SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

Aliluia. La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 stihiri din Octoih și 3 ale Sfântului, glasul al 4-lea:

Stihirile Sfântului:

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Poftit-ai buna numire mai-nainte gătită Mucenicilor, purtătorule de chinuri, mult pătimitorule, și dureri ai răbdat cu gând îndrăzneț, nădăjduind a te muta către odihna cea fără durere, căutând a lua darurile cele cerești, și odihna raiului, lumina cea neînserată, și viața cea veșnică, cu totul fericite.

Dezrădăcinarea unghiilor, cumplite îmboldiri și înfierbântarea plumbului, tăierea capului, și durerile cele iuți ai suferit, și te-ai adaos la ceata răbdătorilor de chinuri, bucurându-te, mult pătimitorule. Pentru aceasta săvârșim pomenirea ta cea de peste an, Mucenice Bonifaciu, împreună vorbitorule cu îngerii.

Slugă trimițându-te întâi, te-a primit dumnezeiesc stăpân Aglaea, Bonifaciu; că ai domnit peste patimi, și împărățind peste tiranul, ai surpat pe vrăjmași, încununându-te cu cununa biruinței. Pentru aceasta zidindu-ți ție Biserică Sfântă și frumoasă, te-a pus într-însa, lăudându-te pe tine sfințite.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Stăpână ceea ce ai născut pe Judecătorul cel prea-drept, roagă-L Fecioară, să nu mă osândească la înfricoșata judecată cea viitoare, pe mine cel ticălos, care am viețuit desfrânat, ci să mă pună dimpreună cu cei aleși, care vor să stea dea-dreapta Lui, pentru mila și bunătatea Sa cea prea-multă.

A Crucii, a Născătoarei:

Preacurata Stăpână, văzând pe Hristos omorându-Se și omorând pe vicleanul, plângându-L ca pe un Domn lăudat, pe Cel ce a ieșit din pântecele ei, și mirându-se de îndelungă răbdarea Lui striga: Fiul meu preadulce! Nu uita pe roaba Ta și nu zăbovi, Iubitorule de oameni, Cela ce ești iubit sufletului meu.

Tropar glas al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Bonifaciu întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă din Octoih, și al Mucenicului pe 4.

CANONUL Mucenicului

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glas al 4-lea,

Irmos:

Pe voievozii cei tari, pe cele trei părți ale sufletului, îneacă-i, Cela ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii rogu-mă; ca Ție, ca întru o alăută întru omorârea trupului, să-ți cânt cântare de biruință.

Cu cuget osârdnic râvnind pătimitorilor celor viteji, te-ai nevoit cu tărie, și ai omorât pe șarpele cu nevoințele tale cele purtătoare de viață, pătimitorule Bonifaciu, împreună vorbitorule cu Sfinții Îngeri.

Văzând înșelăciunea vrăjmașului întinsă pe pământ, viteazule pătimitorule, aprinzându-ți-se sufletul de dragostea cea dumnezeiască, ai intrat în priveliște cu cuget nespăimântat, de trei ori fericite.

Slavă...

Luminându-te de dumnezeiască înțelepciune, Fericite, ai nebunit pe vrăjmașii cei neînțelepți, vestind pe Hristos, Care S-a asemănat trupește, acelora la care a vrut să Se arate, Mucenice Bonifaciu, mult pătimitorule.

Și acum..., a Născătoarei:

Muntele lui Dumnezeu, care l-a văzut mai-nainte Daniil, pe cortul cel înțelegător lespedea cea cinstită, sfințenia slavei, masa care a încăput dumnezeiasca pâine, pe Preasfânta Fecioară să o lăudăm cu cântări.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Biserica cea stearpă...

Ca unul ce ai poftit slobozirea cea de sus, Mărite, ești slobod de jugul robiei, râvnind patimilor celor cinstite, ale Celui ce S-a făcut rob pentru milostivire, pururea pomenite.

Arătându-te mai presus de cugetele cele trupești, cu schimbare dumnezeiască, fără veste toată pornirea nevoilor ai răbdat, veselindu-te Mucenice Bonifaciu.

Slavă...

Lepădatu-te-ai de sineți, și ai ieșit în priveliște, și ai alergat către luptele vrăjmașului, fiind întărit cu arma Crucii; și ca un biruitor te-ai preamărit, pururea pomenite Mucenice Bonifaciu.

Și acum..., a Născătoarei:

Deșertatu-s-a pe Sine în pântecele tău, nepărăsind Sânurile Părintești, Dumnezeu cel mai presus de ființă, și S-a făcut Fiu al tău, Preacurată, mântuind omenirea.

Irmosul:

Biserica cea stearpă a născut din păgâni, și adunarea cea cu mulți fii a slăbit; minunatului Dumnezeului nostru să-i strigăm: Sfânt ești Doamne!

Sedealna, glas 1.

Podobie: Mormântul tău Mântuitorule...

Cinstind pe Dumnezeu, te-ai cinstit de Dânsul podoaba Mucenicilor, fericite Bonifaciu; pentru aceea te-a și împodobit pe tine cu cununa dumnezeieștii măriri. Drept aceea astăzi prăznuind preasfântă pomenirea ta, ne rugăm ție: Roagă-te pentru noi Domnului.

Slavă..., glas al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

După lege ai pătimit nevoindu-te, și ai rușinat pe tiranul și momelile lui; și întrarmându-te cu Crucea, ai suferit chinurile cele cu dureri, Fericite, și ți-ai luat plată mărirea cea cerească. Pentru aceasta te rugăm, roagă-te să ne izbăvim noi.

Și acum..., a Născătoarei:

Degrab primește Stăpână rugăciunile noastre, și le du Fiului și Dumnezeului tău, Doamnă Preacurată. Sfărâmă supărările celor ce aleargă la tine, risipește năvălirile și îndrăznirile, Fecioară, a celor ce se întrarmează acum asupra robilor tăi.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă Te-a văzut pe Cruce înălțându-Te, Maica Ta ceea ce nu știe de mire, Cuvinte al lui Dumnezeu, ca o Maică tânguindu-se, zicea: Ce minune nouă și străină este aceasta Fiul meu! Cum Tu viața tuturor Te împreuni cu moartea? Vrând să înviezi pe cei morți ca un Milostiv.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Pentru dragostea chipului Tău ai stătut Milostive pe Crucea Ta, și s-au topit neamurile; că Tu ești Iubitorule de oameni, tăria mea și lauda mea.

Fericind răbdarea celor ce se nevoiau cu râvna cinstitelor patimi, te-ai asemănat lor, înțelepțite de Dumnezeu fericite.

Mergând cu credință spre adunare de dumnezeiești Mucenici, Preafericite, pe sineți te-ai dat povară vrednică de minune celeia ce te dorea, de Dumnezeu înțelepțite.

Slavă...

Curățindu-te Mucenice ca aurul în topitoarea chinurilor, te-ai arătat mai curat decât aurul, răbdând închipuirea patimilor Celui ce te-a zidit.

Și acum..., a Născătoarei:

Cunoscându-ți fecioria pecetluită după naștere, Fecioară, cu credință ai slăvit pe Cuvântul cel neîncăput, Care S-a născut din pântecele tău.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Luminarea ta Doamne trimite-o nouă, și scoate-ne din negura greșelilor Bunule, pacea Ta dăruindu-ne.

Ca o stea luminoasă ai răsărit de la apus, și apunând Mucenice pătimind vitejește, deîndată răsari către apus, luminând marginile.

Nevoitu-te-ai mucenicește, răbdând dezrădăcinarea unghiilor, cu trestie ascuțită fiind împuns Mucenice, și prin credință ai stricat boldurile vicleanului, cu Darul.

Slavă...

Măiestriile vrăjmașului s-au slăbit asupra ta, de Dumnezeu înțelepțite, că cu privirea către Dumnezeu cea neabătută, sufereai chinurile trupului, ca și cum ai fi fost fără de trup.

Și acum..., a Născătoarei:

Spală de toată întinăciunea sufletul meu Fecioară, și mă mântuiește Preacurată, ceea ce ai întrupat pe pământ pe Mântuitorul Dumnezeu cel adevărat.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Strigat-a mai-nainte...

Fiind bătut peste rănile trupului, ai rănit pe cei fără Dumnezeu, care fără vindecare boleau de necunoștință, și celor bolnavi te-ai arătat doctor, pătimitorule Bonifaciu.

Înălțându-te către Dumnezeu fericite, cu adaosul pătimirilor ai surpat pe vrăjmașii cei nevăzuți, și celor căzuți te-ai făcut ajutor, purtătorule de chinuri.

Slavă...

Târându-te pe pământ ca o piatră de mult preț pătimitorule, ai surpat zidul înșelăciunii, și inimile credincioșilor foarte mult le-ai întărit cu credința.

Și acum..., a Născătoarei:

Rugul te însemna pe tine mai-nainte Prealăudată, arzându-se și nicicum mistuindu-se; că precum acela, asemenea și tu nu te-ai vătămat, întrupând pe Dumnezeu.

Irmosul:

Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se, din stricăciune mă scapă, Iisuse, Împărate al puterilor,

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Jertfă fără prihană te-ai adus de voie, Celui ce S-a născut din Fecioară pentru tine, Sfinte purtătorule de cunună, înțelepte Bonifaciu.

ICOS

Precum a povățuit steaua de la răsărit pe magii de la Persia, așa pe tine te-a îndreptat dumnezeiasca voire de la apus, cugetătorule de Dumnezeu, ca să te închini lui Hristos, Celui ce a binevoit să Se nască în peșteră, ca unui Împărat a toată lumea, și să-i aduci daruri, ca tămâia, ca smirna și ca aurul, credință, dragoste și nădejde. Pentru aceasta te-ai adus tot pe sineți dar fără prihană, strigând către tiranul judecător cu îndrăzneală, și zicând: Rob al Hristosului meu sunt! Purtătorule de cunună, înțelepte Bonifaciu.

SINAXAR

Întru această lună în ziua a nouăsprezecea, pomenirea Sfântului Mucenic Bonifaciu.

Stih: Căutând Bonifatie oasele mucenicilor,

S-a aflat pe sineți tăiat fiind în ceata mucenicilor.

În a nouăsprezecea zi, s-a tăiai de sabie,

Grumazul lui Bonifatie.

Acesta a fost pe vremea împărăției lui Dioclețian, rob unei femei mari, de cinste, anume Aglaea, fata lui Acachie Antipatului Romei, care făcea păcate trupești cu stăpână-sa; era și bețiv, era și milostiv, și iubitor de străini, și da cu osârdie la cei lipsiți milă, și se înfrângea cu inima, și i se făcea milă de nevoile oamenilor; asemenea și stăpână-sa era milostivă; și iubea pe Mucenici. Deci într-una din zile, zise lui Bonifaciu: Alergi la Anatol unde mărturisesc sfinții, și-mi adu moaște de sfinți, ca să le avem de ajutor, și de sufletească mântuire. Iar Bonifaciu râzând zise: De vor aduce moaștele mele, primi-le-vei? Ea râse, și-l numi bețiv. Deci învățându-l îl trimise cu bani, și mergând cu douăsprezece slugi și cu mulți galbeni la Cilicia, unde se munceau sfinții, află sfinții în munci, și le sărută legăturile și rănile. Apoi a stătut de față înaintea ighemonului, mărturisindu-se că este creștin, și prinzându-l l-a spânzurat cu capul în jos. La strujit fără milă, și i-a bătut trestii ascuțite pe sub unghii; i-a dat plumb topit pe gură, și l-a băgat cu capul în jos într-o căldare plină de smoală ce fierbea, și ieșind nevătămat, pieriră cinzeci de ostași din străjuitori. Apoi tăindu-i-se capul curse lapte în loc de sânge; cu această ocazie au venit către Hristos cincizeci de oameni și s-au botezat. Iar slugile ce venise cu dânsul de la Roma, dacă văzură că se zăbovea, socotiră că el va fi umblând prin cârciume după beție, precum îi știa năravul; iar dacă au aflat de la slujitori anume, de chinurile și muncile ce a răbdat, și că și-a dat și sfârșitul, au umblat de i-au găsit moaștele, și căzând pe dânsul, și plângându-l și sărutându-l, cerea iertare, căci îl grăiseră de rău și-l hulise; și cumpărându-i trupul drept cinci sute de galbeni, l-a adus la Roma; de care aflând stăpână-sa Aglaea cu amănuntul prin descoperire de înger, l-a întâmpinat și l-a primit cu mare cinste, și l-a îngropat aproape de cetate de cincizeci de stadii, și făcând o biserică pe numele lui, la casa ei în mijlocul orașului, l-a mutat acolo, unde în toate zilele iese izvor de tămăduiri; iar de atunci petrecând ea cu cuviință și plăcere dumnezeiască, cu pace și-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Ilie, Prov și Aris.

Stih: Degrab urmează ție prin nevoință Prov Mucenice Ilie,

Tăindu-i-se capul de sabie.

Războinic te-ai arătat cu adevărat Aris împotriva focului,

Războinic gânditor având armele credinței.

Acești sfinți erau din Egipt, și fiind creștini mergeau la Cilicia. Spre cercetarea creștinilor ce mărturiseau acolo. Deci ajungând la Ascalon, au fost prinși și s-au adus înaintea judecătorului de acolo numit Firmilian, și mărturisindu-se creștini, au suferit multe munci. Sfântul Aris și-a săvârșit mucenicia prin foc. Iar lui Prov și lui Ilie li s-au tăiat capetele, și se săvârșește pomenirea lor, în mucenicescul loc al Sfântului Filimon.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Timotei și Polieuct.

Stih: Unde vom pune pe Timotei cel pârjolit,

Căci a primit preacinstitul sfârșit.

Polieucte Chesariole care este al tău sfârșit?

Trecând prin foc am aflat doritul sfârșit.

Dintre aceștia, Sfântul Timotei fiind prins și mărturisind pe Hristos, după multe munci, prin foc și-a dat sfârșitul în Mauritania; iar Polieuct cu feluri de munci fiind certat, în Cezareea fiind aruncat în foc, a primit sfârșitul.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Eutihie, Tesalonichi și cei dimpreună cu dânșii bărbați două sute, și femei șaptezeci, ce s-au săvârșit prin sabie.

Stih: Și tu Tesalonichi împreună cu Eutihie,

Biruință ai aflat cu bună norocire prin sabie.

Două zecimi de bărbați a omorât sabia,

A omorât și femei de șapte ori zece.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Grighentie.

Stih: Grighentie legătura trupului a lăsat,

Și unde nu este locul trupurilor s-a mulat.

Acesta era de la Mediolan, care ajungând în legiuita vârstă, s-a făcut ascultător și lucrător dumnezeieștilor porunci ale lui Hristos, și după dumnezeiasca voie a primit hirotonia în Diacon; de atunci și în urmă, s-a supus Fericitul la mai multe postiri și aspră viețuire. Pentru care apoi s-a învrednicit a lua Darul Duhului Sfânt, și a săvârșit semne și minuni. Deci întâmplându-se să scrie împăratul Etiopiei Elezvaan, la Papa și Patriarhul Alexandriei Proterie cu numele, ca să-i trimită un Episcop desăvârșit (pe vremea împăratului Iustin), se mâhnea Patriarhul, că nu afla asemenea Episcop vrednic ca sa trimită. Iar prin dumnezeiasca descoperire, s-a arătat Patriarhului, Evanghelistul Marcu, și i-a arătat care este vrednic acolo să se trimită Episcop; acesta era Sfântul Grighentie, care atunci de curând mersese la Alexandria, din dumnezeiască pronie, și se găzduia de un creștin. Deci luându-l pe el Patriarhul cu multă bucurie, I-a hirotonit Episcop, și îndată l-a trimis la Etiopia, întărindu-l cu scrisori, și cu celelalte câte se cuvin Arhiereilor. Deci văzându-l împăratul cu totul vrednic de cinste și preacucernic, și din scrisorile ce avea adeverindu-se, cu dulceață l-a primit. Iar Sfântul a hirotonit în eparhia aceea preoți și diaconi, și au înnoit toate bisericile, pe care atunci de curând le zidise împăratul, și pe mulți evrei a botezat. Apoi înduplecând pe cei întâi dascăli ai evreilor, atât prin cuvinte cât și din dumnezeieștile Scripturi, iar mal ales, îmboldindu-i pe ei și cu minunile, așa i-a adus la adevărată credința lui Hristos; căci mai-nainte acel neam, mai tot era iudeu. Ci și legi le-a rânduit lor Sfântul, și toată fapta plăcută lui Dumnezeu i-a învățat Deci așa bine și cu cuvioșie păstorindu-și turma sa fericitul, și multe minuni săvârșind, și-a dat sfârșitul cu pace, după ce a ajuns întru prea-adânci bătrânețe.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Trifon.

Stih: Trifon cu trupul în răchită s-a suit,

Și cu duhul către mare cerească înălțime a înaintat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat cu laude strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Neplecându-ți genunchii celor ciopliți, te-ai aruncat în mari primejdii, ca într-un cuptor, Mucenice, întru care răcorindu-te, strigai: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Sârguindu-se cel cu cuget viclean, să slăbească tăria mărturisirii tale, fără milă varsă plumbul fierbând în cele dinlăuntrul tău, dar de față s-a rușinat.

Slavă...

Tăindu-ți-se grabnic sfințitul cap, ai tăiat capul cel cu multe măiestrii, al vicleanului vrăjmaș, cu sabia bărbăției tale Mucenice al lui Hristos, de Dumnezeu înțelepțite.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca să te laud pe tine Fecioară cu glasuri cuvioase, scapă-mă de patimi cu rugăciunile tale, de primejdii, de supărări, și de oamenii cei vicleni, care caută să-mi facă rău.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Mântuitorule al tuturor...

De folos lucrându-ți Hristos mântuirea ta Bonifaciu, mergând să cauți moaște de ale Sfinților biruitori Mucenici, te întărește pe tine, să te faci ceea ce cu credință însuți căutai.

Fericitei stăpâne, fericită avuție te-ai dat, Fericite, cu care îmbogățindu-se, cântă cu inimă veselă: Toate lucrurile binecuvântați pe Domnul.

Degrab ridicând Sfințită Biserică, pururea lăudata femeie, te-a pus într-însa, pe tine care ai fost locaș Dumnezeieștii Treimi, purtătorule de chinuri al lui Hristos, Bonifaciu.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Omorându-te pentru dragostea Celui ce te-a zidit, cu rugăciunea ta cea făcătoare de viață, vindeci pe cei ce cad în moartea patimilor, care strigă: Toate lucrurile binecuvântați, și lăudați pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Peste tine cea Curată pogorându-Se Cel mai presus de Dumnezeire, S-a întrupat precum știe, Fecioară, și a îndumnezeit pe oamenii, care cântă: Toate lucrurile binecuvântați, și lăudați pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Izbăvitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se țineau de buna-credință, în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat, și i-ai învățat să cânte: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Eva adică prin...

Văzându-te comoară sfințită, se veselea cea pururea pomenită strigând: Trimițându-te pe tine rob, Fericite, te-am primit stăpân adevărat, mântuindu-mă prin tine de robia răutăților, cu rugăciunile tale cele bineprimite.

Ca un crin ai înflorit în văile cele înțelegătoare ale Mucenicilor, Bonifaciu, ca un finic te-ai înălțat, ca un cedru mirositor te-ai cunoscut, ca un chiparos ales te-ai arătat, bine miresmând inimile noastre.

Astăzi ne-a răsărit nouă pomenirea ta pătimitorule, ca un soare strălucind cu dumnezeieștile daruri, luminând sufletele celor ce te laudă, gonind negura patimilor, Mucenice de Dumnezeu înțelepțite preafericite.

Slavă...

Ca un soare ai răsărit de la apus, și ai ajuns până la cetatea răsăritului, unde te-ai și chinuit, și cu moarte apunând, către viață ai alergat, și ajungând la Roma cea lăudată, o ai întărit cu rugăciunile tale.

Și acum..., a Născătoarei:

Luminează-mă cu lumina ta, ceea ce ești fără prihană, pe mine care sunt cuprins de întunericul păcatului, Născătoare de Dumnezeu, și dă-mi a umbla întru ziua dumnezeieștilor porunci, Mireasă a lui Dumnezeu; ca să te laud pe tine cea cu totul lăudată.

Irmosul:

Eva adică prin boala neascultării, blestemul înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla ce ai purtat în pântece, ai înflorit lumii binecuvântarea. Pentru aceasta toți te slăvim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.