SFÂNTUL ILIE

VEZI: Cade-se a ști, că Octoihul nu-l cântăm, până la odovania praznicului arătării Domnului, adică din 20 ale lui Decembrie, până la 14 Ianuarie.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale înainte-prăznuirii 3, și ale Sfântului 3.

Stihirile înainte-prăznuirii, glasul 1, însuși glasul:

Alcătuire a lui Anatolie.

Mai-nainte să prăznuim popoare Nașterea lui Hristos, și ridicându-ne mintea spre Vitleem, să ne suim cu gândul, și să vedem pe Fecioara cu simțirile cele sufletești, mergând să nască în peșteră pe Domnul tuturor și Dumnezeul nostru; a Căruia Iosif văzând mărirea minunilor, i s-a părut că vede Om, ca un prunc cu scutece înfășat; dar L-a cunoscut din lucruri a fi Dumnezeu adevărat; Cel ce dă sufletelor noastre mare milă.

Mai-nainte să prăznuim noroade Nașterea lui Hristos, și mintea ridicându-ne spre Vitleem, să ne înălțăm cu cugetul, și să vedem în peșteră mare taină; că s-a deschis Edenul, venind Dumnezeu, din Curata Fecioară, desăvârșit fiind El în Dumnezeire și în omenire. Pentru aceasta să strigăm: Sfinte Dumnezeule, Părinte cel fără început, Sfinte Tare, Fiule cel ce Te-ai întrupat, Sfinte fără de moarte, Mângâietorule Duhule; Treime Sfântă slavă Ție.

Auzi Cerule, și ascultă pământule, că iată Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu Tatălui, merge să Se nască din Fecioara care nu știe de bărbat, cu bunăvoința Celui ce L-a născut fără patimă, și cu împreună lucrarea Sfântului Duh. Vitleeme bine te împodobește, deschide-ți ușa Edene, că Cel ce este deapururea, Se face ceea ce nu a fost, și Ziditorul a toată zidirea cu străin chip Se zidește; Cel ce dă lumii mare milă.

Alte stihiri ale Sfântului, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce de sus ești chemat...

Cela ce te-ai chemat după vrednicie de Dumnezeu purtat, când Stăpânul fericite Ignatie, ca un Milostiv în brațe te-a luat, arătându-ți învățăturile filozofiei celei înalte, atunci ai luat raza cea mult luminoasă, ca și buretele apele, dintru adâncul luminărilor întru tine primindu-le; pentru aceasta ai urmat după urma Celui ce te-a chemat, a lui Hristos Dumnezeului nostru; pe Care roagă-L să mântuiască, și să lumineze sufletele noastre.

Rănit fiind cu dragoste desăvârșită, când râvna cea arzătoare a aprins sufletul tău, Preasfințite, la Stăpânul îndemnându-te a merge, Părinte; atunci ai strigat acest pururea lăudat cuvânt: Grâul Ziditorului sunt; prin dinții fiarelor mi se cade să fiu cu totul măcinat, ca să mă arăt pâine preacurată, Cuvântului și Dumnezeului nostru. Pe Care roagă-L să mântuiască, și să lumineze sufletele noastre.

Împreună te-ai răstignit cu Hristos, arătătorule de cele sfinte, când ai strigat acest cuvânt de Dumnezeu insuflat: Dragostea mea s-a răstignit, și foarte mă grăbesc a fi părtaș patimii Acestuia; mânat de aceasta Ignatie, ca și soarele de la răsărit, ai înconjurat pornindu-te spre apus, și ai luminat, Fericite, și cu stema împărăției te-ai împodobit, lui Hristos aducându-te. Pe Acesta roagă-L, să mântuiască, și să lumineze sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 8-lea, a lui Anatolie.

De Dumnezeu purtătorule Ignatie, în brațe primindu-te, de doritul tău Hristos, ai luat plata lucrării de sfințenie a Evangheliei Lui, ca să te sfârșești prin sânge. Pentru acesta grâu făcându-te al Lucrătorului de pământ Celui fără de moarte, prin dinții fiarelor te-ai măcinat, și pâine dulce lui Hristos te-ai arătat. Roagă-te pentru noi pătimitorule fericite.

Și acum..., glasul același:

Primește Vitleeme pe Mitropolia lui Dumnezeu, că vine să nască întru tine Lumina cea neapusă. Îngeri minunați-vă în Cer, oameni proslăviți pe pământ, magi de la Persia întreit sfânt dar aduceți, păstori fluierând, cântare întreit sfântă cântați: Toată suflarea să laude pe Făcătorul a toate.

VEZI: Iar de se va întâmpla înainte prăznuirea Nașterii lui Hristos Sâmbăta, Vineri scara nu se cântă Dogmatica glasului. Asemenea și la Înainte prăznuirea dumnezeieștii arătări.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glas 2. Singur glasul, a lui Ciprian.

Iată s-a apropiat vremea mântuirii noastre; gătește-te peșteră, Fecioara se apropie să nască. Vitleeme pământul Iudeii împodobește-te și te veselește, că dintru tine a răsărit Dumnezeul nostru. Auziți munți și dealuri, și laturile cele de primprejurul Iudeii, că vine Hristos, ca să mântuiască pe omul care l-a zidit, ca un Iubitor de oameni.

Stih: Dumnezeu de la miazăzi va veni, și Cel Sfânt din munte umbros cu desime.

A lui Andrei Pirul.

Veniți toți să prăznuim cu credință Nașterea lui Hristos, și duhovnicește cântarea ca o stea punând înainte, ca magii să înălțăm cu păstorii slavoslovie: Venit-a mântuirea oamenilor din pântece fecioresc, chemând pe oameni.

Stih: Doamne auzit-am auzul Tău și m-am temut, Doamne înțeles-am lucrurile Tale și m-am spăimântat.

Însăși Podobia:

Casa Eufratului, cetate sfântă, a Proorocilor mărire; împodobește-ți casa, întru care Cel Dumnezeiesc se naște.

Slavă..., glasul 1, a lui Studitu:

O sufletul tău cel tare și de diamant, vrednicule de fericire Ignatie! Că tu către Cel dorit al tău cu adevărat neîntrerupt dor având, ai grăit: Nu este în mine foc iubitor de materie, ci apă vie grăitoare este înlăuntrul meu, care-mi zice: Vino la Tatăl! Pentru aceasta fiind aprins cu dumnezeiesc Duh, ai invitat fiarele sa te despartă mai degrab de lume, și să te trimită la doritul tău Hristos. Pe Care roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., glas același:

Mai-nainte să prăznuim popoare Nașterea lui Hristos, și ridicându-ne mintea spre Vitleem, să ne suim cu gândul, și să vedem pe Fecioara cu simțirile cele sufletești, mergând să nască în peșteră pe Domnul tuturor și Dumnezeul nostru; a Căruia Iosif văzând mărirea minunilor, i s-a părut că vede Om, ca un prunc cu scutece înfășat; dar L-a cunoscut din lucruri a fi Dumnezeu adevărat; Cel ce dă sufletelor noastre mare milă.

Troparul Sfântului, glasul al 4-lea:

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al înainte-prăznuirii, glas același:

Gătește-te Vitleeme, deschisu-s-a tuturor Edenul, împodobește-te Efrata; că Pomul vieții în peșteră a înflorit din Fecioară. Pentru că rai înțelegător pântecele aceleia s-a arătat, întru care este Dumnezeiescul Pom, din Care mâncând vom fi vii, iar nu vom muri ca Adam.

LA PAVECERNIȚĂ

Cântăm Tripeznețul glas 2, Irmos: Celui ce marea cea neumblată și cu valuri... De câte două ori, și Troparele pe 6, și apoi Irmosul în amândouă stranele. Iar unde sunt două Tripeznețe cu irmoasele lor, cântăm Irmosul celei dintâi de două ori, și Troparele amândurora pe 6; apoi Irmosul Tripeznețului al doilea în amândouă stranele. Împreună. Așa cântăm și Irmoasele și troparele și ale celorlalte pavecernițe celor dinaintea prăznuiri Nașterii lui Hristos zicând Pripeala: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

VEZI: În știință să ne fie și aceasta: Cum că la pavecernițele cete dinaintea prăznuirii Nașterii lui Hristos, la Tripeznețe și la Canoane, la a 8-a Cântare cântăm: Să lăudăm bine să cuvântăm... Irmosul Cântării 8, în amândouă stranele, și facem o închinăciune; și după Tatăl nostru..., zicem Condacul înainte-prăznuirii: Fecioara astăzi...

VEZI: În știință să ne fie încă și aceasta: Cum că din 20 Decembrie până în 14 Ianuarie, până când iese prăznuirea sfintei dumnezeieștii Arătări, Octoihul nu se cântă, afară de singure Duminicile, în care se cântă slujba Învierii. Și Polieleul Duminica nu cântăm, afară de vreun sfânt mare. La Utrenie, după cei 6 Psalmi, citim câte două Catisme. La Vecernie, Catisma cea de rând; Sedelnele se zic ale înainte-prăznuirii, și ale după prăznuirii. Și Mijloceasurile nu se cântă, și Canonul Născătoarei de Dumnezeu, la Pavecerniță nu se citește.

TRIPEZNEȚUL

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,

Irmos:

Celui ce marea cea neumblată și cu valuri, cu dumnezeiască porunca Sa o a uscat; și a trece pedestru printr-însa pe poporul israelitenesc l-a povățuit, Domnului să-i cântăm, că cu mărire S-a preaslăvit.

Pripeala: Slavă Ție Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Negrăita plecăciune a lui Dumnezeu Cuvântului, că însuși Dumnezeu și Om, Hristos se cunoaște, nu răpire a fi socotindu-Se, vine luând chip de rob din Curata Fecioară, dumnezeiasca fiică.

Ca să slujească Hristos, vine de bunăvoie, lui Adam celui ce sărăcise, al cărui chip acum Ziditorul primește, bogat fiind cu Dumnezeirea; dăruindu-i străină înnoire și prefacere, ca un Milostiv.

Tripeznețul întâi

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Înfricoșatu-s-a de neîntinatul trup, cel întru o frumusețe cu sufletul al Tinerilor celor cu bunăcredință, și s-a depărtat focul cel neostenitor, ce se hrănise cu multă materie, și văpaia cea pururea vie potolindu-se, cântare veșnică se cântă: Pe Domnul toate lucrurile lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Pe voi pe toți acum Mie de aproape vă voi face, de veți păzi poruncile Mele, zice oamenilor, Hristos, Cel ce a ieșit din pântece curat; cărora pace dându-le, le rânduiește a gândi de cele smerite; și Domn să-L cunoască pe El, și să-i cânte: Pe Tine te preaînălțăm întru toți vecii.

Împotriva rânduielii trupești este întru Tine Nașterea, Cuvinte a lui Dumnezeu, că nu sângele și trupul, Sfânt trupul Tău Ți-au alcătuit; ci venirea Duhului Sfânt, și dumnezeiască umbrirea Celui Preaînalt; și Domn pe Tine știindu-Te, Te lăudăm și Te preaînălțăm întru toți vecii.

Tripeznețul al doilea

Alt Irmos: Poruncii muncitorului...

Somnul lenei să-l lepădăm de la noi, și cu priveghere sufletească pe Hristos, Care va să Se nască din Fecioară Curată, să-L întâmpinăm strigând: Binecuvântați lucrurile Domnului pe Domnul.

Bogată să fie lucrarea cea bună a vistieriei noastre celei sufletești, ca cu luminată față, lui Hristos, Celui ce va să Se nască, să-i cântăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Crescând talantul faptelor bune, ca niște daruri să aducem Celui ce l-a dat, în loc de aur, de tămâie, și de smirnă lui Hristos, Celui ce vine să Se nască din Fecioară dumnezeiasca pruncă.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Poruncii muncitorului, nesupunându-se cei trei Cuvioși Tineri, în cuptor fiind aruncați, au mărturisit pe Dumnezeu cântând: Binecuvântați lucrurile Domnului pe Domnul.

Tripeznețul întâi

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Mărit-ai Hristoase pe Născătoarea de Dumnezeu ceea ce Te-a născut pe Tine, din care Ziditorul nostru Te-ai îmbrăcat, cu trup asemenea nouă pătimitor; dezlegătorul greșelilor noastre. Pe aceasta fericindu-o toate neamurile, pe Tine Te slăvim.

Toată întinăciunea cea din patimi lepădând, cu vrednicie, cunoștință curată de venirea lui Hristos să luăm, pentru că fără întinăciune vine să poarte trup, și tuturor să dăruiască prin Duhul dumnezeiască înnoire.

Căutând la Hristos, Cel ce S-a smerit, să ne ridicăm din patimile cele râvnitoare de cele de jos, și cu râvnă bună să nu gândim la cele de înălțare; prin credință învățându-ne cu Duhul a ne smeri; ca pe Cel ce S-a născut, cu lucrurile înalte să-L preaslăvim.

Tripeznețul al doilea

Alt Irmos: Ceea ce ai încăput în pântece...

Hristos poruncește a priveghea, celor ce cu bună înțelepciune se nădăjduiesc venirii Aceluia din Fecioară, că, iată vine să Se nască.

Întru a doua venirea Ta, Hristoase, viețuitor oilor Tale celor dea-dreapta mă fă pe mine, cel ce cinstesc venirea Ta în trup.

Cu venirea cea dintâi Hristoase, ai mântuit pe Adam, iar cu cea de a doua mântuiește pe cei ce cinstesc Nașterea Ta.

Irmosul:

Ceea ce pe Dumnezeu cel neîncăput, în pântece L-ai încăput, și bucurie lumii ai născut, pe tine te lăudăm Născătoare de Dumnezeu Fecioară.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul înainte-prăznuirii de două ori, Slavă..., al Sfântului, Și acum..., iarăși al înainte-prăznuirii.

După întâia Catismă, Sedealna glas 1.

Podobie: Mormântul tău...

Veselește-te Vitleeme, Efrata gătește-te, că iată Mielușeaua merge să nască pe Păstorul cel mare, și magii văzând mai-nainte steaua, dumnezeiește se bucură întru dreptatea inimii.

Slavă..., Și acum...

Cel ce a plecat cerurile și în Fecioară S-a sălășluit, vine în peștera Vitleemului să Se nască cu trup, precum este scris, și să Se vadă Prunc, Cel ce înviază pruncii în pântece. Pe Acesta bucurându-ne, să-L întâmpinăm toți întru dreptatea inimii.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Fecioare începeți a cânta bucuriei Fecioarei, maicilor lăudați înainte prăznuirea Maicii lui Hristos Dumnezeului nostru; magilor cu îngerii, păstorii împreună cu noi; că vine Fecioara în cetatea Vitleemului, să nască pe Fiul, Dumnezeul cel preaveșnic, izbăvind lumea din stricăciune.

Slavă..., Și acum..., asemenea:

Bucură-te Sioane, Vitleeme înfrumusețează-te, că Țiitorul tuturor, mai-nainte trimițând steaua, a vestit smerirea Sa cea nemăsurată; că Acela de Care se cutremură puterile cerești, cu adevărat Se naște din Fecioară neschimbat, unul Iubitorul de oameni.

După Psalm 50.

CANOANELE

Al înainte-prăznuirii cu Irmosul pe 8, și al Sfântului pe 6.

CANONUL înainte-prăznuirii.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glas 1,

Irmos:

Cântare de biruință să cântăm toți lui Dumnezeu, Celui ce a făcut minunate minuni, cu braț înalt, și a mântuit pe Israil, că S-a preaslăvit.

Să începem astăzi mai-nainte a prăznui Nașterea lui Hristos, Celui ce S-a născut cu trup din Fecioară Maică, în peștera Vitleemului, pentru milostivirea cea multă.

Din legăturile păcatului dezlegându-mă, cu scutece Se înfașă și în iesle Se pune, Prunc văzut fiind Dumnezeu cel mai-nainte de veci; slavă puterii Lui.

Edenul se deschide, născându-Te Tu, Stăpâne, din Fecioară fiica lui Dumnezeu, cu trup, în cetatea Vitleemului cu cântări slăvim înfricoșată rânduiala Ta.

Alt CANON, al Sfântului Ignatie.

Facere a lui Andrei Criteanul.

Cântarea 1-a, glas și Irmos același.

Luminat prăznuind, să ne ospătăm, Mucenicul Ignatie cu sfințenie cheamă Biserica lui Hristos, la pătimirea lui cea mult lăudată.

Slăvită pomenirea ta, toți o cinstim preafericite Ignatie, și cu cântări lăudăm pe Cel ce a încununat preacinstit creștetul tău, de Dumnezeu fericite.

Luminător prealuminos Bisericii Lui fiind Ignatie, strălucești toate marginile pământului, și luminezi apusul, venind de la răsărit.

Primejdiilor lui Pavel celor de prin multe locuri urmând, Ignatie, și fiind legat, nu ți s-a supărat cugetul, întărind cu dese scrisori Biserica lui Hristos.

Slavă...

Treimii mai presus de ființă, o Dumnezeire, Unime în trei Fețe, pe cei ce-ți strigă cu credință: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Făcătorule, mântuiește-i și-i miluiește.

Și acum..., a Născătoarei:

Edene împodobește-te, că Efrata Ziditorului s-a gătit, Celui ce va să Se nască din Fecioară Maică, în peștera Vitleemului, pentru milostivirea cea multă.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Piatra pe care nu o au socotit ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului. Aceasta este piatra, pe care Hristos a întărit Biserica Sa, pe care o a răscumpărat din păgâni.

Cântare mai-nainte de praznic toată făptura să cânte, Celui se S-a născut din Tatăl mai-nainte de luceafăr, și acum din Fecioară negrăit a strălucit, și S-a născut trupește în Vitleem; pentru milostivirea cea multă.

Această întrupare a lui Hristos cunoscându-o Isaia cu Duhul Sfânt, luminat mai-nainte a grăit: Prunc din Fecioară se va naște Domnul spre a noastră înnoire, a Căruia stăpânia este pe umărul Lui.

Steaua iată a răsărit din seminția Iudei, pe Care cunoscându-o împărații, au pornit de la răsărituri, și se silesc să ajungă, să vadă pe Hristos în Vitleem cu trupul născut.

Alt Canon,

Irmos același:

Chip sfințitei pătimiri te-ai arătat, Fericite, stâlp răbdării și îndreptare bărbăției, turn Bisericii, reazem credinței, și pildă de fapte bune; cu cinstite patimi încununându-te întru Hristos.

Cu adevărat cu purtarea numelui te-ai chemat de Dumnezeu purtat Părinte, că prunc încă fiind cu vârsta, purtat te-ai pus în mâinile Domnului, Celui ce a strigat către noi: Să-mi fiți ca pruncul acesta!

Care loc nu s-a sfințit cu patimile tale? În care străinătate nu te-ai cunoscut Mucenic? Sau mai ales, care temniță nu te-a primit pe tine legat Mucenice al lui Hristos? Că la toate dumnezeiasca râvnă te-a îndemnat.

Grâu curat lui Dumnezeu fiind, ai strigat: Mă grăbesc să mă macin de fiarele sălbatice, să se sfărâme oasele mele, să mi se mănânce mădularele mele, și mâncare fiarelor să fiu; ca să mă arăt lui Hristos pâine curată.

Slavă...

Unei Dumnezeiri mă închin, ca unui început și sfârșit, al tuturor celor ce sunt și celor ce vor să fie, Tatălui, Celui nenăscut, Fiului, Celui născut fără de ani, și Duhului Celui Drept, Care din Tatăl purcede.

Și acum..., a Născătoarei:

Vino Isaie de strigă, iată Fecioara are în pântece pe Mântuitorul lumii, și va să-L nască în peșteră. Și numele Celui ce Se va naște va fi Iisus: Dumnezeu este cu noi, Emmanuil, Savaot.

Irmosul: Piatra pe care nu o au...

CONDAC, al înainte-prăznuirii, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Fecioara astăzi pe Cuvântul cel mai-nainte de veci, merge să-L nască în peșteră negrăit. Dănțuiește lumea auzind, slăvește cu îngerii, și cu păstorii, pe Cel ce va să Se arate Prunc tânăr, pe Dumnezeu cel mai-nainte de veci.

ICOS

Sfințitele cuvinte ale Proorocilor sfârșit iau; iată Fecioara va să nască pe Dumnezeu cu trup în cetatea Vitleemului înlăuntrul peșterii; toată făptura îmbogățește-te, bucură-te și dănțuiește; că Stăpânul tuturor a venit să viețuiască împreună cu robii, scăpându-ne din stăpânia celui străin, pe noi cei supuși stricăciunii; și Se vede ca un prunc înfășat în iesle, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.

Sedealna, glasul al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Fiind preoțit de Hristos Dumnezeu, ai luminat sfințită haina ta, și mărturie cu adevărat ai câștigat, purtătorule de Dumnezeu; că fiarele le-ai întărâtat ca să te despartă de lume, asemănându-te lui Pavel Apostolului celui minunat. Pentru aceasta și în Roma ai săvârșit Părinte mucenicia după vrednicie.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea...

De la răsărit luminând tu ca o stea, și cu razele cuvintelor strălucind, lumea ai luminat și întunericul ai gonit; și ca Pavel alergarea vitejește ți-ai săvârșit, răbdând nevoi între păgâni și în cetăți; încă și ca niște grâu de dinții fiarelor te-ai măcinat, Fericite, spre a fi jertfă Dumnezeului tău, de Dumnezeu purtătorule Ignatie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a înainte-prăznuirii.

Cela ce a strălucit din pântecele Tatălui mai-nainte de veci fără stricăciune, Cuvântul lui Dumnezeu vine mai presus de fire, din pântecele tău în anii ce mai de pe urmă, ridicând pe cel ce a căzut cumplit dedemult; și la frumusețea cea dintâi aducându-l, ca un Milostiv. Înaintea Căruia la Naștere, oștile celor fără de trupuri luminat vor merge, și către oameni cântări de biruință, cu taină vor înălța, strigând: Slavă lui Dumnezeu, Celui ce ne-a dăruit tuturor pace, și a sfărâmat peretele cel din mijloc al vrajbei, precum bine a voit.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Cu Duhul văzând mai-nainte Avvacume, întruparea Cuvântului, ai propovăduit, strigând: Când se vor apropia anii Te vei cunoaște, când va veni vremea Te vei arăta; Slavă puterii Tale, Doamne.

Munți și dealuri, și lemnele pădurilor, râuri și mări, și toată suflarea, cu veselie săltați; acum se apropie mântuirea, Iisus din Fecioară vine să Se nască în cetatea Vitleemului.

Ia-ți Davide Psaltirea, și cântă cu Duhul Sfânt arătat; că din Fecioară, Se naște fără amestecare Cel mai-nainte de luceafăr, Care din pântecele Tatălui a strălucit, Domnul slavei Hristos Dumnezeu.

Cum Te va primi Cuvinte, pe Tine Cel ce vei să Te naști cu trup, peștera cea prea mică și foarte proastă? Cum Te vei înfășa cu scutece, Cel ce îmbraci Cerul cu nori? Cum Te vei culca în ieslea necuvântătoarelor ca un prunc?

Alt Canon,

Irmos același:

Luminat-ai cu raza chinurilor tale pământul, sfințite Ignatie, legat arătându-te; că înconjurând ca soarele, cu razele muceniciei tot apusul, de la răsărit strălucind, l-ai luminat.

Ca și Pavel legat fiind, împreună cu fiarele cele cuvântătoare ai alergat la Roma înțelepte Ignatie, dar n-ai încetat și legat fiind, a întări Biserica, îndemnând prin cetăți pe toți Arhiereii lui Hristos să îndrăznească!

Al lui Hristos mă nevoiesc a fi, de Hristos unul doresc, că cu totul al lui Hristos sunt, strigat-ai pătimitorule, după Dânsul merg, pe El mă duc să-L ajung. Pentru aceasta focul și sabia și fiarele, toate le rabd, ca să-L dobândesc pe El.

Săvârșit-ai lupta cu suflet arzător, Mucenice cel cu suflet răbdător, fiind rănit cu dorul Celui dorit al tău; că Hristos ți-a fost ție dorirea, întru Care odihnindu-te și urmându-i, ai răbdat toate primejdiile cele grele.

Slavă...

Treimea întru Unime să o cântăm credincioșii, cu guri fără tăcere strigând către Dânsa: Treime Sfântă, Căreia întru Unime ne închinăm, și întru Treime neamestecată ești lăudată; slavă Ție Treime întru o Ființă!

Și acum..., a Născătoarei:

În peșteră pământească a Te naște pentru noi ai voit, Dumnezeu fiind, sărăcind Bunule cu a noastră sărăcie pentru milostivire, și din Fecioară ieșind întrupat, ai rămas un Fiu din Tatăl și din mamă.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Pacea Ta o dă nouă Fiule al lui Dumnezeu; că afară de Tine alt Dumnezeu nu cunoaștem; numele Tău numim. Că Dumnezeu al viilor și al morților ești.

Să stropească dulceață norii bucurându-se, că iată se apropie Domnul, să Se nască ca un prunc din Curata Fecioară, în iesle proastă.

Dumnezeiești Prooroci ai lui Dumnezeu săltați acum, că vine Hristos adevărul, să plinească propovăduirile dumnezeieștii voastre limbi, născându-Se ca un Prunc.

Edene, cel ce mi-ai fost încuiat dedemult, deschide-te acum, văzând pe Hristos cu trupul Prunc fiind, și în cetatea Vitleemului născut, precum bine ai voit, din Curata Fecioară.

Alt Canon,

Irmos același

Arhiereu ca acesta se cădea să fie nouă, înțelept, cuvios, credincios, fără spurcăciune, fără de răutate, strigând Pavel, mai-nainte a scris sfințitul chip al sfințitelor tale obiceiuri.

Îndreptare nestricăcioasă, și chip de bună cinste, având turnul vieții tale, către acesta Părinte ne aducem cei ce dorim să dobândim slava cea dedemult.

Isprăvilor lui Pavel râvnind cu bună cinste, toate primejdiile lui ai răbdat sfințite Mucenice, vrednicule de minune, lumina răsăritului și steaua apusului.

Legat fiind ca să pătimești, Arhiereule legatule al lui Hristos Ignatie, ai scris Bisericilor și cetăților, întărind pe toți întru mărturisire.

Slavă...

O cinste a Treimii laud, și mă închin Ei, o Dumnezeire nedespărțită întru o Fire slăvind, în trei Fețe și întru o Ființă pururea cunoscută.

Și acum..., a Născătoarei:

Dumnezeu asemenea oamenilor făcându-Se din tine, Prunc pentru noi S-a născut dumnezeiască Mireasă, și a rămas cu totul neschimbat, și în trup S-a văzut Dumnezeu, făcându-Se Om.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Proorocului Iona, urmând, strig: Scoate viața mea din stricăciune Bunule, și mă mântuiește Mântuitorul lumii, pe mine cela ce strig: Slavă Ție.

Cer pe pământ s-a arătat astronomilor prin stea luminoasă, arătând pe Cerescul Împărat, Cel ce S-a născut pentru noi acum în cetatea lui David.

Frumos grăiește și strigă Proorocul arătat: Tu casa Eufratului Vitleeme, întru care Hristos s-a arătat din Fecioară săltează și dănțuiește.

În peștera Vitleemului Fecioara naște arătat pe Domnul, Făcătorul tuturor; și ca pe un om înfășându-L cu scutece, în iesle acum Îl culcă.

Alt Canon,

Irmos același:

Ca cela ce ai iubit adevărat și cu dinadinsul pe Cel dorit, și focul cel către dânsul l-ai aprins cu înțelegere Ignatie, ai avut în tine apă vie și vorbitoare.

De ai și băut paharul lui Hristos cel nou, dar ai rămas însetat a muri mai mult decât a trăi, și ai strigat: Nimica nu sunt mie acestea, față de ceea ce am a dobândi, ca să viețuiesc.

Mărturisirea voinței tale plinind nu te-ai îndestulat, văzând pornirile fiarelor, nu te-ai înfricoșat, pentru că ai voit să te macini ca niște grâu de dinții lor.

Oboselile tale cele depărtate, și cumplitele legături, ruperile cele din Roma, și focul gonacilor întru nimica le-ai socotit, sfințite Mucenice, pentru Cel dorit al tău.

Slavă...

Treime mai presus de ființă, preabună Unime, Părinte și Fiule, și Duhule Cel Drept, miluiește pe cei ce se închină dumnezeieștii stăpânirii Tale.

Și acum..., a Născătoarei:

Împodobește-te Vitleeme, gătește-te Efrato, că Cel fără mamă din tată, și fără tată din mamă, în pântece se poartă și Se naște, mântuindu-ne pe noi.

Irmosul: Proorocului Iona...

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Ziua cea purtătoare de lumină a nevoințelor tale celor luminate, mai-nainte vestește tuturor pe Cel ce S-a născut din Fecioară, că de Acesta însetând, din dragoste ca să te îndulcești, te-ai grăbit să te macini de fiare. Pentru aceasta de Dumnezeu purtător te-ai chemat, Ignatie mărite.

ICOS

Avraam oarecând a dus spre jertfă pe fiul său, mai-nainte închipuind junghierea Celui ce cuprinde toate, și acum în peșteră merge să Se nască. Iar tu de Dumnezeu înțelepte, pe tine însuți tot te-ai adus ca o junghiere, și fiarelor mâncare făcându-te, grâu curat te-ai arătat Ziditorului tău; viețuind în jitnițele cerești cu adevărat, și cu ceea ce ai dorit desfătându-te. Pentru care toată lumea lăsând, Preafericite, de Dumnezeu purtător te-ai chemat, Ignatie mărite.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Ignatie purtătorul de Dumnezeu.

Stih: Pusu-te-ai ospăț înaintea leilor Ignatie,

Părtaș tainicului ospăț ca un leu făcându-te.

În a douăzecea zi.

Ignatie în gurile leilor muri.

Acesta a fost următor scaunului Apostolilor, făcându-se patriarh al doilea după Evod Bisericii Antiohiei; el a fost ucenic lui Ioan Teologul, împreună cu Policarp Episcopul Smirnei, și s-a adus la împăratul Traian, când mergea asupra Parților, și pricinându-se mult cu dânsul, și dându-i a cunoaște neschimbatul său gând, din credința ce avea în Hristos, îndată a fost bătut cu măciuci de plumb, și i-a întins palmele mâinilor de i le-a umplut cu jeratic, și i-a ars coastele cu foc cu untdelemn, și l-a pus pe jăratec, de a stătut, și l-a strujit cu unghi de fier; și văzând că nu-i strică nimic cu acestea, l-a trimis legat la Roma cu zece slujitori, ca să-l dea să-l mănânce fiarele. Deci întărind el bisericile ce se aflau prin toate orașele pe unde trecea, în credința în Hristos, și sosind la Roma, s-a rugat să se mănânce de fiare, ca să mă fac, zice, pâine curată lui Dumnezeu. Deci punându-l la locul cel de priveliște, și slobozind lei asupra lui, l-au spart și l-au mâncat, numai oasele mai mari le-au lăsat, pe care strângându-le creștinii le-au dus la Antiohia. Fericitul acesta a fost de care spun, că pe când era încă prunc mic, la luat Domnul Hristos în brațe, și a zis: Cine nu se va smeri pe sine ca pruncul acesta, nu va intra întru Împărăția Cerurilor, și cine ar primi pe unul din copii ca aceștia întru numele meu, pe mine primește. Pentru aceasta s-a numit și de Dumnezeu primitor. Pentru aceasta l-a cinstit cu laude și cel dintru sfinți Părintele nostru Ioan gură de aur; și se face soborul lui în sfânta biserică cea mare.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Filogonie, ce a fost episcop al Antiohiei.

Stih: Filogon legiuitorul viața a lăsat,

Și pe calea legilor lui Dumnezeu a alergat.

Acest fericit dându-se pe sine la învățătura dumnezeieștilor Scripturi, cu totul din pruncie s-a afierosit lui Dumnezeu; căci trecând prin toate învățăturile, ca pe una pe toate le-a isprăvit. Pentru aceasta a arătat viață strălucită, deși avea femeie și fiică; și prin dicasterii se purta, și ajută oamenilor celor strâmbătățiți, tinzându-le mână de ajutor. Acesta a strălucit mai mult decât soarele, căutând îndată de acolo să se facă vrednic acestei dregătorii, și din dregătorie în dregătorie se mută. Și mai întâi era avocat, apoi i s-a încredințat turma lui Hristos. Și când s-a suit pe scaunul acesta, multă îi era greutatea, contenind de curând goana, și stând încă rămășițele prea cumplitei tulburări. Dar și ridicarea ereticilor, de înțelepciunea sa se frângea și se surpa precum și Hrisostom, cinstindu-l pe el cu laude, mai pe larg, cele pentru el înțelepțește a arătat. Acesta cu plăcere de Dumnezeu păstorind încredințata lui turmă, și îngerește pe pământ viețuind, și vrednic arătându-se Arhieriei, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Ioan cel care era din Ostrovul Tasu, și a mărturisit în Constantinopol la anul o mie șase sute cincizeci și doi, de sabie s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

De Tinerii Tăi, cei din cuptor, Mântuitorule nu s-a atins, nici i-a supărat focul. Atuncea acei trei, ca cu o gură cântau și binecuvântau grăind: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri.

Arătarea lui Hristos în trup Ieremia văzându-o a strigat: Pe pământ Dumnezeu întrupându-Se S-a arătat, și a aflat toată calea științei, în Vitleem din Maică născându-Se.

Iată din rădăcina lui Iessei a odrăslit toiagul, Cel ce a crescut pe Hristos floarea, și peste Acesta ce va să Se nască acum în peșteră, Se va odihni Duhul înțelegerii și al sfatului, și al dumnezeieștii cunoștințe.

Să auzim cuvinte sfințite: Domnul S-a născut Prunc pentru noi, Căruia stăpânia s-a pus pe umeri și se cheamă Îngerul Sfatului Celui Mare al Tatălui, Domnul păcii Hristos.

Alt Canon,

Irmos același:

N-ai avut în tine foc iubitor de materie Ignatie, ci mai vârtos apă vie, care ți-a zis, vino la Tatăl; apă curgătoare care ne trece din viață, în viață.

Dinții fiarelor, ai zis, să-mi fie mie sabie, armă și junghieri, și mormânt să-mi fie pântecele leilor, și focul să mănânce mai-nainte de stricăciune rămășițele trupului meu.

Ca să mai viețuiesc în trup, nu-mi este drag, că cu Duhul doresc a viețui; mie a viețui este Hristos dumnezeiasca dragoste, Către care merg, pe Care iubesc, și pe Care nădăjduiesc a-L dobândi.

Dulce-mi este moartea, ai zis sfințite, dulce-mi sunt toate durerile ostenelilor, fiarelor o bucurie, focul îmi este roua! Pentru aceasta mă și grăbesc a muri, ca să viețuiesc cu Hristos.

Slavă...

Să aducem cântare Treimii, slăvind pe Tatăl cel fără început, și pe Fiul, și pe Duhul Cel Drept, o singură Ființă, pe Care întreit să o lăudăm strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Dumnezeul părinților.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel de Prooroci dedemult proorocit, se apropie Prunc din Fecioară născându-Se. Bucură-se Adam și strămoașa Eva, că de dureri s-a dezlegat, și împreună dănțuiește David, tatăl Fecioarei.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

De Care se înfricoșează îngerii, și toate oștile, ca de Făcătorul și Domnul, lăudați-L preoți, preaslăviți-L tineri, bine-L cuvântați popoare și-L preaînălțați întru toți vecii.

Domnul vine între ale Sale cu adevărat, cu străină naștere, ca pe cei ce se înstrăinase de la desfătarea raiului, iarăși să-i aducă la Sine; să-L primim născându-Se în peșteră.

Iată chemarea noastră vine, să glăsuim cântări de bucurie cu osârdie, și să cântăm versuri mai-nainte de praznic, Celui ce a încăput în peșteră prea mică.

Precum s-a jurat Domnul, iată a plinit; din seminția lui David dându-ne nouă pe a Sa Maică Fecioară, din care Prunc cu trup S-a născut în cetatea Vitleemului, mai presus de cuvânt.

Alt Canon,

Irmos același:

Lăudat să fie Ignatie, mai-marele preot, îndoit încununându-se ca un Mucenic și păstor; că pătimind acesta pentru dragostea lui Dumnezeu, dorind ca să fie iubit, nu s-a lepădat a pătimi.

Însetat fiind de paharul patimii lui Hristos, legat ai alergat înțelepte Ignatie, și ajungând la priveliște, n-ai încetat strigând: Însetez de moarte, ca să-mi fie sete de Hristos în veci.

Cu alergările credinței ca un soare pământul bărbătește ai înconjurat, de la marginile Cerului, și apunând fără apunere de pe pământ către Hristos, strălucești lumii lumina nestricăciunii.

Țărâna lepădând, fără materie către Cel ce este, mintea ți-ai ridicat, dorind de Cel dorit; că El este dorirea cea deapururea și cu adevărat viața și paza celor ce sunt.

Bine să cuvântăm pe Tatăl...

Treimea, Ceea ce este Unime după Ființă, să Se laude; Unimea, Ceea ce este Treime în Fețe, să Se cinstească; ca Ceea ce este Una după fire, și în trei Fețe, nedespărțită și neamestecată.

Și acum..., a Născătoarei:

Steaua Hristos a răsărit din Iacov, și magii împreună aleargă în cetatea Vitleemului, să laude, să cinstească și să se închine, Celui ce S-a născut din pântecele curatei Născătoarei de Dumnezeu.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

De care se înfricoșează... (vezi mai sus )

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Izvorul cel primitor de viață, și pururea curgător, sfeșnicul Darului celui de lumină purtător, Biserica cea însuflețită, cortul cel preacurat, care este mai desfătată decât cerurile și decât pământul, pe Născătoarea de Dumnezeu, credincioșii o slăvim.

Cu Patriarhii, cu toți Drepții, și cu Sfinții Prooroci să săltăm; că Domnul Iisus se naște din Fecioară, Mântuitorul, luminarea, viața, mântuirea, acum în cetatea lui David.

Iată ușile cele dinainte ale dumnezeieștii întrupării Cuvântului, tuturor s-au deschis arătat; ceruri bucurați-vă! Îngeri săltați! Și să se veselească pământul cu oamenii, cu păstorii și cu magii, întru Duhul.

Alabastrul cel înțelegător, Fecioara, poartă pe Hristos ca pe niște mir nedeșertat, și vine în peșteră cu Duhul să-L deșerte arătat, ca să umple sufletele noastre de bună mireasma Lui.

Alt Canon,

Irmos același:

Purtătorul de Dumnezeu ne-a ospătat pe noi, și ne-a pus înainte sfințitele sale patimi. Veniți iubitorilor de Mucenici, cu sfințenie culegând flori de taină, din frumoase cântări, să ne încununăm capetele.

Sfințită haina ta, Preasfințite, mai sfințită o ai făcut cu patimile; pentru aceasta și cunună îndoită luând, cu Mucenicii și cu păstorii, lauzi sfințite Mucenice, pe Hristos Dumnezeul nostru.

Grâu curat al lui Dumnezeu sunt, ai zis, și prin dinții fiarelor voi să mă macin; ca cu sfințenie sfârșindu-mă, să mă fac pâine curată lui Dumnezeu, Celui dorit, de Care dorind, nu mă tem de moarte.

Ca un nebăgător în seamă de cele de jos Ignatie, și slujitor tainelor celor de sus, ai săvârșit jertfa cea fără prihană, și săvârșindu-te, te-ai jertfit pe tine însuți prin mucenicie, și la fiare și la foc te-ai gătit.

Slavă...

Lumina cea fără început, viața noastră, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, în trei Fețe și întru o Dumnezeire mai presus de ființă, pururea să se slăvească, Dumnezeiasca Treime, Cea singură prin Sine, Cea de o Ființă și întocmai cinstită.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te Curată cetatea lui Dumnezeu cea însuflețită, întru care Dumnezeu a încăpea bine a voit; că nelăsând cele de sus, la tine S-a pogorât ca ploaia pe pământ, de Dumnezeu Născătoare, și în cetatea Vitleemului, Prunc S-a născut.

Irmosul: Izvorul cel de viață...

LUMINÂNDA înainte-prăznuirii.

Podobie: Cercetatu-nea pe noi...

Gătește-te Vitleeme, peșteră împodobește, și primește iesle pe Dumnezeu cel necuprins, Care Se cuprinde după trup; că vine să Se nască, precum bine a voit.

Alta a Sfântului:

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Grâu sunt, ai zis, al lui Dumnezeu și Mântuitorului, și mi se cade acum să mă macin prin dinții fiarelor, purtătorule de Dumnezeu Ignatie; ca pâine dulce și curată să mă arăt Sfintei Treimi. Căreia stându-i înainte, adu-ți aminte, Preaînțelepte, pentru cei ce săvârșesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Ierarhe și Mucenice.

Slavă...

Ca un rănit cu râvna dragostei Domnului tău: A mea dragoste Hristos, ai strigat, s-a răstignit voind; pentru aceasta însetez, ca să-mi fie sete, și viețuind doresc, ca să fiu dorit; al Căruia ca să mă fac părtaș poftesc, și patimii și Împărăției Lui.

Și acum..., a înainte-prăznuirii.

Cântări acum să aducem înainte-prăznuirii Nașterii; că merge și se apropie Hristos în Vitleem să Se nască ca un om din Fecioară, și să Se arate Prunc în scutece înfășat, Cel ce este mai-nainte de veci.

LA LAUDE

Stihirile înainte-prăznuirii pe 4, după Alfa Vita, făcut de Roman cântărețul, glasul 6-lea, singură Podobia.

Îngereștile puteri mergeți înainte, cei din Vitleem bine gătiți ieslea; că Cuvântul se naște, înțelepciunea înainte merge. Primește închinăciune Biserică, și spre bucuria Născătoarei de Dumnezeu, popoare să zicem: Binecuvântat ești Cel ce vii, Dumnezeul nostru slavă Ție.

Munții să pice dulceață, că iată vine Dumnezeu de la miazăzi, neamuri plecați-vă, bucurați-vă Prooroci, Patriarhi săltați, oameni dănțuiți dumnezeiește; Domnul cel tare și mare, Hristos se naște, Împăratul Cerurilor pe pământ vine.

De pe pământ înălțând pe oameni, Ziditorul vine, înnoind iarăși chipul cel împărătesc; bucurați-vă împreună puterilor de sus, și cântați: Peretele cel din mijloc al vrajbei s-a stricat, venit-a Cel ce Se aștepta; că Dumnezeu om se face, Împăratul lui Israil, Hristos vine.

Veniți credincioșilor să întâmpinăm pe Ziditorul, Cel ce vine pe pământ să răsară din Fecioară; cu curăție să ne luminăm, cu fapte bune să strălucim, cu frică și cu bucurie să ne gătim; pe Hristos Prunc fiind, să-L vedem cu ochii minții; Care ne îndumnezeiește pe noi oamenii, pentru milostivirea cea multă.

Slavă..., asemenea:

Se apropie Hristos, Vitleeme gătește-te, iată mântuirea neamurilor răsare; bine-ți împodobește ieslea, pe păstori adună, cheamă pe magi de la Persia; oștile minților celor fără de trupuri strigă: Împăratul cerurilor Hristos vine.

Și acum..., asemenea:

Râvna și focul te va mânca pe tine cel fără minte, amăgitorule cu adevărat, și al legii clevetitorule; că iată Fecioara, precum Isaia mai-nainte a zis, a avut în pântece, și în iesle culcă pe Împăratul. Pentru aceasta toți puternicii cei din seminția Iudei, lipsesc.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glasul al 4-lea singur glasul.

Vitleeme împodobește-te, cântă cetate Sioane, bucură-te pustie, mai-nainte vestind bucuria; că steaua merge înainte în Vitleem, vestind pe Hristos cel ce va să Se nască; și peștera primește pe Cel neîncăput; și ieslea se gătește să primească Viața cea veșnică. Acestuia toți să-i cântăm și să-i strigăm: Mântuiește sufletele noastre, Iisuse Dumnezeule, Cela ce Te-ai întrupat pentru noi.

Stih: Dumnezeu de la amiazăzi va veni, și Cel Sfânt din munte umbros cu desime.

Hristos cel ce vine arătat Dumnezeul nostru, veni-va, și nu va zăbovi, din Mireasă neispitită de nuntă Se va arăta; în peșteră și în ieslea dobitoacelor Se va odihni; și pe Care nu-L încape Cerul, primește-L pe Acesta ce va să Se înfeșe cu scutece întru tine; Care cu cuvântul ne-a dezlegat pe noi din necuvântare. Steaua vestește, magii se închină, păstorii zic cu fluierele, minune înfricoșată văzând; și îngerii cântă pe pământ, văzând mântuirea neamului nostru.

Stih: Doamne auzit-am auzul Tău, și m-am temut, Doamne înțeles-am lucrurile Tale, și m-am spăimântat.

Isaie dănțuiește, și primește cuvântul lui Dumnezeu. Proorocește Fecioarei Maria; rugul va să se aprindă, și de foc, de raza Dumnezeirii, nu se va arde. Vitleeme împodobește-te; deschideți ușa Edene, și voi magilor mergeți să vedeți mântuirea în iesle înfășată; pe Care steaua L-a arătat deasupra peșterei, pe Domnul Dătătorul de viață, Cel ce mântuiește neamul nostru.

Slavă... a Sfântului glas 1, a lui Studitul:

Stâlpul cel însuflețit și chipul cel de Duhul insuflat, praznicul cel de peste an a sosit, purtătorule de Dumnezeu Ignatie; care vestește învățăturile tale cele de taină, vitejiile tale și lupta cea pentru credință până la sânge. Fericitul acela și măritul glas, care a zis: Grâu al lui Dumnezeu sunt, și prin dinții fiarelor voi să mă macin. Pentru aceasta următor patimii Hristosului tău fiind, acum roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a înainte-prăznuirii, glas al 6 lea a lui Vizantie.

Peșteră bine te împodobește, că Mielușeaua vine, Prunc în pântece purtând pe Hristos; iesle primește, pe Acela ce cu cuvântul ne-a dezlegat pe noi pământenii de fapta cea necuvântătoare. Păstori fluierând, mărturisiți minunea cea înfricoșată, filozofi de la Persia, aur, tămâie și smirnă, Împăratului aduceți; că S-a arătat Domnul din Fecioară Maică. Căruia și plecându-se, ca o slujnică Maica i S-a închinat, și a zis către Cel ce era în brațele ei: Cum Te-ai semănat întru mine? Sau cum ai răsărit? Mântuitorul meu, și Dumnezeule.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

La ceasuri, Troparul înainte-prăznuirii, Slavă... al Sfântului, Și acum..., a Născătoarei ceasului. După Tatăl nostru..., Condacul înainte-prăznuirii. Același la toate ceasurile. CADE-SE A ȘTI: Că de se va întâmpla Duminica Sfinților Părinți, înlăuntru înainte-prăznuirii, adică, în 20, 21, 22 și 23 Decembrie, cântăm slujba în acest chip:

SÂMBĂTĂ SEARA LA VECERNIA CEA MICĂ Stilurile Învierii, și ale Născătoarei de Dumnezeu, după obicei. LA VECERNIA CEA MARE. La Doamne strigat-am..., Stihirile Învierii trei, a lui Anatolie 1, și ale înainte-prăznuirii trei, glas 6, Podobie: Toată nădejdea punându-și... și ale Părinților trei, glasul și Podobie aceleași: Slavă... Daniil bărbatul doririlor... Și acum..., a înainte-prăznuirii: Peșteră bine te împodobește... Vohod, Prochimenul zilei, și trei Paremii ale Sfinților Părinți. La Litie, Stihirile înainte-prăznuirii la rând, a zilei a căreia Duminica aceasta se cântă cele de la Stihoavnă, și a Părinților: Cu razele grăirii... Slavă..., Veniți iubitorilor de praznic... Și acum..., a înainte-prăznuirii: Bine te împodobește Vitleeme... La Stihoavnă, Stihirile Învierii, Slavă... a sfinților: Bucurați-vă prooroci cinstiți... Și acum..., a înainte-prăznuirii: Iată s-a apropiat vremea mântuirii... La binecuvântarea pâinilor, Troparul: Născătoare de Dumnezeu fecioară... de două ori, și al Părinților odată. LA UTRENIE La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Învierii de două ori, Slavă... al Părinților, Și acum..., al înainte-prăznuirii: Gătește-te Vitleeme. Deci obișnuitele Catisme. Și Sedelnele Învierii toate cu ale Născătoarei lor. Apoi, fericiți cei fără prihană, Troparele: Soborul îngeresc... Ipacoi, Antifoanele și Prochimenul glasului. Toată suflarea să laude pe Domnul... Evanghelia Învierii, Învierea lui Hristos..., și Stihira Învierii. Canonul Învierii cu Irmosul pe 4, al Înainte prăznuirii pe 4, și al Părinților pe 6. Catavasiile: Hristos se naște slăviți-l... După a treia Cântare Ipacoi glas 8: Îngerul a răcorit cuptorul... și citire. După a 6-a Cântare, Condac glas 1 Podobie: Ceata îngerească...: Veselește-te Vitleeme..., Și Icos. După a 9-a Cântare, Luminânda Învierii, Slavă... a Părinților, Și acum... a înainte-prăznuirii, La Laude. Stihirile Învierii 4, și ale Părinților pe 4. Slavă... a Părinților: Adunarea învățăturilor legii... Și acum...: Prea binecuvântată ești... Slavoslovia cea mare; Troparul învierii numai. Ecteniile și Otpustul Slavă..., Și acum..., Stihira Evangheliei. Ceasul întâi, apoi Otpustul deplin.

LA LITURGHIE

Fericirile glasului pe 4, din Canonul Părinților Cântarea a 3-a pe 4, și al Înainte prăznuirii, Cântarea a 6-a pe 4 După Vohod Troparul învierii, al Părinților, și al înainte-prăznuirii. Slavă... Condacul părinților, Și acum..., al Înainte prăznuirii. Apostolul și Evanghelia părinților; iar a Duminicii rândului, se lasă. Chinonicul; Lăudați pe Domnul din ceruri... Altul: Bucurați-vă drepții întru Domnul... VEZI: Pentru înainte prăznuirea Nașterii lui Hristos, ni se cuvine a ști că de la 20 Decembrie, se începe înainte prăznuirea. Deci postul este, iar metanii în Biserică nu se fac.