SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile înainte-prăznuirii 3, și ale sfintei 3, Stihirile înainte-prăznuirii glasul 1.

Stihirile înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea:

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Tot pământul văzând pogorârea lui Dumnezeu, se veselește, magii daruri aduc, Cerul prin stea vestește, îngerii slavoslovesc, păstorii fluierând se minunează, ieslea primește ca un scaun în chipul focului. Bucură-te Maică văzând acestea!

Lumină spre descoperirea neamurilor ai venit, îmbrăcându-Te cu asemănarea chipului meu, Fiul meu Cel fără început; Cela ce ești naștere negrăită din Tatăl cel fără început; că vii cu sărăcia întru care Te-ai îmbrăcat, să îmbogățești omenirea cea sărăcită; laud milostivirea Ta, Doamne.

Ca pe un prunc văzându-Mă odihnind în brațele tale Maică, veselește-te, că am venit să scap toată lumea, și pe Adam pe care am zidit, cel ce cu sfatul cel rău al șarpelui a gustat din pom, și ca stricat a fost dat afară din desfătarea raiului.

Alte Stihiri, ale sfintei, glas 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Cât sunt de frumoase faptele tale Muceniță, cât sunt de lăudate nevoințele tale, cât este de vestită, mărturisirea ta, cât sunt de multe minunile tale și nenumărate semnele, prin care te mărește în veci, Acela pe Care L-ai slăvit prin pătimitoare mădularele tale.

Poftind curată buna laudă a celor ce se chinuiesc, te-ai nevoit să te asemeni râvnei lor. Pentru aceea ai suferit dureri foarte iuți, și acum cu dumnezeiescul Dar ușurezi toată durerea sufletelor și a trupurilor noastre, ale celor ce cinstim nevoințele și durerile tale, prealăudată.

Strălucit-ai cu adevărat mai mult decât soarele săvârșindu-ți calea pătimirii tale, și cu razele multelor minuni ale tale, luminezi cugetele tuturor, celor ce cu credință se apropie de dumnezeiescul tău sicriu; care izvorăște ape dumnezeiești, Anastasia Muceniță cea cu nume mare.

Slavă..., a sfintei, glas al 2-lea:

Darul Învierii ai luat Anastasia prealăudată, chinuri suferind în priveliște; că mulțimea dracilor ai pierdut, și adâncului mării i-ai dat, purtătoare de chinuri Muceniță, ceea ce ești vrednică de minune.

Și acum..., a înainte-prăznuirii glas al 4-lea.

Vitleeme împodobește-te, cântă cetate Sioane! Bucură-te pustie, mai-nainte încredințând bucuria! Că steaua merge înainte în Vitleem, vestind pe Hristos, Cel ce va să Se nască. Și peștera primește pe Cel neîncăput nicăierea, și ieslea se gătește să primească Viața cea veșnică. Acestuia toți să-i cântăm, și să-i strigăm: Mântuiește sufletele noastre Iisuse, Dumnezeule, Cela ce Te-ai întrupat pentru noi.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas al 2-lea:

Podobie: Casa Eufratului...

Vine Hristos, pe cel viclean să-l sfărâme, pe cei din întuneric să-i lumineze, și să dezlege pe cei legați; mai-nainte să-L întâmpinăm.

Stih: Dumnezeu de la amiazăzi va veni, și Cel Sfânt din munte umbros cu desime.

Cântați moștenirile neamurilor, laudă și slavă, magii cu daruri, păstorii fluierând, cu grabă alergați.

Stih: Doamne auzit-am auzul Tău, și m-am temut, Doamne înțeles-am lucrurile Tale și m-am spăimântat.

Munții și dealurile, văile și câmpii, râurile și toată făptura, slăviți acum pe Ziditorul, Cel ce S-a născut.

Slavă..., a sfintei glas al 4-lea.

Numită fiind cu numele învierii lui Hristos celei purtătoare de viață; în multe feluri ai urmat cinstita viață a chemării. Și firea întărindu-ți, și îmbrăcându-te cu înțelepciunea, ți-ai țesut haină vopsită cu roșala sângelui tău; și împărătește ținând ca un sceptru Crucea, împărățești împreună cu Dumnezeu și Mântuitorul, Anastasia preafericită. Pe Acesta roagă-L, ca și pe noi să ne lumineze, cu dumnezeiască slava Lui.

Și acum..., a înainte-prăznuirii, glas același.

Isaie dănțuiește, pe Cuvântul lui Dumnezeu primește; proorocește Fecioarei Maria, că rugul va să se aprindă, și de foc, adică de raza Dumnezeirii, nu se va arde; Vitleeme împodobește-te, deschideți ușa Edene, și voi magilor mergeți să vedeți mântuirea în iesle înfășată. Pe Acesta steaua L-a arătat deasupra peșterii, pe Domnul, Dătătorul de viață, Cel ce mântuiește neamul nostru.

Troparul sfintei, glas al 4-lea.

Mielușeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., Și acum... a înainte-prăznuirii asemenea

Gătește-te Vitleeme, deschisu-s-a tuturor Edenul, împodobește-te Efrata; că Pomul vieții în peșteră a înflorit din Fecioară. Pentru că rai înțelegător pântecele aceleia s-a arătat, întru care este dumnezeiescul Pom, din care mâncând vom fi vii, iar nu vom muri ca Adam. Hristos se naște, ca să ridice chipul cel mai-nainte căzut.

LA PAVECERNIȚĂ

Cântăm Canonul, Irmosul de două ori. Troparele pe 6, și iarăși Irmosul, în amândouă stranele.

Cântarea 1-a, glas al 6-lea,

Irmos:

Cu tăiere s-a tăiat Marea Roșie, și adâncul cel hrănit cu valuri s-a uscat, aceeași împreună făcându-se, celor fără de arme trecută, și celor prea întrarmați mormânt. Și cântare cuvioasă lui Dumnezeu s-a cântat; că cu slavă S-a preaslăvit Hristos Dumnezeul nostru.

Cea pricinuitoare de viață și atotstăpânitoare, înțelepciunea lui Dumnezeu cea nemăsurată, și-a zidit eiși casă din Curata Maică, care nu știe de bărbat; că în trupească casă îmbrăcându-Se, cu slavă S-a preaslăvit Hristos Dumnezeul nostru.

Taine învățând pe magi, cei ce au fost pârgă din păgâni, îi cheamă înțelepciunea lui Dumnezeu, pe cei mai-nainte necuvântători, ca să-i ospăteze în taină, în ieslea dobitoacelor fiind pusă masă de taină. La care aleargă cu daruri călătorind, steaua înainte strălucindu-le.

Să auzim acum graiurile proorocești, cele pline prin Duhul; că Fecioara luând în pântece, vine să nască pe Cel ce a fost mai-nainte; pe Care magilor Cerul L-a arătat, și păstorilor îngerii, ca pe Cel ce S-a arătat ca un Prunc.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Domn fiind a toate și Ziditor Dumnezeu, zidirea luiși o a unit, Cel fără patimă sărăcind; și ca un prunc fiind purtat cu trup, în iesle sărăcească S-a culcat strigând: Mâncați trupul meu, și întru credință vă întăriți.

Pe Hristos mântuirea, Cel ce vine să-și verse sângele Său acum pentru lume, Irod se sălbăticește să-L omoare mai-nainte devreme, nebunindu-se mai-nainte de nebunia lui Pilat. Pentru aceasta cu îngrozitoare cruzime, mulțimea pruncilor a junghiat.

Bărbatul nebun a zis, nu este Dumnezeu; acesta umplându-se de nebunia cea de istov, se bolnăvește pentru uciderea lui Hristos, și căzând în întunecata îndrăzneală, s-a întrarmat spre uciderea pruncilor celor ce nu știau de răutate, și pământul cu sângiurile l-a spurcat.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Mai-nainte văzând Proorocul taina Ta cea negrăită Hristoase, a strigat: Pus-ai tare dragoste de întărire Părinte Îndurate; că pe Fiul Unul-Născut Bunule curățire în lume L-ai trimis.

Ca ploaia pe lână, și ca o picătură pe pământ, pogorându-Te la ceea ce Te-a născut Doamne, vii cu milostivire acum să Te naști, și cu oamenii să locuiești. Că pe Tine Unul-Născut, curățire în lume, Tatăl te-a trimis.

Împărtășindu-Te trupului omenesc Hristoase, din sămânța lui Avraam, vii să dai Dar peste Dar și să mântuiești chipul, și să-l faci fără stricăciune. Că pe Tine Unul-Născut, curățire în lume, Tatăl te-a trimis.

Băutura cea nouă, care David dedemult însetând a poftit să o bea, în peștera Vitleemului vine să izvorască, și să potolească setea din sufletul lui Adam și a lui David; din care după trup Se naște Hristos.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Cu legătura dragostei fiind legați, ca niște iubitori de frați, să dăm slavă Celui ce stăpânește toate și lumea foarte o iubește, Celui ce a dat mântuire pe Fiul Său cel iubit, Celui ce dă pace tuturor.

Celui ce ține apa cea din văzduh neținută, înțelepciunea lui Dumnezeu, Care oprește adâncurile, și înfrânează mările, ca ploaia pe lână pogorându-Se, S-a sălășluit în pântecele Fecioarei.

Pe magi, ucenicii vrăjitorului Valaam, îi cheamă Hristos spre cunoștință prin stea, și Cel ce îmbracă Cerul cu nori, cu scutece se înfașă și în iesle Se culcă, Acela de Care se cutremură Heruvimii, și în peșteră încape, Cel ce umple toate.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat, și viforul nemairăbdându-l, ca Iona strig către Tine, Stăpânul: Scoate-mă din stricăciune.

Domn știindu-Te cerurile, spun slava ta Mântuitorule, prin stea chemând acum pe magi cu daruri spre cunoștința Ta, și spre dumnezeiasca închinăciune.

Întinăciunea de cine s-a atins, să o lepede, și așa curat fiind, de Hristos cel curat să se atingă, Care Prunc s-a culcat în iesle, și curățește adâncurile inimilor.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii în Babilon, de văpaia cuptorului nu s-au spăimântat, ci în mijlocul văpăii aruncându-se, fiind rourați, au cântat: Binecuvântat ești Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Clătind cu capul Irod, la cele rele mai-nainte privind, s-a îndemnat, vreme potrivită căutând, să omoare pe Hristos, Cel ce are putere peste viață și peste moarte; pe Dumnezeu, Care este Domnul tuturor și Stăpân făpturii.

Câți din voi sunteți prieteni lui Hristos, fugiți împreună cu Cel ce a fugit în Egipt, și Acestuia drept să vă închinați cu dumnezeiască cuviință strigând, și cu un glas să-L preaslăviți.

Cela ce nu este cu mine, împotriva mea lucrează, zice Hristos, și Cel ce nu adună cu mine, asemănatu-s-a celui ce risipește. Pentru aceasta să ne înfricoșăm de trupească smerenia Lui.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Pentru legile părintești, fericiții tineri în Babilon mai-nainte nevoie pătimind, au scuipat porunca cea nebunească a celui ce împărățea; și împreunându-se cu focul, de care nu s-au ars, Celui ce stăpânește vrednică cântare i-au cântat: Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cugetătorii de Dumnezeu cei împreună crescuți, în Vitleem mergând înaintea Cuvântului, cu îngerii și cu păstorii să vedem minune, înălțând slavă lui Dumnezeu celui ce este întru cei de sus; Celui ce dă bunăvoire oamenilor, și pace. Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

De legea dragostei ținându-ne, voința iubirii de frați să o primim; unul cu altul pace având, și una împreună înțelegând, că Dătătorul de pace Hristos vine, ca să împace toate, și să mântuiască pe cei ce strigă: Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cinstit-a cu cuvinte înșelătoare Irod cel fărădelege pe Hristos, Cel ce S-a născut; și către magi s-a fățărnicit, ca și cum și el însuși ar fi vrut să se închine. Dar nu s-a rușinat gonind pe Dumnezeu cel ce se tăinuia, nici de prunci nu i-a fost milă, și nu s-a înțelepțit a striga: Pe Domnul lăudați-L lucruri, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Din ospățul Stăpânului, și din masa cea nemuritoare în peștera cea săracă cu gânduri înalte, veniți credincioșilor să ne îndulcim, cunoscând pe Cuvântul, Cel ce S-a întrupat negrăit; pe Care Îl slăvim.

Mergeți, zis-a Irod celor mai mari peste magi, de căutați pe Prunc, și dacă Îl veți afla, degrab să mi-l spuneți; vicleșug în inimă meșteșugind. Dar s-a batjocorit înșelătorul, în deșert făcând fărădelege.

Făcătorul, Cel ce S-a născut din Tatăl mai-nainte de veci, S-a născut din Fecioară, înțelepciunea și Cuvântul și puterea lui Dumnezeu fiind. Pentru aceasta pe însuși Domnul îndoit știindu-L Dumnezeu și Om, Îl slăvim.

Precum Om Te-ai arătat cu firea, iar nu după nălucire, așa Dumnezeu cu împărțirea răsplătirilor, pentru firea care ai luat Mântuitorule. Pentru aceasta cinstind dumnezeiască venirea Ta cea din Fecioară, pe Tine te slăvim.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparele după obicei.

După întâia Catismă. Sedealna glasul 1.

Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Făptura s-a luminat, că Ziditorul mai-nainte vine să Se nască în peșteră, pentru milostivirea cea negrăită. Păstori întâmpinați-L cu grabă; magi veniți văzând minune înfricoșată, daruri în mâini ținând, și zicând: Slavă Împăratului, Celui ce S-a născut, slavă Celui ce ne-a înnoit pe noi; Acestuia întrupat să ne închinăm ca unui Împărat al tuturor.

Slavă..., Și acum..., glas al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Dumnezeiește se veselește făptura astăzi, că Hristos Domnul Fiul Dumnezeului meu, din Curata Fecioară, Se naște, făcând tot neamul omenesc nemuritor, dezlegând și blestemul strămoașei Eva. Pentru aceasta ca Făcătorului de bine al nostru cântare să-i aducem.

După a doua Catismă, Sedealna glas al 6-lea.

Podobie: Mormântul deschis fiind...

Din Persia împărații, aur, smirnă și tămâie, Împăratului Celui ce S-a născut și Dumnezeu au adus dedemult; iar noi acum mai-nainte prăznuind Nașterea Lui, cu bună cinstire, și din suflet să-i aducem nădejde, credință și dragoste, lăudând pe Fecioara.

Slavă..., Și acum..., glas al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Pe Fecioara ceea ce a născut pe Cuvântul, Cel mai-nainte de veci; dreptul Iosif lăudându-o, a strigat: Văzu-te pe tine Biserica Domnului, purtând pe Cela ce a venit să mântuiască pe toți oamenii, și a arătat pentru milostivire, Biserici dumnezeiești, pe cei ce-L laudă.

După psalm 50.

CANOANELE

Al înainte-prăznuirii cu Irmosul pe 8, și al Sfântului pe 6.

CANONUL înainte-prăznuirii.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,

Irmos:

Ca pe uscat umblând Israil cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat: Lui Dumnezeu cântare de biruință să-i cântăm.

Din norul fecioresc Soarele cel mare ne-a răsărit nouă, Iisus, luminarea celor ce suntem întru întuneric, să-i cântăm Lui, Care S-a născut în Vitleem, spre mântuirea noastră.

Așteptarea neamurilor, Împăratul păcii vine, să ucidă pe luptătorul. Să ne sârguim a-l întâmpina pe Acesta, Care Se naște în Vitleem spre mântuirea noastră.

Prooroceștile glasuri cele dumnezeiești se plinesc, înfricoșată arătarea lui Hristos mai-nainte însemnând; că Mielușeaua se apropie să nască pe Mielul, Mântuitorul și Domnul tuturor.

A Născătoarei:

Pe tine Porumbița Stăpânului cea curată, cea cinstită, fără prihană și frumoasă între femei, ca pe ceea ce ai născut pe Domnul tuturor, te fericim cu credință, de Dumnezeu fericită.

Alt CANON, al Sfintei

Cântarea 1-a glas al 8-lea,

Irmos: Cântare să înălțăm...

Laudă să trimitem lui Dumnezeu, Care va să Se nască cu trup din Fecioară, în cetatea Vitleemului, și să Se pună în iesle ca un Prunc, ca să mântuiască neamul omenesc.

Numai frumusețea lui Hristos cea dorită căutând slăvită Anastasia ai trecut cu vederea frumusețile lumii, cu tăria gândului, și te-ai învrednicit moștenirii celei nemuritoare, Muceniță.

Slavă...

Noaptea întunericului rătăcirii înțelepțește o ai trecut cinstită, luminându-te cu lumina Duhului; și acum te-ai sălășluit unde este Lumina cea dumnezeiască a Treimii Celei nezidite.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-s-a Dumnezeul cel nevăzut născându-Se din Maică Fecioară mai presus de fire, sărăcind Cel bogat pentru multa milostivire, ca să îmbogățească pe oameni cu nemurirea.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Nu este Sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălțat cornul credincioșilor Tăi, Bunule, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Cela ce numai cu cuvântul ai întins Cerul, intri în peșteră să Te culci în ieslea dobitoacelor Hristoase, vrând să ne scapi pe noi de dobitocie pentru milostivire.

Strigă Proorocul arătat: Dumnezeul nostru este Acesta, și nimenea altul nu se va asemăna Lui; aflat-a toată calea științei, cu oamenii unindu-Se.

Nu sufăr a Te privi Heruvimii și cum Te suferă ieslea, Cela ce ești neîncăput cu firea? Pentru multa milostivire Te naști din Fecioară pentru noi, Iubitorule de oameni, Doamne.

A Născătoarei:

Mai-nainte te-a văzut pe tine munte oarecând Daniil Proorocul, din care Piatra s-a tăiat, Născătoare de Dumnezeu, zdrumicând și sfărâmând capiștile idolilor, Preacurată dumnezeiască Mireasă.

Alt Canon,

Irmos: Doamne cela ce ai făcut...

Prunc înfășat va să Te vadă pe Tine, Domnul cel nepipăit, culcat în iesle; săltați munților și dealurile îmbrăcați-vă cu dumnezeiască bucurie, umplându-vă de lumină.

Cu îndrăzneala bunei credințe, ai stricat săgețile cuvintelor, fiind îmbogățită cu mântuitorul cuvânt, Anastasia; și cu dumnezeiască dragoste îndreptându-ți mișcările sufletului.

Slavă...

Numai pe Domnul caut, strigai Muceniță, numai de dragostea Lui mi-am legat sufletul, și de strălucirile Lui cele prealuminate, merg a mă lumina din-destul, cu dreptatea gândului.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară neispitită de nuntă, tu porți întrupat pe Cela ce poartă în mâna Lui toată lumea; Care născându-Se Îl culci în iesle, văzându-Se Prunc, Cel mai-nainte de veci.

Irmosul:

Doamne, Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc, și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta; că Tu ești marginea doricilor, și credincioșilor întărire, unule Iubitorule de oameni.

CONDACUL înainte-prăznuirii, glas al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Fecioara astăzi pe Cuvântul cel mai-nainte de veci, merge să-L nască în peșteră negrăit. Dănțuiește lumea auzind, laudă cu îngerii și cu păstorii, pe Cel ce va să Se arate prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.

ICOS

Sfințite cuvintele Proorocilor sfârșit iau; că iată Fecioara va să nască pe Dumnezeu cu trup, în cetatea Vitleemului, înlăuntrul peșterii; toată făptura îmbogățește-te, bucură-te și dănțuiește! Că Stăpânul tuturor a venit să viețuiască împreună cu robii, scăpând din stăpânia celui străin, pe noi cei supuși stricăciunii; și se vede ca un prunc înfășat în iesle, Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.

Sedealna Sfintei, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Ca pe o mireasă a lui Hristos te lăudăm fecioară, ca pe Tecla cea cinstită, după vrednicie te cinstim; pentru că întru pomenirea ta se varsă izvoare de tămăduiri. Că tu ai luat Dar, ca ceea ce ai păzit poruncile Domnului, cu puterea Duhului.

Slavă..., Și acum..., a înainte-prăznuirii, glasul al 8-lea.

Podobie: Porunca cea cu taină...

Mai-nainte prăznuirile Nașterii lui Hristos săvârșindu-te, să prăznuim credincioșilor și după vrednicie toți mai-nainte să întâmpinăm, ca și magii daruri aducând fapte bune, și să cântăm Dumnezeului nostru cântare nouă îngerească, Celui ce S-a născut în Vitleem mai presus de fire, din Fecioara fiica lui Dumnezeu; pe Care, toți Îl slăvesc.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Hristos este puterea mea Dumnezeu și Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviință cântă, stricând: Din cuget curat întru Domnul, prăznuind.

Iată a răsărit steaua de departe din Iacov, Care mai-nainte S-a vestit dedemult, Om făcându-Se Dumnezeu cel necuprins, și Se vede înfășat cu scutece.

Domnul, mântuirea tuturor, Se vede Prunc, șezând în fecioreștile sânuri, Cel ce Se odihnește în Sânurile Tatălui ca un Fiu.

Închizându-te mie oarecând Edene pentru furarea mâncării, deschide-te, cel ce m-ai despărțit de a ta nepieritoare dulceață; că iată Se naște acum Cel ce Se îmbracă întru mine.

A Născătoarei:

Proorocul Avvacum cu Duhul mai-nainte te-a văzut pe tine Fecioară, munte dumnezeiesc, umbrit cu bunătăți, din care S-a arătat nouă Cel ce luminează sufletele noastre.

Alt Canon,

Irmos: Auzit-am Doamne taina...

Acum se plinesc graiurile celor ce proorocesc prin Dumnezeiescul Duh; căci Fecioara merge să nască în peșteră, pe Cel cu totul desăvârșit.

Căutând cu înfocată dragoste lauda mucenicilor, o ai aflat, strălucindu-te foarte tare, cu gând fără de îndoială, ceea ce ești cu suflet răbdător.

Slavă...

Îmbrăcatu-te-ai cu haina cea țesută din Darul cel de sus, cu dezbrăcarea trupului, purtătoare de nevoință, Muceniță prealăudată.

Și acum..., a Născătoarei:

Din pântecele tău cel purtător de lumină, iese purtând trup, Împăratul Cel Ceresc, culcându-Se în iesle ca într-un scaun.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cela ce chemi din negura greșelilor.

Casa Eufratului Vitleeme, Domn va ieși din tine întru Israil, Care va chema neamurile cele lepădate, precum mai-nainte a zis Miheea, cu Duhul fiind luminat.

Ca să pască turma Sa cu tărie însuși Iisus, din Fecioară va să Se nască, și până la marginile pământului Se va înălța, Proorocul cel de Dumnezeu grăitor dedemult mai-nainte a vestit.

Cu Duhul înțelepciunii, Duhul lui Dumnezeu, Duhul tăriei și al sfatului, al științei și al înțelegerii, cu Duhul temerii de Dumnezeu, să mă umple Fiul cel ce S-a născut din coapsele tale.

A Născătoarei:

Dumnezeu oamenilor asemănându-Se, a sărăcit trupește, ca să ne îmbogățească pe noi cu slava Sa, și în peșteră S-a născut cel necuprins. Deci pe Acesta cu gând drept să-L primim.

Alt Canon,

Irmos: Mânecând strig către tine...

Răsărit-a steaua Iudei, pornind spre închinăciune, de la pământul haldeilor pe cunoscătorii de stele, precum este scris.

După lege te-ai nevoit, biruind pe cel fărădelege, Muceniță pururea pomenită, cu puterea Duhului.

Slavă...

Învierea lui Hristos închipuiești cu numirea surpând pe vrăjmașii cei nevăzuți, prealăudată.

Și acum..., a Născătoarei:

În peșteră sub pământ merge să Se nască Hristos din Fecioară; veselească-se toată făptura.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea Multmilostive!

Iată la ale Sale vine Hristos, să ne lipim de dânsul credincioșilor prin Har și prin dumnezeiești fapte bune, și să-L primim fiind luminați la suflet și la inimă.

Rădăcină a odrăslit din Iessei, și dintr-însa a ieșit Dumnezeul nostru, nădejdea neamurilor, odihna și cinstea; precum dedemult a proorocit Isaia, dumnezeiește fiind luminat.

Fașele păcatelor mele celor multe le dezlegi, prin înfășurarea scutecelor; mă îmbogățești Iisuse al meu, pe mine cel cumplit sărăcit prin răutate, și sărăcești, născându-Te.

A Născătoarei:

Învăluiește viforul potrivnicelor gânduri, smerită inima mea, prin bântuielile viclenelor duhuri; alină-l cu mijlocirea ta de bine iubitoare Stăpână.

Alt Canon,

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Luând Milostivul firea noastră, Se vede ca un Prunc, Cel ce zămislește în pântece pe prunci, și Se înfașă și este culcat în iesle, și-mi dezleagă cu bunătatea Sa lanțurile patimilor celor cu multe împletituri.

Cercând cu tărie nevoințele Sfinților Mucenici cele pentru Hristos, slujind la trebuințele lor, și spălându-le rănile, te-ai îmbogățit Cuvioasă cu buna laudă, care vedeai că strălucește pentru ei.

Slavă...

Picături de vindecări verși din ploile dumnezeieștilor daruri, și râuri de patimi oprești, și ajuți celor ce se primejduiesc cumplit, pururea pomenită Muceniță a lui Hristos, cea cu numele dumnezeieștii învieri.

Și acum..., a Născătoarei:

Vindecând firea oamenilor cea stricată, prin călcarea poruncii cea dedemult, Se naște Prunc tânăr fără stricăciune, și șade în sânurile tale ca pe un scaun, ceea ce nu știi de mire; fiind nedepărtat de părinteasca ședere a Dumnezeirii.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și Lui voi spune scârbele mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăți, și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, scoate-mă din stricăciune.

CONDACUL sfintei, glasul al 2-lea.

Podobie: Cele de sus căutând...

Cei ce sunt întru ispite și în necazuri, la Biserica ta alergând, iau adevărate tămăduiri din dumnezeiescul Dar, cel ce locuiește întru tine Anastasia; că tu, pururea izvorăști lumii tămăduiri.

ICOS

Ceea ce ești numită cu numele Învierii lui Hristos, pe mine cel căzut acum, înviază-mă cu rugăciunile tale picând în sufletul meu din minunile tale Muceniță picături, și arderea cumplitului păcat stingându-o. Că lumea mântuiești totdeauna din multe feluri de patimi, de care și eu sunt ispitit; că tu tuturor toate dându-le, lumii izvorăști tămăduiri.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a douăzeci și doua, pomenirea Sfintei marii Mucenițe Anastasia izbăvitoarea de otravă.

Stih: Anastasia și arsă fiind, mare doctorie credincioșilor este,

Căci vindecând toată otrava, sănătate dăruiește.

În a douăzeci și doua zi,

Anastasia arsă în foc muri.

Sfânta și viteaza Muceniță Anastasia era în vremile împărăției lui Dioclețian, în orașul Romei, fiică fiind unui elin, anume Prepecsestat, și mama sa Fausta creștină fiind, și dându-o la dumnezeiescul și blagocestivul om, anume Hrisogon, de se învăță de dânsul sfânta carte, iar credința în Hristos o învăță de la maică-sa, și o mărită după un elin, anume Puplie, a căruia împreunare suferea fără dragoste pentru necredința lui, prefăcându-se pururea că este bolnavă, și nu primea a avea trupeasca împreunare cu dânsul, și purta haine mai aproape sărăcești; se aduna pururea cu femei lipsite, și slujea pe ascuns celor ce se chinuiau pentru Hristos, intrând pe la închisori, unde se aflau, scoțându-i din legături, și ungându-le rănile cu untdelemn; și dându-le bucățele bune, numai o slujnică fiind cu dânsa. Deci pentru unele ca acestea, întâi se bagă la închisoare de bărbatul ei, după ce-i pricepu gândul, și cele ce făcea și de vreme ce acela avu cale a face pe mare, se înecă cu corabia. Iar sfânta văzându-se slobodă, își împărți toată averea la săraci, și slujea mai fără grijă, celor ce se chinuiau pentru Hristos, și dacă-și luă sfârșitul vieții lor, îi luă și-i îngropă cu cinste, și îndemnând pe mulți spre mucenicie, și pătimind și la chinuri înaintea multor ighemoni și aruncată fiind în mare împreună cu alte femei, mai pe urmă legată fiind la pari, și băgată în foc a luat cununa muceniciei. Și se face soborul ei la mucenicia sa, ce este aproape de intrările lui Domnin.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Hrisogon de sabie s-a săvârșit.

Stih: Hrisogon grumazul spre sabie și-a dat,

Cel ce cu Duhul de aur, iar cu puterea de aramă s-a aflat.

Hrisogon Mucenicul lui Hristos, se trăgea din Roma, pe vremea împăratului Dioclețian, era om cinstitor și temător de Dumnezeu care a stătut și dascăl, pomenitei mai sus sfintei Anastasia, precum am spus, atât la credința lui Hristos, cât și la Sfintele Scripturi. Deci fiindcă atunci s-a pornit goană împotriva creștinilor de la Dioclețian și Maximian, pentru care fiind prins și acesta s-a pus la închisoare, și atunci a scris către el ucenița sa Anastasia, ca să se roage pentru dânsa. Iar mal vârtos să se roage, că de se va face bărbatul său Puplie creștin, să trăiască și să se mântuiască; iar de nu se va face, să moară, și să nu trăiască ca să cheltuiască bogăția ei cu închinătorii de idoli; ci ea să o cheltuiască întru ajutorul sfinților Mucenici și spre mângâierea săracilor, care aceasta s-a și făcut, pentru că bărbatul său s-a înecat în mare, precum s-a zis mai sus. Ea însă cerceta pe sfinții Mucenici, și cheltuia banii săi întru îngrijirea pentru ei și pentru săraci, și îmbrăcându-se cu haine sărăcești, mergea și slujea sfinților prin închisori. Atuncea și Dioclețian în Niceea aflându-se, a scris la Roma să se omoare toți creștinii, iar Hrisogon să se aducă legat la Nicomidia, și aducându-se să se golească, și așa prin sabie să-și dea sfârșitul, care s-a și făcut, și tăindu-i-se capul, purtător de cunună s-a suit la Cer.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenice Teodota, și a coconilor ei, care în foc s-au săvârșit.

Stih: Teodota împreună cu prea iubiții săi fii suferă focul.

Cu dragostea lui Hristos, fierbând mai presus decât focul.

Mucenița Teodota era din Niceea Bitiniei, și auzind cele pentru sfânta Anastasia, s-a dus la ea, și petrecea împreună, având cu sine și trei copilași ai ei. Iar mai-nainte sfânta aceasta a fost cerută spre însoțire de nuntă, de un boier oarecare Levcadie; ci nu s-a plecat, și vrând ca să scape de el, l-a înștiințat să o aștepte puțin, și apoi îi va face voia sa. Și boierul așteptând, ea și-a împărțit averea sa la săraci, și slujea prin închisori sfinților. Deci auzind Dioclețian, că toate închisorile, și prăvăliile sunt pline de creștini, a poruncit, ca toți într-o noapte să se omoare; unii prin foc, alții prin apă și alții prin sabie. Atuncea Levcadie a dat pe sfânta Teodota și pe copii ei oarecăruia Nichitie, ighemon Bitiniei, ca să o cerceteze pe ea. Iar Nichitie fiind mustrat de Evvod, întâiul ei fiu s-a mâniat; și aprinzând mare cuptor de foc, a poruncit să arunce pe Teodota cu fiii săi într-însul; și așa săvârșindu-se, purtătorii de cunună s-au înfățișat la Stăpânul Dumnezeu, câștigând fericirea cea veșnică și neîmbătrânită.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Zoil.

Stih: Lăsând Zoil viața trecătoare,

În latura celor vii a aflat viață stătătoare.

Tot în această zi, deschiderea ușilor Sfintei lui Dumnezeu Bisericii celei mari.

Stih: Bărbați sfințiți porțile lui Hristos au ridicat

Și davidiceștile ziceri nouă ne-a însemnat.

Tot în această zi, alergătura luminii Bisericii lui Dumnezeu.

Stih: Luminile împrejurul bisericii astăzi alergând,

Drumul dumnezeieștii lumini în totul, se află nouă însemnând.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioșilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Cel cu totul desăvârșit S-a născut ca un Prunc, cu scutece înfășându-Se; Cel fără început a luat din Fecioara început, căutând a îndumnezei luarea. Să se bucure Cerul și să se veselească pământul.

Cu noi Dumnezeu va să se arate întrupându-Se; înțelegeți neamuri și vă plecați, cei ce v-ați depărtat de viața noastră; iată chemarea noastră, Prunc în ieslea Vitleemului va să Se culce.

Ca cu o porfiră împărătească în trup îmbrăcându-Se, vine acum din pântecele tău Împăratul păcii, Fecioară, să sfărâme pe vrăjmași ca un puternic, și să împace viața noastră cea împresurată.

A Născătoarei:

Din toate neamurile pe tine te-a ales palat nespurcat, Împăratul care S-a sălășluit în pântecele tău Fecioară; Căruia cântăm acum cu bunăcredință: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii evreiești în cuptor...

Sus slavoslovesc cetele cele fără de trup, și pe pământ oamenii ne închinăm, văzându-Te asemănat cu noi și în iesle culcat, pe Tine, Hristoase Dumnezeul tuturor.

Focul înșelăciunii l-ai întors în cenușă, bărbătește arătând dragostea cea fierbinte care aveai către Stăpânul și Mirele tău, de Dumnezeu înțelepțită.

Slavă...

Ploi de vindecări verși, încetând arsura bolilor, și totdeauna gătești pe popoare a cânta: Binecuvântat ești Doamne Dumnezeule în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Minunea, care se săvârșește în tine Fecioară Maică, spăimântează tot cugetul; că vei să naști pe Dumnezeu, și să culci în iesle pe Cel neapropiat de Heruvimi, și neîncăput cu firea.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Din văpaie Cuvioșilor rouă ai izvorât, și jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine te preaînălțăm întru toți vecii.

Cuvintele Proorocilor celor de Dumnezeu grăitori acum s-au plinit; Fecioara se apropie să nască pe Domnul. Tot pământul să se veselească dănțuind, și să se bucure întru toții vecii.

Razele dumnezeiescului Dar arătând și oprind umbra legii, Dătătorul de lumină Iisus a răsărit; cei întunecați vedeți lumină mare!

Pe mine cel ce m-am făcut peșteră tâlharilor, Doamne cel ce Te-ai născut în peșteră, arată-mă casă a Ta și a Tatălui, și a Dumnezeiescului tău Duh ca să Te slăvesc întru toți vecii.

A Născătoarei:

Cereasca Stea din pântecele tău a răsărit, și pe astronomi i-a îndemnat să o vadă, care cu cunoștința ei s-au luminat întru Duhul, Preacurată Fecioară pururea binecuvântată.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii cei grăitori...

Cela înaintea Căruia slujesc mii, și întunerece de mii de îngeri Îl poartă, pe Care Îl laudă toate, Se naște în peșteră; bine-L cuvântați lucrurile neîncetat ca pe Domnul.

Locaș Treimii te-ai arătat Anastasia, zăbovind în locașuri dumnezeiești, întru rugăciuni și în posturi. Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Întărindu-te cu cuvintele cele foarte tari ale luminatului Hrisogon, ai călcat semeția cea fără putere a idolilor, nevoindu-te vitejește.

Și acum..., a Născătoarei:

O de Dumnezeu dăruită Fecioară, naște-vei Prunc pe Făcătorul veacurilor, Domnul cel neschimbat, în cetatea Vitleemului, pentru nespusa milostivire.

Irmos: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat: Binecuvântați lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putință oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngerești; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Care mărindu-L cu oștile cerești, pe tine te fericim.

Iată a venit Hristos chemarea tuturor, curățirea, lumina, mântuirea cea desăvârșită; vistieria cea de mult preț se ascunde înlăuntrul peșterii; cu care îmbogățindu-se magii, aur ca unui Împărat aduc.

Păstorii lui Hristos privegheați, și veniți cu gândul în cetatea Vitleemului, și lui Dumnezeu întru cei de sus strigați: Slavă și mărire Celui ce bine a voit a Se arăta Prunc pentru noi, cu bunătatea.

Cu trupul în scutece înfășându-Te, Cela ce înfășori marea cu negură, Iisuse al meu, legătura răutății o ai rupt, și cu dreptatea ai legat pe toți cei dezlegați din asuprelile luptătorului.

A Născătoarei:

Cămară, și scaun Împăratului, munte al lui Dumnezeu, și cetate aleasă, raiule, norule cel cu totul luminos al Soarelui, luminează sufletul meu, gonind norul fărădelegilor mele celor multe, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită.

Alt Canon,

Irmos: Cu adevărat Născătoare...

Săltați munți cu veselie, și dealuri încingeți-vă cu bucurie; acum Fecioara se apropie să nască pe Domnul.

Zi de veselie îți săvârșește ție lumea Anastasia, mărindu-ți pomenirea Cuvântul, pe Care L-ai preaslăvit cu sângiurile tale.

Slavă...

Cu lumină preacurată fiind strălucită acum, cere cu rugăciunile tale să ne luminăm de sus toți, Muceniță de Dumnezeu dăruită.

Și acum..., a Născătoarei:

Toată zidirea să se veselească acum luminat, că Născătoarea de Dumnezeu merge să nască pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Om făcându-Se.

Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, pe tine te mărturisim, prin tine fiind mântuiți Fecioară Curată; cu cetele cele fără de trupuri slăvindu-te pe tine.

LUMINÂNDA.

Podobie: Cu duhul în Biserică...

Cu bucurie și cu toată frica suflete și inimă gătește-ți intrarea, că iată la ușă Împăratul vine ca un Om; Cel fără început, început luând sub ani, firea cea căzută din Adam înnoind, ca un Iubitor de oameni, Dumnezeu.

Slavă..., a Sfintei:

Fecioară Muceniță mărită, lauda purtătorilor de chinuri, Anastasia preaînțeleaptă, nu înceta a ruga pe Cel ce din Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu cea Curată, vine să Se nască în peșteră și în iesle, ca să dea dezlegare de păcate, celor ce săvârșesc preasfântă pomenirea ta, și te cinstesc cu dragoste.

Și acum..., a înainte-prăznuirii.

Nașterea lui Hristos cea din Fecioară mai-nainte o vestește pomenirea ta cea de lumină purtătoare, Muceniță Anastasia; în Vitleem pe magii de la Persia chemându-i cu daruri; chemând acum și pe păstori cu îngerii spre cântare. Că tu singură ca niște aur și tămâie și smirnă te-ai adus Stăpânului tău, pătimind de Dumnezeu gânditoare.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas al 6-lea.

Podobie: Îngereștile puteri...

Acum arătările cele dedemult se dezleagă; că Fecioara a primit în pântece, și Piatra din munte S-a tăiat, și toiagul lui Iessei a odrăslit, și roua lui Ghedeon acum pe pământ S-a vărsat; popoare să strigăm: Împăratul lui Israil, Hristos vine.

Întru străina naștere, străine lucrurile se văd; cum Cela ce șade împreună cu Tatăl întru cele de sus, în ieslea dobitoacelor născându-Se Se culcă? Cum Cel nepipăit Se înfașă în scutece? Cum Cel ce este pretutindenea, în peșteră încape? Popoare să strigăm: Împăratul lui Israil, Hristos vine.

Cela ce a făcut minuni, și Egiptul a bătut, Cel ce a plouat mană poporului celui nemulțumitor, S-a întrupat, cu lapte S-a hrănit, și Prunc văzut fiind, a fugit de Irod gonitorul, ca pe un nor de Maica Fecioară fiind purtat; precum Isaia cel văzător de Dumnezeu mai-nainte L-a văzut.

Prunc Se naște de bunăvoie, Cela ce este Împărat mai-nainte de veci, și Fiu S-a dat nouă, auziți neamuri! Israile ascultă! Înțelegeți și vă plecați; că cu noi este Cel ce zdrumică și vântură de pe pământ împărăția și stăpânia, care nu L-a ascultat.

Slavă..., aceeași Podobie:

Toiag de taină odrăslind Marie, înflorit-a Curată din tine floare Stăpânul care a zidit veacurile, și ține toate; pentru Care te-ai arătat de Dumnezeu Născătoare. Deci la bucuria ta adunându-ne, strigăm: Binecuvântat ești Cel ce Te-ai născut, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Și acum..., asemenea:

Astăzi popoare, se cheamă Eva din înșelăciunea cea întunecată a amăgitorului, că Hristos din Fecioară, Se întrupează ca Om; Care și pe Adam chemând, a șters blestemul prin Fecioara; popoare să zicem: Binecuvântat ești Cel ce vii Dumnezeul nostru, slavă Ție.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Strălucește steaua acum în peșteră; păstorilor cu îngerii, magilor cu daruri, a-L întâmpina bine gătiți-vă.

Stih: Dumnezeu de la amiazăzi va veni, și Cel Sfânt din munte umbros cu desime.

Se apropie Hristos, steaua înainte strălucește, mulțimea cerească privește, oastea puterilor celor înțelegătoare.

Stih: Doamne auzit-am auzul Tău și m-am temut, Doamne înțeles-am lucrurile Tale, și m-am spăimântat.

Bucură-te Vitleeme, Păstorul a venit, Cel ce mântuiește pe Israil, nu vei mai fi mic între stăpânii Iudei.

Slavă..., a Sfintei, glas al 5-lea, a lui Vizantie.

Astăzi ziua cea mai-nainte de praznicul întrupării lui Hristos Dumnezeu, și prăznuirea prealăudatei Mucenițe Anastasia, împreună au strălucit. Iar Fecioara merge în Vitleem să culce în ieslea dobitoacelor Prunc înfășat, pe Cel ce ne-a scăpat din blestemul cel dedemult, și a mântuit sufletele noastre.

Și acum..., glas același

Nu te mâhni Iosife privind pântecele meu, că vei vedea pe Cel ce Se va naște din mine, și te vei bucura, și ca unui Dumnezeu te vei închina, grăia Născătoarea de Dumnezeu către logodnicul său, vrând să nască pe Hristos. Pe aceasta să o lăudăm zicând; Bucură-te cea plină de Dar, Domnul este cu tine, și prin tine cu noi.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul înainte-prăznuirii Cântarea a 3-a, cu irmosul pe 4, Și al sfintei Cântarea a 6-a a pe 4. Apostolul către Galateni: Fraților mai-nainte de venirea credinței... Evanghelia de la Luca: În vremea aceea, rugă pe Iisus oarecare din farisei... CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi dreptul...