită.

Irmosul:

Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel dedesubt, și nu este apărător, socotitu-ne-am ca oile de junghiere; mântuiește pe poporul Tău, Dumnezeul nostru; că Tu ești celor neputincioși tărie și îndreptare.

CONDAC, glas al 4-lea.

Podobie: Cela ce le-ai înălțat...

Cu roșala sângiurilor tale vopsindu-ți haina pătimirii, te-ai îmbrăcat ca cu o porfiră lăudate Sebastiane; pentru aceasta te-ai și sălășluit dimpreună cu Hristos întru Împărăția cea de sus, și fără sfârșit, și cu cei ce au pătimit cu tine și cununi au primit, Înțelepte; cu care împreună dănțuind, pomenește-ne totdeauna și pe noi.

SINAXAR

Întru această lună în ziua a optsprezecea, pomenirea Sfântului Mucenic Sebastian și a celor dimpreună cu dânsul: Zoi, Traghilin, Nicostrat, Iavdie, Castor, Tiburtie, Castul, Marchelin și Marco.

Stih: Lui Sebastian cel ce cinstirile înșelăciunii a defăimat.

Trupul spre bătăi i s-a dat.

Sebastian în a optsprezecea zi,

De ciomege bătut se săvârși.

La înălțime fiind ridicată de cap Zoi,

De fum puturos de viață se săvârși.

Loviți-mă cumplit cu multe pietre așa,

Traghilin cu suspinare din inimă strigă,

Și pe cei cu Claudie aici trebuie puși.

Pe care deși adâncul i-a cuprins,

Cerul la sine îi are strânși.

Capul dumnezeiescului Tiburtie spre tăiere l-a dat,

Carele tu ești Dumnezeul meu, o Cuvinte al lui Dumnezeu a strigat.

Pe Castul îl trăgea în prăpastia pierzării.

Iar nesupunându-se, s-a așezat în adâncul pământului.

În inimile vrăjmașului înfigându-vă ca sulițele.

Marco și Marcheline vă împungeți cu sulițele.

Dintru aceștia Sebastian era unul din sfetnicii sfatului, pe vremea împărăției lui Dioclețian și Maximian, din orașul Mediolanilor, care a tras pe mulți la buna-credință. Iar Marchelin și Marco frații, răbdând multă vreme la închisoare și puși la multe feluri de munci, s-a rânduit să li se taie capetele. Iar tatăl lor Traghilin și Marchia Maica lor, fiind elini, cu puțin de nu i-a zăticnit cu lacrimile lor, a nu pătimi pentru Hristos, și poate că s-ar fi făcut aceasta, de nu i-ar fi întărit fericitul Sebastian grăindu-le cu mare îndrăzneală, nu numai lor, ci și lui Traghilin, trăgându-i spre credința în Hristos, și iarăși Traghilin învăța pe eparhul, după ce crezu; deci eparhul îndată chemând la dânsul pe preafericitul și slăvitul Sebastian și pe Policarp preotul, îi ruga să afle mântuire și să-l izbăvească de boala ce avea, din care se izbăvi și crezând cu tot sufletul în Hristos, sfărâmând și idolii ce avea în casa lui, și primind Botezul. Iar fericitul Gaie episcopul, pe Marchelin și pe Marco frații i-a hirotonit diaconi și pe tatăl lor preot, iar pe fericitul Sebastian l-a făcut ecdec bisericii (adică judecător și îndreptător). După aceea pornindu-se goana asupra creștinilor, atunci împreună cu aceștia au fost prinși Nicostrat, Claudie, Castor, Tiburtie, Castul și Zoi și în multe feluri muncindu-i, și-au luat sfârșitul vieții. Iar Sfântul Sebastian fiind chemat iarăși de iznoavă de Dioclețian, s-a rănit cu dese săgeți și i-au zdrobit trupul cu toiege și măcelărindu-i trupul bucăți, și-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Evviot,

Stih: Nevoitu-s-a Evviot până la sângiuri.

Iar sfârșitul vieții l-a aflat fără de sângiuri.

Acest sfânt Evviot, era pe vremile lui Dioclețian și Maximian, din locul numit Opsichiu, născut fiind. Deci fiindcă întrebuința viață plăcută lui Dumnezeu și lucra tot felul de bunătăți, pentru aceasta a suferit multe rele de la elini purtându-se de la un loc la altul și legat fiind și bătându-se mai ales pătimea acestea, căci săvârșea multe minuni, și prin acestea mulți necredincioși întorcea la credința lui Hristos. Odinioară după ce a fost zdrobit de elini cu lemne și cu pietre; a fost aruncat în foc, și rămânând nevătămat cu Darul lui Hristos. Mulți văzând preaslăvirea aceasta, și minunându-se au crezut în Hristos, care s-au și botezat la biserica de acolo, înnoite fiind de Pavel și Sila Apostolii; Iar despre aceasta înștiințându-se ighemonii Cizicului Leontie, trimițând au adus pe Sfântul legat înaintea sa, și îndată a poruncit de l-a bătut pe el cu pietre peste gură, peste obraji și peste fălci; apoi spânzurându-I de un lemn, și sfâșiindu-i trupul cu lovirile, după acestea l-au dat pe ci fiarelor să-l mănânce, de la care rămânând nevătămat, l-au aruncat pe el la închisoare. Deci mulți elini văzând asemenea minuni, au năzuit la credința lui Hristos, și s-au botezat; iar ighemonul a poruncit gealaților ca să taie pe Sfântul, iar aceia fiindcă le venise întunecare de minte, se junghiau unul pe altul. Ci Sfântul rămânând de ei nevătămat, a fost aruncat iarăși în temniță. Iar după ce a trecut douăzeci și două de zile, s-a auzit o veste, de Dumnezeu trimisă și de bucurie, că marele Constantin, se suie către răsărit de la porțile Europei cele de către apus, ca să dea război tiranului Maximian. Deci Maximian temându-se, a poruncit să se sloboadă creștinii de la închisori și legături. Deci atunci și multpătimitorul acesta Evviot slobozindu-se s-a întors la chilia sa. Și mai viețuind încă cinci ani, și multe minuni săvârșind, cu pace și-a dat sufletul său lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Flor episcopul Aminsului.

Stih: Osândirii celei dedemult Flor se supune.

În pământ merge, căci pământ era, și ce lucru de minune.

Acesta era pe vremile împăraților Iustin, Tiberie și Mavrichie, fiu de Părinte, și acela Flor numit și de Maică Eufimia. Deci acesta a stătut deplin învățat, atât întru cele de afară elinești, cât și întru cele dinlăuntru a dumnezeieștii Scripturi. Și mai întâi s-a făcut gramatic împărătesc, apoi s-a înălțat la vrednicia de patriciu, și luând femeie, s-a făcut și Părinte de fii; dar fiindcă copii și femeia lui au murit de boala ciumei, pentru aceasta el s-a îmbrăcat în schima monahicească, liniștindu-se la o moșie a sa ce avea la Anapni. Apoi pentru multa faptă bună ce avea, s-a făcut episcop Aminsului. Deci acolo mergând, și bine povățuind încredințata lui turmă, și minuni multe făcând, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Foca și Ermil, care prin sabie s-au săvârșit.

Stih: Eu să fiu tăiat mai întâi Ermil zice:

Ba, zice Foca, ci eu mai întâi Ermile.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Zacheu diaconul, și Allie Citețul, care s-au muncit în Cezareea.

Stih: Zacheu, Allie pentru a lui Hristos Dumnezeu Cuvântul dragoste.

Moartea cu bună cinstire alege.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei făcătoarei de minuni Sofia.

Stih: Sofia pe înțelepciunea lui Dumnezeu iubește.

Pentru aceasta și Darul minunilor primește.

Tot în această zi, târnosirea Sfintei Biserici a Născătoarei de Dumnezeu din Târgul Aremiei.

Stih: Sfințesc acum locașul cu înnoirea,

Ceea ce au înnoit cu firea omenirea.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosul Părintelui nostru Mihail Singhelul mărturisitorul.

Stih: Nu este aceasta lucru străin, dacă Mihaile din viață te săvârșești.

Ci dacă murind viezi, precum cu adevărat după vrednicie viețuiești.

Acesta a fost din sfânta cetate a Ierusalimului, fiu de părinți creștini. Deci după ce s-a învățat cu desăvârșire atât înțelepciunea de afară elinească, cât și cea dinlăuntru a noastră, s-a făcut monah, dar și maică-sa cu fiicele sale, după ce a murit soțul ei, s-a tuns monahie la o mânăstire de femei. Deci dumnezeiescul acesta Mihail bine și cu plăcere de Dumnezeu viețuind, și supunându-se pe sine la tot felul de aspră petrecere; pentru aceasta s-a și hirotonisit preot. Apoi aflând o peșteră liniștită, a intrat într-însa când Sfântul Teodor și Teofan mărturisitorii, și scrișii s-au făcut preoți, și mărturisitori Domnului, și s-au dus către Cuviosul acesta, iar Mihail s-a făcut singhel de patriarhul Ierusalimului. Deci odată au fost trimiși de patriarhul Ierusalimului la Roma pentru o pricină de nevoie. Mai în urmă au fost trimiși și la Constantinopol, ca să arate cu trecere oarecare anaforale, atât la împăratul de atunci Leon armeanul și luptătorul de Icoane, cât și la patriarhul Constantinopolului Teodor. Deci aceștia trei cuvioși Mihail, Teodor și Teofan, făcând ascultare Patriarhului ce i-au trimis, au dat anaforalele, punând înainte și ei de la sine celor ce grăiau împotrivă, multe dogmaticești ziceri, pentru care Teodor și Teofan au fost surghiuniți, de tiranul armean. Iar fericitul Mihail împreună cu fratele său Iov, au fost puși la închisoarea ce se zice a pretorilor. Apoi primind lanțuri grele la gât, de la împăratul Mihail cepeleagul, au fost surghiuniți împreună cu ucenicul său, la o mânăstire Aplusiadei. Deci din multa rea pătimire, a aflat ochii săi curgere, și trupul i s-a îngheboșat, cu toate acestea sta fericitul ca un diamant tare și neclintit; iar după ce au luat împărăția Teodora și Mihail fiul el, și fiecare în priveliște cinstea sfintele Icoane. Atunci și cei ce se aflau prin surghiuniri erau chemați și se învredniceau de mare cinste. Deci în acea vreme și dumnezeiescul acesta și mărturisitorul Mihail, era îndemnat de împărăteasa Teodora să se facă patriarh Constantinopolului, dar nevrând, s-a făcut dumnezeiescul Metodie, iar Mihail iar se face singhel și ia cea mai mare mânăstire de acolo, întru a sa stăpânire și odihnă. Deci cu blagocestie și plăcere de Dumnezeu petrecând cealaltă rămășiță a vieții sale, și ajungând la vârsta de optzeci și cinci de ani, în douăsprezece zile a lui Decembrie, cu pace s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinți Părintele nostru Modest, arhiepiscopul Ierusalimului.

Stih: Pământul care poartă al Domnului mormânt,

Ține Modeste preafericite și pe al tău mormânt.

Acesta s-a născut din părinți creștini, Evsevie și Teodula numiți, în cetatea Savastiel. Deci fiindcă Maica sa era stearpă, pentru aceasta prin rugăciunea părinților lui, li s-a dat lor fiu marele acesta Părinte, în urmă de patruzeci de ani, a însoțirii lor. Deci după ce s-a născut acesta, a fost pârât tatăl său ca creștin la Maximian. Și dar fiind legați, s-au pus la închisoare, despre care înștiințându-se femeia sa Teodula, s-a dus și ea la închisoare împreună cu fiul său acesta; iar acolo la închisoare aflându-se, s-au rugat amândoi lui Dumnezeu, și așa și-au dat sufletele lor în mâinile sfinților îngeri, și așa s-au făcut Mucenici, după voință și plecare. Pe care păzitorii temniței aflându-i morți, iar pe copilul viu în mijlocul amândurora, luându-l pe el l-a dus la Maximian, de cinci luni atunci aflându-se. Iar Maximian văzându-l pe el curățel și frumușel, l-a dat la unul din singlitici, ca cu osârdie să se crească de către el, spre a se face vrednic spre slujirea lui Dia. Deci crescându-se lângă singliticul acesta fericitul Modest, s-a înștiințat că părinții săi au murit la închisoare pentru Hristos. Deci când a ajuns la vârstă de treisprezece ani, atunci a aflat pe un creștin, de la care s-a învățat buna cinstire și cu totul s-a făcut apropiat și lipit ei, se mâhnea însă căci se aduna cu elinii. Și odinioară când Maximian a propovăduit, ca tot poporul să aducă jertfă dumnezeilor, atunci Sfântul aflând voie s-a dus la mormântul părinților lui și-l ruga pe ei ca să-l sloboadă din mâinile elinilor, ca să se învrednicească de Sfântul Botez. Deci aflându-l pe el un argintar ce era de la Atena și luându-l l-a dus la Atena (făcând multe minuni pe cale) iar acolo ducându-I, l-a înfățișat Arhiereului și făcându-l ca să se învețe credința mai cu dinadinsul, s-a și botezat și când se boteza Sfântul, s-a întâmplat minune preaslăvită. Căci se vedea un stâlp de foc din Cer pogorându-se și care-și avea reazemul peste capul celui ce se boteza. Și după botez cu singură rugăciunea și cu atingerea mâinii, a vindecat pe fratele argintarului, ce pătimea de o boală primejdioasă. Asemenea a vindecat un îndrăcit. Apoi fiindcă și argintarul și femeia lui au murit, a fost scris împreună cu fiii săi și Sfântul acesta în diata lor, cleronom averii lor, eI însă dăruind partea sa de moștenire fiilor acelora, s-a dus la locurile cele mai adânci, ale pustiului și acolo petrecea viața sa pustnicește. Iar fiii argintarului, nesuferind din pizmă, să vadă pe Sfântul cinstindu-se de către toți având a merge la Misir, pentru neguțătorie, a înduplecat și pe fericitul Modest, să se ducă împreună cu ei, și acolo ducându-se au vândut pe Sfântul ca pe un rob la un rău credincios, de la care a suferit multe necazuri în vreme de întregi șapte ani. Însă Sfântul prin fierbintea și stăruitoarea sa rugăciune, a izbăvit pe stăpânul său acela, din înșelăciunea relei credințe, și l-a înduplecat pe el ca să creadă și să se boteze; încă și pătimind el de grea boală, l-a făcut sănătos. Iar după ce a murit stăpânul său, s-a dus Sfântul la Ierusalim ca să se închine purtătorului de viață mormânt, și de acolo s-a dus la muntele Sinaiului, și acolo liniștindu-se și numai la Dumnezeu cugetând, multe minuni a făcut Deci murind atunci patriarhul Ierusalimului, din dumnezeiască descoperire se hirotonisește patriarh Ierusalimului Sfântul Modest, aflându-se atunci de cincizeci și nouă de ani. A făcut încă atunci multe minuni, din care una este aceasta următoare: Piereau vitele unui om ierusalimitean, pentru că fântâna apei din care bea, era otrăvită de un șarpe prin lucrarea diavolului; deci mergând Sfântul la acea fântână și vitele pierite au înviat; și pe șarpe l-a omorât, iar pe diavolul l-a făcut de s-a arătat înaintea tuturor celor ce stau de față, care se jură pe înfricoșat numele lui Dumnezeu, că nu se va apropia vreodată de locul acela, unde ar fi chemat numele Sfântului Modest. Acest sfânt era cu totul nepomenitor de rău, precum va arăta următoarea întâmplare: Căci fiii argintarului ce l-a vândut pe el s-au dus odată la Ierusalim, fără să știe ei că cel de ei vândut se află acolo Patriarh. Iar nepomenitorul de rău Modest nu numai că nu i-a pedepsit pe ei, spre răsplătirea râului ce-i făcuse, ci i-a primit cu dragoste și i-a găzduit cu osârdie, și le-a făcut bine cu dărnicie. Deci așa cu cuvioșie petrecând, fericitul, și viețuind de toți anii săi nouăzeci și șapte, patriarhind ani treizeci și opt, s-a mutat la veșnicele locașuri.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Pe tine Născătoare de Dumnezeu, te cunoaștem credincioșii cuptor înțelegător; că precum a mântuit pe cei trei Tineri, Cel Preaînălțat, și pe mine tot omul în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinților Cel lăudat și preaslăvit.

Cu puterea ta cea tare întărindu-se pătimitorii Tăi, Hristoase, au biruit pe vrăjmașul, înșelăciunea au călcat, trupurile și-au dat chinurilor, cântând: Dumnezeul părinților Cel lăudat și preaslăvit.

Purtătorii de chinuri Mucenicii cei luminați de Dumnezeu, Marchelin și lăudatul Marco, și Tiburtie, Castul înțeleptul nevoindu-se bine, s-au mutat către Cer, lăudând pe Dumnezeu, Cel lăudat și preaslăvit.

Bărbătește ai intrat în foc pătimitorule Tiburtie, ca și cei trei Tineri, primind de sus roua Duhului, și cântând cu osârdie: Dumnezeul părinților Cel lăudat și preaslăvit.

Slavă...

Ca o mielușea spânzurându-te, ai sugrumat pe vrăjmașul cu strunele muceniceștilor tale osteneli, prealăudată, și după moarte viețuiești Muceniță Zoi, cântând: Dumnezeul părinților Cel lăudat, bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Năstrapă de aur, preasfântă masă a dumnezeieștii Pâini a vieții, te numim pe tine Curată, loc de sfințenie, scaun preaînalt, pe care S-a odihnit Dumnezeul părinților Cel prealăudat și preaslăvit.

Cântarea a 8-a,

Irmos: În cuptor Tinerii lui Avraam...

Voind a te omorî lumii și tuturor celor din lume, te-ai învrednicit vieții ce va să fie, pururea cinstite, strigând cu osârdie: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Pusu-te-au cei fărădelege în groapa cea adâncă îngropându-te, și omorându-te, pururea pomenite, Castule, pe tine ceI ce cântai cu căldură: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Fericită viață ai dobândit ca una ce ești în adevăr cu numele ei; că cu sugrumare silnică ai părăsit viața cea pieritoare Zoi, cu osârdie cântând: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Înfrumusețatu-te-ai, că ai născut pe Dumnezeu și Stăpânul cel frumos, Care luminează deplin neamul oamenilor, cu dumnezeieștile raze, Căruia strigăm: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

În cuptor Tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credințe, mai curat decât aurul au strălucit grăind: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Chipul nașterii tale...

Ca să te învrednicești dumnezeieștii lumini, slavei celei veșnice și frumuseții, vrednicule de minune Sebastiane, vitejește ai răbdat chinurile, durerile și moartea; pentru aceasta toți te fericim.

Arătatu-te-ai soare în mijlocul stelelor, între cei împreună pătimitori Mucenice, și acum se luminează dumnezeiască tărie a Bisericii cu preaslăvitele luminări ale sfințitelor tale pătimiri, și risipește toată trufia diavolului.

Iubind pe Hristos Tiburtie și Marcelin, Marco, Zoi și Castul, pătimesc dimpreună cu învățătorul lor de Dumnezeu înțelepțitul Sebastian, și iau întocmai cununile biruinței, rugându-se totdeauna pentru noi.

Slavă...

Ridicatu-s-au sălășluindu-se întru locașuri luminoase, ceata cea îndumnezeită a Mucenicilor, și umblă în ceruri veselindu-se, pururea rugându-se Iubitorului de oameni pentru noi, care îi fericim pe ei totdeauna.

Și acum..., a Născătoarei:

Cutremură-se oștile cele de gând, văzând strălucirea Tatălui cea dumnezeiască, că Se ține nespus în mâinile tale, având închipuirea ta; ca să îndumnezeiască pe oameni, Fecioară Maică neispitită de nuntă.

Irmosul:

Chipul nașterii tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears; și acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră; ca neîncetat să te slăvim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

Sâmbătă înaintea Nașterii lui Hristos.

LA LITURGHIE

Prochimenul, Aliluia, și Chinonicul zilei Iar de se întâmplă vreun sfânt ce se prăznuiește, zicem și alt Prochimen; se citesc și doi Apostoli, mai-nainte al Sâmbetei dinaintea Nașterii lui Hristos, apoi al rândului sub începere, și după aceea al Sfântului, de are; asemenea și două Evanghelii. Apostolul către Galateni: Fraților văzând mai-nainte Scriptura, că din credință îndreptează Dumnezeu pe, oameni... Evanghelia de la Luca: Zis-a Domnul pilda aceasta, asemenea este Împărăția Cerurilor grăuntelui de muștar... Chinonicul: Bucura-tu-s-au drepții întru Domnul... Apoi a Sfântului,

Duminica înaintea nașterii lui Hristos a Sfinților Părinți.

CADE SE A ȘTI: Că de se va Întâmpla Duminica aceasta dinafară de 20 de zile ale acestei luni a lui Decembrie, adică, în 18 sau în 19, se pune slujba Învierii, și a Sfinților Părinți, așa:

SÂMBĂTĂ SEARA

La Vecernia mică, Stihirile Învierii, și ale Născătoarei de Dumnezeu, după obicei.

LA VECERNIA CEA MARE.

La Doamne strigat-am, Stihirile Învierii 3, ale lui Anatolie 3, și ale Sfinților 4, glas 6, Podobie: Toată nădejdea punându-și... Slavă..., a Părinților glas 6: Daniil bărbatul doririlor... Și acum..., a Născătoarei glasului din Octoih. Vohod și Paremii trei. La Litie, o Stihiră a hramului, și a Părinților glasul 1: Cu razele grăirii... Slavă... glasul al 3-lea: Veniți Iubitorilor... Și acum..., a Născătoarei. Fără sămânță de la Dumnezeiescul Duh... La Stihoavnă Stihirile învierii, Slavă... a Sfinților glasul al 2-lea: Bucurați-vă Prooroci cinstiți... Și acum...: O minune mai nouă... la binecuvântarea pâinilor, Troparul: Născătoare de Dumnezeu, Fecioară... de două ori, și al Părinților odată.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Învierii de două ori, Slavă... al Părinților, Și acum..., al Născătoarei Învierii: Toate tainele... După Catisme, Sedelnele Învierii, Ie Născătoarei, Polieleul, și Troparele: Soborul îngeresc... Ectenia, Ipacoi al glasului, și Sedelnele Părinților, Antifoanele. Și Prochimenul glasului, Toată suflarea..., Evanghelia Învierii, Învierea lui Hristos văzând... după Psalm 50, Stihira Învierii, Canonul Învierii cu irmosul pe 4, al Crucii Învierii pe 2, al Născătoarei de Dumnezeu pe 2, și al părinților pe 6. Catavasia: Hristos se naște... După a 3-a Cântare, Ipacoi. gl. 8, Îngerul a răcorit... și citire. După a 6-a Cântare Condac glas 6: Chipul cel scris de mână... Și Icosul. După a 9-a Cântare, Luminânda Învierii, Slavă... a Părinților, Și acum..., a Născătoarei, La Laude, Stihirile Învierii 3, a lui Anatolie, și ale Părinților.4, glas 5: Bucură-te cămara... cu Stihirile lor. Slavă... a Părinților, glas 8: Adunarea învățăturilor legii..., Și acum..., Prea binecuvântată ești... Slavoslovia cea mare. După Sfinte Dumnezeule..., Troparul Învierii numai, Ecteniile, și Otpustul. Slavă..., Și acum..., Stihira Evangheliei. Ceasul întâi, și cel desăvârșit Otpust.

LA LITURGHIE

Fericirile glasului pe 6, și din Canonul Părinților, Cântarea a treia pe 4. După Vohod, Troparul Învierii, și al Părinților, Slavă..., Și acum..., Condacul Părinților, Prochimen. Apostol de la Evrei, Evanghelia de la Matei, iar a Duminicii rândului se lasă. Chinonicul: Lăudați pe Domnul din ceruri... Altul: Bucurați-vă drepților întru Domnul...

DUMINICĂ înaintea Nașterii lui Hristos, a Sfinților Părinți.

SÂMBĂTĂ SEARA

La Vecernia mică, Stihirile Învierii și ale Născătoarei de Dumnezeu după obicei.

LA VECERNIA CEA MARE

După obișnuitul Psalm cântăm: Fericit bărbatul... Catisma toată.

La Doamne strigat-am..., Stihirile învierii 3, ale lui Anatolie 3, și ale Părinților 4, iar de este înlăuntrul a 20 de zile, zicem Stihirile învierii 3, ale lui Anatolie 1, ale înainte-prăznuirii 3, și ale sfinților Părinți 3.

Stihirile înainte-prăznuirii, glasul al 6-lea:

Podobie: Toată nădejdea...

Soarele cel neapus din pântece fecioresc a răsări se grăbește, ca să lumineze toată partea cea de sub soare; de aceea cu ochii curați și cu cinstite fapte, să ne nevoim a-L întâmpina, și să ne gătim acum a primi pe Cel ce vine întru Duhul la ale Sale, străin născându-Se precum bine a voit; ca pe noi cei înstrăinați de petrecerea Edenului, să ne întoarcă ca un Milostiv, născându-Se în Betleem.

Dumnezeu Cuvântul, Cel ce Se poartă pe umerii Heruvimilor, după Ipostas unindu-Se cu trup, în pântece fără prihană S-a sălășluit, și om S-a făcut, și vine să Se nască în pământul Iudei; peșteră sfântă, Împăratului a toate bine te gătește, ca un palat prea-mare, și ieslea ca un scaun în chipul focului, întru care ca un Prunc, Fecioara Maria va să culce, pe Cela ce are să cheme la Sine zidirea Sa, precum a binevoit.

În ieslea dobitoacelor Te-a culcat Fecioara, Cuvinte al lui Dumnezeu, Cela ce ești fără început, pe Tine, Cel ce ai luat început mai presus de cuget; că ai venit să dezlegi a mea dobitocie, ce am luat prin pizma șarpelui, și cu scutece Te-ai înfășat, ca să rupi înfășurăturile și legăturile greșelilor mele, unule Bunule și Iubitorule de oameni. Pentru aceasta Te slăvesc lăudându-Te, și bucurându-mă mă închin venirii Tale celei în trup, prin care eu m-am mântuit.

Alte Stihiri ale Sfinților Părinți glasul și podobia aceleași.

Arătatu-s-a marginilor lumii pomenirea Strămoșilor cea plină de lumina cea adevărată, și cu razele Darului strălucește; că Hristos soarele cel luminat de sus strălucind, aduce de departe mulțime de stele, împreună cu Dânsul luminând, și nașterea lui Dumnezeu Omul, se arată a fi înlăuntru Vitleemului; pentru care toți cu credință plesnind în mâini, să dănțuim aducând laudă mai-nainte prăznuirii.

Cu slavă se înfrumusețează de împărtășirea cea dumnezeiască Adam, bucurându-se astăzi, ca o temelie și tărie a Strămoșilor celor înțelepți, și dimpreună dănțuiește Abel, și Enoh se veselește, săltează Set, și Noe dimpreună; cu patriarhii cântă Avraam cel prealăudat, și Melchisedec vede acum de sus naștere fără de tată. Pentru aceasta săvârșind și noi dumnezeiască pomenirea Strămoșilor lui Hristos, ne rugăm să se mântuiască sufletele noastre.

Strălucit-a cu veselie treimea Tinerilor celor din cuptor, al celor de Dumnezeu înțelepțiți, și nașterea lui Hristos o propovăduiește pe pământ; căci ca o rouă cinstită pogorându-Se Domnul pe ceea ce L-a născut, o a ferit nearsă, o a păzit fără prihană, și o îmbogățește cu dumnezeiești daruri. Pentru aceasta și primitorul de Dumnezeu Daniil se bucură veselindu-se; că mai-nainte a văzut arătat Piatra netăiată din munte, și cu îndrăzneală se roagă pentru sufletele noastre.

Slavă... a Părinților, glasul al 6-lea:

Daniil bărbatul doririlor, piatră tăiată fără mână văzându-Te pe Tine Doamne, Prunc născut mai presus de fire mai-nainte Te-a numit, pe Tine Cuvântul cel întrupat din Fecioară, Dumnezeu cel neschimbat, și Mântuitorul sufletelor noastre.

Și acum..., a înainte-prăznuirii, glas același; a lui Vizantie.

Peșteră bine te împodobește, că Mielușeaua vine purtând în pântece Prunc pe Hristos; iesle primește pe Cela ce cu cuvântul ne-a dezlegat de fapta cea necuvântătoare, pe noi pământenii. Păstori fluierând, mărturisiți minunea cea înfricoșată, și Magii de la Persia, aur, tămâie și smirnă, Împăratului aduceți. Că S-a arătat Domnul din Fecioară Maică, Căruia și plecându-se, ca o slujnică Maica i S-a închinat, și a zis către Cel ce era în brațele ei: Cum Te-ai semănat întru mine? Sau cum ai răsărit, Mântuitorul meu și Dumnezeule.

Iar de va fi afară de numărul a 20 zile. Și acum..., a Născătoarei glasului ce se va întâmpla

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei, și citirile.

De la Facere citire:

Cap. 14, Vers 14.

Auzind Avraam că se luase în robie Lot feciorul fratelui său, numărat-a slugile sale cele de casă trei sute optsprezece, și au alergat în urma lor până la Dan. Și a căzut asupra lor noaptea singur, și slugile lui cu dânsul, și i-au lovit pe dânșii, și i-au gonit până la Hoval, care este dea-stânga Damascului. Și au întors toată călărimea Sodomului, și pe Lot feciorul fratelui său l-a întors, și toată averea lui și femeile și poporul. Și a ieșit împăratul Sodomului întru întâmpinarea lui, după întoarcerea lui de la tăierea lui Hodologomor și a împăraților care erau cu dânsul în valea lui Savi, care era câmpul împăratului. Și Melchisedec împăratul Salimului i-a adus pâine și vin, și era preot lui Dumnezeu Celui Preaînalt. Și a binecuvântat pe Avraam și a zis: Binecuvântat fie Avraam de Dumnezeu Cel Preaînalt, Care a făcut Cerul și pământul. Și binecuvântat fie Dumnezeul Cel Preaînalt, Care a dat pe vrăjmașii tăi sub mâna ta.

De la a Doua lege citire:

Cap, 1, Vers 8.

Zis-a Moise către feciorii lui Israil: Vedeți, am dat înaintea feței voastre pământul; intrați și moșteniți țara care s-a jurat Domnul părinților voștri, lui Avraam, lui Isaac și Iacov, să o dea lor, și seminției lor după dânșii. Și am zis vouă în vremea aceea zicând: Nu voi putea singur să vă port pe voi. Domnul Dumnezeul nostru v-a înmulțit, și iată sunteți astăzi ca stelele Cerului cu mulțimea. Domnul Dumnezeul părinților voștri să vă adauge pe voi, ca să fiți cu miile îndoiți, și să vă binecuvinteze, după cum v-a făgăduit. Și am luat dintre voi oameni înțelepți, cunoscuți și pricepuți, și i-am pus să stăpânească peste voi, peste mii mai mari, și peste sute, și peste cincizeci, și peste zece, și dregători în semințiile voastre. Și am poruncit judecătorilor voștri în vremea aceea zicând: Socotiți între frații voștri, și judecați cu dreptul între om și între fratele lui, și între nemernicul lui. Să nu vă uitați în față la judecată; precum pe cel mic așa și pe cel mare să judeci, și să nu te rușinezi de fața omului; că judecata a lui Dumnezeu este.

De la a Doua lege citire:

Citire Cap. 10, Vers 14.

Zis-a Moise către feciorii lui israil: lată al Domnului Dumnezeului tău este Cerul, și cerul Cerului, pământul și toate câte sunt pe dânsul; însă pe părinții voștri nai mult a voit Domnul a iubi, și a ales seminția lor după dânșii pe voi mai ales decât toate neamurile, precum se vede astăzi. Tăiați-vă dar împrejur învârtoșarea inimii voastre, și cerbicia voastră să nu o mai învârtoșați, că Domnul Dumnezeul vostru, Acesta este Dumnezeul dumnezeilor, și Domnul domnilor, Dumnezeu mare și tare, și înfricoșat Care nu caută la față, nici ia dar; care face judecată nemernicului și săracului și văduvei, și iubește pe cel nemernic, și-i dă lui pâine și haină. De Domnul Dumnezeul tău să te temi, și Lui unuia să-i slujești; de Dânsul să te lipești și întru numele Lui să te juri. Acela este lauda ta, și Acela este Dumnezeul tău; Cel ce ți-a făcut ție aceste lucruri mari și preaslăvite, care le-au văzut ochii tăi.

LA LITIE

Stihira hramului, și ale Părinților, glasul 1.

Cu razele grăirii de Dumnezeu strălucind Proorocii cei numiți cu nume mare, pururea se fericesc, și rodind graiurile Duhului, nașterea cea nespusă a lui Dumnezeu tuturor au propovăduit, și după lege sfârșitul și-au luat, viețuind viață minunată.

Slavă..., glasul al 3-lea și a lui Ghermano.

Veniți iubitorilor de praznic, să lăudăm cu psalmi adunarea Părinților, pe Adam strămoșul, pe Enoh, pe Noe, pe Melchisedec, pe Avraam, pe Isaac, și pe Iacov, și după lege pe Moise și pe Aaron, pe Iisus al lui Navi, pe Samuil și pe David; cu care împreună pe Isaia, pe Ieremia, pe Iezechil și pe Daniil, și pe cei doisprezece; încă și pe Ilie, pe Elisei, și pe toți; pe Zaharia, și pe Botezătorul, și pe cei ce au propovăduit pe Hristos viața și învierea neamului nostru.

Și acum..., a înainte-prăznuirii, glas același.

Bine te împodobește Vitleeme, că s-a deschis Edenul, gătește-te Efrata, că se înnoiește Adam și Eva cu dânsul; că blestemul s-a dezlegat, mântuirea în lume a înflorit, și sufletele drepților bine se împodobesc; aducând cântare ca un dar haric în loc de mireasmă, luând mântuire sufletească și nestricăciune. Că iată Cel ce va să Se culce în iesle, mai-nainte poruncește, să săvârșească cântare duhovnicească cei ce strigă neîncetat, Doamne slavă Ție.

Iar de este afară de 20 ale lui Decembrie,

Și acum..., a Născătoarei:

Fără de sămânță din Dumnezeiescul Duh, și cu sfatul Tatălui ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, pe cel ce este din Tatăl fără mamă mai-nainte de veci, și pentru noi din tine fără de tată fiind cu trup L-ai născut și Prunc cu lapte L-ai hrănit pentru aceasta nu înceta a-L ruga, să se izbăvească din primejdii sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Învierii din Octoih, după Alfa Vita, Iar de este 24 de zile, cântăm Stihoavna aceasta a înainte-prăznuirii, glasul al 2-lea, însăși Podobia.

Casa Eufratului, cetate sfântă, slava Proorocilor, împodobește-ți casa, întru care Cel Dumnezeiesc se naște.

Stih: Dumnezeu de la amiazăzi va veni, și Cel Sfânt din munte umbros cu desime.

Singur glasul, a lui Ciprian.

Vitleeme pământul Iudei, viețuirea cea după trup, luminat împodobește dumnezeiasca peșteră, întru care Dumnezeu trupește va să Se nască, din Sfânta Fecioară, care nu știe de bărbat; ca să mântuiască neamul nostru.

Stih: Doamne auzit-am auzul Tău, și m-am temut, înțeles-am lucrurile Tale, și m-am spăimântat.

A lui Andrei Pirul, asemenea.

Veniți toți mai-nainte să prăznuim cu credință Nașterea lui Hristos, și prin gând punând înainte cântare, ca pe steaua aceea să strigăm slavosloviile magiilor și ale păstorilor. Venit-a mântuirea oamenilor din pântece fecioresc, chemând pe credincioși.

Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Ciprian:

Bucurați-vă Prooroci cinstiți, care legea Domnului bine o ați așezat, și prin credință v-ați arătat stâlpi nemișcați și neclintiți; că voi mijlocitori v-ați arătat legii lui Hristos celei noi, și mutându-vă la Cer, pe Acela Îl rugați, să împace lumea, și să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a înainte-prăznuirii, glas același a lui Ciprian.

Iată s-a apropiat vremea mântuirii noastre, gătește-te peșteră, Fecioara se apropie să nască; împodobește-te Vitleeme pământul Iudei și te veselește, că dintru tine a răsărit Dumnezeul nostru. Auziți munți și dealuri, și laturile cele de primprejurul Iudeei, că vine Hristos, să mântuiască pe omul pe care l-a zidit, ca un Iubitor de oameni.

Iar de este afară de 20 de zile. Și acum..., a Născătoarei Învierii din Octoih.

O minune mai nouă decât toate minunile cele dedemult! Că cine a cunoscut să fi născut Maică fără bărbat, și să poarte în brațe pe Cel ce cuprinde toată zidirea? A lui Dumnezeu este voia, Cel ce S-a născut, pe Carele ca pe un Prunc, Preacurată, în brațele tale purtându-L, și îndrăzneală de Maică către Dânsul câștigând, să nu încetezi a-L ruga pentru cei ce te cinstesc, ca să miluiască, și să mântuiască sufletele noastre.

La binecuvântarea pâinilor, Troparul: Născătoare de Dumnezeu... De două ori.

Și al Părinților, glasul al 2-lea:

Mari sunt isprăvile credinței, în izvorul văpăii ca întru o apă de odihnă Sfinții trei Tineri s-au bucurat, și Proorocul Daniil leilor păstor ca unor oi s-a arătat. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule miluiește-ne pe noi. O dată.

Iar de se va întâmpla în 24 de zile.

La binecuvântarea pâinilor Troparul Părinților.

Mari sunt isprăvile... De două ori.

Și al înainte-prăznuirii.

Scrisu-s-a oarecând cu bătrânul Iosif... O dată.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul Învierii de două ori. Slavă... al părinților, Și acum..., a Născătoarei sau al înainte-prăznuirii: apoi obișnuitele Catisme. Sedelnele Învierii cu ale Născătoarei, și citire în Evanghelia cea tâlcuită.

Iar de va fi în 24 zile, zicem aceste Sedelne:

După întâia Catismă, Sedealna glasului al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Prin Părinți, Dumnezeule, cu taină mai-nainte ai spus arătarea cea dumnezeiască și tainică din Fecioară, ceea ce era să fie pe pământ, a Fiului tău Celui preaveșnic; în Avraam în Isaac, și în Iacov, în Iuda și în ceilalți, în Iessei și în David, și în toți Proorocii, cu Duhul mai-nainte vestind pe Hristos, că are să Se arate în Vitleem, chemând pe toți cei din lume.

Slavă..., Și acum..., tot aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna, glas al 8-lea

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Praznic de bucurie să prăznuim credincioșii, a părinților celor dumnezeiești, cinstind pe Adam și pe Abel; să fericim pe Set și pe Enos; pe Enoh, pe Noe, pe Sem și pe Iafet să-i lăudăm; pe Avraam, care mai-nainte de lege cu credință a strălucit, pe dumnezeiescul Isaac, și pe Iacov, pe Iuda, pe Levi și și pe Iosif cel cu întreagă înțelepciune să-i lăudăm, și cu credință să strigăm: Purtători de Dumnezeu Strămoși, rugați pe Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Slavă..., Și acum..., tot aceasta.

După: Fericiți cei fără prihană...

Sedealna, glas al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Pe Avraam, pe Isaac și pe Iacov, cu cântări toți să-i lăudăm, pe David cel prea-blând, pe Isus, și pe cei doisprezece patriarhi, asemenea și pe cei trei Tineri care au stins para focului cu puterea Duhului; și să strigăm către dânșii: Bucurați-vă cei ce vitejește ați defăimat înșelăciunea împăratului celui nebun, și lui Hristos vă rugați, iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră. De două ori.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

Din sânurile părintești pogorându-te, cu nespusă umilință, cela ce pentru noi sărăcie ai luat mai presus de fire Iubitorule de oameni, ai binevoit în peșteră a te sălășlui Doamne, și ca un Prunc cu lapte Te-ai hrănit, Tu Ziditorul și Domnul. Pentru aceasta de stea povățuindu-se filozofii, daruri îți aduc ca Stăpânului făpturii. Păstorii și îngerii se minunau strigând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, Celui ce vine pe pământ să Se nască ca un om.

Iar de va fi afară dinaintea prăznuirii, se zice aceasta, asemenea:

Laudă de mulțumită după datorie, precum văduva aceea doi fileri (bănuți), aduc ție Stăpână pentru toate darurile tale, că tu te-ai arătat acoperământ și ajutătoare, scoțându-mă pururea din ispite și din necazuri. Pentru aceasta ca din mijlocul cuptorului celui cu văpaie scăpând de cei ce mă necăjesc, ajută-mi Născătoare de Dumnezeu; rugându-te Fiului tău și Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce se închină cu credință nașterii tale.

Antifoanele, Prochimenul glasului și celelalte.

CANOANELE

Două ale Sfinților Părinți cu Irmosul pe 8, Irmosul de două ori, și Troparele pe 6. În care apucă înainte două ale Învierii, pentru că în 24 de zile, Octoihul nu se pune. Și al înainte-prăznuirii pe 6.

CANONUL Învierii

Cântarea 1-a, glas al 6-lea,

Irmos:

Pe cela ce a acoperit cu valul mării oarecând, pe gonaciul tiran, sub pământ l-au ascuns feciorii celor mântuiți. Iar noi ca fecioarele, să cântăm Domnului, că cu slavă S-a preaslăvit.

Cu frică s-au deschis ție porțile morții, și s-au sfărâmat încuietorile cele veșnice; că cu cinstită pogorârea Ta au înviat morții cei dedemult, cu veselie lăudând Hristoase învierea Ta.

Înaintea judecății lui Pilat a stătut de voie Judecătorul ca un osândit, și de mâinile cele nedrepte peste obraz S-a lovit Dumnezeu, de Care se cutremură cele cerești, și cele pământești.

Vezi: De se va întâmpla Duminica Sfinților Părinți afară de 20 de zile, punem Canonul din Octoih al Învierii cu Irmosul pe 4, al Crucii Învierii pe două, al Născătoarei de Dumnezeu pe două și al Părinților de aici se cântă pe 6.

CANONUL Părinților.

Cântarea 1-a, glas și Irmos: același:

Astăzi adunarea dumnezeieștilor Părinți mai-nainte luminat prăznuiește Nașterea lui Hristos, și o însemnează mai-nainte preamăritul Dar; că Avraam și Tinerii sunt chipul legii.

Dedemult sfințitul Avraam a primit pe o Dumnezeire în trei Fețe; iar acum Cuvântul cel de pe un Scaun cu Tatăl, cu Dumnezeiescul Duh la Tineri a venit, Cel cu preaslăvire lăudat.

Avraam s-a mântuit din mâna nedreaptă, iar dumnezeieștii tineri din văpaia cuptorului oarecând, și Daniil Proorocul de fiare și din groapă s-a mântuit. Pentru aceasta acum mai-nainte de Nașterea lui Hristos se prăznuiesc.

Tinerii cei cu numărul Dumnezeieștii Treimi și cu credința, nedumnezeirea biruind în cuptor, cu închipuiri au arătat lumii mai-nainte Tainele lui Hristos cele ce erau să fie.

A Născătoarei:

Ceea ce ești plină de Dar, Maică, care nu știi de nuntă, Fecioară nestricată, pe tine te fericim, că ai înflorit din neamul lui Avraam și din seminția lui David și pe Hristos ai născut, Cel de Prooroci propovăduit mai-nainte.

CANONUL înainte-prăznuirii.

De este afară de 20 de zile, se lasă.

Cântarea 1-a, glas 1,

Irmos: Hristos se naște slăviți-L...

Pe Hristos, Cel ce a fost Prunc cu trupul, pe Hristos, Cel ce a sărăcit de bunăvoie, pe Hristos, Cel ce a fost văzut, a venit Fecioara acum în Vitleem să-L nască; Cerul și pământul să se bucure.

Munți și dealuri săltați, dănțuiți Prooroci cei de Dumnezeu grăitori, popoare și neamuri bateți în palme; mântuirea tuturor și luminarea s-a apropiat, a venit în cetatea Vitleemului să Se nască.

A Născătoarei:

Sărac Se face Cel bogat, săraci făcând pe cei ce se îmbogățesc cu răutatea; Om se cunoaște Dumnezeu din Fecioara ceea ce n-a știut de nuntă, și fără schimbare; toți cu cântări să-L lăudăm că S-a preaslăvit.

Catavasiile: Hristos se naște slăviți-l...

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Pe Tine, Cela ce ai spânzurat pe ape tot pământul fără ținere, văzându-Te făptura spânzurat în locul căpățânii, cu multă spaimă s-a cuprins strigând: Nu este Sfânt, fără numai Tu, Doamne.

În mormânt trei zile fiind, ai înviat cu scularea Ta cea de viață începătoare pe cei morți din veac, și din osândă dezlegându-se, cu veselie s-au bucurat strigând: Iată izbăvire ai venit Doamne.

Slavă sculării tale Mântuitorul nostru, că din stricăciunea iadului și din moarte ne-ai scăpat ca un Atotputernic; pentru aceasta lăudându-Te grăim: Nu este Sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Al Părinților.

Slava cea după chip și după asemănare a lui Dumnezeu păzindu-o Tinerii, văpaia chipului celui de aur vitejește o au stins cu focul Duhului, cu credință strigând: Afară de Tine, Doamne, pe altul nu știm.

Cu înțelepciune fiind îmbrăcați și cu puterea Duhului, Tinerii, pe înțelepții Babilonului robindu-i i-au rușinat, și cu îndrăzneală au strigat: Nu este Sfânt afară de Tine, Doamne, Iubitorule de oameni.

Bucură-se și împreună dănțuiește cu Tinerii, legea și Proorocii, și săltează astăzi înaintea dumnezeieștii veniri a Domnului; și Avraam se bucură, că din sămânța sa a văzut pe Domnul întrupat.

A Născătoarei:

Zămislirea Celui născut al tău a fost fără patimă, și întruparea mai presus de cuvânt; că taina cea mai presus de fire, cea vestită de Prooroci s-a arătat nouă, Domnul, Care este Cuvântul lui Dumnezeu.

Al înainte-prăznuirii,

Irmos: Fiului celui mai-nainte...

Cela ce mai-nainte de veci S-a născut din Tatăl, mai presus de gând, din Fecioară mai pe urmă S-a întrupat, precum însuși știe; vrând să înnoiască omenirea cea stricată de sfatul vicleanului șarpe.

Cela ce șade întru cei de sus împreună cu Tatăl și cu Duhul, văzând firea omenească împilată, Fiul lui Dumnezeu cel fără început, va să ia început, și să se nască cu trup ca un Om.

A Născătoarei:

Cea mai Sfântă decât îngerii, și decât toată făptura, pe Îngerul Sfatului Celui Mare al Tatălui, acum Îl naște cu trup, spre chemarea tuturor celor ce-i cântă neîncetat: Sfânt ești Doamne.

Ipacoi, glasul al 8-lea:

Îngerul a răcorit cuptorul Tinerilor, iar acum a oprit plângerea femeilor, zicând: Pentru ce aduceți mirul? Pe cine căutați în mormânt? Înviat-a Hristos Dumnezeu; că este viața și mântuirea neamului omenesc.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Deșertarea Ta cea dumnezeiască pe Cruce, mai-nainte văzându-o Avvacum, spăimântându-se a strigat: Tu ai tăiat tăria celor puternici Bunule, unindu-Te cu cei din iad, ca un Atotputernic.

Dumnezeiască pogorârea Ta în iad Hristoase Dumnezeule morților viață s-a arătat; că Tu pe vrăjmași jos i-ai legat Bunule, și cereasca cale oamenilor ai deschis.

N-au luat stricăciune, în groapă zăcând preacurat trupul Mântuitorului, ci ca un puternic a sfărâmat porțile iadului, și a înviat întru slăvire Hristos a treia zi.

Al Părinților:

Pe capii Părinților, pe Avraam, pe Isaac și pe Iacov, să-i cinstim; că din sămânța lor a strălucit Hristos, întrupându-Se din Fecioară, ca un Atotputernic.

Mai-nainte însemnând cele ce erau să fie ale pogorârii lui Hristos, Daniil pe fiare ca pe niște oi le-a arătat tuturor; că mai-nainte a cunoscut ceea ce era să fie, ca un Prooroc al lui Dumnezeu.

Către veninul păcatului nefiind atrași Tinerii, din văpaie au scăpat; că mai cinstiți decât aurul fiind cu adevărat, în cuptorul înșelăciunii nu s-au topit

A Născătoarei:

Cu mare glas se vestește așteptarea neamurilor, și mântuirea lumii, prin nașterea ta cea mai presus de fire, Preacurată, cinstită; pe care o laudă astăzi adunarea Părinților.

Al înaintea prăznuirii,

Irmos: Toiag din rădăcina lui Iessei...

Toiag din rădăcina lui Iessei ai odrăslit Fecioară, care ai înflorit Floarea cea neveștejită, pe Făcătorul tuturor, Cel ce a împodobit cu flori ca un Dumnezeu tot pământul, care strigă Lui: Slavă puterii Tale, Doamne.

Pe mine cel prădat prin mâncarea cea vicleană, și cu mintea alunecat, asemănându-mă celor necuvântătoare, ai venit Cuvinte al lui Dumnezeu, iarăși să mă zidești, Prunc făcându-Te, și în ieslea dobitoacelor culcându-Te; slavă puterii Tale, Doamne.

A Născătoarei:

Din muntele cel umbros Iisuse, din Fecioară întrupat, Avvacum mai-nainte Te-a văzut sfărâmând munții cei răi și dealurile, și dând pierzării înălțările vicleanului, și taberele dracilor.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Lumina cea neînserată a dumnezeieștii arătării Tale Hristoase, ceea ce s-a făcut spre noi, pentru milostivirea Ta, Isaia văzându-o, de noapte mânecând a strigat: Învia-vor morții, și cei din morminte se vor scula, și toți cei de pe pământ se vor bucura.

Strălucirea bucuriei închipuind luminat îngerul, în mormânt purtător de lumină s-a arătat, vestind femeilor învierea, și acestea lăsând plângerea, s-au bucurat vestind Apostolilor.

Pentru milostivire Cel Preabun luând chipul nostru, S-a pironit de voie pe Cruce, pentru mine cel ce din capul locului am lepădat porunca cea sfântă, și moare omenește dăruindu-mi viață.

Al Părinților,

Pe începătorul Părinților ca pe un pricinuitor legii și al Harului, pe Patriarhul Avraam, astăzi adunându-ne cu credință să-l cinstim; căci ca un Prooroc al lui Dumnezeu mai-nainte a vestit pe Hristos din Fecioara, și a întâmpinat dumnezeiasca naștere a Acestuia.

Mai-nainte însemnând luminat venirea Domnului la noi, prin venirea îngerului, au stins cuptorul Tinerii lui Avraam, și prefăcând focul în bură de rouă, prin credință au topit mărirea chipului celui de aur.

Încuiat-a gurile fiarelor cu Duhul Daniil în groapă; iar Tinerii lui Avraam au stins tăria focului cu Darul. Și mântuindu-se de stricăciune, mai-nainte au vestit pe Hristos din Fecioară, rugându-se ca Mântuitorului, pentru mântuirea noastră.

A Născătoarei:

Cu Dumnezeiescul Duh arătând întruparea Ta cea fără patimă, Isaia a strigat Doamne, cugetând la legea Darului: Fecioara vine să nască după trup, mai presus de fire pe Cel din neamul lui Avraam, și din seminția Iudei.

Al înainte-prăznuirii,

Irmos: Dumnezeu fiind păcii...

Cela ce ești din fire Stăpân, desăvârșit între robi, Fiul lui Dumnezeu cel prea desăvârșit, bine ai voit a Te chema și Fiu omenesc, pentru milostivire, întrutot Îndurate. Pentru aceasta de bunăvoie făcându-Te sărac, mergi să Te naști în peșteră Preabunule.

Cela ce ești din fire neîncăput Hristoase Împărate, cum Te va primi înlăuntru o peșteră mică? Cum va putea ieslea să Te încapă Iisuse, pe Tine, Cel ce vii cu trup întru ale Tale din Maica care nu știe de bărbat; ca pe cei ce se înstrăinase să-i mântuiești Doamne.

A Născătoarei:

Mielușeaua a venit să nască pe Păstorul; gătește-te sfântă peșteră; păstori alergați să vedeți pe Păstorul și Mielușelul cel ce S-a născut, magiilor pregătiți-vă cu daruri să vă închinați Acestuia, ca unui Împărat întrupat.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea Multmilostive!

Morții omorâre, și iadului surpare, Te-ai făcut Bunule cu îngroparea Ta cea de trei zile, și cu dumnezeiască cuviință, viață ai izvorât celor din lume, înviind Iisuse Împărate. De două ori.

Al Părinților

Obicei iubitor de străini și credință înaltă Avraam având, a primit taina Treimii cu închipuire, și s-a bucurat, și înaintea lui Hristos alergând acum, saltă.

Firea s-a supus acum prin credința Tinerilor, cu Darul Duhului; că focul cel a toate mâncător și fără rușine, s-a rușinat de cei ce cinsteau pe Făcătorul focului, pe Iisus Hristos.

Sălbătăcia lumii prin porunca lui Hristos s-a arătat înscrisă, pentru dumnezeiasca pace, cu cuviință dumnezeiască încuind Daniil Proorocul gurile leilor în groapă oarecând.

Cela ce este Unul nevăzut, a voit a Se vedea pentru noi pe pământ ca un Om, Ziditorul a toate, plinind ceea ce a făgăduit Proorocilor dedemult, prin Dumnezeiescul Duh.

A Născătoarei:

Din pântece fecioresc ai născut pe Hristos, Marie Maică mai presus de fire, pe Care L-au văzut Proorocii duhovnicește; a Căruia naștere mai-nainte o prăznuiesc dumnezeieștii Părinți.

Al înainte-prăznuirii,

Irmos: Din pântece pe Iona...

Cer nou fiind Stăpână, din pântecele tău ca dintr-un nor vii să răsari pe Hristos soarele slavei, în peșteră cu trup; pe Cela ce cu strălucirile Sale vederos va să lumineze toate marginile pământului, pentru milostivirea cea nemăsurată.

Văzut-ai durerea noastră și dosădirea îndurate Hristoase, și nu ne-ai trecut cu vederea, ci Te-ai smerit pe Tine însuți, nedepărtându-Te de Părintele, și Te-ai sălășluit în pântecele cel neispitit de nuntă, care vine să Te nască în peșteră, fără durere, cu trup.

A Născătoarei:

Munți și dealuri, câmpii și văi, popoare și seminții, neamuri și toată suflarea, strigați, umplându-vă de dumnezeiască veselie: Venit-a și a sosit mântuirea tuturor, Cuvântul lui Dumnezeu cel fără de ani, Care pentru milostivire sub ani S-a născut.

De va fi această Duminica afară de numărul a 20 de zile, zicem Condacul acesta al Părinților, glas al 6-lea:

Chipul cel scris de mână necinstindu-l, ci cu Ființa cea nescrisă întrarmându-vă de trei ori fericiților, în lupta focului v-ați preamărit, și stând în mijlocul văpăii celei nesuferite pe Dumnezeu ați chemat: Grăbește o Îndurate și aleargă ca un Milostiv spre ajutorul nostru, că poți voind.

ICOS

Tinde-ți mâna ta, de la care oarecând au luat ispită egiptenii ce se oșteau, și evreii cei biruiți. Nu ne lăsa pe noi, ca să nu ne înghită moartea ceea ce însetează de noi, și satana care ne urăște, ci te apropie de noi și te milostivește spre sufletele noastre, precum te-ai milostivit oarecând spre Tinerii cei din Babilon, care neîncetat Te slăveau și care pentru Tine s-au băgat în cuptor, și dintr-însul au strigat către Tine: Grăbește o Îndurate, și sârguiește ca un Milostiv spre ajutorul nostru, că poți voind.

Iar de este înlăuntru a 20 de zile, și la 24 ale acestei luni, zicem aceasta:

CONDAC, glasul 1.

Podobie: Ceata îngerească...

Veselește-te Vitleeme; Efrata gătește-te; că iată Mielușeaua purtând în pântece pe Păstorul cel mare, se grăbește să-L nască; pe Care văzându-L purtătorii de Dumnezeu Părinți, se bucură împreună cu păstorii, lăudând pe Fecioara ceea ce L-a hrănit cu lapte.

ICOS

Lumina nașterii tale cea strălucită Fecioară, văzându-o Avraam iubitorul de Dumnezeu, și Isaac pururea slăvitul, și Iacov, și toată ceata cea de Dumnezeu aleasă a Sfinților, se bucură, și făptura o a adus spre a ta întâmpinare cu cuvinte de bucurie. Că te-ai arătat pricinuitoare de bucurie tuturor, zămislind în pântece pe Cel ce S-a văzut oarecând în Babilon, și pe Tinerii cei aruncați în cuptor fără dreptate, i-a păzit nearși, mai presus de tot gândul. Pentru aceasta și cântă Celui ce S-a văzut pe mâini de Fecioară, lăudându-te pe tine Fecioară, ceea ce L-ai hrănit cu lapte.

SINAXAR

În Duminica cea dinaintea Nașterii lui Hristos, avem datină de la Sfinții și de Dumnezeu purtătorii Părinți, să facem pomenire tuturor celor din veac, ce au plăcut lui Dumnezeu, drepților Părinți. De la Adam până la Iosif logodnicul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, după neamuri, precum arată Evanghelistul Matei în Capitolul I al Evangheliei sale. Asemenea și a Proorocilor și a Proorocițelor, celor ce au propovăduit întruparea Domnului nostru Iisus Hristos.

Pomenirea celor întâi zidiți Adam și Eva.

Stih: Viețuind, laud pe morți începătorii neamului,

Vieții și morții mele pricinuitorii.

Pomenirea dreptului Abel fiul lui Adam.

Stih: Strigă lui Dumnezeu și fără de suflet sângele tău,

A căruia și al morților și a celor mântuiți începutul a fost al tău.

Pomenirea dreptului Set fiul lui Adam.

Stih: Set nouă roada părinților în locul lui Abel,

Om drept fiind precum era Abel.

Pomenirea dreptului Enos fiul lui Set.

Stih: Enos arătându-se prea mare de la nădejde,

La multe a lăsat râvna spre nădejde.

Pomenirea dreptului Cainan fiul lui Enos.

Stih: Cainan cel în cartea lui Moise scris,

În cartea de față trebuie a fi scris.

Pomenirea dreptului Maleleil, fiul lui Cainan.

Stih: În rând află-se Maleleil la cuvântare,

Fiul lui Cainan, de care s-a pomenit în cuvântare.

Pomenirea dreptului Iared fiul lui Maleleil.

Stih: Întru mulțimea drepților cu adevărat este drept,

A face pomenire și de Iared cel drept.

Pomenirea dreptului Enoh fiul lui Iared.

Stih: Arătat lui Dumnezeu Cuvântului bine plăcând,

Enoh întru nearătate locuri se află locuind.

Pomenirea dreptului Matusal fiul lui Enoh.

Stih: Enoh fiu pe tine Matusale pe tine știindu-te,

Spre știință altora te-am pus aici scriindu-te.

Pomenirea dreptului Lameh fiul lui Matusal.

Stih: Doi Lamehi cunoscând, pe unul am socotit că trebuie a cinsti,

Nu pe ucigașul, ci pe Lameh care de o numire s-a întâmplat a fi.

Pomenirea dreptului Noe fiul lui Lameh.

Stih: Adam prin lemn aduce oamenilor pierzare.

Iar Noe prin lemn, la tot neamul aduce mântuitoare scăpare.

Pomenirea dreptului Sem fiul lui Noe.

Stih: Sem părinteasca golire înțelepțește acoperind,

A aflat părinteștile blagoslovenii spre acoperământ,

Pomenirea dreptului Iafet fiul lui Noe.

Stih: Nepunând Iafet rușinea părintească spre lățire,

Cu blagosloveniile părintești și-a luat vieții lungire.

Pomenirea dreptului Arfaxad fiul lui Sem.

Stih: Viu Domnul, cu viețuind, pe Arfaxad nu-l voi lăsa,

Căci de datorie este și pe acesta a-l cuprinde aici scrierea.

Pomenirea dreptului Cainan, fiul lui Arfaxad.

Stih: Nou Cainan nouă s-a ridicat,

Cu cel vechi Cainan prin obiceiuri asemănat.

Pomenirea dreptului Sala fiul lui Cainan.

Stih: Cu acelor de un loc și a celor de un neam ceată,

Și pe Sala împreună leagă,

Pomenirea dreptului Ever fiul lui Sala, din care și Iudeii Evrei s-au numit.

Stih: Cu adevărat mare oarecarele a stătut Ever la Iudei,

De la sine dând numirea. La tot neamul de Evrei.

Pomenirea dreptului Falec fiul lui Ever.

Stih: Prăznuiesc și pe cel din Ever născut.

Căci precum Moise zice Falec din ce s-a născut.

Pomenirea lui Ragav fiul lui Falec.

Stih: Iarăși dureri și iarăși naștere nouă.

Falec pe fiul său Ragav născându-ne nouă.

Pomenirea dreptului Seruh fiul lui Ragav,

Stih: Scriind ale celor vechi între ei nașteri,

De voi uita pe Seruh voi păcătui.

Pomenirea dreptului Nahor.

Stih: Cunoscând că se află între cei mai de sus numărat,

Și pe Nahor din acel neam nu l-am depărtat.

Pomenirea dreptului Tarra fiul lui Nahor.

Stih: Fiu cu numele Tarra din Nahor a ieșit,

Și tată părinților a multe neamuri a stătut,

Pomenirea dreptului patriarh Avraam fiul lui Tarra.

Stih: Pe Avraam cum voi putea cu cuvinte a-l cinsti,

Carele s-a învrednicit chiar și pe îngeri a găzdui.

Pomenirea dreptului patriarh Isaac fiul lui Avraam.

Stih: Isaac spre junghiere aducându-se chip s-a făcut,

Cuvântului preaînalt, care spre junghiere a venit dedemult.

Pomenirea patriarhului Iacov fiul lui Isaac.

Stih: Iacov prin scara Fecioarei,

Vede pe Dumnezeu venind pe pământ înaintea nașterii.

Pomenirea patriarhului Ruvim întâiul fiu a lui Iacov.

Stih: Fiimei lui Iacov celui cinstit,

Începătorie cinstită, pe dumnezeiescul Ruvim am cunoscut

Pomenirea patriarhului Simeon al doilea fiu a lui Iacov.

Stih: Deși al doilea Simeoane din naștere ești,

Cu slava la noi însă nu al doilea ești.

Pomenirea patriarhului Levi fiul al treilea a lui Iacov, din care este neamul leviților.

Stih: După ce slujitor dumnezeiesc a prea marelui Dumnezeu ești,

O Levi! Care mai mare slavă decât aceasta voiești?

Pomenirea patriarhului luda fiul lui Iacov, din a căruia neam este Hristos.

Stih: Pe Iuda cei mântuiți îl vor lăuda,

Căci Mântuirea Hristos este din luda.

Pomenirea patriarhului Zabulon fiul lui Iacov, a căruia neamul este pe țărmurile Mării.

Stih: Zabulon a ales a locui țărmurile,

Marginile pământului și a Mărit într-una legându-le.

Pomenirea patriarhului Isahar fiul lui Iacov, al căruia neamul este lucrător de pământ.

Stih: Așezându-se pe sine Isahar spre osteneală,

Își ține viața, scoțând din pământ pâine spre hrană.

Pomenirea patriarhului Dan fiul lui Iacov a căruia seminție sunt judecătorii.

Stih: Limba stăpânirii Dan judecător de norod,

Cu cumpăna dreptății toată judecata afară scoțând la norod.

Pomenirea patriarhului Gad, fiul lui Iacov, a căruia neamul este furându-se sau furând.

Stih: Gad prădându-se sau prădând aleargă.

Cu biruințele însă pe toți tâlharii prin stăpânire leagă.

Pomenirea patriarhului Asir fiul lui Iacov, a căruia neam este bogat spre holde purtătoare de grâu.

Stih: Asir zice pe cel gras îl îmbogățește spicul,

Și hrănește cu îmbelșugată pâine boierul.

Pomenirea patriarhului Neftalim, fiul lui Iacov a căruia neamul este multă mulțime.

Stih: Neftalim este ca o viță cu adevărat întinsă,

Seminția sa fiind întru înalt neam întinsă.

Pomenirea patriarhului Iosif fiul lui Iacov, al căruia neamul este vestit și slăvit.

Stih: Tatăl tău Iosife zicându-te pe tine a fi sporit,

Slava numelui tău cu prescriere a zugrăvit.

Pomenirea patriarhului Veniamin, fiul lui Iacov, al căruia neamul din sălbatic se face blând.

Stih: Veniamin de dimineață ca un lup mâncând,

Dă mâncare îndeseară, arătându-se blând.

Pomenirea lui Fares și Zara, fiilor de gemene ai patriarhului luda.

Stih: Obștește laud seminția lui luda.

Pe fiii de gemene Fares și Zara.

Pomenirea lui Esrom fiul lui Fares.

Stih: Din Fares Esrom, ca din rădăcină odraslă,

Iar amândouă rădăcinilor dumnezeiescul Avraam este odraslă.

Pomenirea lui Aram fiul lui Esrom.

Stih: S-a bucurat Esrom, pentru că nenașterea de fii n-a bolit.

Căci Aram este fiul său cel iubit.

Pomenirea lui Aminadav fiul lui Aram.

Stih: Aminadav din Aram născut se zice,

Căci a acestuia fiu Scriptura îl zice.

Pomenirea lui Naason fiul lui Aminadav.

Stih: Unul este și Naason din ceata luda,

Din Aminadav a neamului din luda.

Pomenirea lui Salmon, fiul lui Naason.

Stih: Sporit-a rândul neamului lui Avraam.

Salmon, ieșind din coapsele lui Naason.

Pomenirea lui Vooz fiul lui Salmon.

Stih: Evanghelistule, al acestui Salmon fiu,

Pe care scrii tu? Pe Vooz zice scriu.

Pomenirea lui Ovid fiul lui Vooz cel din Rut născut.

Stih: Cu adevărat Ovid, din Rut s-a născut, cu neamul este Moavitean.

Iar din Vooz însă, arătat Israeliltean.

Pomenirea lui Iesse, fiul lui Ovid.

Stih: Iesse naște, nască și odrasla ta.

Până ce din ea, Prunc, marele Dumnezeu va avea Nașterea.

Pomenirea lui David împăratului fiul lui lessei

Stih: Eu ce voi zice, Domnul mărturisind,

Pe David am aflat după inima mea zicând.

Pomenirea lui Solomon împăratului fiul lui David.

Stih: Înțeleptul Solomon, întâiul între înțelepți vieții.

Având pe cea mai întâi din bunătățile vieții.

Pomenirea lui Roboam împăratului fiul lui Solomon.

Stih: Laudă ție Roboame îți împletesc mare.

Zicând că este al tău strămoș David cel mare.

Pomenirea lui Avia împăratului fiul lui Roboam.

Stih: Strigă Roboam zicând către Avia,

Eu sunt Părintele și tu îmi ești odrasla mare

Pomenirea lui Asa împăratului fiul lui Avia.

Stih: Pe Asa drept împărat.

Către cea cu patru titluri a împăraților s-a arătat.

Pomenirea lui Ioasafat împăratului fiul lui Asa.

Stih: Ioasafat după toate era bun în viață

De la părinți aflând pricini de bună viață.

Pomenirea lui Ioram împăratului fiul lui Ioasafat.

Stih: Ioram nouă din Iosafat s-a născut,

Fiu împărat din Părinte împărat născut.

Pomenirea lui Ozia împăratului fiul lui Ioram.

Stih: Dat-a odraslă de bun neam pe Ozia,

Împăratul Ioram iosafat vița.

Pomenirea lui Ioatam împăratului fiul lui Ozia

Stih: Pe Ioatam, ca pe cei din Ozia prunc născut,

Cuibul împărăției l-a primit.

Pomenirea lui Ahaz împăratului fiul lui Ioatam.

Stih: Stema care capul lui Ioatam a încununat,

Bine potrivit și capul lui Ahaz a încununat.

Pomenirea lui Ezechia împăratului fiul lui Ahaz

Stih: Câștigă sfârșitul lăcrimând,

Atâta de mare putere curgerea lacrimilor având.

Pomenirea lui Manase împăratului fiul lui Ezechie.

Stih: Mântuitoare temelie spre pocăință,

Manase pe noi rugăciune ne învață,

Pomenirea lui Ammon împăratului fiul lui Manase.

Stih: Ammon născându-se în mijlocul porfirei,

Era și împărat și fiu împărăției.

Pomenirea lui Iosia împăratului fiul lui Ammon.

Stih: Iosia înaintea lui Dumnezeu este mare.

Pe care cunoscând a-l lăuda mă tem să nu-i dau micșorare.

Pomenirea lui Iehonia împăratului fiul lui Iosia.

Stih: Se zice ea pe când din Babilon s-a mutat.

Iehonia în viață a intrat.

Pomenirea lui Salatiil fiul lui Iehonia.

Stih: Întâiul fiu după această mutare.

Salatiil a fost din seminția Iudei întru născare.

Pomenirea lui Zorobabel fiul lui Salatiil care a ridicat Biserica Ierusalimului fiind arși.

Stih: Navuzardan Biserica Domnului focului o a dat,

A căreia ardere prin ziduri Zorobabel o a ridicat.

Pomenirea lui Aviud fiul lui Zorobabel,

Stih: Aviud nadă, a căruia Zorobabel este odraslă.

Deci precum odrasla prescriu și aceea nadă,

Pomenirea lui Eliachim fiul lui Aviud.

Stih: Pe Eliachim a lui Aviud îl scrie fiu,

Matei de amănunțitul nostru scriitor de fii.

Pomenirea lui Azor fiul lui Eliachim.

Stih: Dumnezeiescul Azor din Eliachim s-a născut,

Dumnezeiască Scriptură zicând aceasta a adeverit.

Pomenirea lui Sadoc fiul lui Azor.

Stih: Azor născând pe Sadoc nu se tăinuiește,

Pe care scriitorul cunoscându-l viața îi tăgăduiește.

Pomenirea lui Ahim fiul lui Sadoc.

Stih: Celor ce pe fiul lui Sadoc caută,

Matei scoțând Cartea, pe Ahim arată,

Pomenirea lui Eliud fiul lui Ahim.

Stih: Născându-se din Ahim Eliud s-a arătat fiu,

Se va arăta încă și Părinte hrănitor de fiu.

Pomenirea lui Eleazar fiul lui Eliud.

Stih: Fată născând și pe Eliud am cunoscut,

Pe Eleazar fiul, pe care îl vei ști dacă ai vrut.

Pomenirea lui Mattan fiul lui Eleazar.

Stih: Eleazar, ascultă că pe Mattan a născut zice,

Cartea lui Matei, ce moașele învață.

Pomenirea lui Iacov fiul lui Mattan.

Stih: Și Mattan a adus fiu în viață.

Căci pe Iacov l-a născut în viață.

Pomenirea lui Iosif, logodnicul fiul lui Iacov

Stih: Logodnicul Iosif pe care Duhul mai-nainte

Îl apucă pomenitor al aceluia, pe ceea ce a luat în pântece arată.

Pomenirea dreptului Melchisedec,

Stih: Scriptura pe tine fără de tată și fără de mamă te are,

Închipuind Melchisedec a lui Hristos naștere

Pomenirea dreptului Iov.

Stih: Iove nu ai trebuință de laudele mele cele pământești,

Aflând pe cel preaînalt de care după vrednicie lăudat ești.

Pomenirea Proorocului Moise și Or și Aaron preoții.

Stih: Aaron împreună cu Or patima lui Hristos a însemnat,

Când amândoi cruciș pe Moise a înălțat.

Pomenirea lui Isus fiul lui Navi.

Stih: A lăuda pe Isus care cuvânt va destoinici,

Carele împreună și cu Dumnezeu Cuvântul s-a învrednicit a vorbi.

Pomenirea Sfântului Prooroc Samuil.

Stih: Blând nouă pe ochiul lui Dumnezeu pune-ne,

Dumnezeiescul ochi, care vezi și pe cele fiitorare.

Pomenirea Proorocului Natan.

Stih: Ascuțită dojană fiind păcatelor Natan,

Celor ce am greșit, iertare le dai o Natan,

Pomenirea Sfântului Prooroc Daniil

Stih: Și fiarele de rodul faptei bune se cutremură.

Cu lucrurile aceasta Daniil cel mare încredințează.

Pomenirea celor trei Tineri

Stih: Și foc era cuptorul focului și răcorire,

Către rău credincioșii foc, iar către Coconi răcorire.

Pomenirea dreptei Sarra soția lui Avraam.

Stih: Din amenințarea lui Dumnezeu și firea cea stearpă se biruie.

Și martor este Sarra ceea ce prunc naște.

Pomenirea dreptei Rebeca soția lui Isaac.

Stih: Și pe Rebeca, cea intre femei prea bună,

Cel ce între bărbați la bunătate avea întâimea părtașă la pat o avură.

Pomenirea dreptei Lia soției celei întâi a lui Iacov.

Stih: Feței Liei nedând Domnul Dar,

Dă spre naștere pântecelui Dar,

Pomenirea dreptei Rahila a doua soție a lui Iacov

Stih: Pe părinteștii dumnezei Rahila îi fură cu dorul,

Iar în sfârșit dorește pe Dumnezeu Cuvântul.

Pomenirea dreptei Asinta soției lui Iosif celui preafrumos.

Stih: Cu frumusețea a întrecut soarele pe stele

Iar Asineta pe cele de sub soare fecioare.

Pomenirea dreptei Maria surorii lui Moise.

Stih: Să cântăm zice și iarăși Domnului,

Maria acum lovind în tampina rugăciunii

Pomenirea dreptei Devorra, care a judecat pe Israil.

Stih: Devorra este mal presus de femei cuminte,

Judecând poporul Domnului cu adânc de minte.

Pomenirea dreptei Rut

Stih: Neamul său și cinstirea Rut a părăsit.

Și de neamul și Dumnezeul lui Moise s-a lipit.

Pomenirea dreptei Saraftia, la care a fost trimis Ilie

Stih: Nesemănată avea hrana Saraftia,

Nouă țărână având pe Ilie.

Pomenirea dreptei Sumanetida care a găzduit pe Elissei.

Stih: Elissei dezleagă ție încuietorile pântecelui,

Căruia Sumanitido ai deschis încuietorile casei

Pomenirea dreptei Iudita care a omorât pe OIofern.

Stih: De care tot omul se îngrozea, cumplit oștean,

Femeia Iudita a omorât pe Olofern.

Pomenirea dreptei Estir, care a izbăvit pe Israil de moarte.

Stih: Estir pe bărbații israeliteni a scăpat,

Care dedemult cu grozăvia iadului s-ar fi îmbrăcat.

Pomenirea dreptei Anna maicii Proorocului Samuil.

Stih: Născând fiul rugăciunii pe Samuil cel mare,

Anna biruiește pe Fennana cea multă întru născare.

Pomenirea dreptei Sosanna.

Stih: Canon se pune înaintea celor întreg înțelepte în viață,

A Sosanei prea mult întreg înțeleaptă viață.

Pentru ale căror rugăciuni, ne rugăm, să ne mântuim noi. Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Negrăită minune! Cela ce a izbăvit în cuptor pe Cuvioșii Tineri din văpaie, în mormânt Se pune mort fără suflare, spre mântuirea noastră a celor ce cântăm: Mântuitorule Dumnezeule, bine ești cuvântat.

O străină minune! Domnul cela ce șade întru cei de sus pe Scaun, însuși, cu luarea trupului, moartea a răbdat; dar a înviat cu tăria Dumnezeirii împreună sculând pe morții cei din veac.

Tu tăria morții o ai scuturat, și ai înviat, dând sculare celor ce Te slăvesc cu adevărat pe Tine, Dumnezeu, și cu dreaptă credință îți strigă: Mântuitorule Dumnezeule bine ești cuvântat.

Al Părinților.

Pe Hristos născând după trup din credință, începătorule de neamuri Părinte Avraame, te-ai arătat cu Duhul adevărat Părinte al neamurilor, spre mântuirea noastră a celor ce cântăm: Izbăvitorule Dumnezeule bine ești cuvântat.

Sunetul cel neînsuflețit, care strigă în zadar, l-a stricat cântarea celor însuflețiți, și călcând Tinerii cu trupurile fără vătămare, focul cuptorului celui ce ardea, au strigat: Izbăvitorule Dumnezeule bine ești cuvântat.

Cu vederea Duhului privind dedemult Proorocul Daniil, mai-nainte a închipuit a doua venire a lui Hristos, și cele înfricoșate de atunci, mai-nainte le vestește strigând: Dumnezeule bine ești cuvântat.

A Născătoarei:

Străină este minunea, ceea ce s-a vestit de Prooroci și prin părinți dedemult arătat, Fecioara cea Curată acum a venit vrând să nască, spre mântuirea noastră celor ce cântăm: Mântuitorule Dumnezeule bine ești cuvântat.

Al înainte-prăznuirii,

Irmos: Tinerii în buna-credință...

Vița cea dumnezeiască cocând Strugurul cel nestricat, se apropie și vine să-L nască, pe Acela care izvorăște vin de veselie și ne adapă pe noi, cei ce strigăm către Dânsul: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Dumnezeiasca năstrapă, purtând în sine Mirul cel cu miros, vine să-L deșerte în peștera Vitleemului, umplând de bună mireasmă de taină, pe cei ce cântă: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

A Născătoarei:

Vine cleștele care L-a văzut Isaia Proorocul dedemult, purtând pe Hristos cărbunele cel dumnezeiesc în pântece; Care arde toată materia păcatului, și luminează sufletele credincioșilor.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Spăimântează-te înfricoșându-te Cerule, și să se clădească temeliile pământului; că iată se socotește între cei morți, Cela ce locuiește întru cele înalte, și în mormânt mic ca un străin se primește. Pe Acesta tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

O nespusă umilința Ta, Hristoase, cea pentru noi smeriții! Că iată moarte gustând Dumnezeu fără moarte fiind, în mormânt ca un om Te-ai pus; ci ai înviat Cuvinte, împreună sculând pe cei de jos, care Te preaînalță întru toți vecii.

Spăimântatu-s-a tot auzul, cum Cel Preaînalt de bunăvoie vine pe pământ, să strice tăria iadului cu Crucea și cu îngroparea, și pe toți dimpreună să-i scoale strigând: Tinerilor binecuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Al Părinților:

A Ta junghiere mai-nainte închipuind Avraam, Hristoase, a suit pe Fiul său, pe care născuse, plecându-se Ție Stăpâne, în munte ca pe o oaie, vrând să-l junghie cu credință; ci și Isaac și bătrânul, s-au întors bucurându-se, preaînălțându-Te întru toți vecii.

Văpaia cea neostenitoare a Sfinților tăi Tineri, Hristoase, îmbrăcându-se întru Tine focul cel dumnezeiesc ca într-o haină, s-a stins îndată, și cu pogorârea Ta a sunat roua celor ce cântă: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Datu-s-a leilor spre mâncare, prin negrăite judecăți, Proorocul Daniil, dar a avut cu învățăturile înfrânării prin buna-credință, pe fiare împreună postitoare întru adâncul gropii. Pentru ale căruia rugăciuni, ale lui Avraam și ale Tinerilor, mântuiește în pace Hristoase pe cei ce Te laudă pe Tine.

A Născătoarei:

Pe Cel ce mai-nainte L-a vestit prin credință prooroceștile glasuri, pe Iisus Emmanuil, Care a venit în chip de rob, Fiul și Cuvântul cel împreună fără început al lui Dumnezeu Tatălui, Fecioara Maria l-a născut de la Duhul Sfânt, mai presus de fire, în cetatea Vitleemului.

Al înainte-prăznuirii,

Irmos: Cuptorul cei răcorit...

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, cu îngerii să strigăm întru veselie, Mântuitorul va să Se nască, Stăpânul vine; pe Acesta steaua Îl arată, magii aleargă să-L vadă în iesle. Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Cu robii te-ai scris de bunăvoie Stăpâne, poruncii Cezarului supunându-Te; ca să scapi omenirea din robia celui viclean, ca un Dumnezeu multmilostiv. Pentru aceasta bucurându-ne cântăm: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

A Născătoarei:

Prunc mic mai presus de fire Te port pe Tine, Cuvântul cel fără început, și ispită de bărbat nicicum n-am cunoscut, Fecioara a zis minunându-se: Pe cine-ți voi numi pe pământ tată, nu știu. Pentru aceasta împreună cu toți cânt Ție: Bine se cuvânteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Nu te tângui Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine, Fiul tău, pe Care M-ai zămislit în pântece mai presus de fire; că Mă voi scula, și Mă voi preaslăvi și voi înălța întru slavă ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credință și cu dragoste, neîncetat te slăvesc.

Ce te tânguiești făptură, văzând pe Cruce și în mormânt pe Stăpânul vieții și Dumnezeu? Că se va scula, luminat înnoindu-te pe tine, cu scularea cea de a treia zi, iadul surpând și împreună ridicând pe cei morți, care Îl laudă.

Măcar de te-ai și pogorât în mormânt ca un mort Dătătorule de viață, ci ai sfărâmat tăria iadului Hristoase; dimpreună ridicând pe morții pe care mai-nainte i-a înghițit, și ai dăruit înviere ca un Dumnezeu, celor ce cu credință și cu dragoste Te slăvim.

Al Părinților:

Praznicul părinților celor mai-nainte de lege săvârșind, cinstim pe Hristos cel dintr-înșii cu dumnezeiască cuviință; că Avraam împreună cu Isaac și Iacov, s-au arătat temelii Proorocilor și legii, și Darului prin credință duhovnicești începători.

Dumnezeu, Cel ce a arătat lui Moise cu foc în rug prin vedenie taina cea mai presus de minte, Același în foc către Tineri pogorându-Se, cu focul cel firesc al Dumnezeirii Sale, văpaia cuptorului rouă o a arătat.

Cu Avraam adunându-se preasfinții Tineri și Daniil Proorocul cel minunat al lui Dumnezeu, Isaac, Iacov, cu Moise și cu Aron mai-nainte de nașterea lui Hristos, dănțuiesc cu credință, rugându-se neîncetat ca să ne mântuim noi.

A Născătoarei:

Împreună se bucură toată făptura de nașterea ta Fecioară; că Vitleemul a deschis nouă Edenul; și iată de Pomul vieții toți îndulcindu-ne prin credință, strigăm cu dragoste: Plinește Stăpână rugăciunile noastre.

Al înainte-prăznuirii,

Irmos: Taină străină văd...

Taine străine, înfricoșate și preaslăvite! Domnul slavei a venit pe pământ, și în peșteră a intrat sărăcind cu trupul, căutând să cheme pe Adam, și pe Eva din dureri să o izbăvească.

Cu scutecele Tale dezlegi legăturile greșelilor, și cu multa sărăcie pe toți îi îmbogățești, Îndurate; și puindu-Te în ieslea dobitoacelor, scoți pe oameni din dobitocia răutății, Cuvinte al lui Dumnezeu, Cela ce ești fără început.

A Născătoarei:

Propovăduirile Proorocilor sfârșit au luat, că Acela de Care au propovăduit că era să vină la sfârșitul anilor, a venit, și S-a arătat, din Curata Fecioară întrupându-Se; pe Acela cu gând curat să-L primim.

LUMINÂNDA Învierii, Slavă..., a Părinților

Podobie: Cu Ucenicii să ne suim...

Cei mai aleși dintre patriarhii și părinții cei mai-nainte de lege, cu credința mai-nainte au strălucit, Avraam și Isaac și Iacov, ca niște luminători; că toți Proorocii și drepții dintr-înșii au strălucit, ca niște făclii luminoase, și toată făptura cu razele cinstitei proorocii o luminează, și se roagă cu dinadinsul către Dumnezeu pentru lume.

Și acum..., asemenea.

Mielușeaua cea neîntinată, născând pe Mielușelul, pe Cuvântul cel fără de început, în vremile cele de apoi; această minunată a lui Adam nepoată și a lui David după moștenire, a cărei naștere negrăită, mulțimea părinților mai-nainte o prăznuiește cu vrednicie.

Iar de se va întâmpla în 24 de zile, nu zicem Luminânda Învierii, ci numai a Părinților acestea:

Din seminția lui Avraam și din dumnezeiescul David al lui Dumnezeu Părinte, se naște Cuvântul Cel fără de început, Care pe Tinerii cei întocmai cu numărul Treimii, minunat i-a mântuit din văpaie, prin pogorârea îngerului, și tânguirea femeilor întru bucurie o a prefăcut.

Slavă...

Cei mai aleși dintre Patriarhii și Părinții cei mai-nainte de lege, cu credința mai-nainte au strălucit, Avraam și Isaac și Iacov, ca niște luminători; că toți Proorocii și drepții dintr-înșii au strălucit, ca niște făclii luminoase, și toată făptura cu razele cinstitei proorocii o luminează, și se roagă cu dinadinsul către Dumnezeu pentru lume.

Și acum... Apoi aceasta:

Veselește-te Vitleeme, și tu Efrata gătește-te, că Născătoarea de Dumnezeu vine în peșteră și în iesle, să nască pe Dumnezeu negrăit; o înfricoșată taină! A Căruia acum dumnezeiasca naștere, Avraam și Isaac și Iacov și toți Patriarhii și Proorocii luminat mai-nainte o prăznuiesc și oamenii cu îngerii.

LA LAUDE

Stihirile Învierii 4, și ale Sfinților Părinți 4. Iar de se va întâmpla în 24 de zile, nu zicem ale Învierii, ci numai ale Sfinților Părinți și ale înainte-prăznuirii.

Stihirile Sfinților Părinți, glasul al 5-lea

Podobie: Bucură-te cămara...

Înalță glasul tău după adevăr Sioane, dumnezeiască cetatea lui Dumnezeu, și propovăduiește dumnezeiască pomenirea părinților; cinstind împreună cu Avraam pe Isaac și pe Iacov pururea lăudatul; că iată împreună cu Iuda și cu Levi mărim pe marele Moise și pe Aaron cel minunai; lăudăm împreună cu David pe Isus și pe Samuil. Înainte prăznuirea dumnezeieștii nașterii lui Hristos, cu cântări dumnezeiești prăznuind, cerem să dobândim bunătatea cea de la Dânsul, și să dea lumii mare milă. De două ori.

Stih: Binecuvântat ești Doamne Dumnezeul Părinților noștri, și lăudat și preaslăvit este numele Tău în veci.

Vino Ilie cela ce ai șezut oarecând în dumnezeiasca căruță de foc, și de Dumnezeu înțelepțite Eliseie; cu Ezechie și Iosie, împreună vă bucurați voi cinstiți doisprezece prooroci insuflați de Dumnezeu; împreună dănțuiți întru nașterea Mântuitorului și întru cântări toți drepții cântați. Tineri preafericiți, care cu roua Duhului ați stins văpaia cuptorului, rugați-vă lui Hristos pentru noi, cerând să dea sufletelor noastre mare milă.

Stih: Că drept ești întru toate câte ai făcut nouă.

Arătatu-s-a pe pământ Fecioara cea din veac propovăduită de Prooroci, Născătoarea de Dumnezeu, pe care înțelepții Patriarhi, și adunările drepților o vestesc. Cu care împreună dănțuiește și soborul dumnezeieștilor femei, Sarra, Rebeca, Rahila, Anna și lăudata Mariam sora lui Moise. Asemenea se bucură cu acestea împreună și marginile lumii, și toată făptura cinstește; că Ziditorul tuturor și Dumnezeu, vine să Se nască cu trup, și să dăruiască lumii mare milă.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Adunarea învățăturilor legii, arată dumnezeiască nașterea lui Hristos cea trupească, și pe cei ce mai-nainte de lege au binevestit Darul, ca pe cei ce au fost mai presus de lege, prin credință. Pentru aceea, pe aceasta ca pe una ce a fost pricină mântuirii din stricăciune, sufletelor celor ce erau ținute în iad, mai-nainte o au propovăduit, Doamne slavă Ție.

Iar de se va întâmpla în 24, rămâne Slavă și cântăm aceste Stihiri, lăsând ale Învierii. Glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce de sus ești chemat...

Glasul Isaiei se plinește, că iată Fecioara poartă pe Cel necuprins, cuprins cu trupul în pântece, și cu preaslăvire vine să-L nască. De Dumnezeu primitoare peșteră bine te înfrumusețează, Vitleeme gătește-te, că Împăratul te-a ales pe tine spre locaș. Primește iesle pe Pruncul Hristos cel înfășurat, Care va să dezlege legăturile oamenilor pentru bunătate.

Scrisu-te-ai împreună cu robii, Stăpâne, vrând să rupi zapisul greșelilor, și să scrii în cartea vieții pe toți cei omorâți prin furtul șarpelui; Fecioara Te poartă, pe Tine cela ce toate le porți, pe Tine cel înfășurat cu trup muritor, Care și a Te sălășlui în peșteră mică ai binevoit, Care după ce Te-ai născut, cetele cele de sus îngerești Te-au lăudat, cu dumnezeieștii păstori, spăimântându-se de puterea Ta.

Norul cei luminos și însuflețit, care poartă Ploaia cea cerească, vine acum să o verse pe pământ ca să adape fața lui. Primăvara Darului, rânduneaua cea înțelegătoare, purtând înlăuntru în pântece, cu cuvânt negrăit va să nască, risipind iarna nedumnezeirii. Palatul cel curat și nespurcat, pe Împăratul în peșteră Îl aduce întrupat.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Adunarea învățăturilor legii, arată dumnezeiască nașterea lui Hristos cea trupească, și pe cei ce mai-nainte de lege au binevestit Darul, ca pe cei ce au fost mai presus de lege, prin credință. Pentru aceea, pe aceasta ca pe una ce a fost pricină mântuirii din stricăciune, sufletelor celor ce erau ținute în iad, mai-nainte o au propovăduit, Doamne slavă Ție.

Și acum...

Prea binecuvântată ești Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; că prin Cel ce S-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a liberat, moartea s-a omorât, și noi am înviat. Pentru aceasta cântând, strigăm: Binecuvântat ești Hristoase Dumnezeule, Cel ce bine ai voit așa, slavă Ție.

SLAVOSLOVIA cea mare.

După Sfinte Dumnezeule..., Troparul Învierii.

Ecteniile și Otpustul.

Ceas întâi, și Otpust desăvârșit.

LA LITURGHIE

Fericirile glasului pe 6, și din Canonii Părinților Cântarea a 3-a pe 4. După Vohod, Troparul Învierii și al Părinților, Slavă..., Și acum..., Condacul părinților. Prochimen, glas 4: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri... Apostolul către Evrei: Fraților, prin credință a nemernicit Avraam... Evanghelia de la Matei: Cartea neamului lui Iisus Hristos... Iar a Duminicii rândului se lasă. CHINONICUL: Lăudați pe Domnul din Ceruri... Altul: Bucurați-vă drepților întru Domnul...

ÎNTRU ACEASTĂ ZI

Pomenirea Sfântului preacuviosului Părintelui nostru Daniil Sihastrul.

LA VECERNIE

După obișnuitul psalm, se cântă: Fericit bărbatul…, starea întâia.

La Doamne, strigat-am… se pun stihirile pe 8, glas 5.

Podobie: Preacuvioase Părinte…

Cuvioase Părinte, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Daniil, din tinerețe te-ai nevoit a supune patimile trupului și a urma lui Hristos prin postiri, privegheri și rugăciuni neîncetate. Iar acum, în ceruri, te bucuri împreună cu îngerii, primind răsplata ostenelilor tale îndelungate. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L să dăruiască lumii pace și să mântuiască sufletele noastre.

Cuvioase Părinte, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Daniil, în toată țara noastră se cunoaște pilda vieții tale; pe voievod și popor sfătuindu-i a păzi dreapta credință, biserici și mănăstiri a zidi, glia strămoșească a iubi, și în fapte bune a spori. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L să dăruiască lumii pace și sufletelor noastre mare milă.

Cuvioase Părinte, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Daniil, lumea ai părăsit și într-o chilie de piatră la Putna te-ai sălășluit. Cugetul semeț prin înfrânare l-ai smerit, ispitele cu adevărata sărăcie ai biruit, și prin acestea pildă călugărilor te-ai făcut, râvnitorule al vieții îngerești și iubitorule al pustiei. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Cuvioase Părinte, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Daniil, mulțime de monahi ai strâns în jurul tău și povățuitor al lor te-ai făcut, învățătorule al înfrânării și luminătorule al dreptei credințe, locuitor împreună cu îngerii și întocmai cinstit cu ei; podoaba monahilor și lauda credincioșilor. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L să dăruiască Bisericii Sale pace și mare milă.

Alte stihiri, glas 1

Podobie: Prealăudaților mucenici…

Sfinte Părinte Daniil, luminător al sihaștrilor din codrii Moldovei te-ai arătat, învățând și îndemnând spre fapte bune mulțimea ucenicilor și a credincioșilor ce veneau la tine, pildă tuturor te-ai făcut prin neîncetate rugăciuni și privegheri de toată noaptea. Și acum, mult nevoitorule, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Sfinte Părinte Daniil, din copilărie slujirii lui Hristos viața ți-ai dăruit, în mânăstire cu ascultarea și alte virtuți te-ai împodobit, iar în sihăstrie ca proorocul Ilie iscusit lucrător al celor îngerești te-ai arătat. Pentru acestea, acum, roagă-te lui Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Sfinte Părinte Daniil, neîncetat ai povățuit pe calea cea bună, prin cuvânt și faptă, pe fiii tăi. Ușa chiliei deschisă ai lăsat-o tuturor, iar sfatul tău s-a dovedit a fi lucrător pentru conducători și slujitori. Din locașurile cele de sus, roagă-te lui Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Sfinte Părinte Daniil, de Dumnezeu înțelepțite, mare luminător te-ai arătat, luminând lumea cu strălucirile minunilor și ale faptelor tale. Și așa, după adormire, Lumina cea neapusă te-a primit pe tine, întru care sălășluindu-te, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi.

Slavă…, glas 5

Cuvioase Părinte Daniil, ascultând de glasul Evangheliei Domnului, ai părăsit lumea; iar bogăția și mărirea le-ai socotit lucruri de nimic. Pentru aceasta tuturor ai strigat: iubiți pe Dumnezeu și veți afla har veșnic; nimic să nu doriți mai mult decât dragostea Lui. Ca atunci când va veni întru slava Sa să aflați odihnă cu toți sfinții, cu ale căror rugăciuni, Hristoase, apără și mântuiește sufletele noastre.

Și acum…, a Născătoarei, glas 5, Dogmatica

În Marea Roșie închipuirea miresei celei neispitită de nuntă s-a întipărit de mult. Acolo Moise, despărțitor al apei, iar aici Gavriil slujitor al minunii. Atunci trecut-a Israel adâncul cu piciorul neudat, iar acum Fecioara L-a născut fără prihană pe Hristos. Marea după trecerea lui Israel, a rămas nestrăbătută; iar cea fără prihană, după nașterea lui Emanuel, a rămas nevătămată. Cel ce ești și mai înainte ai fost și Te-ai arătat ca un om; Dumnezeule, miluiește-ne pe noi.

Vohod: Lumină lină…

Prochimenul zilei și apoi

Paremiile:

Din înțelepciunea lui Solomon citire:

(III, 1-9)

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de minte, drepții sunt morți cu desăvârșire și ieșirea lor din lume li se pare mare nenorocire. Și plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace. Chiar dacă, în fața oamenilor, ei au îndurat suferințe, nădejdea lor este plină de nemurire. Și fiind pedepsiți cu puțin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare și i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, așa i-a lămurit, și ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua răsplătirii și ca niște scântei care se lasă pe miriște, așa vor fi. Judeca-vor neamurile și stăpâni vor fi peste popoare și Domnul va împărăți întru ei, în veci. Ei vor înțelege adevărul, ca unii care și-au pus încrederea în Domnul; cei credincioși vor petrece cu El în iubire, căci harul și îndurarea sunt partea aleșilor Lui.

Din înțelepciunea lui Solomon citire:

(V, 15-VI, 3)

Însă cei drepți vor fi vii în veacul veacului și răsplata lor este la Domnul și Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăția frumuseții și cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa și cu brațul Său; asemenea unui scut, îi va acoperi. El va face arme din mânia Sa și cu ele va întări făptura mâinilor Sale ca să răsplătească vrăjmașilor. Din dreptate El își va face platoșă și din judecata cea nefățarnică își va face coif. Din sfințenia Sa va face pavăză nebiruită; iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascuțită și lumea va porni război împreună cu El împotriva celor fără de minte. Săgețile fulgerului Său vor porni bine îndreptate și vor lovi în țintă, zburând din arcul puternic încordat al norilor. Mânia Lui, ca o praștie, va azvârli noian de grindină; apele mării se vor întărâta asupra lor și râurile îi vor îneca vijelios. Duhul puterii dumnezeiești se va ridica împotriva lor și ca viscolul îi va vântura. Astfel fărădelegea va aduce pustiire pe pământ și răutatea va răsturna scaunele celor puternici. Ascultați deci, regilor, și înțelegeți, luați învățătură, voi, care judecați marginile pământului. Băgați în urechi, voi cei ce stăpâniți peste mulțimi și care vă mândriți cu mulțimea popoarelor voastre. Pricepeți că stăpânirea vi s-a dat de la Domnul și puterea de la Cel Prea Înalt, Care va cerceta faptele voastre și va pune la încercare gândurile voastre.

Din înțelepciunea lui Solomon citire:

(IV, 7-15)

Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă. Bătrânețile cinstite nu sunt cele aduse de o viață lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înțelepciunea este la om adevărata căruntețe și vârsta bătrâneților înseamnă o viață neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit și, fiindcă trăia între păcătoși, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înșelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Căci vraja viciului întunecă cele bune și amețeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând la desăvârșire, dreptul a apucat ani îndelungați. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutății. Neamurile văd, dar nu pricep nimic și nu-și bat capul cu așa ceva, că adică harul lui Dumnezeu și mila Lui sunt cu aleșii Săi și că poartă grijă de sfinții Săi.

LA LITIE

Stihira hramului, glas 2:

Părinte Daniile, dorind neîncetat pe Dumnezeu să-L slăvești, focul râvnei lăuntrice ți-a purtat pașii prin codrii munților și te-ai deprins din tinerețe cu nevoințe sihăstrești. Firea ți-ai silit, pentru a te apropia de Hristos, urmând marilor cuvioși mai dinainte: lui Iosif întru ispite, lui Iov întru răbdare și Botezătorului întru adâncă pocăință. Acum, în ceruri, cu dânșii te veselești, iar pentru noi te rogi să ne izbăvim din nevoi și din necazuri.

Slavă…, glas 8:

Pe omul lui Dumnezeu, pe îngerul cel pământesc, pe podoaba călugărilor, pe lauda sihaștrilor, pe cel ce s-a ridicat prin viața sa aspră la înălțimea bunătăților celor de sus, pe cel ce îngerește a viețuit și patimile prin înfrânare le-a vestejit, pe Cuviosul și Sfântul Daniil Sihastrul, următorul lui Hristos, să-l lăudăm, după vrednicie, căci se roagă Domnului pentru noi.

Și acum…, a Născătoarei:

Ceea ce ai născut cu trup pe Mântuitorul și Răscumpărătorul, Dumnezeul tuturor și Domnul, Cel ce a petrecut cu oamenii pe pământ, izbăvește Prea Curată din nevoi pe cei ce te cheamă în ajutor, pe tine, prea lăudată Stăpână.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile sfântului, glas 4

Podobie: Ca pe un viteaz…

Pe îngerul pământesc, podoaba sihaștrilor, cugetătorul la cele cerești, pe duhovnicul și sfetnicul de taină al lui Ștefan cel Mare, voievodul Moldovei și apărătorul dreptei credințe, toți credincioșii să-l lăudăm bucurându-ne, căci pururea se roagă pentru noi.

Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Ziua și noaptea la Legea Domnului cugetând, n-ai uitat în rugăciunile tale pe toți cei din neamul tău. Pe voievod l-ai îndrumat, pe oșteni i-ai binecuvântat, pe cei bogați i-ai smerit și pe cei săraci întru răbdare i-ai întărit, preoților fiind învățător și sihaștrilor adânc povățuitor. Pentru aceste fapte, în cer cu sfinții te veselești, iar pentru noi, de-a pururea, în fața Prea Sfintei Treimi mijlocești.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul și dorește să păzească poruncile Lui.

Scară înaltă până la cer a fost viața ta, Părinte Daniile, prin care la înălțime te-ai suit și cu Stăpânul Hristos a vorbi te-ai învrednicit, dobândind îngerească luminare. Căruia, și acum, stându-i înainte, roagă-te, Cuvioase, ca cei ce săvârșesc pomenirea ta, să se bucure împreună cu tine, iar lumii să dăruiască mare milă.

Slavă…, glas 8

Alcătuire a Sicheotului

Mulțimile călugărilor te cinstesc pe tine, Sfinte Daniil părintele nostru; că prin tine am cunoscut cu adevărat a umbla pe cărarea cea dreaptă. Fericit ești că lui Hristos ai slujit și ai biruit puterea vrăjmașului, cel ce ești cu îngerii împreună vorbitor, cu drepții și cuvioșii împreună locuitor, roagă-te Domnului să mântuiască sufletele noastre.

Și acum…, a Născătoarei:

Fecioară care nu știi de mire, ceea ce ai zămislit mai presus de fire pe Dumnezeu cu trup, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, primește rugăciunile robilor tăi. Ceea ce ești cu totul fără de prihană, care dăruiești tuturor curățire de greșeli, roagă-te Fiului tău pentru sufletele noastre.

Urmează: Acum slobozește…

Apoi, Troparul Sfântului Daniil, glas 8

Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând crucea ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta, și cu îngerii împreună, se bucură, Preacuvioase Părinte Daniil, duhul tău.

Slavă…, Și acum…, al Născătoarei:

Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară și răstignire ai răbdat, Bunule, Care cu moartea pe moarte ai prădat și învierea ai arătat ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primește pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi și mântuiește, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.

La binecuvântarea pâinilor se pun: Troparul sfântului (de două ori) și apoi al Născătoarei: Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te… (o dată).

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul… se cântă: Troparul Sfântului (de două ori),

Slavă…, Și acum…, al Născătoarei Învierii de la glasul Sfântului.

După Catisma întâia, se cântă Sedelna, glas 1

Podobie: Mormântul Tău…

Întru nevoință viețuind pe pământ, fericite, te-ai arătat cu adevărat locaș curat al Sfântului Duh, luminând cu bune învățături pe cei ce cu credință veneau la tine. De aceea, acum, roagă pe Hristos Dumnezeu să lumineze sufletele noastre, a celor ce cinstim pomenirea ta, Sfinte Cuvioase Daniil, părintele nostru.

Slavă…, Și acum…, a Născătoarei:

Glas și Podobie aceleași:

Maica lui Dumnezeu te știm noi toți, cei ce cu dragoste alergăm la a ta bunătate, care te-ai arătat Fecioară cu adevărat și după naștere; că pe tine te avem păcătoșii folositoare; pe tine te-am câștigat izbăvire din ispite, una cu totul fără prihană.

După Catisma a doua, se cântă Sedelna, glas 5

Podobie: Pe Cuvântul…

Bine chivernisind talanții care ți s-au încredințat de către Hristos, Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, mare folositor tuturor credincioșilor te-ai arătat și stâlp de întărire în credință celor ce vin cu dragoste și se închină moaștelor tale. De aceea, te rugăm, întărește-ne pe noi întru dragostea ta.

Slavă…, Și acum…, a Născătoarei, același glas:

Ceea ce ești plină de har, Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, mijlocește cu rugăciunile tale și cere de la Fiul tău pentru sufletele noastre milă și curățire de greșeli.

Urmează Polieleul și Mărimurile:

Stih 1: Așteptând, am așteptat pe Domnul și a căutat spre mine și a auzit rugăciunea mea.

Stihiră:

Slăvimu-te pe tine, Sfinte Preacuvioase Părinte Daniil, și cinstim sfântă pomenirea ta, îndreptătorule al călugărilor și împreună vorbitorule cu îngerii.

Altă stihiră:

Veniți toți credincioșii, să lăudăm pe Sfântul Daniil Sihastrul, zicând: Pe povățuitorul călugărilor și lauda sihaștrilor.

Stihurile:

Stih 2: Genunchii mei au slăbit de post și trupul meu s-a istovit de lipsa untului de lemn.

Stih 3: Pentru cuvintele buzelor Tale, eu am păzit căi aspre.

Stih 4: Întors-ai plângerea mea întru bucurie, luat-ai sacul de pe mine și m-ai încins cu veselie.

Stih 5: Să știți că Domnul Și-a cunoscut pe sluga Sa cea credincioasă.

Stih 6: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui.

După Polieleu se cântă Sedelna, glas 4

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi…

Răsărind ca un soare în codrii Moldovei, Cuvioase, împrăștii raze strălucitoare la toată lumea cu viețuirea ta, dumnezeiescule Daniile, podoaba credincioșilor și lauda sihaștrilor.

Slavă…, Și acum…, a Născătoarei:

Prealăudată Stăpână, nădejdea, acoperitoarea și sprijinitoarea credincioșilor, pe tine te rugăm; apără-ne de toată primejdia pe noi robii tăi, care cerem ajutor de la tine și ne închinăm cu credință Celui născut al tău, rugându-L totdeauna să se mântuiască sufletele noastre.

Urmează Antifonul întâi al glasului al 4-lea. După antifon,

Prochimen, glas 4:

Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.

Toată suflarea…,

Evanghelia de la Luca (VI, 17-23): În vremea aceea a stat Iisus la loc șes … (a se căuta la 6 decembrie)

Psalmul 50 Slavă…, glas 2:

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Daniil, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta…

Stihiră, glas 6:

Cuvioase Părinte Daniil, în tot pământul a ieșit vestea minunilor tale; pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberele diavolilor le-ai îndepărtat, cetele îngerești ai ajuns, a căror viață fără prihană ai urmat. Îndrăznire având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

CANOANELE:

Se pune Canonul Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu, cu irmosul pe 6, de la 5 decembrie, apoi al Cuviosului Daniil pe 8, repetându-le:

Cântarea 1-a, glas 8

Irmosul:

Apa trecându-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Pripeală: Sfinte Preacuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După multe osteneli duhovnicești, ai câștigat har ceresc, trecând în bucuria cea nesfârșită, unde vezi pururea pe Dumnezeu, pe Care roagă-L să ne dea și nouă putere a te lăuda pe tine după cuviință.

Împlinind voia lui Dumnezeu pe pământ și încingându-te cu armele Duhului, Cuvioase, ai biruit toate ispitele diavolului, care neîncetat dau război sufletelor noastre.

Având multă râvnă dumnezeiască, din tinerețe ai părăsit casa părintească și ai îmbrățișat viața călugărească, nevoindu-te în ascultare, curăție și sărăcie de bună voie, împodobindu-ți sufletul cu fapte bune.

Slavă…

Ucenic al Sfântului Leontie de la Rădăuți fiind, nevoințelor lui ai urmat, Cuvioase Părinte Daniil, înmulțindu-ți ostenelile și silindu-ți firea, prin harul lui Dumnezeu, pentru a dobândi cele veșnice.

Și acum…, a Născătoarei:

Tu ești, Stăpână, liniștea și adăpostirea celor învăluiți în noianul ispitelor de tot felul. Pentru aceasta nădăjduim la a ta bunătate, rugându-te să ne scapi de mulțimea patimilor.

Catavasie: Hristos se naște, slăviți-L…

Cântarea a 3-a:

Irmosul:

Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta, că Tu ești marginea doririlor și credincioșilor întărire, Unule iubitorule de oameni.

Urmând chemării lăuntrice și dorind să slăvești pe Dumnezeu neîncetat, ale lumii desfătări întru nimic le-ai socotit, viața ta în liniște ai petrecut, iar acum te îndulcești de pomul vieții.

Depărtându-te prin munți, la schitul Sfântul Laurențiu te-ai oprit, un timp, spre a te deprinde cu asprimea vieții de sihastru, ce urma să o îmbrățișezi ca să porți cu bucurie jugul Iui Hristos.

Slavă…

În suspinuri ziua și noaptea ai petrecut, Cuvioase, gândind la ceasul cel înfricoșător al Judecății; cu postul și cu privegherea trupul ți l-ai vestejit și, prin smerenia ta, ai surpat viclenia diavolului.

Și acum…, a Născătoarei:

La mulțimea milelor tale, Preasfântă Fecioară, nădăjduim cu îndrăzneală noi robii tăi și cerem cu stăruință iertare de relele ce am făcut, cu umilință rugându-ne ție.

Sedelnă, glas 4

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi…

Sărăcia Domnului de bună voie ai iubit, și urând bogăția și slava lumii cea trecătoare, te-ai învrednicit de harul facerii de minuni și al înainte vederii cu duhul, iar prin petrecere bine plăcută lui Dumnezeu, ai câștigat împărăția cea veșnică.

Slavă…, Și acum…, a Născătoarei, glas 5

Podobie: Pe Cuvântul cel împreună…

Pe Dumnezeu și Domnul Cel ce S-a întrupat din tine pentru noi cei întinați cu păcate, roagă-L cu căldură să Se milostivească spre noi și să-Și întoarcă mânia și iuțimea Sa, Prea Curată Fecioară, de la cei ce cinstim cu credință și lăudăm neîncetat stăpânirea și puterea ta.

Cântarea a 4-a:

Irmosul:

Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înțeles lucrurile Tale și am prea slăvit Dumnezeirea Ta.

În peștera de la Putna fiind retras, de la schitul Sfântului Laurențiu, minunată viață ai petrecut, înțelepte Părinte, arzând ca o flacără vie de dragostea lui Hristos.

Nici la peștera de la Voroneț nu te-au lăsat fiii tăi, ci, și acolo, te-au cercetat, pentru îmbărbătare și alinare sufletească, căci cu blândețe și cu smerenie viețuind, pe Domnul pururea înaintea ta L-ai avut, ajungând la măsura vârstei deplinătății lui Hristos.

Faptele tale de la Putna, Voroneț și din alte locuri de sihăstrie, pildă ne-au rămas, Sfinte cuvioase Părinte Daniil, pentru ca, urmând ție, să slujim cu mai multă râvnă lui Dumnezeu și prin rugăciunile tale să dobândim viața veșnică.

Slavă…

Sfintele tale moaște de la Voroneț s-au făcut izvor nesecat de vindecări celor credincioși și ocrotire de multe primejdii, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu.

Și acum…, a Născătoarei:

Duhul Sfânt umbrindu-te pe tine, Fecioară, ai născut fără ispită de bărbat pe Hristos Dumnezeu și ai rămas Fecioară după naștere, ca și mai înainte de naștere.

Cântarea a 5-a:

Irmosul:

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

Auzi-ne, Sfinte cuvioase Părinte Daniil, pe noi fiii tăi, care ne rugăm ție neîncetat; vezi necazurile ce ne-au împresurat și ne izbăvește din nevoi, căci Dumnezeu ni te-a dat nouă mare ocrotitor și făcător de bine.

Învrednicindu-te de la Dumnezeu cu darul înainte vederii, al vindecării de boli și al cunoașterii cugetelor ascunse ale celor ce veneau la tine, ai vestit multora tainele cele viitoare, căci erai plin de darurile Sfântului Duh, Sfinte Părinte Daniil.

Slavă…

Fiind sfetnic de taină, duhovnic iscusit și rugător către Dumnezeu pentru toată lumea, Ștefan cel Mare, voievodul Moldovei, adesea poposea la chilia ta, spovedindu-se de păcate și cerând cuvânt de folos, îmbărbătare și binecuvântare prin rugăciunile tale către Dumnezeu.

Și acum…, a Născătoarei:

Veniți toți credincioșii să împletim Prea Sfintei Fecioare Maria, cununi frumoase de vrednică laudă, căci stă de față și ocrotește pe toți cei ce cântă cu dreaptă credință minunile ei.

Cântarea a 6-a:

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul și Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea de iad s-a apropiat. Ci ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune mă izbăvește.

Fiind încredințat voievodul țării Moldovei, Ștefan cel Mare, de puterea rugăciunilor tale, cerea pururea binecuvântarea ta. Iar tu l-ai învățat că de va zidi după fiecare luptă câte o biserică, spre lauda lui Dumnezeu, în toate războaiele va birui.

Urmând pilda vieții tale, mulțimi de ucenici ai avut, care s-au nevoit prin codrii Moldovei, iubitori de liniște și lucrători ai rugăciunii fiind și, sporind în viața lor duhovnicească, pentru neamul nostru se rugau.

Slavă…

Ca să vorbești cu Dumnezeu întru netulburare, Sfinte Părinte Daniil, ai ales locuri tainice din adâncul munților Carpați; dar fiii tăi duhovnicești și aici te căutau, pe care primindu-i, i-ai povățuit spre bine, cu răbdare și dragoste de părinte.

Și acum…, a Născătoarei:

Cu acoperământul tău cel tare păzește-ne pe noi robii tăi, Prea Curată, nevătămați de viclenia vrăjmașilor diavoli, căci numai pe tine te avem scăpare în nevoile noastre.

CONDACUL, glas 3

Podobie: Fecioara astăzi…

Viață îngerească ai petrecut pe pământ, pildă făcându-te ucenicilor tăi prin rugăciuni, posturi îndelungate și privegheri, învrednicindu-te a te sălășlui în pământul celor blânzi, Sfinte cuvioase Daniile, de Dumnezeu cinstitorule, podoaba sihaștrilor și lauda călugărilor.

ICOSUL

Jugul lui Hristos purtându-l, ai urmat Lui cu dragoste, Sfinte cuvioase Părinte Daniil. Desfătările lumii întru nimic socotindu-le, cu osârdie, te-ai nevoit pe pământ și înnoind viața duhovnicească a sihaștrilor din munții Moldovei, mulțime de călugări ai adus Domnului. Pe toți povățuindu-i, te-ai dat lor pildă de urmat și pe credincioși i-ai îndemnat a păzi credința cea adevărată, sporind în cele bune, de Dumnezeu cinstitorule, podoaba sihaștrilor și lauda călugărilor.

SINAXAR

Întru această lună în 18 zile, pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Daniil Sihastrul.

Acest Sfânt Cuvios s-a născut din părinți dreptcredincioși, într-un sat nu departe de Rădăuți. Din copilărie, cuprins de o deosebită râvnă pentru cele duhovnicești, a părăsit casa părintească și a trăit o vreme în obștea cuvioșilor părinți de la biserica Sfântului Nicolae din Rădăuți, nevoindu-se pentru sporirea credinței și a faptelor bune, iubind foarte mult rugăciunea și privegherile de toată noaptea. Îmbogățindu-se în cunoștințele teologice din citirea cărților de slujbă și din scrierile Sfinților Părinți, arătând ascultare și smerenie în toate cele încredințate de starețul acelei obști călugărești de la catedrala din Rădăuți, a primit chipul îngeresc al vieții călugărești odată cu numele de David. Râvnind spre mai multe nevoințe duhovnicești, s-a îndreptat la mănăstirea Sfântului Laurențiu, aproape de satul Laura de astăzi, la 30 de kilometri depărtare de Rădăuți; aici ziua lucra împreună cu toți ostenitorii sfintei mănăstiri, iar noaptea în chilia sa, petrecea în necontenită rugăciune și priveghere. Cunoscându-i râvna și simțindu-i dorința neîncetată după Dumnezeu, cu sfatul părintelui său duhovnicesc, egumenul acelei lavre i-a dat schima cea mare și i-a pus numele Daniil. Nu după multă vreme de la primirea schimei, cu binecuvântarea starețului, se retrage în codrii locului, pe valea pârâului Vițău, azi localitatea Putna, unde, cu ajutorul ciobanilor și ai altor iubitori de viață duhovnicească și cinstitori ai sihaștrilor, sapă într-o stâncă o chilie pe care o vedem și astăzi, la un kilometru depărtare de Mănăstirea Putna. Cunoscut ca mare nevoitor al sfintelor rugăciuni, Cuviosul Daniil este cercetat de mulți credincioși pentru a primi sfat și învățătură de trăire creștinească, și mai ales, vindecare de bolile sufletești și trupești. Un alt loc unde a sihăstrit Cuviosul Daniil este Stânca Șoimului, lângă Voroneț. Și aici a fost cercetat de credincioși pentru folosul cel duhovnicesc. Între nenumărații săi fii duhovnicești care l-au cercetat, amintim pe Ștefan cel Mare, așa cum arată cronica lui Ion Neculce și alte multe însemnări din paginile de istorie ale neamului și Bisericii noastre străbune. Ștefan Vodă, venind la chilia sfântului Daniil, l-a găsit în rugăciune, și așteptând să-și termine rugăciunea, a primit sfat și binecuvântare de la el. Când pomenim aceste două nume, noi, fiii Bisericii lui Hristos, nu știm pe care să-l cinstim mai mult: pe nevoitorul rugăciunii, Daniil Sihastrul, sau pe viteazul apărător al credinței strămoșești și al gliei străbune, Ștefan cel Mare. Aceasta pentru că amândoi au fost iubitori deopotrivă ai rugăciunii și ai Casei lui Dumnezeu – Sfânta Biserică. Cuvintele încrustate pe piatra de mormânt a Cuviosului Daniil, pusă de Ștefan cel Mare: Acesta este mormântul Părintelui nostru David, schimnicul Daniil, arată legătura fiului cu părintele său duhovnicesc. De aceea și rânduiala statornicită de Biserica noastră, este ca acești doi bărbați prea iubitori de Dumnezeu să fie cinstiți cu aleasă slujbă de prăznuire, întrucât amândoi au stăruit în rugăciune, credință curată și iubire de neam. După îngroparea sa în biserica Mănăstirii Voroneț, unde a povățuit multă vreme pe ostenitorii acelei obști, Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul este cinstit mai departe ca părintele lor duhovnicesc și pomenit împreună cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ca ocrotitori ai sfintei mănăstiri. La mormântul său străjuiește un sfeșnic cu lumânare aprinsă. Credincioșii vin mereu pentru a primi binecuvântare și ajutor duhovnicesc, dobândind vindecări de bolile sufletești, așa cum se arată în diferite scrieri. Pe peretele exterior al bisericii mănăstirii Voroneț, deasupra ușii de intrare, pe latura de sud, este zugrăvit chipul Sfântului Daniil alături de cel al Mitropolitului Grigore Roșca, alt fiu duhovnicesc al său. Pe sulul de pergament pe care Cuviosul Daniil îl ține în mână sunt scrise cuvintele: Veniți, fraților, de mă ascultați. Învăța-vă-voi frica Domnului, cine este omul…

Această frică de Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii, să ne călăuzească și pe noi în toate zilele vieții. Cu rugăciunile Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Daniil Sihastrul numit și cel Nou, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmosul:

Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credința Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Din tinerețe nevoindu-te în tot felul de osteneli duhovnicești, cu ajutorul lui Dumnezeu ai biruit toate uneltirile diavolului, cu smerenie strigăm: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Izbăvindu-te de tulburarea care se naște din patimile trupești, Sfinte cuvioase Părinte Daniil, te-ai luminat cu lumina liniștei celei desăvârșite a sufletului tău, strigând: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Slavă…

Aducându-ne aminte de neputința firii noastre și cunoscând slava în care sălășluiești, Sfinte Daniil, pentru îndrăzneala ce ai luat către Dumnezeu, nu ne pricepem a-ți aduce laudă vrednică ostenelilor tale, ci cu credință strigăm: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Și acum…, a Născătoarei:

Eu sunt pomul cel neroditor care mă tem de tăiere și de focul gheenei. Deci milostivește-Te, Hristoase Dumnezeule, și mă miluiește pentru rugăciunile Maicii Tale și ale plăcutului Tău, Cuviosul Daniil Sihastrul, ale tuturor sfinților și ale cetelor celor fără de trupuri.

Cântarea a 8-a:

Irmosul:

Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oștile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Oglindă neîntinată și sfântă mintea ți-ai făcut, Sfinte cuvioase Părinte Daniil, strălucind pururea în mijlocul sihaștrilor.

Cu privegheri de toată noaptea, cu neîncetate rugăciuni și lacrimi, în osteneli pustnicești suferind cu cuget curat, acum întru Dumnezeu te veselești.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

În viața ta pământească, pururea te-ai rugat pentru noi; nu înceta a te ruga pentru tot sufletul creștinesc, ca în pace și liniște să slăvim pe Dumnezeu în veci.

Și acum…, a Născătoarei:

Nu ne temem de uneltirile diavolului, avându-te pe tine grabnică ajutătoare, de Dumnezeu Născătoare, pentru că întru tine ne lăudăm și prin tine vom birui păcatul, mântuindu-ne cu rugăciunile tale.

Cântarea a 9-a:

Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei izbăviți prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.

Dorind cu adevărat să urmezi lui Hristos, te-ai răstignit lumii prin aspre nevoințe, înfrânând trupul și lepădându-te cu totul de cele trecătoare.

Caută spre noi toți, cei ce cu dragoste te cinstim pe tine, Sfinte Părinte Daniil, și săvârșim pomenirea ta cea de peste an. Roagă-te lui Hristos Dumnezeul nostru să ne învrednicească și pe noi de cereasca Sa împărăție.

Slavă…

Din tinerețe, ca pe o jertfă vie te-ai adus Stăpânului tău Hristos, și vas ales făcându-te Lui, ai primit darul de a vindeca boli și a izgoni duhurile necurate.

Și acum…, a Născătoarei:

Fiind biruiți de lenevire și cufundați în păcate, alergăm la tine, Născătoare de Dumnezeu, rugându-ne să ne izbăvești de ele cu puternica ta mijlocire către Dumnezeu.

Catavasia: Taină minunată și neobișnuită văd…

LUMINÂNDA Cuviosului:

Podobie: Femei auziți…

Cu multă osteneală te-ai nevoit, Sfinte cuvioase Părinte Daniil, cugetătorule de Dumnezeu, înțelepte povățuitor al Voievodului Ștefan și drept credincioșilor îndrumător în apărarea credinței. Fiind plin de Duhul Sfânt și povățuit de harul Său, ai vindecat pe cei bolnavi, ai izgonit duhurile necurate, și cele viitoare ai cunoscut.

Slavă…, Și acum…, a Născătoarei:

Ceea ce ești dulceața cetelor îngerești, bucuria celor necăjiți, acoperământ și sprijin credincioșilor, Fecioară Prea Curată, apără-ne și ne scapă de tot răul.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas 5

Podobie: Bucură-te cămara…

Se bucură duhovnicește astăzi toate cetele călugărilor întru pomenirea ta cea de peste an, cămară plină de nevoințe sihăstrești; căci ridicând crucea ai urmat lui Hristos, Cel ce te-a întărit întru nevoințe. Silindu-ți firea, ai călcat trufia trupului cea râvnitoare de cele pământești și ai zdrobit cursele diavolilor cele de multe feluri. Mult lăudate Sfinte Părinte Daniil, cu rugăciunile tale, cere de la Dumnezeu să ne dăruiască mare milă.

Minunată a fost viața ta, pe pământ, de care oamenii și îngerii s-au mirat. Uscat-ai patimile trupului prin curgerile lacrimilor, de Dumnezeu fericite Părinte Daniil și multe nevointe sihăstrești ai împlinit. Pentru aceasta te cinstim, prăznuindu-te cu credință și evlavie. Mult lăudate Sfinte Părinte Daniil, cu rugăciunile tale, cere de la Dumnezeu să ne dăruiască mare milă.

Fericite Părinte Daniile, cine va putea spune îndeajuns ostenelile tale? Sau cine va putea lăuda nevoințele tale sihăstrești, luptele cu demonii, lacrimile și zdrobirea inimii, postirea și golătatea? Că în trup, ca unul fără de trup ai viețuit și acum veselești pe toți credincioșii cu pomenirea ta. Pentru care, mult lăudate Părinte Daniil, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să-i izbăvească din nevoi și din necazuri, după mare mila Sa.

De Dumnezeu cinstitorule Sfinte Părinte Daniil, tu, precum zice proorocul, cu lacrimi ai udat pământul și n-ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, arătând dorul inimii înflăcărate către Hristos, pe care L-ai iubit din copilărie. Drept aceea te-ai făcut pildă călugărilor și ai săvârșit tot felul de fapte bune. Deci, mult lăudate părinte, cu rugăciunile tale, cere de la Dumnezeu să dea lumii pace, Bisericii unire și nouă mare milă.

Slavă…, glas 6:

Cuvioase Părinte Daniil, în tot pământul a ieșit vestea faptelor tale; pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberele diavolilor le-ai îndepărtat, cetele îngerești ai ajuns, a căror viață fără prihană ai urmat. Îndrăznire având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

Și acum…, a Născătoarei:

Podobie: Toată nădejdea punându-și…

Din robia păcatelor scoate-ne, Stăpână; izbăvește-ne de valul cel greu al ispitelor, scapă-ne, Fecioară, din furtuna greșelilor noastre și, cu rugăciunile tale către Dumnezeu, potolește năvălirile diavolilor, ca neîncetat să te slăvim pe tine, cea pururea fericită.

Doxologia mare, troparele, ecteniile și otpustul. Ceasul întâi

Și apoi se face ungere de către preot, cu untdelemn sfințit la Litie sau din candela sfântului.

LA LITURGHIE

Fericirile pe 8, 4 de la Cântarea a 3-a și 4 de la Cântarea a 6-a. Prochimen, glas 7: Drepții să se bucure de izbânda lor… Stih: Cântați Domnului cântare nouă. Cântați laudele în adunarea credincioșilor. Apostolul din Epistola către Galateni (V, 22-VI, 2): Fraților, roadă Duhului… (caută sâmbătă în săptămâna a 27-a după Rusalii). Aliluia, glasul 1: Fericit bărbatul care se teme de Domnul. Stih: De la răsăritul soarelui până la apus lăudat este numele Domnului. Evanghelia de la Matei (XI, 27-30): Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Toate-Mi sunt date de către Tatăl Meu… (caută joi în săptămâna a 4-a după Rusalii). CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.