SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile înainte-prăznuirii 3, și ale Sfinților 3.

Stihirile înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea:

Podobie: Cel ce de sus ești chemat...

Glasul Isaiei se plinește, că iată Fecioara pe Cel necuprins, poartă cuprins în pântece cu trupul, și cu preaslăvire vine să-L nască; de Dumnezeu primitoare peșteră bine te înfrumusețează, Vitleeme gătește-te, că Împăratul te-a ales pe tine spre lăcaș. Primește iesle pe Pruncul Hristos cel înfășat, Care va să dezlege legăturile oamenilor pentru bunătate.

Norul cel luminos și însuflețit, care poartă Ploaia cea cerească, vine acum să o verse pe pământ, ca să adape fața lui. Primăvara Darului, Rânduneaua cea înțelegătoare purtând în pântece, cu cuvânt negrăit, va să nască, risipind iarna nedumnezeirii. Palatul cel curat și nespurcat, aduce pe Împăratul în peșteră întrupat.

Scrisu-te-ai împreună cu robii Stăpână, vrând să rupi zapisul greșelilor, și să scrii în cartea vieții pe toți cei omorâți prin viclenia șarpelui. Fecioara Te poartă, pe Tine, Cela ce toate le porți, pe Tine, Cel înfășurat cu trup muritor, Cela ce bine ai voit a Te sălășlui în peșteră mică; pe Tine, Care după ce Te-ai născut, Te-au lăudat cetele cele de sus îngerești cu dumnezeieștii păstori, spăimântându-se de puterea Ta.

Alte stihiri, ale Sfinților Mucenici același glas și Podobie.

Zecimea cea de Dumnezeu chemată, candela cea cu zece lumini, care cu dumnezeieștile străluciri luminează plinirea Bisericii, stâlpii cei nemișcați, stelele cele luminoase, care au făcut pământul Cer, prin luminările nevoințelor celor mari, să se laude astăzi cu mare glas, cu laude sfințite.

Să se laude Teodul și Zotic, Pompie, Vasilid și Evpor, Agatopus și Satornic, Ghelasie și dumnezeiescul Evarest, și dimpreună cu ei Evnichian; să se cinstească acum cu cântări, limanurile cele cu totul liniștite ale celor ce sunt în furtuni; care au înfruntat rătăcirea în priveliște și au luat cununile biruinței.

Pe odraslele Cretei, întăririle Bisericii și înfrumusețările credincioșilor cele neveștejite, cinstite florile raiului cele cu dulce miros, pe junghierile cele bineprimite ale lui Hristos și frumoase, pe darurile Bisericii cerești, să lăudăm pe nevoitori, pe zecimea cea sfântă a Treimii.

Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Ciprian.

Creta mai-nainte prăznuiește astăzi Nașterea lui Hristos, întru pomenirea purtătorilor de chinuri; pentru aceasta cu rugăciunile lor Doamne mântuiește sufletele noastre.

Și acum..., a înainte-prăznuirii, glas același.

Vitleeme pământul Iudei, viețuirea cea după trup, luminat împodobește-ți dumnezeiasca peșteră, în care Dumnezeu va să Se nască trupește, din Sfânta Fecioară, care nu știe de bărbat; ca să mântuiască neamul nostru.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 6-lea:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Înțelepciunea lui Dumnezeu cea nemăsurată, casă eiși mai presus de minte și minunată din Fecioară și-a zidit, și în peșteră, și în ieslea dobitoacelor cu trup va să Se nască, mai presus de gând.

Stih: Dumnezeu de la amiazăzi va veni, și cel sfânt din munte umbros cu desime.

Arătatu-te-ai Proorocilor Hristoase, pe cât era cu putință a Te vedea pe Tine, Ziditorul, și în vremile cele de apoi Te-ai arătat tuturor oamenilor, în cetatea Vitleemului, Om făcându-Te.

Stih: Doamne auzit-am auzul Tău, și m-am temut, Doamne înțeles-am lucrurile Tale, și m-am spăimântat.

Înconjurat-a steaua, vestind astronomilor pe Soarele slavei, Hristos, în cetatea Vitleemului și îngerii acum binevestesc păstorilor; cu care împreună să alergăm, gânditorilor de Dumnezeu.

Slavă..., glasul al 3-lea.

Prăznuirea mucenicilor cea mai-nainte de praznic, astăzi a sosit, care mai-nainte ne înseamnă nouă ziua cea de Naștere, și pe Soarele cel din Soare, pe Dumnezeu Cel ce S-a arătat din Fecioară cu trup, mai-nainte Îl vestește, cei zece Mucenici, care în Creta tare au pătimit, și au luat din Cer, cununi de biruință; către care să strigăm: Adunare sfântă aleasă, rugați pe Hristos, Sfinților Mucenici, pentru cei ce săvârșesc cu credință preacinstită pomenirea voastră.

Și acum..., a înainte-prăznuirii glas același. A lui Anatolie.

Bine te împodobește Vitleeme, că s-a deschis Edenul, gătește-te Efrato, că se înnoiește Adam, împreună cu Eva; că blestemul s-a dezlegat, mântuirea în lume a înflorit, și sufletele drepților bine se împodobesc; și ca un dar bineprimit în loc de mireasmă aducând cântare, să luăm mântuire sufletească și nestricăciune. Că iată Cel ce va să Se culce în iesle, mai-nainte poruncește să săvârșească cântare duhovnicească, cei ce strigă neîncetat, Doamne slavă Ție!

Troparul, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Tot aceasta glasul al 3-lea.

Creta cea mult minunată să o cinstim, ceea ce a înflorit flori cinstite, pe mărgăritarii lui Hristos, stâlpările mucenicilor; că zece sunt cu numărul fericiții, și toată mulțimea dracilor au rușinat. Pentru aceasta și cununi au luat mucenicii lui Hristos, cei cu suflet răbdător.

Slavă..., Și acum..., al înainte-prăznuirii glasul al 4-lea:

Gătește-te Vitleeme, deschisu-s-a tuturor Edenul, împodobește-te Efrata; că Pomul vieții în peșteră a înflorit din Fecioară. Pentru că rai înțelegător pântecele aceleia s-a arătat, întru care este Dumnezeiescul Pom, din Care mâncând vom fi vii, iar nu vom muri ca Adam. Hristos se naște, ca să ridice chipul cel mai-nainte căzut.

LA PAVECERNIȚĂ

Cântăm Tripeznețul, Irmosul de două ori, și Troparele pe 6, apoi Irmosul în amândouă stranele.

Cântarea a 5-a, glasul al 6-lea,

Irmos:

La Tine mânec, Cela ce prin milostivire Te-ai micșorat pe Tine neschimbat pentru cel căzut, și chip de rob din Fecioară ai purtat, Cuvinte al lui Dumnezeu; dă-mi pacea Ta, Iubitorule de oameni.

Spălându-ne gândurile, și mai-nainte curățindu-le cu împărtășirea tainei înfricoșatei rânduieli, cu trupul și cu sufletul la cetatea Vitleemului să ne suim, și să vedem pe Stăpânul născându-Se.

Vedeți prieteni și nu vă temeți, că Irod cel fără de minte în zadar se întărâtă, ca să ucidă pe Ziditorul, Cel se S-a născut; căci El, ca Cel ce are putere peste viață și peste moarte, viază și mântuiește lumea ca un Iubitor de oameni.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Chipul răutății celei potrivnice lui Dumnezeu, dumnezeieștii Tineri l-au defăimat; iar asupra lui Hristos întărâtându-se Irod se sălbăticește, și se sfătuiește cele deșarte, și gândește a ucide pe Cela ce ține viața în mână; pe Care toată făptură bine-L cuvintează, slăvindu-L în veci.

De la ochi somnul lenei toți credincioșii să-l lepădăm, și întru rugăciuni să priveghem, gonind ispitele cele de la vicleanul; și cu păstorii văzători slavei lui Hristos, să ne arătăm, Celui ce S-a născut. Pe Care slăvindu-L, Îl laudă toată făptura.

Cuvânt spurcat a ieși din buze, să-l oprim noi credincioșilor, și învățându-ne, cuvinte de laudă să le aducem lui Hristos, Celui ce ne-a dezlegat pe noi din dobitocie, în ieslea dobitoacelor culcându-Se. Pe Care bine-L cuvintează toată făptura, slăvindu-L în veci.

Adâncul înțelepciunii și al științei Ziditorului, cine din oameni îl va putea cerca? Noianul judecăților lui Dumnezeu, care înțelept îl va ajunge? Căci cerurile plecând, cu oamenii purtător de trup a viețuit. Pe Care bine-L cuvintează toată făptura, slăvindu-L în veci.

A ne lepăda de patimile trupești, și de somnul lenei, să ne nevoim, și de grijile cele duhovnicești să ne ținem, înțelepții lui Dumnezeu, vrednici pe noi înșine puindu-ne cu fapte bune înaintea Stăpânului, Celui ce S-a născut; pe Care bine-L cuvintează toată făptura slăvindu-L în veci.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii, și mai slăvită fără asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut; pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.

Porunca cea pierzătoare a vrăjmașului celui cumplit ce a tulburat Nașterea lui Iisus, ucidere a făcut pruncilor celor fără de răutate; iar noi pe Cel ce S-a născut, Îl cinstim cu credință.

Legile cele firești stricându-le, și dumnezeieștile așezăminte lepădând cumplitul Irod, pe maici fărădelege le-a lipsit de fii, și pe prunci i-a omorât fără de vină, pentru viața tuturor.

Neamurilor s-a deschis ușa Edenului, născându-Se în peșteră Mântuitorul, și izvorul nemuririi celor însetați izvorăște, Domnul slavei pe Care Îl cântăm.

Înconjurat-au îngerii ieslea ca pe un scaun de Heruvimi, că peștera Cer o vedeau, culcându-Se într-însa Stăpânul, și slavă întru cei de sus lui Dumnezeu! au strigat.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul înainte-prăznuirii de două ori. Slavă... al mucenicilor, Și acum... Iar al înainte-prăznuirii.

După întâia Catismă, Sedealna glasul al 5-lea.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Vitleeme gătește-te spre întâmpinarea Fecioarei Maria, Maicii lui Dumnezeu; că iată vine la tine purtând Prunc pe Hristos cel împreună fără început cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, pe Care în peșteră va să-L nască, și după naștere iarăși va rămâne Fecioară.

Slavă..., Și acum..., tot aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Îngereasca vedere...

Din Persia împărații, aur și tămâie și smirnă, Împăratului și Dumnezeu, Celui ce S-a născut, i-au adus dedemult, iar noi acum mai-nainte prăznuind Nașterea Lui, cu creștinesc gând din suflet îi aducem: Credință, nădejde și dragoste, lăudând pe Fecioara.

Slavă..., Și acum..., tot aceasta.

CANOANELE

Al înainte-prăznuirii cu Irmosul pe 8, și al Sfântului pe 6. Canonul înainte-prăznuiri

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,

Irmos:

Pe Cela ce a acoperit cu valul mării oarecând, pe gonaciul tiran, în iesle fiind acoperit, Îl caută Irod să-L omoare. Iar noi cu magii să glăsuim: Domnului să-i cântăm, că cu slavă S-a preaslăvit.

Domn din Iuda iată a lipsit, că Acela care Se rânduise, precum mai-nainte S-a scris, așteptarea neamurilor, Iisus Hristos a venit, și în peșteră Se naște pentru milostivirea cea prea multă.

Vitleeme veselește-te cetatea Iudei, că întru tine Se naște Hristos Domnul; lumea să sălteze primind mântuire; să dănțuiască toată făptura, prăznuind.

Vrând să mântuiască Cel Preabun neamul omenesc, în pântecele Fecioarei, care n-a știut de nuntă, S-a sălășluit, și iată vine să Se nască; Acestuia să ne închinăm, că cu slavă S-a preaslăvit.

Alt CANON, al Sfinților.

Cântarea 1-a, glas al 3-lea

Irmos: Să cântăm Domnului...

Să cântăm Domnului, Care a unit pe Sfinții Mucenici cu credința cea fără prihană, și i-a întrarmat întru nădejde împotriva vrăjmașului celui începător de rele, și i-a unit pe toți cu legătura dragostei.

Stelele cele nerătăcite ale Soarelui celui înțelegător, ca unii ce au luminat de la răsărit, au mers înaintea călătoriei stelei lui Hristos, Celui ce S-a născut aducând luminată prăznuirea lor, ca un praznic înaintea Nașterii lui Hristos.

Filozofii cei din Persia au adus daruri lui Hristos, Celui ce S-a născut în Vitleem, iar acum purtătorii de nevoință au adus Celui născut jertfă mai-naintea prăznuirii, ca smirna sângiurile, ca aurul credința, ca tămâia sufletele lor.

Cu credința lui Teodul, și cu dragostea lui Zotic, Pompie și Satornic, s-au încununat cu ei Evpor, Agatopus, Ghelasie, Evarest și Evnichiano, dimpreună cu ei și Vasilid cel împreună nevoitor.

Slavă..., a Treimii.

Ființa cea mai presus de gând și neîmpărțită, Se laudă în trei Ipostasuri osebite și întru o Dumnezeire neamestecată și nedespărțită; că Aceiași este și se numește Treime și Unime, neamestecată și nedespărțită.

Și acum..., a Născătoarei:

În Vitleem Se naște și deschide Edenul, Domnul, Care S-a născut din Fecioară, netâlcuit; ieslea și peștera se gătește Ziditorului, magii își împodobesc darurile pentru Stăpânul Dumnezeu, și steaua mai-nainte propovăduiește lumina.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Pe Tine, Cela ce ai spânzurat pe ape tot pământul fără ținere, făptura văzându-Te născut în peșteră de multă spaimă S-a cuprins strigând: Nu este Sfânt, fără numai Tu, Doamne.

În chip de rob a Te îmbrăca ai voit, ca să mă izbăvești pe mine din robia celui viclean; slăvesc milostivirea Ta Cuvinte cel împreună fără de început cu Tatăl și de o Ființă; slavă rânduielii Tale.

Vine Fecioara să nască pe Domnul în peșteră, întâmpinați-L magilor, păstori acum veniți, îngeri strigați cântare din înălțime: Arătatu-s-a Izbăvirea oamenilor!

Căutându-mă pe mine cel ce am rătăcit, Iubitorule de oameni, și peșteră m-am făcut tâlharilor prin fapte neroditoare, acum ai venit din Fecioară, să Te naști Stăpâne; slavă Cuvinte venirii Tale.

Alt Canon,

Irmos: Arcul vrăjmașului ai sfărâmat...

Luptă strașnică au săvârșit vitejii Mucenici ai lui Hristos, și au biruit trufia tiranilor.

Luminătorii cei de, gând ai Bisericii strălucind lumină cuvântătoare, luminează stricăciunea inimilor noastre.

Doamne Cela ce ai întărit pe Sfinți să rabde fără frică durerile, scapă de primejdii și de nevoi, pe cei ce Te laudă pe Tine.

Slavă..., a Treimii:

Ca Serafimii să lăudăm Treimea, strigând dimpreună cu îngerii neîncetat: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Treime Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Primind în pântecele tău pe Unul din Treime, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, L-ai născut netâlcuit, precum El singur știe.

Irmosul:

Arcul vrăjmașului ai sfărâmat, și pavezele le-ai zdrobit, cu tăria Ta Stăpâne Hristoase, Cela ce ești întărirea noastră; Sfânt ești Doamne.

CONDACUL înainte-prăznuirii, glas al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Fecioara astăzi pe Cuvântul cel mai-nainte de veci, merge să-L nască în peșteră negrăit; dănțuiește lumea auzind, slăvește cu îngerii și cu păstorii, pe Cel ce va să Se arate Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.

ICOS

Sfințite cuvintele Proorocilor sfârșit iau; că iată Fecioara va să nască pe Dumnezeu cu trup, în cetatea Vitleemului, înlăuntrul peșterei; toată făptura îmbogățește-te, bucură-te și dănțuiește! Că Stăpânul tuturor a venit să viețuiască împreună cu robii, scăpând din stăpânia celui străin, pe noi cei supuși stricăciunii; și Se vede ca un prunc înfășat în iesle, Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.

Sedealna sfinților, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău Mântuitorule...

Păzitorii Cretei cei luminați și cinstiți, tare pătimind, au biruit cu credința pe șarpele începătorul răutății, și după lege s-au încununat. A acestora astăzi pomenirea cea vrednică de laudă prăznuind, slăvim cu mare glas pe Domnul tuturor.

Slavă..., Și acum..., a înainte-prăznuirii aceeași Podobie.

Bucură-te Sioane, Vitleeme împodobește-te, Atotțiitorul steaua înainte trimițând, a vestit smerenia Lui cea nemăsurată; că Acela de Care se cutremură puterile cerești, cu adevărat Se naște din Fecioară fără de schimbare, unul Dumnezeul nostru.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Venirea Ta cea din Fecioară mai-nainte văzându-o Avvacum, spăimântându-se a strigat: Tu întrupându-Te de la amiazăzi vei veni Mântuitorule, spre a chema pe Adam cel lepădat.

Norul cel luminos, vine să răsară din pântece de Maică pe, Hristos, Soarele dreptății; Care a luminat tot pământul cu dumnezeieștile raze.

Dumnezeu oamenilor asemenea S-a arătat, în peșteră S-a născut și a sărăcit cu trupul, ca pe noi să ne îmbogățească. Pe Acesta credincioșii cu gând curat să-L primim.

Iată Hristos se naște în cetatea Vitleemului, ca să ne deschidă nouă Edenul cel încuiat mai-nainte prin neascultare, prin furtul șarpelui; să prăznuim dumnezeiește.

Alt Canon,

Irmos: Auzit-am auzul tău...

Sosit-a pomenirea mucenicilor înaintea praznicului, însemnând mai-nainte prăznuirea Nașterii Mântuitorului.

Pomenirea mucenicilor cea de peste an, a deschis mai-nainte ușile cele dinaintea arătării Mântuitorului.

Aprinsu-s-a făclia cea de zece lumini a purtătorilor de chinuri, vestind steaua lui Hristos, Care s-a născut.

Slavă...

Prea lămuriți s-au arătat Sfinții în cuptorul durerilor, ca aurul în topitoare.

Și acum..., a Născătoarei:

Maică Preacurată, binecuvântată Fecioară, păzește de toată nevoia pe cei ce te laudă pe tine.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

La tine mânec, Cela ce prin milostivire Te-ai micșorat pe Tine neschimbat pentru cel căzut, și chip de rob din Fecioară ai purtat, Cuvinte al lui Dumnezeu; pace dă-mi mie Iubitorule de oameni.

Toată inima pământenilor să sălteze, să se veselească făptura! Domnul se naște din Curata Fecioară în peștera Vitleemului, și magii îi aduc daruri vrednice.

Poporule care ședeai dedemult în umbra morții, vezi Lumina cea răsărită ție din Fecioară, și de multă veselie te umple; slăvind pururea pe Cuvântul cel ce a sărăcit.

În peșteră mică vii să încapi, Cela ce ești neîncăput după fire; ca pe mine cel micșorat prin călcarea poruncii, să mă mărești pentru îndurarea cea nemăsurată. închinu-mă milostivirii Tale îndelung-răbdătorule.

Alt Canon,

Irmos: Pacea ta dă-ne-o nouă...

Mucenicii prin nevoința mărturisirii lor, propovăduiesc în lume pe Hristos, Soarele cel din Soare, Care s-a arătat nouă cu trup din Fecioară.

Vițe ale lui Tit și ale lui Carp, v-ați arătat mucenicilor ca cei ce ați odrăslit din sădirea lui Pavel, aducând lui Hristos din buzele voastre roduri de mărturisiri.

Părtinitorii păcii și vrăjmași războinicilor, Sfinților Mucenici, faceți cu rugăciunile voastre să ni se dea tuturor pace și ferire de răutăți.

Slavă...

Fiind Biserica lui Hristos ca într-un război de noapte, v-ați arătat celor despre pământ ca niște luminători luminați, gonind noaptea necunoștinței, cu raza luminilor voastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Răsărit-a în Vitleem, Hristos lumina tuturor, din Maică Fecioară, strălucind în lume lumina; care ca ziua strălucește credincioșilor, ca și, steaua filozofilor.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat, și viforul nemai-răbdându-l, ca Iona strig către Tine, Stăpânul: Scoate-mă din stricăciune.

Afară de legile trupești, Fecioara Doamna, vine să Te nască în peșteră, și în iesle să Te culce ca pe un Prunc.

Pe mine cel ce m-am făcut înstrăinat prin călcarea poruncii, cetățean raiului mă arată Dumnezeul Cel Preaînalt născându-Se din Fecioară, care n-a știut de nuntă.

Munți și dealuri, și văilor, veseliți-vă, că Hristos cu trup Se naște, înnoind făptura cea stricată prin relele călcării de poruncă.

Al Canon,

Irmos: Pe cei ce au ajuns...

Filozofii au adus daruri, iar Mucenicii sângiurile, Ție Celui ce Te-ai născut pe pământ din Fecioară, în cetatea lui David; și pătimind strigau: Mântuiește-ne Mântuitorule, precum ai mântuit pe Proorocul din fiara mării.

Tulburând tirania vrăjmașului, valuri ca ale mării împotriva mărturisirii noastre, ca niște limanuri iubitoare de liniște, s-au veselit arătat nevoitorii, păzindu-și credința ca pe o corabie.

Slavă...

Îndrăzneala lui Teodul, a făcut mai tare bărbăția cea de o râvnă a nevoitorilor celor dimpreună cu el; pentru aceea și strigă: Mântuiește-mă Mântuitorule, precum ai mântuit pe Proorocul din fiara mării.

Și acum..., a Născătoarei:

La Vitleem s-a arătat stea, povățuind pe cei ce aduceau de la Persia daruri lui Hristos, Celui născut din Fecioară Maică; Căruia se și închină toată lumea, și pe un Dumnezeu îl laudă și-L slăvește.

Irmosul:

Pe cei ce au ajuns la sfârșitul veacurilor Iubitorule de oameni, și cu întreitele valuri ale ispitelor sunt amenințați să se piardă, să nu-i treci cu vederea; pe cei ce strigă: Mântuiește-ne Mântuitorule, precum ai mântuit de fiară pe Proorocul.

CONDACUL Sfinților glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Ca un luceafăr a strălucit cinstită pătimirea mucenicilor, care mai-nainte luminat ne arată nouă, pe Cel născut în peșteră; pe Care Fecioara mai presus de fire L-a născut.

ICOS

Pe Hristos Dătătorul de viață, Cel ce S-a născut din Fecioară în peșteră pentru noi, iubindu-l vitejii, ceată luminată au ridicat asupra lui Veliar, și biruindu-l arătat, l-au surpat pe pământ, pe acela care dedemult fără măsură se lăuda. Pentru aceasta luminează celor din întuneric ca niște raze de soare gânditor; că steaua dedemult a stătut înaintea magilor, povățuindu-i în Vitleem cetatea Iudei; iar aceștia ne vestesc nouă prin munci, pe Cel ce mai presus de fire L-a născut Fecioara.

SINAXAR

Întru această lună în ziua a douăzeci și treia, pomenirea Sfinților Mucenici, ce au mărturisit în Creta.

Stih: Zece odrasle ale lui Hristos începătorului păstorilor,

Fiind tăiate au intrat în turma mucenicilor.

În a douăzeci și treia zi în Crit,

Zecimea de bărbați de sabie a murit.

Aceștia s-au nevoit pentru credința în zilele lui Deciu împăratul, în ostrovul Cretei, și nu erau toți dintr-un oraș, ci din multe părți, că cinci erau din mitropolia Cortinei: Teodul, Satornic, Evpor, Ghelasie și Evnichian, iar de la Cnoson era Zotic, iar de la Epinia Panormului, Agatopus, din Chidonia ce se zice Hania, Vasilid, și din Iradia, Evarest și Pompie. Aceștia s-au dat de păgâni la ighemonul Ostrovului, și el porunci armașului să-i poarte pe la capiștile idolilor și de nu vor vrea să jertfească, să-i muncească în tot chipul. Deci purtându-se pedeștri și gonindu-se treizeci de zile de acei fără ispravă ocărâtori și târându-i jos prin gunoaie, apoi șezând judecătorul la divan, fiindu-le lor firea și mintea neschimbată. Măcar că și bătuți au fost și cu pietre uciși și pălmuiți și scuipați în obraji și târâți prin gunoaie, iarăși stătură întăriți și neclintiți în credința lui Hristos. Deci chinuindu-se și muncindu-se și cu alte cumplite chinuri, li s-au tăiat capetele. Și li se face soborul lor la mănăstirea Sfântului Ștefan, aproape de Plechidii.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Pavel arhiepiscopul Neocezareei, unul din cei trei sute optsprezece Sfinți Părinți.

Stih: Cu adevărat Pavel, după Pavel Apostolul se află,

Cel ce cu străin chip rănile lui Hristos în al său trup purtă.

Acest sfânt Părintele nostru Pavel, a stătut vestit pentru faptele bune, încât a ajuns și la urechile lui Licinie, care pe aceea vreme împărățea în Nicomidia, și după ce trimișii ca să ducă pe Sfântul la scaunul împăratului, l-au dus de față; tiranul mai întâi cercă ca cu înfricoșări să îngrozească pe Sfântul; mai apoi și cu munci. Iar după ce a început a-I bate, s-au înspăimântat toți de neasemănata lui răbdare, apoi lopată de fier roșindu-o în foc, o a pus în palma Sfântului, și deasupra ei a pus pe cealaltă a lui palmă, și le-au legat pe ele strâns, până ce s-a răcit fierul. Aceasta făcându-se, vinele cele mișcătoare a încheieturilor strângându-se, au rămas moarte și nemișcate. Atuncea înconjurându-l, I-a dus pe el la cetățuia cea de pe țărmurile Eufratului și l-au închis pe el. Iar venind marele împărat Constantin de la Roma la Vizantia, toți cei de prin surghiunii și din închisori, se slobozeau și mergeau la ale sale fiecare. Atunci și acesta slobozindu-se, și-a luat scaunul său strălucind ca și mai-nainte. S-au adunat drept aceea și acesta împreună cu cei trei sute optsprezece Părinți (dintre ei unul fiind și el) la întâiul sobor cel din Niceea și toți aceștia purtând pe trupurile lor rănile lui Hristos; și împodobiți fiind cu ele, și arătându-și între ei, unul adică mâna tăiată, iar altul urechile, altul nasul, iar altul ochiul, altul arătând că-i lipsește altă parte de trup, Iar alții zdrumicările cu vine de bou și cu ciomege și zdrobiri și arsuri oarecare pe trupul lor, care prin munci pentru Hristos au suferit. Asemenea și fericitul acesta Pavel, nu se află lipsit de acestea, căci avea și el zdrobirile de bătăi și sfintele mâini de fier înfocat arse și nelucrătoare. Și fiindcă toți aceștia s-au adunat pentru rău credinciosul arie, cu dumnezeiasca voință pe acesta surpându-I, și anatematisindu-l, s-au adunat împreună cu împăratul la Vizantia. Iar fericitul împărat Constantin cu însuși mâinile, ținând mâinile acestui fericit Pavel, și sărutându-le, și peste ochii lui punându-le, și peste celelalte mădulare, strigă: Nu mă satur a săruta mâinile, cele ce pentru Hristosul meu s-au făcut moarte și nemișcate. Apoi așa fericitul acesta luându-și scaunul, și petrecând acolo câțiva ani, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, târnosirea Sfintei lui Dumnezeu marii Biserici Sofiei.

Stih: Cinstescu-te pe tine cu înnoirile prin lătrătoarele cuvinte,

Ceea ce mai bună decât toate bisericile de pe pământ te afli.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului și de Dumnezeu purtătorului Părintelui austru Naum, făcătorului de minuni, luminătorului și sfințit propovăduitorului Bulgariei.

Stih: Strălucești Naume preafericite,

Tot pământul Bulgariei cu minunile, și cu ale tale cuvinte.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Shinon, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Nici pe tine Mucenice Shinon te voi da uitării

Ca cel ce nu te-ai tăinuit întru tăierea capului.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii în Babilon, de văpaia cuptorului nu s-au spăimântat, ci în mijlocul văpăii aruncându-se, fiind rourați au cântat: Binecuvântat ești Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Cum o peșteră prea mică Te va primi Cuvinte, pe Tine Cela ce cu multă sărăcie ai smuls sărăcia lui Adam, și pe oameni ai îmbogățit cu bogăția dumnezeiescului Dar?

Graiuri străine auzind păstorii degrab au venit să vadă Vitleemul, și în ieslea dobitoacelor, să se închine Celui ce a dezlegat de dobitocie pe toți.

Cu gura și cu inima să ne silim a slăvi pe Hristos, Cel ce vine să Se nască cu trup în peșteră, din Curata Fecioară, și cu credință să i ne închinăm Lui.

Alt Canon,

Irmos: Cei trei tineri în cuptor...

Sosit-a pomenirea mucenicilor, vestind ziua cea de Naștere a Mântuitorului, și o dată cu nevoința lor, ni se începe nouă praznic stăpânesc.

Neplecând genunchii Mucenicii la idoli, s-au ispitit cu focul chinurilor, strigând, cu credință: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

În mijlocul priveliștei se nevoiau Mucenicii; iar acum purtând cununi, dănțuiesc împreună cu tinerii strigând: Binecuvântat ești Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Păstorii, dimpreună cu filozofii văzând steaua, teologhisesc dimpreună cu îngerii pe pământ, pe Cel ce S-a născut din tine netâlcuit Născătoare de Dumnezeu Marie, ca să ne mântuiască pe noi.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Pentru legile părintești, fericiții tineri în Babilon mai-nainte nevoie pătimind, au scuipat porunca cea nebunească a Celui ce împărățea; și împreunându-se cu focul de care nu s-au ars, Celui ce stăpânește vrednică cântare i-au cântat: Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Pe unul Domnul cel mai presus de cuvânt întrupat și îmbrăcat cu asemănarea omenească, Fecioara ținându-L în brațe și închinându-se Lui, și sărutându-L ca o Maică, a zis: Fiule preadulce! Cum Te voi ține așa pe Tine; Cela ce ții cu mâna toată făptura, și o scapi din mâna robiei?

Gătiți-vă dumnezeiești îngeri, a mări pe Cel ce S-a născut pe pământ! Magilor povățuiți de stea, aduceți daruri; alergați păstori ca să-l vedeți șezând în brațe de Maică ca un Prunc, și strigați: Pe Domnul lăudați-L făpturile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Norule al Luminii, cel cu totul fără prihană, cum cu scutece înfeși pe Cela ce îmbracă negrăit cerurile cu nori? Cum în ieslea dobitoacelor culci pe Stăpânul, Cel ce a scos din dobitocie pe oameni, pentru mila cea nemăsurată? Acestuia toată făptura se închină cu frică, cu cântări slăvindu-L în veci.

Alt Canon,

Irmos: Pe Cel ce S-a pogorât...

Stătut-au împotriva săbiilor, focului și morții, cei zece la număr; au purtat biruință împotriva păgânătății, și acum împărățesc în Împărăția lui Hristos.

Luând asupra lor toată întrarmarea lui Hristos, bărbătește s-au luptat împotriva vrăjmașilor nevăzuți, și a stăpânitorului lumii, vitejii ostași, și au luat darurile cele de biruință.

Cei ce sunteți turnuri neclintite ale bunei credințe, și limanuri celor înviforați, rugați-vă neîncetat pentru toată zidirea, pentru împărați și pentru toată lumea.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Dimpreună ne închinăm Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Unime în Treime; și împreună cu îngerii strigăm din gurile cele de lut: Slavă lui Dumnezeu în Treime, Celui dintru înălțime.

Și acum..., a Născătoarei:

Zămislind întrutot dumnezeiește din tine pe Unul din Treime, Născătoare de Dumnezeu l-ai născut, întrupându-Se din Sfântul Duh, și ai rămas Fecioară, precum ai fost mai-naintea nașterii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe Cel ce S-a pogorât în văpaie la tinerii evreiești, cu putere dumnezeiască, pe Domnul cel ce S-a arătat, preoți bine-L cuvântați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Nu te mira acum, o Maică! văzându-Mă ca un Prunc, pe Mine care din pântece mai-nainte de luceafăr M-a născut Tatăl; că am venit să ridic și să preamăresc firea omenească cea căzută, care cu credință și cu dragoste pe tine te slăvește.

Bucură-te locașul cel preacurat al bucuriei celei negrăite, că iată vii să naști în peșteră negrăit pe Stăpânul, Cela ce va să înnoiască cu adevărat, toată făptura cea stricată mai dinainte, prin călcarea poruncii. Pe Care întru cântări lăudându-L cu credință, pe tine te slăvim.

Sufletele drepților toate, și cele dedesubt împreună bucurați-vă, că iată Mântuirea tuturor S-a arătat, născându-Se în cetatea Vitleemului; și steaua Îl vestește magilor celor ce-L căutau cu bunăcredință; pe Care văzându-L în peșteră, de frică s-au umplut.

Ca pe un alt Cer te lăudăm Fecioară, pe tine ceea ce vei să răsari nouă din pântece preasfânt pe Soarele dreptății; Care va să lumineze pe cei ce sunt întru întunericul morții și al stricăciunii. Pentru aceasta după datorie cu laude pe tine te slăvim.

Alt Canon,

Irmos: Pe tine izvorul cel...

Comorile cele înțelegătoare ale Domnului, să se laude astăzi, cei ce pe mulți adună, și care izvorăsc arătările lui Hristos și mulțimea minunilor.

Părtinitorii credincioșilor cei adevărați, și ajutătorii Treimii, turnurile credinței cele nesurpate, rugați-vă pentru noi purtătorilor de nevoință, ca să ne mântuim.

Slavă...

Ceata cea sfântă a mucenicilor tăi, se roagă pentru noi Ție Sfântă Treime, să ne dăruiești pace veșnică.

Și acum..., a Născătoarei:

Vitleeme deschide mai-nainte Edenul, că Cel ce vine din tine, reînnoiește pe Adam, întrupându-Se mai presus de fire pe Acesta roagă-L Născătoare de Dumnezeu, să ne mântuim noi.

Irmosul:

Pe Tine izvorul cel nemuritor, care prin Sfinți dăruiești tămăduiri neamului omenesc, Te slăvim Hristoase; că mântuiești sufletele noastre.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Împreună cu Teodul să încununăm cu cântări bucurându-ne, pe Zotic, pe Agatopod, pe Satornic, pe Pompie, împreună cu Evnichian, pe măritul Vasilid, pe dumnezeiescul Evpor, și pe lăudatul Ghelasie, și pe Evarest. Ca cu rugăciunile lor să ne izbăvim de greșeli, și să ne încununăm întru Hristos Mântuitorul.

Slavă..., Și acum..., a înainte-prăznuirii:

Spre fapta bană învățându-ne, să ne silim a ne omorî patimile prin înfrânare, ca un dar din trei materii; cu păstorii și cu magii, fapte de laudă și privire cuvioasă la cele de sus să aducem cu credință, Celui ce va să Se nască cu trup din Fecioară, lui Dumnezeu, Celui ce a binevoit mântuirea noastră.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas al 6-lea,

Podobie: Îngereștile puteri...

Taina cea mai-nainte de veci rânduită de Tatăl, și de Prooroci mai-nainte proorocită, acum mai pe urmă s-a arătat; Dumnezeu, Om s-a făcut, trup luând din Fecioară zidește-se de bunăvoie Cel nezidit; Cel ce este pururea, se face; Împăratul lui Israil, Hristos vine!

Pe Tine te laud Împărate cel înfășat cu scutece, că dezlegi legăturile greșelilor mele, și cu slavă nemuritoare și nestricată cinstindu-mă, Tatălui m-ai adus, zidindu-mă și înnoindu-mă. Pentru aceasta strig Ție: Împăratul lui Israil, Hristos vine!

Lumina ceea ce ești din lumină, și din Fecioară ai strălucit celor de pe pământ, prin stea văzându-o astronomii magi, întunericul cel persienesc au lepădat, și toată înșelăciunea cea din stele; și întru bucurie au cântat lui Dumnezeu, Celui ce S-a născut: Binecuvântat ești Cel ce Te-ai născut, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Iarba cea pruncească nebunește o a secerat Irod, de înțelepții magi fiind batjocorit, și mână ucigașă a socotit a ridica asupra Ta; ci ai venit gonind adâncul întuneric al egiptenilor, cu care cântăm: Binecuvântat ești Cel ce Te-ai născut, Dumnezeul nostru slavă Ție.

Slavă..., aceeași Podobie:

Cântă noule Israile cântare nouă, cântă acea cerească cântare! Veselește-te și te bucură cu bucurie, dănțuiește și adu luminat laudele tale; Dumnezeu de la amiazăzi cu trup S-a arătat, și voiește a Se spăla în apele Iordanului ca un Om.

Și acum..., asemenea:

Arătatu-te-ai pe pământ, și cu oamenii ai locuit, din porunca lui Cezar împreună cu robii Te-ai scris. Ziditu-te-ai, nu Te-ai mutat, neschimbat rămânând, cu totul fiind Dumnezeu, măcar de Te-ai și întrupat. Slavă rânduielii Tale, cinste, laudă, mare cuviință, acum și în veci, amin!

LA STIHOAVNĂ

Stihirile înainte-prăznuirii, glasul 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Tot pământul se veselește văzând pogorârea lui Dumnezeu, magii daruri aduc, Cerul prin stea vestește, îngerii slăvesc, păstorii fluierând se minunează, ieslea Mă primește înlăuntru ca un scaun în chipul focului; bucură-te Maică văzând acestea!

Stih: Dumnezeu de la amiazăzi va veni, și Cel Sfânt din munte umbros cu desime.

Lumină spre descoperirea neamurilor ai venit, îmbrăcându-Te cu asemănarea chipului meu, Fiul meu Cel fără început, Cela ce ești naștere negrăită din Tatăl cel fără început; că vii cu sărăcia în care Te-ai îmbrăcat, să îmbogățești omenirea cea sărăcită; laud Doamne milostivirea Ta.

Stih: Doamne auzit-am auzul Tău și m-am temut, Doamne înțeles-am lucrurile Tale și m-am spăimântat.

Ca pe un prunc văzându-Mă odihnind în brațele tale, Maică veselește-te; că am venit să scot pe Adam pe care l-am zidit și toată lumea, care cu prea rău sfatul șarpelui a gustat din pom; care s-a stricat și afară din desfătarea raiului a căzut.

Slavă..., glas al 3-lea, a lui Studitul.

Vitejilor Mucenici ai adevărului, pe voi nici asprimea muncitorilor, nici îmbunarea cea amăgitoare, nici tăierea mădularelor, nici îngrozirile morții, n-au putut să vă despartă de dragostea cea dumnezeiască. Pentru aceasta îndrăznire având către Hristos Dumnezeul tuturor, cereți o răsplătire ca aceasta, pentru chinurile cele cu durere, și pentru rugăciunile voastre, să luăm de la Hristos Dumnezeu mare milă.

Și acum..., a înainte-prăznuirii glas al 8-lea a lui Anatolie.

În Vitleem Se naște Făcătorul a toate, și Edenul îl deschide Împăratul Cel mai-nainte de veci, arma cea de foc dă dosul, peretele cel din mijloc al vrajbei s-a stricat. Cereștile puteri se unesc cu cei de pe pământ; îngerii cu oamenii mare praznic săvârșesc; cei curați daruri aduc Celui Curat; și pe Fecioara, ca pe un scaun de Heruvimi o vedem încăpând pe Dumnezeu cel neîncăput nicăierea, și purtând pe Acela pe Care Îl poartă Heruvimii cu frică, se roagă să dea lumii mare milă.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE.

Fericirile din Canonul înainte-prăznuirii, Cântarea a 3-a, cu Irmosul pe 4. Și ai sfinților Cântarea a 6-a, pe 4. Apostolul către Efeseni: Fraților, întăriți-vă întru Domnul... Evanghelia de la Luca: Zis-a Domnul Ucenicilor Săi. Păziți-vă de oameni... CHINONICUL: Bucurați-vă drepții întru Domnul...