SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 stihiri ale înainte-prăznuirii și 3 ale Sfintei.

Stihirile înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

În chimvale să glăsuim, întru cântări să strigăm: Arătarea lui Hristos s-a ivit, propovăduirea Proorocilor sfârșit a luat. Că Acela de Care s-a zis că Se va arăta oamenilor cu trup Se naște în sfânta peșteră, și în iesle Se culcă ca un sărac, și cu scutece Se înfașă ca un Prunc.

Să glăsuim cântări mai-nainte de praznicul lui Hristos, cu îndreptarea gândului; că Cela ce este împreună cu Tatăl și cu Duhul întocmai cinstit, pentru milostivirea îndurărilor, îmbrăcându-Se în firea noastră, va să Se nască în cetatea Vitleemului. A Căruia nespusă Naștere, păstorii cu îngerii o laudă.

Vitleeme bine te gătește, Edene deschide-te, și tot pământul Iudei bucură-te, acum! Cerurile să se veselească, să salte toți oamenii, în iesle Viața, în peșteră Cel bogat vine, luând pentru mulțimea milei sărăcia lui Adam, fără schimbare și fără amestecare.

Alte Stihiri ale Sfintei, glas ai 2-lea.

Podobie: Când de pe lemn…

Când din dumnezeiasca purtare de grijă fiind cunoscută mai-nainte, ieșind afară din cetate, ai părăsit dulceața lumii, și auzind cântarea cea dulce a Psalmilor, te-ai luminat cu lumina dumnezeieștii cunoștințe; zămislind în pântece frica cea dumnezeiască și mântuitoare, ai născut Duhul celor ce călătoreau împreună cu tine, cinstită.

Când te-ai logodit cu Hristos, de bunăvoie ai adus Lui slugile ca niște zestre însuflețită, care râvnind tăriei tale Evghenia au strălucit arătat cu credința și cu Darul, nevoindu-se a face toată bunătatea, ca niște adevărați Mucenici, de Dumnezeu cugetători; propovăduind tuturor dreapta credință.

Cu lumina Duhului luminându-te arătat, ai adus lui Hristos ceată de fecioare, vânându-le cu cuvântul înțelepciunii tale, și arătându-le calea cea dreaptă care duce către locașurile de sus, le-ai plecat să se lumineze cu sângiurile mucenicilor, și dănțuind împreună cu ele Muceniță, ai aflat acum dorirea cea cuvântătoare, desfătarea cea adevărată, ceea ce ești prealăudată.

Slavă… Și acum… glasul al 2-lea.

Iată s-a apropiat vremea mântuirii noastre; gătește-te, peșteră, Fecioara se apropie să nască; Vitleeme pământul Iudei împodobește-te, și te veselește; că dintru tine a răsărit Dumnezeul nostru; auziți munți și dealuri, și laturile cele dimprejurul Iudeei, că vine Hristos să mântuiască pe omul care l-a zidit; ca un Iubitor de oameni.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glas 1.

Mai-nainte să prăznuim popoare Nașterea lui Hristos, și ridicându-ne mintea spre Vitleem, să ne suim cu gândul, și să vedem pe Fecioara cu simțirile cele sufletești, mergând să nască în peșteră pe Domnul tuturor și Dumnezeul nostru; a Căruia, Iosif, văzând slava minunilor, i s-a părut că vede Om, ca un prunc cu scutece înfășat; dar L-a cunoscut din lucruri a fi Dumnezeu adevărat; Cel ce dă sufletelor noastre mare milă.

Stih: Dumnezeu de la amiazăzi va veni și Cel Sfânt din munte umbros cu desime

Mai-nainte să prăznuim popoare Nașterea lui Hristos, și mintea ridicându-ne spre Vitleem, să ne înălțăm cu cugetul și să vedem în peșteră mare taină; că s-a deschis Edenul, venind Dumnezeu din Curata Fecioară, desăvârșit fiind El în Dumnezeire și în omenire. Pentru aceasta să strigăm: Sfinte Dumnezeule, Părinte, Cel fără început, Sfinte tare, Fiule, Cel ce Te-ai întrupat, Sfinte fără de moarte, Mângâietorule Duhule; Treime Sfântă slavă Ție.

Stih: Doamne auzit-am auzul Tău și m-am temut, Doamne înțeles-am lucrurile Tale și m-am spăimântat.

Auzi Cerule, și ascultă pământule, că iată Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, merge să Se nască din Fecioara care nu știe de bărbat, cu bunăvoința Celui ce L-a născut fără patimă, și cu împreună lucrarea Sfântului Duh. Vitleeme bine te împodobește, deschide-ți ușa Edene, că Cel ce este deapururea, Se face ceea ce nu a fost, și Ziditorul a toată zidirea cu străin chip Se zidește; Cel ce dă lumii mare milă.

Slavă… Și acum… glasul al 6-lea, a lui Vizantia.

Peșteră bine te împodobește, că Mielușeaua vine, purtând în pântece Prunc pe Hristos, și iesle primește pe Cela ce cu cuvântul ne-a dezlegat pe noi pământenii de fapta cea necuvântătoare. Păstori fluierând, mărturisiți minunea cea înfricoșată, și filozofii de la Persia, aur, și tămâie, și smirnă, Împăratului aduceți; că S-a arătat Domnul din Fecioară Maică, Căruia și plecându-se, ca o slujnică, Maica i S-a închinat, și a zis către Cel ce era în brațele ei: Cum Te-ai semănat întru mine? Sau cum ai răsărit? Mântuitorul meu și Dumnezeule.

Troparul, glas al 4-lea.

Scrisu-s-a oarecând cu bătrânul Iosif în Vitleem Maria, ca cea din sămânța lui David, purtând în pântece nașterea cea mai presus de fire; și a sosit vremea nașterii, și nu era nici un loc de sălășluire; ci ca un palat frumos, peștera Împărătesei s-a arătat. Hristos se naște, ca să ridice chipul cel mai-nainte căzut.

LA PAVECERNIȚĂ

Cântăm Canonul, Irmosul de două ori, și Troparele pe 8, și pe urmă iarăși, Irmosul, în amândouă stranele.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,

Irmos:

Pe Cel ce a acoperit cu valul mării oarecând, pe gonaciul tiran, în iesle fiind acoperit, Îl caută Irod să-L omoare; iar noi cu magii să glăsuim: Domnului să-i cântăm, că cu slavă S-a proslăvit.

Doamne Dumnezeul meu, laudă de naștere, și cântare de praznic înainte voi cânta Ție, Celui ce cu nașterea Ta dumnezeiască înnoire mi-ai dat, și la bun neamul cel dintâi m-ai adus.

Sus pe scaun, și jos în iesle, cele mai presus de lume și cele de pe pământ cunoscându-te Mântuitorul meu, s-au spăimântat de puterea Ta; că Te-ai arătat mai presus de minte, îndoit în fire, Dumnezeu și Om.

Ca să umpli toate de slava Ta, plecând cerurile ai venit pe pământ; că Te-ai pogorât ca ploaia pe lână, în pântece fecioresc; din care acum vii să Te naști îndoit, Dumnezeu și Om.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Pe Tine, Cela ce ai spânzurat pe ape tot pământul fără ținere, făptura văzându-Te în peșteră născut, de multă spaimă s-a cuprins strigând: Nu este Sfânt, fără numai Tu, Doamne.

Chipurile întrupării Tale celei negrăite arătându-le Îndurate, ai înmulțit vedeniile, și proorociile ai insuflat; care acum venind le-ai plinit, născându-Te cu trupul din Curata Fecioară, în cetatea lui David.

Tins-a pământul spatele său, și primește pe Ziditorul, Cel ce ia slavă de la îngeri, din Cer steaua, de la păstori laudă și de la magi daruri, și de la toată lumea cunoștință.

Răspunsurile vrăjitorului Valaam, celui spuitor de cele viitoare acum se plinesc; că a răsărit steaua din Iacov, și a povățuit la Soarele slavei pe magii împărați de la Persia, cei ce au adus daruri.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Venirea Ta cea din Fecioară mai-nainte văzându-o Avvacum, spăimântându-se a strigat: Întrupându-Te Tu, de la amiazăzi vei veni Izbăvitorule, spre a chema pe Adam cel lepădat.

Se apropie și vine acum Domnul, așteptarea neamurilor și mântuirea lumii; gătește-te peșteră și cetatea Viileemului, și împreună cu magii, siliți-vă păstori a alerga.

Cu tăria Dumnezeirii, amestecându-te cu oamenii prin unire neamestecată, întru asemănarea trupului Mântuitorule, faci pe Adam fără stricăciune, și-l mântuiești cu ridicarea.

Cuvântul trup arătându-Se Se îngroașă, și Se sălășluiește întru noi cu negrăită rânduială; veniți credincioșilor să vedem slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Dumnezeu Tatăl.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Lumina Ta cea neînserată a dumnezeieștii arătării Tale Hristoase, ceea ce s-a făcut spre noi pentru milostivire, Isaia văzându-o, de noapte mânecând a strigat: Iată Fecioara în pântece va avea, și va naște pe Cuvântul întrupat; și toți pământenii se vor bucura.

Înnoiești pe pământeni, pământean făcându-Te Ziditorule; că ieslea și scutecele și peștera sunt chipurile smereniei Tale; iar logodnicul Maicii Tale care se socotea a fi tată Ție după trup, închipuiește acum sfatul Părintelui, Celui ce Te-a născut.

Prin smirnă moartea, prin aur puterea împărătească, iar prin tămâie stăpânia Dumnezeirii au arătat, împărații, căpeteniile neamurilor, daruri aducându-ți Ție, Celui ce Te-ai născut în peștera Vitleemului, din Maică mai presus de fire.

Din ceea ce nu știe de bărbat ieșind Cuvinte al Tatălui Celui împreună veșnic, trupește Te-ai sălășluit în peșteră, având ca un scaun ieslea; și minunezi cu înfricoșată rânduiala Ta pe magi și pe păstori, și pe îngeri i-ai spăimântat, care au strigat, slavă Ție!

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Prins a fost, dar nu s-a ținut, în pântecele chitului Iona; că al Tău chip purtând, al Celui ce Te-ai născut și cu trup Te-ai arătat, ca dintr-o cămară din fiară ieșind; că născându-Te acum după trup, în mormânt și la moarte a merge ai voit, și iarăși a învia a treia zi.

Pierit-a acum și s-a risipit peretele cel din mijloc al vrajbei celei dedemult, cu venirea Ta în trup Hristoase, și sabia cea de văpaie dă dosul tuturor, și pomului celui de viață făcător al Edenului mă împărtășesc cu credință, arătându-mă iarăși lucrător pomilor celor nemuritori.

Împărățit-a iadul cu păcatul de la Adam până la Tine; dar piere acum tirania lui cea fără rușine, născându-Te Tu după trup Mântuitorule din sămânța lui David, și pe scaunul împărăției lui șezând arătat, și în veci împărățind.

De prunci, iar nu de Hristos ucigător s-a arătat Irod cel cumplit, că deși a secerat amar pe prunci ca pe niște iarbă, dar pe Spicul vieții n-a putut să-L prindă și să-L omoare. Că Dătător de viață fiind, S-a tăinuit de către gonaci ca un Dumnezeu, cu dumnezeiasca putere.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Negrăită minune! Cel ce a mântuit în cuptor pe Cuvioșii Tineri din văpaie, în iesle sărăcească Prunc S-a culcat, spre mântuirea noastră celor ce cântăm: Mântuitorule Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Rănitu-s-a înșelătorul vrăjmaș, pe Dumnezeu văzându-L ca pe un prunc culcat în iesle sărăcească, și întărit prin Dumnezeiască mâna cea puternică, spre mântuirea noastră celor ce cântăm: Mântuitorule Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Fericită este ieslea, că întru sine primind ca pe un prunc pe Ziditorul, s-a arătat ca un scaun de Heruvimi, spre mântuirea noastră celor ce cântăm: Izbăvitorule Dumnezeule, bine ești cuvântat.

După datina omenească, primești înfășare în scutece, Prunc arătându-Te; prin care dezlegi legăturile greșelilor mele, dăruind slobozire celor ce strigă: Izbăvitorule Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Una este întru nașterea cea fără de început, și întru nașterea cea după trup Dumnezeirea Ta, Hristoase, împreună cu Tatăl și cu Duhul spre mântuirea noastră celor ce cântăm: Izbăvitorule Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Spăimântează-te înfricoșându-te Cerule, și să se clădească temeliile pământului; că iată cu scutece se înfașă, Cela ce toate le poartă cu mâna, și în iesle mică ca un străin se primește. Pe Acesta tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Dezlegatu-s-a Adam cel legat, și izbăvire tuturor credincioșilor s-a dat, cu scutece Mântuitorule înfășându-Te Tu, și în peșteră mică și în ieslea dobitoacelor puindu-Te. Pentru aceasta bucurându-ne, cântare de înainte-prăznuire întru a Ta Naștere îți aducem cu credință.

Încetat-a înșelăciunea persienească, că socotitorii de stele împărații răsăritului, lui Hristos, Împăratului tuturor, Celui ce S-a născut daruri aduc, aur, și smirnă, și tămâie. Pe Care tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

O minune nouă! O bunătate! O nespusă răbdare! Că iată ca un prunc se socotește Cel ce locuiește întru cei de sus, și fuge de Irod, Dumnezeu de bunăvoie. Pe Care tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Nu te mira acum, o Maică, văzându-Mă ca un Prunc, pe Mine care din pântece, mai-nainte de luceafăr, M-a născut Tatăl; că am venit arătat, a scula și a preaslăvi firea omenească cea căzută; care cu credință și cu dragoste pe tine te slăvește.

Întru străină nașterea Ta, scăpând de dureri mai presus de fire, m-am fericit Fiule Cel fără de început; iată acum văzându-Te fugind de Irod, cu arma întristării mă tulbur la suflet. Ci viază și mântuiește pe cei ce Te cinstesc.

În pământul Egiptului merg, dar cele făcute de mână ale Egiptului, o Maică, le voi surpa cu cutremur, și pe vrăjmașii care în deșert caută sufletul meu trimițându-i în iad, ca un Puternic, voi ridica și voi mântui pe cei ce te cinstesc pe tine.

Să se bucure făptura, că Se zidește Ziditorul, și Cel ce a fost mai-nainte Dumnezeu, acum din nou Se cunoaște împreună cu magii păstorii să laude minunea cu credință, și oamenii cu îngerii să se veselească.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul… Troparul înainte-prăznuirii, de trei ori.

După întâia Catismă, Sedealna glasul al 6-lea.

Podobie: Puterile îngerești…

Zicerile Proorocilor acum s-au plinit, că Dumnezeul nostru va să Se nască mâine din Fecioara Maria, mai presus de cuvânt, care va să rămână precum a fost mai-nainte de naștere; adună-se magii aducând daruri; fluieră păstorii; să cântăm și noi: Cela ce Te-ai născut din Fecioară, Doamne, slavă Ție.

Slavă… Și acum… tot aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna glasul al 8-lea.

Podobie: Porunca cea cu taină…

Cântările fluierelor celor păstorești, oprindu-le oastea îngerească, a strigat zicând: Încetați a fluiera, cei ce sunteți mai mari peste turme; strigați cântând: Că S-a născut Hristos Domnul, Care bine a voit a mântui ca un Dumnezeu neamul omenesc.

Slavă… Și acum… tot acestea.

După Psalmul 50.

CANOANELE

Al înainte-prăznuirii cu irmosul, pe 8, și al Sfintei pe 4.

CANONUL înainte-prăznuirii.

Cântarea l-a, glasul al 2-lea,

Irmos:

Întru adânc a așternut dedemult toată oastea lui Faraon puterea cea preaîntrarmată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul cel prealăudat, că cu slavă S-a proslăvit.

Scrisu-Te-ai cu porunca Cezarului, vrând să scrii în cartea vieții pe om, Împărate al tuturor; străin ai venit întru ale Tale, chemând la Cer pe cel ce rău se înstrăinase de rai.

Vitleeme primește pe Hristos, că la tine vine întrupându-Se, deschizându-mi Edenul; gătește-te peșteră, că pe Cel neîncăput vrei să-L vezi încăput întru tine cu preaslăvire; Care acum a sărăcit pentru bogăția milostivirii.

Hristos vine să Se nască, dăruind ca un Bun străină înnoire celor din Adam; veselește-te pustie ceea ce nu nășteai, saltă fire omenească toată; că a venit Stăpânul să te facă mult roditoare.

Alt CANON, al Sfintei.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas același Irmos:

Evghenie Muceniță a lui Hristos, dănțuind acum cu bucurie împreună cu oștile îngerilor, ca o fecioară fără prihană, și ca o purtătoare de cunună Preafericită, roagă-te să dea Har, celor ce cu dragoste te laudă pe tine.

Auzind dumnezeiești cântări de laudă, mireasă a lui Hristos Evghenia, ai zburat către viața cea veselitoare, strălucind în inima ta teologia Duhului, ca o lumină, gonind toată nedumnezeirea.

Gândul tău uitându-și de firea femeiască, a alergat către lucruri bărbătești, îmbărbătându-se cu Darul, și veselindu-se întru Dumnezeu; cu mai-nainte vederea, dumnezeiască Muceniță Evghenia, ceea ce ești numită cu numele dumnezeiescului neam.

Slavă…

Luminându-te cu lumină înțelegătoare, ai făcut pe mulți a se împărtăși strălucirii înțelepțită de Dumnezeu; căreia învrednicește acum pe cei ce te laudă, scoțându-i din păcat cu rugăciunile tale, Muceniță Evghenia cu totul fericită.

Și acum… a Născătoarei:

Fiind omorâți de pomul cunoștinței, cu lemnul vieții ne-am ridicat noi credincioșii, prin Cel ce a odrăslit din tine, Curată mai presus de gând, Hristos Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu. Pe Care cu îndrăzneală roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Înflorit-a pustia ca crinul Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.

Din legăturile răutăților, scăpându-mă Doamne, vii să Te înfeși cu scutece ca un Prunc, Iubitorule de oameni; închinu-mă umilinței Tale celei dumnezeiești.

Pe Tine, Cela ce Te-ai făcut sub ani, Care fără de ani ai strălucit din Tatăl, vine Fecioara să Te nască; pe Cel ce ai dezlegat patimile cele învechite ale sufletelor noastre.

Căutându-mă pe mine cel rătăcit prin călcarea poruncii, peștera ca un Cer locaș o ai făcut, gătindu-mi locașurile celor de acolo, îndurate Multmilostive.

Alt Canon,

Irmos același: Pe piatra credinței…

Ca o jertfă fără prihană Te-ai adus Stăpânului, cu desăvârșit cuget, lepădând avuția cea pieritoare, Preaînțeleaptă, și strigând: Tu ești Dumnezeul nostru, și nu este Sfânt afară de Tine, Doamne.

Cunoscutu-s-a curăția ta cea preacurată, strălucit-a tăria nevoințelor tale, că fapta o ai făcut vedere, către Cel de sus strigând: Tu ești Dumnezeul nostru, și nu este Sfânt afară de Tine, Doamne.

Slavă…

Dorind a te ține de întreaga înțelepciune, ai păzit lauda curățirii, făcându-te primitoare înțelepciunii, și strigând lui Hristos: Tu ești Dumnezeul nostru, și nu este Sfânt afară de Tine, Doamne.

Și acum… a Născătoarei:

Să lăudăm noi înțelepții de Dumnezeu pe Preacurata Maria, Născătoarea de Dumnezeu, ca pe o pricinuitoare mântuirii noastre, strigând: Nu este curat, precum tu Preacurată, și nu este fără prihană, fără numai tu Stăpână.

Irmosul:

Pe piatra credinței întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmașilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: Nu este Sfânt ca Dumnezeul nostru, și nu este Drept afară de Tine, Doamne.

CONDACUL sfintei, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi…

De mărirea trecătoare a lumii fugind, pe Hristos ai iubit, păzind nevătămat bun neamul sufletului tău, Muceniță de Dumnezeu înțelepțită, Evghenia prealăudată.

ICOS

Cu viața, cu cuvânt curat și cu Darul pururea fiind împodobită fecioară, pe tine însăți jertfă te-ai adus, Celui ce a luat din Fecioară pentru noi trup, și S-a născut pe pământ pentru milostivirea cea negrăită, și cu îndoite cununile slavei te-a împodobit cu bună-cuviință Stăpânul. Că curăția ta ca și cum ai fi fost fără de trup păzindu-ți cinstită, ca o mireasă fără prihană, ai intrat împreună cu Dânsul în cereasca cămară, toată arătându-te cu chinurile împodobită, Muceniță de Dumnezeu înțelepțită, Evghenia prealăudată.

Sedealna înainte-prăznuirii, glas 1,

Podobie: Mormântul tău…

Bucură-te Sioane, Vitleeme împodobește-te, Atotțiitorul trimițând steaua înainte, a vestit smerenia Lui cea nemăsurată; că Acela de Care se cutremură puterile cerești, cu adevărat Se naște din Fecioară fără schimbare, Unul Dumnezeul nostru.

Slavă… Sedealna sfintei, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul…

Nevoindu-te în ostenelile pustnicești, te-ai preaslăvit în lupte mucenicești, pe mulți aducând mântuiți la Ziditorul tău; că cu dumnezeiască dragoste lăsând cele trecătoare, bărbătești vitejii ai săvârșit, Mărită. Pentru aceasta după sfârșit ai aflat viața cea fără de sfârșit, fiind împreună cu Mirele tău totdeauna, Evghenia ceea ce ești întocmai cu îngerii. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Și acum… a înainte-prăznuirii, glas același.

Podobie: Porunca cea cu taină…

Mai-nainte prăznuirile Nașterii lui Hristos săvârșindu-le, să prăznuim credincioșilor, și după vrednicie toți mai-nainte să întâmpinăm, aducând ca și magii daruri, fapte bune, și să cântăm Dumnezeului nostru cântare nouă îngerească, Celui ce S-a născut în Vitleem mai presus de fire, din Fecioara fiica lui Dumnezeu; pe Care Îl slăvesc toate.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger; ci Tu însuți Domnul Te-ai întrupat, și m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ție: Slavă puterii Tale, Doamne.

Făptură, leapădă acum toată vechitura, văzând pe Ziditorul zidindu-Se, și înnoindu-te pe tine, Prunc făcându-Se și la frumusețea cea dintâi aducându-te.

Mirându-se de preaslăvită naștere, au stătut magii povățuiți de dumnezeiască stea, și văzând pe Soarele cel ce a răsărit din feciorescul nor, daruri i-au adus.

Iată vine Fecioara ca o mielușea, purtând în pântece pe Mielușelul cel hrănit, Care a șters păcatele lumii; să se bucure făptura prăznuind.

Propovăduirile Proorocilor care au vestit arătarea lui Hristos, au luat astăzi sfârșitul cel mântuitor; că a venit Domnul trupește să lumineze pe cei ce se chinuiau întru întuneric.

Alt Canon,

Irmos același.

Venit-ai întrupându-Te din Fecioară, Cel ce ești Preaînalt, logodindu-ți Ție adunările fecioarelor, Care numai pe Tine Te-au iubit, cunoscându-Te Mire al lor.

Dezbrăcatu-te-ai de acoperământul nașterii celei trupești, și te-ai îmbrăcat luminat prin Botez, cu îmbrăcămintea nașterii celei de a doua, Muceniță pururea pomenită.

Răsărit-a în inima ta razele cele luminoase, alungând negura cea întunecată a arătării, cu lumina Darului, Muceniță a lui Hristos Evghenia, frumoasă fecioară.

Slavă…

Cu podoabă și cu frumusețe ți-ai luminat viața, mai-nainte veștejindu-ți patimile trupului cu sihăstria, și apoi cu mucenicia strălucind luminat, Evghenia.

Și acum… a Născătoarei:

Mai înaltă decât îngerii te-ai făcut Prealăudată, născând pe Îngerul Sfatului Celui Mare al Tatălui, făcându-Se Om pentru multa milostivire, Iubitorul de oameni.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Mijlocitor te-ai făcut lui Dumnezeu și oamenilor, Hristoase Dumnezeule; că prin Tine Stăpâne, către Părintele Tău începătorul luminii, întoarcere am aflat din noaptea necunoștinței.

Poporul cel ce ședea oarecând în întuneric, să vadă Lumina cea neînserată Care a strălucit; pe Care steaua o a vestit dedemult împăraților de la Persia, celor ce se închinau focului.

În peșteră mică vine să intre Împăratul cel mare, ca să mă mărească pe mine cel micșorat, și cu nemăsurată sărăcia Sa să mă îmbogățească pe mine cel sărăcit, Dumnezeu Cel Preaînalt.

Acum din Iacov, precum a zis Valaam, Se naște Hristos, și peste neamuri va domni; și Se va înălța cu Darul, rămânând Împărăția Lui neschimbată.

Alt Canon,

Irmos același:

Calea ta văzându-o îndreptată către mântuire, șarpele cel pierzător de suflete, îți aprinde ispite de multe feluri, cercând a risipi râvna ta purtătoare de nevoințe, iar tu l-ai călcat curată de Dumnezeu cugetătoare.

Cu totul te-ai arătat frumoasă lui Hristos doritorului bunătăților, Făcătorului de bine și Mirelui sufletelor, fiind înfrumusețată cu nevoințele sihăstriei, și strălucind cu nevoințele muceniciei, Muceniță Evghenia, frumoasă fecioară.

Slavă…

Cununa darurilor s-a pus pe creștetul tău, că ai cinstit, dumnezeiasca înțelepciune, defăimând bogăția și mărirea părintească, și cu tărie ai urmat după doritul tău Mire, Preacinstită.

Și acum… a Născătoarei:

Din tine Născătoare de Dumnezeu răsărind viața lumii, pe cei ținuți de moarte mai dinainte, îi cheamă de-a doua oară către împărtășirea vieții veșnice; pe cei ce strigă cu credință: Pe alt Dumnezeu afară de Tine nu cunoaștem.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Întru adâncul greșelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune Dumnezeule!

În chip de străin Hristos la ale Sale vine; să ne înstrăinăm pe noi de păcate și să primim pe Acesta ce locuiește în sufletele celor blânzi.

Nicicum mai mic nu vei fi Vitleeme între cetăți; că întru tine Se naște Împăratul și Domnul, ca să pască pe poporul cel ales.

Cum Te va primi o peșteră mică pe Tine Cel neîncăput în lume, Cela ce ești necuprins cu mintea, cum Te voi vedea Prunc? Cela ce ești împreună cu Tatăl cunoscut fără început.

Alt Canon,

Irmos același:

Somn n-ai dat genelor tale, până ce ai omorât toată patima dulceții, și te-ai făcut locaș curat Ziditorului tău.

Urmând năravurilor egiptencei cea înnegrită, și cu lucrul și cu numele, se obrăznicește a năpăstui cinstită viețuirea ta, Preaînțeleaptă.

Slavă…

Mare împotrivire ai arătat, îmbogățindu-te cu Darul tămăduirilor, din bogăția credinței făcându-te mai-mare adunării călugărilor.

Și acum… a Născătoarei:

Tăinuit se învățau toți Proorocii nașterea ta cea netâlcuită, Preacurată, duhovnicește însemnând și spunând mai-nainte tuturor, cele ce vor să fie.

Irmosul: Întru adâncul greșelilor…

CONDACUL înainte-prăznuirii, glas al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi…

Fecioara astăzi pe Cuvântul cel mai-nainte de veci, merge să-L nască în peșteră negrăit. Dănțuiește lumea auzind, slăvește cu îngerii, și cu păstorii, pe Cel ce va să Se arate Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.

ICOS

Cum nu mă voi minuna de Fecioara ceea ce a născut, și de steaua ceea ce a arătat pe Cel născut? De Pruncul cel înfășat cu scutece, de magii cei ce s-au închinat cu daruri! Văd și ieslea prea proastă, și îngerii înconjurându-o, și lăudând cu cântări pe Stăpânul tuturor, și strigând: Slavă lui Dumnezeu întru cei de sus, Celui ce a voit a Se naște Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a douăzeci și patra, pomenirea Preacuvioasei fecioarei Mucenițe Evghenia și celor dimpreună cu dânsa.

Stih: Încununându-te mai-nainte cu durerile Evghenie,

Te-ai vopsit, vopsea boită prin sabie.

În a douăzeci și patra zi,

Evghenia de sabie se săvârși.

Această sfântă Evghenia a fost născută și crescută din Roma cea veche, din părinți anume Filip și Evghenia, care luau într-un preț Alexandria de la împăratul, iar Evghenia furișându-se de la părinții ei fugi de la dânșii într-o noapte în taină numai cu două slugi, și îmbrăcându-se bărbătește, merse la un episcop, și luând dumnezeiescul Botez, și tăindu-și părul își puse numele Evghenie, și mânecând foarte de noapte se duse la o mânăstire și petrecea acolo cu tot felul de bunătăți, cu osteneli, cu trude și cu nevoință și cu stare de toată noaptea la rugăciune, și atâta străluci ca un mare luminător, că o rugară soborul mânăstirii, să o cârmuiască și să ia grija mânăstirii asupra ei, întâmplându-se de a murit egumenul; care smerindu-se de cuvintele lor, nu vrea, apoi silindu-se, a primit, într-acest chip, dar nu fiecum cuvântul și lauda a fost, ci adevărul a arătat pe Evghenie mare, și luminat întru toți, iar și fapta lui și mintea numai trăgea pe toți minunat, ca magnetul pe fier, spre câștigarea bunătăților sale. Iar o femeie bogată anume Melantia, ce se tâlcuiește negraia, neagră cu adevărat și la suflet (o spurcată minte) dacă văzu pe Evghenie din fire frumos, cuprinzându-se de mare dragoste din vederea lui și găsind o mincinoasă și deșartă pricină, cum că are o boală îndelungată, și va să i-o spună cu taină, Că nu este cu putință într-alt chip a se izbăvi de dânsa, Evghenie fiind zdrobit cu inima și mâhnit și supunându-se din prostime, la viclenite și amăgitoarele cuvinte ale Melantiei, se plecă de merse, necunoscând vicleșugul, ci crezând că este bolnavă și șezând lângă patul celeia ce bolea nu de boală ci de poftă trupească, iar Melantia căutând la fața Evgheniei, n-a putut mai mult a tăinui focul poftei cel ce se ascundea înlăuntrul ei, a început a grăi cuvinte de curvie: cu nesuferită poftă, zicea, și cu nemăsurată dragoste sunt cuprinsă către tine, acestea și mai multe zicând Melantia, iar Cuvioasa Evghenia se rușină de nerușinarea acelei curve, și i-a răspuns ei groaznic: Taci o muiere, taci, și nu te ispiti a ne vătăma pe noi cu otrava balaurului celui vechi, văd că te-ai gătit pe sine-ți mare locaș diavolului, depărtează-te de la slugile lui Dumnezeu ispititoare, acestea și mai multe zicându-i, iar ea umplându-se de nespusă rușine împreună și de mânie, s-a dus în cetate și mergând la eparhul pârând pe Evghenie ighemonului, cum că minunatul egumen al cutăreia mânăstiri, amăgind cu cuvinte înșelătoare pe femeile cele curate, a venit și la mine, fiind îndrăzneț și semeț curvar, (iar eparh era tatăl sfintei Evghenia). Deci el fiind judecător cetății, dacă a auzit aceasta, mâniindu-se foarte, îndată trimise cu grabă la mânăstire, poruncind să aducă la judecată pe Evghenie, ca pe un egumen, ce era al mânăstirii și pe călugări legați ca pe niște vinovați și mincinoși slujitori, sau mai vârtos a zice răi lucrători, ca să stea de față și să răspundă; deci dacă îi scoaseră la judecată și o parte și alta și începu a grăi Melantia, ocărând pe minunatul acela egumen, și batjocorindu-l și dosădindu-l cu multe cuvinte, și cu îndrăznire strigând către toți și arătându-l prietenilor cu degetul, ca pe un lucrător spurcat, și pe cei de sub ascultarea lui ca pe niște curvari, strigând zicea: Ascultați toți, că adevărul grăiesc, (o lungă îți este răbdarea Doamne Atotputernice!) Atuncea Evghenia deîndată rupându-și haina lui, zise către cei ce erau de față cu multă îndrăznire: s-ar cădea nouă să mulțămim și să suferim și ocări și batjocuri și munci pe trup, iar ca să nu se facă de râs chipul ce purtăm (adică cinul călugăresc) eu sunt femeie la fire, fiică de tată eparh și judecător al meu iubit și doamna lui îmi este mamă, care m-a născut, și aceștia frați că nu le voi zice slugi. Acestea zicând buna Evghenia, toți se minunară, însă fiește cine se va mira, auzind în ce chip a pedepsit dumnezeiasca judecată pe Melantia. Deci tatăl Evgheniei îndată lăsând și slava și bogăția și nălucirea lumească, se boteză și se făcu păstor credincios cetății, și petrecându-se din viața sa cu mucenicie, omorât cu săbii de necredincioși, s-a dus la veselia cereștilor locașuri, iar maică-sa numaidecât lăsând țara cea străină și dorind de moșia ei, se duse iar de locui acolo. Și ieșind poruncă împărătească, ca să facă creștinii jertfa la idoli, au să li se dea morți cumplite, deci Evgheniei, care atâta strălucise înfățișat către toți pentru dorul ce avea către Hristos, îi legară de grumazi o piatră mare și o a dat în apă, și ieșind minunat sănătoasă, îi tăiară capul cu sabia, luându-și sfârșitul chinurilor sale și veselă zbură către adevăratul său Mire.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Vasilla, ce a mărturisit împreună cu Sfânta Evghenia, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Cine nu te-ar băga pe tine în seamă tăiată fiind de sabie,

Muceniță Vasilla, dumnezeieștii credințe temelie.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Filip tatăl Sfintei Evghenia, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Omoară pe Filip ascuțitul sabiei,

Carele cu adevărat era sabie cu două ascuțișuri împotriva înșelăciunii

Tot în această zi, Sfinții Protas și Iachint famenii, ce au pustnicit împreună cu Sfânta Evghenia, de sabie s-au săvârșit.

Stih: Suferind Iachinte și Protasie tăierea capetelor de sabie.

Cele întâi răsplătiri a mucenicilor lui Dumnezeu aveți moștenire.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Nicolae monahul, ce a fost ostaș.

Stih: Canon se pune înaintea celor întreit înțelepți în viață,

A lui Nicolae întreg înțeleapta viață.

Acesta a stătut pe vremea împărăției lui Nichifor oștean cu meșteșugul. Deci oștindu-se împăratul împotriva Bulgarilor, a ieșit și el împreună cu oștile, și trecând pe la un loc, seara fiind, a găzduit la o casa de străini și după ce a cinat împreună cu gazda, și-a făcut rugăciunea s-a culcat să doarmă, iar ca pe la șase ceasuri din noapte fiica gazdei rănită de sataniceasca dragoste, s-a dus acolo unde dormea Cuviosul, și-l îmboldea trăgându-l pe el la rușinata amestecare. Iar Sfântul a zis către dânsa: Contenește o muiere de la sataniceasca dragoste, și nu voi ca și tu să-ți întinezi fecioria și pe mine ticălosul să mă pogori în fundul iadului, iar ea depărtându-se puțin, iarăși venii și supăra pe Cuviosul; iar el o a depărtat pe ea și a doua oară, certându-o și mustrându-o pe ea tare. Iar ea depărtându-se, iarăși s-a întors beată fiind de dragoste. Atuncea Sfântul a zis către dânsa: ticăloaso și nerușinată nu vezi că te tulbură dracii ca și fecioria ta să o strice și sufletul meu să-l muncească? Și după urmare să te facă pe tine râs și defăimare la toți oamenii? Nu vezi că și eu sărmanul, mă duc la neamuri barbare, la război și vărsare de sânge cu ajutatul lui Dumnezeu? Deci cum să-mi spurc eu trupul meu în vremea când mă duc la război? Acestea și altele asemenea înfruntătoare cuvinte zicând dreptul către femeie și depărtându-o pe ea s-a ridicat în sus și după ce și-a făcut rugăciunea, s-a dus la slujba sa. Iar în noaptea următoare îndată ce a adormit, a văzut că stă pe un munte înalt și că lângă el stă un judecător, care își avea piciorul său cel drept pus peste cel stâng și a zis către el: Vezi oastea despre o parte a Romanilor și despre alta a Bulgarilor? Iar Nicolae a răspuns: Așa Doamne, văd că romanii înfrâng și biruiesc pe bulgari. Atuncea iarăși i-a zis: Caută la mine: Iar el întorcându-se către el a văzut, că piciorul cel drept îl avea pe pământ. Iar pe cel stâng peste cel drept. Apoi întorcându-și ochii către oști, a văzut că vrăjmașii Bulgari tăiau pe Romani, iar după ce a contenit războiul, a zis judecătorul către Nicolae: la seama bine locul omorâtelor trupuri, și spune-mi ce vezi. Iar Nicolae luând seama bine a văzut tot locul acela plin de trupuri moarte a Romanilor căzuți; și între acelea vedea și un loc verde și frumos, ca și cum s-ar culca un om.Atuncea judecătorul acela a zis către Nicolae: Și a cui socotești că este acel pat? Iar Nicolae a răspuns: prost și neînvățat sunt, Domnul meu. Zis-a către el iarăși acela: Patul care vezi este al tău, și pe el era să cazi și tu împreună cu ceilalți oșteni ai tăi morți, dar fiindcă în trecuta noapte, ai azvârlit și ai biruit pe balaurul cel cu trei împletituri, adică pe femeia ce ți-a dat război de trei ori, îndemnându-te la amestecare de rușine, pentru aceasta tu singur te-ai mântuit pe sineți din tăierea aceasta; și din moarte și ți-ai mântuit și sufletul și trupul tău. Deci nici moartea firească te va stăpâni, de vei sluji cu curăție. Acestea văzându-le dreptul și înspăimântându-se s-a deșteptat, și sculându-se de pe pat și-a făcut rugăciunea. Apoi întorcându-se înapoi cale de o zi s-a suit într-un munte și acolo cu liniște se ruga lui Dumnezeu pentru oastea Romanilor. Iar împăratul fiindcă s-a dus la Clisura Bulgariei, s-au suit și Bulgarii pe munte lăsând spre paza locului ca la o mie cinci sute de oșteni pe care i-au tăiat Romanii. Deci mândrindu-se pentru biruința aceasta, s-au lenevit, și dar într-o vreme, când toți Romanii dormeau fără de grijă și fără de pază, au venit noaptea asupra lor bulgarii, și mai pe toți împreună cu împăratul Nichifor i-au pus sub sabie. Atuncea dreptul Nicolae, aducându-și aminte de vedenia ce a văzut, a mulțumit lui Dumnezeu și s-a întors înapoi plângând și tânguindu-se. Apoi ducându-se la o mânăstire, a luat schima monahicească, și slujind cu curăție lui Dumnezeu ani destui, s-a făcut prea desăvârșit și mare Părinte.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Ahaic, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Ahaic toată întinăciunea sufletească a lepădat,

Și cu toată bucuria, capul sabiei și-a dat.

Tot în această zi, Preacuviosul Antioh, cu pace s-a săvârșit

Stih: Urâciune era lui Antioh toate grijile din viață,

Deși toată viața sa o a petrecut cu dulceață.

Tot în această zi, Cuviosul Vitimion cu pace s-a săvârșit.

Stih: Dezbrăcându-și Vitimion trupul cel stricăcios,

ÎI va lua pe ei la înviere nestricăcios.

Tot în această zi, Cuviosul Afrodisie cu pace s-a săvârșit.

Stih: Foarte frumos Afrodisie s-a aflat,

Ca cel ce a murit, și îndulcirile lumești nu le-a gustat.

Tot în această zi, Cuviosul Grat, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Viețuind Grat, înger se nădăjduia a fi,

Iar după moarte om se vădi a fi.

Tot în această zi, Sfântul nou Mucenic Ahmed care a mărturisit în Constantinopol la anul o mie șase sute optzeci și doi, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Credința lui Hristos, decât toate mai mare a fi,

Ahmed strigând prea mare cunună primi.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cela ce bine este cuvântat și preaslăvit.

Să stropească apă de sus norii, că Cel ce și-a pus norii cu cinste spre suire, de norul Fecioara, fiind purtat, vine să strălucească lumină neînserată, celor ce erau mai-nainte întunecați și întru nevoi.

Oastea dumnezeieștilor îngeri bine te gătește, a lăuda umilința Domnului cea negrăită; magilor întâmpinați, păstori sârguiți, venit-a Cel mai-nainte zis, Hristos așteptarea și mântuirea neamurilor.

Ce este această prea-mare și străină minune! Cum Te voi purta pe Tine, Cel ce porți cu cuvântul toate? Negrăită este nașterea Fiului meu Celui fără de început! Zis-a cea Preacurată, pe Hristos, în brațe purtându-L cu frică.

Alt Canon,

Irmos același:

Descoperit-ai tuturor adeverința scripturilor celor de Dumnezeu date, îmbărbătând partea cea femeiască, și pe toți i-ai minunat, Preacinstită; pe care i-ai și adus crezând luminat în Hristos, Preafericită.

De față ai arătat nebunia idolilor, cu dumnezeieștile tale învățături, Prealăudată, logodind mulțime nenumărată de fecioare, lui Hristos Împăratului tuturor, luminându-se cu sângiurile mucenicilor.

Slavă…

Văzând viața ta cea purtătoare de lumină, mărita Vasilla, dumnezeiește s-a logodit lui Hristos, părăsind toate desfătările trupești; și acum s-a învrednicit bucuriei mucenicilor.

Și acum… a Născătoarei:

Rana morții o ai tămăduit, născând mai presus de fire pe viața cea ipostatnică, Fecioară cu totul fără prihană Născătoare de Dumnezeu Curată. Pentru aceasta veselindu-ne, te numim pe tine izvor al nemuririi.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările și-a despărțit cu dumnezeiasca poruncă; pe haldei arzând, iar pe credincioși răcorind, pe cei ce cântau: Binecuvântați toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

De înălțimea tainei celei negrăite cu adevărat, a Celui ce a acoperit cerurile cu cunoștința, Stăpâna cea fără prihană s-a minunat și a zis: Scaunul ceresc se aprinde, ținându-Te pe Tine, și în ce chip Fiul meu Te voi purta eu?

Porți asemănare părintească Fiul meu, și cum sărăcind ai luat asemănarea robului? Cum Te voi culca în ieslea dobitoacelor? Pe Tine, Care ai scăpat pe toți de dobitocie; slăvesc milostivirea Ta.

Bucură-te tot pământul! Iată Hristos se apropie născându-Se în Vitleem. Mare veselește-te, saltă adunarea Proorocilor, văzând astăzi plinirea cuvintelor voastre, și toți drepții vă bucurați!

Alt Canon,

Irmos același:

În râu bărbătește și în foc cu răbdare te-ai ispitit; că cele potrivnice firii cu tărie le-ai trecut, slăvind pe Hristos, și cu credință strigând: Bine Te cuvântez pe Tine Hristoase în veci!

Cu minunată cuviință arătându-se ție, Hristos, fiind închisă în temniță te hrănește din-destul, și prin nașterea Sa, te împreună cu oștile cele de sus, slăvindu-L pe El în veci, Cuvioasă.

Mirele tău cu cuviință te împodobește cu cununi îndoite, de Dumnezeu înțelepțită Evghenia, și cămară luminată ca Unul ce este Drept îți dă; pe Care Îl preaînălțăm întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Darul lui Dumnezeu în chip luminat luminându-te pe tine acum, te împodobește în locașurile cerești; pe Care roagă-L neîncetat, ca să dobândim iertarea greșelilor, noi cei ce săvârșim pomenirea ta cugetătoare de Dumnezeu.

Și acum… a Născătoarei:

Izvor limpede de nemurire te știm pe tine Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce ai născut pe Cuvântul Tatălui cel nemuritor; Care ferește de moarte pe toți, cei ce-L preaînalță pe Dânsul întru toți vecii.

Irmos: Să lăudăm bine să cuvântăm…

Cuptorul cel cu foc… (Vezi mai sus)

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu și Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă; ca să lumineze cele întunecate și să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o slăvim.

Văzut ai fost, pe cât era cu putință a Te vedea Proorocii; iar în vremile cele mai de pe urmă Om făcându-Te, Te-ai arătat tuturor oamenilor în Vitleem cetatea Iudei, steaua arătându-Te pe Tine, netâlcuit de cititorii stelelor.

Să cânte bucurându-se împărățiile a tot pământul, și moștenirile neamurilor să se veselească; munții și văile, râurile, marea și toată zidirea, pe Domnul cel ce S-a născut, acum să-L slăvească.

Iată la ale Sale vine Preasfântul Cuvânt, în Trup Sfânt înstrăinat cu străină naștere, aducând la Sine lumea cea înstrăinată; pe Acesta să-L lăudăm, Care pentru noi sărac S-a făcut.

O Fiule preadulce! Cum Te voi hrăni, pe Tine Cela ce dai hrană? Cum Te voi ține pe Tine, Cela ce ții toate cu voia! Cum Te voi înfășa pe Tine, Cela ce înfășori tot pământul cu negură? Strigat-a Preasfânta Stăpână; pe care cu credință o slăvim.

Alt Canon,

Irmos același:

Locuind în locașurile cele cerești, Slăvită, acum te-ai învrednicit arătat desfătării raiului, cu fecioarele și cu Mucenițele ca o Muceniță adevărată, curată fecioară Evghenia preafericită.

Dobândit-ai dorirea cea mai presus de gând și de cuget, stăruind luminat înaintea doririi celei desăvârșite; și cu razele cele dătătoare de lumină ale Treimii Celei stăpânitoare aievea ai strălucit, de Dumnezeu înțelepțită Evghenia preafericită.

Purtând mărito candela fecioriei nestinsă, te-ai împodobit cu cununa muceniciei; și acum nu înceta rugându-te, ca cu rugăciunile tale să ne mântuim, cei ce cu bunăcredință și cu dragoste te cinstim, Evghenia pururea pomenită.

Slavă…

Către dumnezeiasca răcoare ai ieșit acum, trecând cu vitejie prin focul chinurilor cel nesuferit, și prin apa cea furioasă a supărărilor, Muceniță Evghenia preabună. Roagă-te lui Hristos să mântuiască sufletele noastre.

Și acum… a Născătoarei:

Ca o lână zămislind în pântece Ploaia cea cerească, născut-ai pe Cela ce dă nemurire celor ce Îl laudă cu credință Preacurată, și pe tine cea fără prihană te slăvesc ca pe Născătoarea de Dumnezeu.

Irmosul: Fiul Părintelui celui…

LUMINÂNDA înaintea prăznuirii.

Podobie: Cu ucenicii să ne suim…

Cela se locuiește întru lumina cea neapropiată, și împreună ține toate pentru milostivirea cea negrăită, din Fecioară Se naște, și cu scutece Se înfașă ca un prunc în peșteră, și în ieslea dobitoacelor Se culcă; să ne grăbim a veni în Vitleem la închinarea Lui împreună cu magii, aducându-i roduri de fapte cuvioase, ca niște daruri.

Slavă… a Sfintei.

Nici o sminteală nu s-a arătat spre nevoințele cele desăvârșite, slăbiciunea femeiască, întărită fiind cu nevăzută puterea Ta, Hristoase, prin care Mucenița Eveghenia vitejește a biruit; a căreia prăznuire o ai împreunat acum cu cinstită și de Dumnezeu purtătoare Nașterea Ta, Care ai luat Stăpâne din Sfânta fecioară.

Și acum… a înainte-prăznuirii.

Laudă să aducem credincioșilor Fecioarei Mariei, că iată acum vine în cetatea Vitlemului, să nască pe Hristos Mântuitorul. Pentru aceasta alergați magilor cu daruri cu steaua, ca să vă închinați împreună cu noi; și voi păstori grăbiți-vă a striga cu îngerii: Slavă Celui ce S-a născut în peșteră și în iesle.

LA LAUDE

Stihirile pe 6, glasul al 6-lea.

Podobie: Îngereștile puteri…

O mai presus de minte și negrăite minuni! Dumnezeu se naște pe pământ pentru milostivire, îmbrăcându-Se cu chip de rob; ca să răpească din robia celui străin, pe cei ce strigă cu dragoste fierbinte: Binecuvântat ești Mântuitorule, unule Iubitorule de oameni.

Vino Israile cel împietrit la inimă, leapădă norul cel pus asupra sufletului tău; cunoaște pe Ziditorul, Cel ce S-a născut în peșteră. Acesta este așteptarea neamurilor, Acesta va strica prăznuirile tale, fiindcă nu te supui a striga: Împăratul lui Israil, Hristos vine!

Să mergem toți unde Hristos se naște, având în minte steaua credinței; acolo mergând cu gândul, să-L întâmpinăm; în Vitleemul Iudei Îl vom vedea pe Dânsul născându-Se, și să-i aducem vrednice daruri, faptele cele bune.

Să dăm slavă lui Dumnezeu credincioșilor, Celui ce pentru multa milostivire S-a întrupat, și cu sărăcia și cu smerenia Sa a îmbogățit pe toți cei ce sărăcise mișelește; să lăudăm pe Cel ce a dat frumusețea cea dintâi, celor ce strigă cu credință: Binecuvântat ești Mântuitorule, unule Iubitorule de oameni.

Soare Fiule! Cum Te voi ascunde în scutece? Cum voi hrăni cu lapte pe Hrănitorul a toată făptura? Cum Te voi ține pe mâini pe Tine, Cela ce ții toate? Cum voi căuta spre Tine cu îndrăzneală? Spre Care a căuta nu îndrăznesc cei cu ochi mulți, ceea ce nu știe de nuntă, ținând pe Hristos, acestea a grăit.

Cu cântări noi strigați păstorilor, lepădați astronomilor cuvintele cele vrăjitorești, izvorâți munți și dealuri bucurie. Veniți fiicele împăraților, spre bucuria Născătoarei de Dumnezeu; să zicem popoare: Binecuvântat ești Cel ce Te-ai născut, Dumnezeul nostru slavă Ție.

Slavă… aceeași Podobie:

Vino Vitleeme, gătește cele de naștere, mergi Iosife de te scrie cu Maria; preacinstită iesle, de Dumnezeu purtătoare scutece, în voi Viața înfășându-Se, va rupe legăturile morții, strigând pe oameni spre nemurire, Hristos Dumnezeul nostru.

Și acum… asemenea:

O fericit pântecele tău fiica lui Dumnezeu! Care cu înțelegere mai mare decât Cerul te-ai arătat; că Acela pe Care nu-L încape Cerul, tu Îl cuprinzi purtându-L! O fericiți sânii Fecioarei, din care suge Cel ce hrănește toată suflarea Hristos, Cel ce trup și-a alcătuit din Fecioara, care nu știe de bărbat.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 2,

Podobia: Casa Eufratului…

Casă Atotziditorului, te-ai arătat o Fecioară, că întru tine sălășluindu-se Domnul slavei, vine acum să Se nască.

Stih: Dumnezeu de la amiazăzi va veni, și Cel Sfânt din munte umbros cu desime.

Prunc mic în Vitleem din Fecioară, Dumnezeu cel mai-nainte de veci, în ieslea dobitoacelor Se naște, o minune!

Stih: Doamne auzit-am auzul Tău și m-am temut, Doamne înțeles-am lucrurile Tale și m-am spăimântat.

Cetele Îngerilor cele înțelegătoare, întru cei de sus cu păstorii strigați, și cu magii, lui Dumnezeu, Celui ce S-a născut: Slavă Ție.

Slavă… glasul și podobia, aceiași:

Slavă Ție, Părinte și Fiule și Duhule, prin Care s-a așezat taina cea înfricoșată, pentru a doua naștere a oamenilor.

Și acum… asemenea:

Bucură-te ceea ce ai născut Viața lumii, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Duhul Sfânt, spre mântuirea tuturor.

CADE-SE A ȘTI: De se va întâmplă Duminica cea înaintea Nașterii lui Hristos, a Sfinților Părinți, în 24 Decembrie.

SÂMBĂTĂ SEARA.

LA VECERNIA CEA MICĂ

Punem Stihirile Învierii 4, Slavă… Și acum… a înainte-prăznuirii glas al 6-lea; Peșteră bine te împodobește.. La Stihoavnă, Stihirile Învierii; și ale Născătoarei de Dumnezeu după obicei, Slavă… Și acum… a Născătoarei. Troparul Învierii, Slavă… Și acum… al înainte-prăznuirii. Ectenia mică și Otpustul,

LA VECERNIA CEA MARE

După obișnuitul Psalm, cântăm; Fericit bărbatuL. Catisma toată. La Doamne strigat-am… Stihirile pe 10, șase ale Părinților și patru ale înainte-prăznuirii, Slavă… a Părinților, glas același: Daniil bărbatul doririlor… Și acum… a înainte-prăznuirii: Peșteră bine te împodobește, că Mielușeaua vine… Apoi Vohod, Lumină lină..., Prochimenul zilei, și citirile Părinților. La Litie, Stihirile înainte-prăznuirii scrise la rând, la Doamne strigat-am..., în 24. Slavă… a Părinților: Veniți iubitorilor de praznic… Și acum…: Vitleeme bine te împodobește… La Stihoavnă, Stihirile înainte-prăznuirii însăși podobia: Casa Eufratului… Stih: Dumnezeu, de la amiazăzi va veni… Apoi: Vitleeme pământul Iudeii… Stih: Doamne auzit-am auzul tău..., Veniți toți să cinstim Nașterea lui Hristos… Slavă… Bucurați-vă Prooroci cinstiți… Și acum… a înainte-prăznuirii: Iată s-a apropiat vremea bucuriei noastre… Acum slobozește… Sfinte Dumnezeule… și după Tatăl nostru..., la binecuvântarea pâinilor, Troparul Părinților: Mari sunt isprăvile credinței… de două ori, și al Înainte prăznuirii odată.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul… Troparul Învierii de două ori, Slavă… al Părinților: Mari sunt isprăvite credinței… Și acum… a înainte-prăznuirii: Scrisu-s-au oarecând... După întâia Catismă, Sedealna Părinților: Întru părinți Dumnezeule… Slavă… Și acum… tot aceea. După a doua Catismă, Sedealna: Praznic de bucurie prăznuim credincioșilor... Slavă… Și acum… tot aceea. Apoi: Fericiți cei fără prihană… Troparele: Soborul îngeresc… Ectenia și Sedealna Părinților, glas al 8-lea: Pe Avraam, pe Isaac și pe Iacov… Slavă… Și acum… Din Sânurile Părintești pogorându-Te… Apoi Antifoanele, Prochimenul glasului, Evanghelia Învierii, Învierea lui Hristos văzând… Psalmul 50, Stihira Învierii. CANOANELE: al Părinților pe opt: Pe cel ce a acoperit cu valul mării… de două ori, și Troparele pe 6. Și alt Canon al înainte-prăznuirii pe 6: Hristos se naște… într-amândouă stranele împreună. După a 3-a Cântare, Ipacoi al Părinților: Îngerul a răcorit cuptorul Tinerilor... După a 6-a Cântare, Condacul Părinților: Vitleeme veselește-te, Efrata bucură-te… și Icosul, și citim Prologul. La a 9-a Cântare, cântăm: Ceea ce ești mai cinstită… Apoi Luminânda Părinților: Din seminția lui Avraam iese… Slavă… Cei mai aleși dintre Patriarhi… Și acum… a înainte-prăznuirii; Viltleeme veselește-te și tu Efrato bucură-te.. La Laude, Stihirile Părinților 3, și ale Înainte prăznuirii 3, Slavă… a Părinților: Adunarea învățătorilor legii… Și acum… Prea binecuvântată ești..., Slavoslovia mare. După Sfinte Dumnezeule… Troparul Învierii numai. Ecteniile și Otpustul. Slavă… Și acum… Stihira Evangheliei. La Ceasuri, Troparul Învierii. Slavă… al Părinților, Și acum… a Născătoarei Ceasurilor. După Sfinte Dumnezeule… Condacul Părinților și al înainte-prăznuirii le zicem schimbându-le.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul Părinților, Peasna 3-a pe 4, și ale înainte-prăznuirii, Peasna a 6-a pe 4. După Vohod, Troparul Învierii, al Părinților, și al înainte prăznuiri, Slavă… Condacul Părinților, Și acum… al înainte-prăznuirii. Prochimenul, Apostolul și Evanghelia Părinților, iar a Duminicii rândului se lasă.

Cade-se a ști, pentru Ceasurile care se cântă în ajunul Nașterii lui Hristos.

De se va întâmpla Nașterea lui Hristos Duminică sau Luni, Ceasurile le cântăm mai-nainte Vineri; iar de se va întâmpla Nașterea lui Hristos Marți, sau Miercuri, sau Joi, sau Vineri, sau Sâmbătă, atunci Ceasurile le cântăm în ajun.

Să se știe iarăși: Când cade ajunul Sâmbătă sau Duminica, atunci Vineri, Liturghie nu se face, ci numai Ceasurile și Vecernia la vremea ei.

RÂNDUIALA CEASURILOR

Care se cântă în ajunul nașterii Domnului nostru Iisus Hristos.

La începutul Ceasului al doilea din zi, luând Paraclisierul binecuvântare, trage clopotul, și adunându-ne în Biserică, se îmbracă Preotul în Felon, iar Diaconul în Stihar; apoi se pune Analogul în mijlocul Bisericii, în dreptul ușilor împărătești, și iese Diaconul în mijlocul Bisericii, și închinându-se de trei ori, zice cu glas:Binecuvintează, Stăpâne! Iar preotul stând înaintea Sfintei Mese însemnează cu cădelnița cruciș spre răsărit, și zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru… Iar citețul zicând Amin, începe: Slavă ție Dumnezeul nostru… Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… Și după vosglas, Doamne miluiește..., de 12 ori. Slavă… Și acum… Veniți să ne închinăm… de trei ori. Și citețul citește înainte. Iar Preotul cădește Sfântul Altar, și Sfintele Icoane, pe cel mai mare, pe frați, și pe citeț și toată Biserica, mergându-i înainte diaconul cu lumânarea aprinsă.

Psalmul 5:

Graiurile mele ascultă-le, Doamne; înțelege strigarea mea; ia aminte glasul rugăciunii mele, Împăratul meu și Dumnezeul meu; căci către Tine mă voi ruga Doamne. Dimineața vei auzi glasul meu, dimineața voi sta înaintea Ta și mă vei vedea. Că Dumnezeu, Cel ce nu voiești fărădelege, Tu ești. Nu va locui lângă Tine cel ce viclenește, nici vor petrece călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi; urât-ai pe toți cei ce lucrează fărădelege. Pierde-vei pe toți cei ce grăiesc minciuna. Pe bărbatul sângiurilor și vicleanul, urăște Domnul. Iar eu întru mulțimea milei tale voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre Sfântă Biserica Ta, întru frica Ta. Doamne povățuiește-mă întru dreptatea Ta; pentru vrăjmașii mei, îndreptează înaintea Ta calea mea; că nu este în gura lor adevăr; inima lor este deșartă: groapă deschisă grumazul lor, cu limbile sale vicleneau. Judecă-i pe ei, Dumnezeule; cadă din cugetele sale; după mulțimea păgânătăților lor, leapădă-i pe dânșii, că Te-au amărât, Doamne. Și să se veselească toți cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura, și Te vei sălășlui întru dânșii, și se vor lăuda întru Tine cei ce iubesc numele Tău. Că tu vei blagoslovi pe cel drept, Doamne; că cu arma bunei voiri ne-ai încununat pe noi.

Psalmul 44:

Răspuns-a inima mea cuvânt bun, grăiesc eu lucrurile mele Împăratului. Limba mea este trestie a scriitorului ce scrie degrab. Împodobit cu frumusețea mai mult decât fii oamenilor; vărsatu-s-a Darul în buzele tale, pentru aceasta te-a blagoslovit pe tine Dumnezeu în veac. Încinge sabia Ta, peste coapsa Ta, Puternice. Cu podoaba Ta și cu frumusețea Ta; și încordează, și bine sporește, și împărățește, pentru adevărul, și blândețea, și dreptatea; și Te va povățui minunat dreapta Ta. Săgețile Tale ascuțite-s, Puternice, noroadele sub Tine vor cădea, în inima vrăjmașilor împăratului. Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiagul dreptății, toiagul Împărăției Tale. Iubit-a dreptatea și ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tău, cu untuldelemn al bucuriei mai mult decât pe părtașii Tăi. Smirna și aloea și casia din hainele tale; din palaturi de fildeș, din care Te-au veselit fetele împăraților întru cinstea Ta. Înainte a stătut Împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbrăcată, împodobită. Ascultă, fiică, și vezi, și pleacă urechea ta, și uită pe poporul tău și casa părintelui tău. Și va pofti Împăratul frumusețea ta, că Acesta este Domnul tău, și te vei închina Lui. Și fata Tirului cu daruri; feței tale se vor ruga bogații norodului. Toată mărirea fiicei Împăratului dinlăuntru, cu lanțuri de aur înfășurată, împodobită. Aduce-se-vor Împăratului, fecioare, în urma ei; cele de aproape ale ei se vor aduce ție; Aducese-vor întru veselie și bucurie. Aducese-vor în Biserica Împăratului. În locul părinților tăi s-au născut fiii tăi; pune-vei pe dânșii boieri peste tot pământul. Pomeni-voi numele tău întru tot neamul și neamul. Pentru aceasta noroadele se vor mărturisi ție în veacul veacului.

Psalmul 45:

Dumnezeu este scăparea noastră și puterea, ajutor întru necazurile cele ce ne-au aflat pe noi foarte. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va tulbura pământul și se vor muta munții în inimile mărilor. Sunat-au și s-au tulburat apele lor, tulburatu-s-au munții întru tăria Lui. Pornirile norilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; sfințit-a locașul Său, Cel Preaînalt. Dumnezeu în mijlocul ei și nu se va clinti, ajutai-va ei Dumnezeu dimineața de dimineață. Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărățiile. Dat-a glasul Său, Cel Preaînalt, clătitu-s-a pământul. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacov. Veniți și vedeți lucrurile lui Dumnezeu, minunile care a pus pe pământ; stricând războaie până la marginile pământului. Arcul va sfărâma și va frânge arma, și pavezele Ie va arde cu foc. Îndeletniciți-vă și cunoașteți, că Eu sunt Dumnezeu; înălța-Mă-voi pe pământ. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacov.

Slavă… Și acum… Aliluia de trei ori, Doamne miluiește..., de trei ori.

Slavă… Troparul glasul al 4-lea.

Scrisu-s-au oarecând cu bătrânul Iosif, în Vitleem Maria, ca cea din sămânța lui David, purtând în pântece nașterea cea mai presus de fire. Și a sosit vremea nașterii, și nici un loc nu era de sălășluire; ci ca un palat frumos, peștera Împărătesei s-a arătat. Hristos se naște, ca să ridice chipul cel mai nainte căzut.

Și acum…

Ce te vom chema, o ceea ce ești plină de Dar? Cer, că ai răsărit Soarele dreptății; rai, că ai odrăslit floarea nestricăciunii. Fecioară, că ai rămas nestricată. Maică Curată, că ai avut în sfintele tale brațe fiu pe Dumnezeul tuturor. Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Apoi Samoglasnicele acestea, facerea lui Sofronie Patriarhul Ierusalimului, glas al 8-lea:

Vitleeme gătește-te, bine te împodobește iesle, peșteră primește; adevărul a venit, umbra a trecut și Dumnezeu oamenilor din Fecioară, S-a arătat, închipuindu-Se ca și noi și îndumnezeind trupul. Pentru aceasta Adam se înnoiește, împreună cu Eva strigând: Pe pământ bunăvoință s-a arătat, ca să mântuiască neamul nostru. De două ori fără de Stih.

Apoi Stih: Dumnezeu de la amiazăzi va veni și Cel Sfânt din munte umbros cu desime.

Acum proorocia Proorocilor vine să se plinească, care cu taină grăiește: Și tu Vitleeme pământul Iudei, nicicum nu vei fi mai mic între Domni, mai-nainte gătind peștera; că din tine va ieși mie după trup Povățuitor neamurilor din Curata Fecioară, Hristos Dumnezeu, Care va paște pe poporul Său noul Israil; toți să-i dăm slavă.

Stih: Doamne auzit-am auzul Tău, și m-am temut; Doamne înțeles-am lucrurile Tale, și m-am spăimântat.

Iar aceasta, Apoi Slavă… glas al 8-lea:

Acestea a zis Iosif către Fecioara: Marie! Ce lucru este acesta, care văd întru tine? Nu mă pricep, și mă minunez! Și cu mintea mă spăimântez. Ascunde-te de la mine degrab. Marie! ce lucru este acesta, care văd întru tine? În loc de cinste rușine, în loc de veselie întristare, în loc ca să mă laud, ocară mi-ai adus mie. Nu voi mai putea suferi defăimarea oamenilor, pentru că de la preoți din Biserica Domnului ca pe o nevinovată te-am luat, și ce este aceasta ce se vede?

Și acum… tot aceasta.

Prochimen glasul al 4-lea:

Domnul a zis către mine, Fiul meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut.

Stih: Cere de la mine și-ți voi da ție, neamurile moștenirea ta și biruința ta marginile pământului.

Din proorocia lui Miheea citire:

Cap. 5. Vers 21

Acestea grăiește Domnul: Și tu Vitleeme casa Eufratului, au doară mic ești a fi întru miile ludei? Că din tine va ieși mie căpetenie, ca să fie întru Israil, și ieșirea Lui din început, din zilele veacului. Pentru aceasta da-i-va pe ei până la vremea întru care Născătoarea va naște și rămășițele fraților Lui se vor întoarce la fiii lui Israil; și va sta și va vedea, și va paște turma Sa cu tărie Domnul. Întru slava numelui Domnului Dumnezeului său vor fi; că acuma se va mări până la marginea pământului.

APOSTOL

Din cartea cea către Evrei, a Sfântului Apostol Pavel, citire:

Cap, 1, Vers 1.

În multe feluri, și în multe chipuri dedemult Dumnezeu grăind părinților prin Prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă, a grăit nouă întru Fiul; pe Care L-a pus moștenitor tuturor, prin Care și veacurile a făcut. Carele fiind raza slavei, și chipul statului Lui, și purtând toate cu cuvântul puterii Sale, prin Sine singur făcând curățire păcatelor noastre, a șezut dea-dreapta Scaunului Slavei întru cele înalte. Cu atâta mai bun făcându-Se decât îngerii, cu cât a moștenit un nume mai strălucit decât dânșii. Căci căruia din îngeri a zis cândva: Fiul meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut? Și iarăși: Eu voi fi Lui, Tată, și Acela va fi Mie, Fiu. Și iarăși când duce pe Cel Întâi-Născut în lume, zice: Și să se închine Lui toți îngerii lui Dumnezeu. Și către îngeri zice: Cela ce face pe îngerii Săi duhuri, și slugile Sale pară de foc. Iară către Fiul: Scaunul tău Dumnezeule în veacul veacului, toiagul îndreptării, toiagul Împărăției Tale. Iubit-ai dreptatea și ai urât fărădelegea. Pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul tău, cu untul de lemn al bucuriei, mai mult decât pe părtașii Tăi. Și iarăși: Întru început Tu, Doamne ai întemeiat pământul, și lucrurile mâinilor Tale sunt cerurile; acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne, și toate ca o haină se vor învechi, și ca o îmbrăcăminte le vei înfășura, și se vor schimba; iar Tu același ești, și anii Tăi nu se vor împuțina.

Evanghelia de la Matei:

Cap 1, Vers 18.

Nașterea lui Iisus Hristos așa a fost: Că logodită fiind mama Lui, Maria, cu Iosif, mai-nainte de a se aduna ei, s-a aflat având în pântece din Duhul Sfânt. Iar Iosif bărbatul ei drept fiind, și nevrând să o vădească, a vrut pe ascuns să o lase pe dânsa. Și acestea gândind el, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, zicând: losife fiul lui David! nu te teme a lua pe Maria femeia ta, că ce s-a zămislit într-însa este din Duhul Sfânt; și va naște Fiu și vei chema numele Lui, IISUS; că acesta va mântui pe poporul Său de păcatele lor. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se plinească ceea ce s-a zis de Domnul prin Proorocul ce zice: lată Fecioara în pântece va avea, și va naște Fiu, și vor chema numele lui Emmanuil, ce se tâlcuiește: Cu noi Dumnezeu. Și sculându-se Iosif din somn, a făcut precum i-a poruncit îngerul Domnului, și a luat pe femeia sa. Și nu o a cunoscut, până ce a născut pe Fiul său Cel dintâi născut, și a chemat numele lui IISUS.

Apoi zice citețul.

Pașii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, și să nu mă stăpânească toată fărădelegea.

Izbăvește mă de clevetirea oamenilor, și voi păzi poruncile Tale.

Fața Ta arată-o peste robul Tău și mă învață îndreptările Tale.

Să se umple gura mea de lauda Ta, Doamne ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviința Ta.

Apoi: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime… Și după: Tatăl nostru…

CONDAC, glasul al 3-lea.

Fecioara astăzi pe Cuvântul cel mai-nainte de veci, merge să-L nască în peșteră negrăit. Dănțuiește lumea auzind, slăvește cu îngerii și cu păstorii, pe Cel ce va să se arate Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.

Doamne miluiește! de 40 de ori.

Și rugăciunea:

Cela ce în toată vremea și în tot ceasul, în Cer și pe pământ ești închinat și slăvit Hristoase Dumnezeule, îndelung-răbdătorule. Multmilostive și mult-îndurate; Care pe cei drepți iubești, și pe cei păcătoși miluiești, Care pe toți chemi la mântuire, pentru făgăduința bunătăților ce vor să fie. Însuți Doamne primește și rugăciunile noastre în ceasul acesta, și îndreptează viața noastră spre poruncile Tale. Sufletele noastre Ie sfințește, trupurile curățește, cugetele îndreptează, gândurile curățește; și ne izbăvește pe noi de tot necazul celor rele și al durerii. Îngrădește-ne pe noi cu Sfinți Tăi îngerii; ca cu mijlocirea lor fiind păziți și povățuiți, să ajungem la unirea credinței, și la cunoștința slavei Tale celei neapropiate. Că binecuvântat ești în vecii vecilor, Amin.

Doamne miluiește..., de trei ori: Slavă… Și acum… Ceea ce ești mai cinstită… Întru numele Domnului binecuvintează Părinte. Preotul: Dumnezeule milostivește-Te spre noi…

Și rugăciunea:

Hristoase lumina cea adevărată, Care luminezi și sfințești pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feței Tale, ca într-însa să vedem lumina cea neapropiată; și îndreptează pașii noștri spre lucrarea poruncilor Tale; pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, și ale tuturor Sfinților Tăi, Amin.

CEASUL AL TREILEA

Veniți să ne închinăm…

Apoi acești Psalmi:

Psalmul 66.

Dumnezeule, milostivește-Te spre noi și ne blagoslovește, luminează fața Ta spre noi și ne miluiește, ca să cunoaștem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta. Mărturisească-se Ție noroadele, Dumnezeule mărturisească-se Ție noroadele toate. Veselească-se și să se bucure neamurile, că vei judeca noroadele întru dreptate, și neamurile pe pământ vei povățui. Mărturisească-se Ție noroadele, Dumnezeule, mărturisească-se Ție noroadele toate. Pământul și-a dat rodul său. Blagoslovește-ne pe noi Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Blagoslovește-ne pe noi Dumnezeule, și să se teamă de Dânsul toate marginile pământului.

Psalmul 80.

Temeliile lui în munții cei sfinți. Iubește Domnul porțile Sionului, mai mult decât toate sălașele lui Iacob. Preaslăvite s-au grăit pentru tine, cetatea lui Dumnezeu. Aduce-mi-voi aminte de Raav și de Babilon, de cei ce mă cunosc pe mine, și iată cei de altă seminție, și Tirul, și poporul Arabilor aceștia s-au născut acolo. Maică, Sionului va zice omul și om s-a născut într-însul, și însuși Cel Preaînalt l-a întemeiat pe dânsul. Domnul va povesti în Scriptura noroadelor, și a boierilor acestora ce s-au născut într-însul. Precum al celor ce se veselesc, tuturor le este locașul la tine.

Psalmul 50.

Miluiește-mă Dumnezeule, după mare mila Ta. Și după mulțimea îndurărilor șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție Unuia am greșit, și rău înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptezi întru cuvintele Tale, și să biruiești când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate, și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele, și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și Duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la fața Ta, și Duhul Tău Cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale, și cu Duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fărădelege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de sângiuri Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide, și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine Doamne întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci bine vei voi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Slavă… Și acum… Aliluia! de trei ori.

Slavă… Troparul, glasul al 4-lea.

Scrisu-s-au oarecând cu bătrânul Iosif, în Vitleem, Maria, ca cea din sămânța lui David, purtând în pântece nașterea cea mai presus de fire. Și a sosit vremea nașterii, și nici un loc nu era de sălășluire; ci ca un palat frumos, peștera Împărătesei s-a arătat. Hristos se naște, ca să ridice chipul cel mai-nainte căzut.

Și acum… a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu tu ești vita cea adevărată, care ai odrăslit noua rodul vieții; ție ne rugăm: Roagă-te Stăpână împreună cu Sfinții Apostoli, să miluiască sufletele noastre.

Apoi aceste Samoglasnice, glasul al 6-lea:

Acesta este Dumnezeul nostru, și nu se va socoti altul ca Dânsul, Care S-a născut din Fecioară, și cu oamenii împreună a viețuit. În iesle sărăcească Fiul Unul-Născut culcându-Se, Se vede Om; cu scutece se înfașă Domnul slavei, și steaua vestește magilor spre a Lui închinăciune; și noi cântăm: Treime Sfântă, mântuiește sufletele noastre.

De două ori, fără stih; apoi Stihul: Dumnezeu de la amiazăzi va veni și Cel Sfânt din munte umbros cu desime.

Glasul al 8-lea.

Mai-nainte de Nașterea Ta văzând taina Doamne, cu cutremur oștile îngerești s-au spăimântat, căci ca un prunc mic a fi ai binevoit, Cela ce Cerul l-ai împodobit cu stele; și în ieslea dobitoacelor Te-ai culcat, Cela ce ții cu mâna toate marginile pământului. Că cu o rânduială ca aceasta s-a cunoscut milostivirea Ta, Hristoase; mare este mila Ta, slavă Ție.

Stih: Doamne auzit-am auzul Tău și m-am temui, Doamne înțeles-am lucrurile Tale, și m-am spăimântat.

Tot aceasta. Apoi Slavă..., glasul al 3-lea:

Iosife spune nouă, cum pe Fecioara, care o ai luat din cele sfinte, având în pântece, o aduci în Vitleem? Eu, zice, Proorocii am cercat, și înștiințare luând de la înger m-am încredințat, că pe Dumnezeu va naște Maria nepovestit; la a Căruia închinăciune magii de la răsărit vor veni cu daruri cinstite. Cela ce Te-ai întrupat pentru noi, Doamne slavă Ție.

Și acum… tot aceasta.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Că Prunc s-a născut nouă Fiul, și S-a dat nouă.

Stih: A Căruia stăpânie s-a făcut peste umărul Lui.

Din proorocia lui Varuh citire:

Cap. 3. Vers. 36.

Acesta este Dumnezeul nostru, și nu se va adauge altul spre Dânsul. Aflat-a toată calea științei, și o a dat lui Iacov slugii Sale, și lui Israil celui iubit de Dânsul. Iară după acestea pe pământ S-a arătat, și cu oamenii împreună a locuit. Aceasta este cartea poruncilor lui Dumnezeu, și legea care este în veac. Toți cei ce se țin de Dânsul au viață, iar cei ce o au lăsat vor muri. Întoarce-te Iacove, și te apucă de dânsa; umblă prin strălucire în preajma luminii ei; nu da altuia lauda ta, și cele de folos ție, limbii străine. Fericiți suntem Israile; că cele ce plac lui Dumnezeu, s-au arătat nouă.

APOSTOLUL

Din cartea cea către Galateni, a Sfântului Apostol Pavel, citire:

Cap. 3, Vers 23.

Fraților, mai-nainte de venirea credinței sub lege eram păziți, încuiați spre credința care era să se descopere. Pentru aceasta legea învățătoare ne-a fost nouă spre Hristos, ca din credință să ne îndreptăm. Iar dacă a venit credința, nu mai suntem sub învățător, că toți suntem fiii lui Dumnezeu prin credința în Hristos Iisus. Și oricâți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat. Nu este iudeu, nici elin, nu este rob, nici slobod, nu este parte bărbătească, nici femeiască; că voi toți unul sunteți întru Hristos Iisus. Iar de sunteți voi ai lui Hristos, iată a lui Avraam sămânță sunteți, și după făgăduință moșteni.

Evanghelia de la Luca.

Cap. 2, Vers 1.

În zilele acelea, ieșit-a poruncă de la Cezarul August, să se scrie toată lumea, (Această înscriere întâi s-a făcut domnind, în Siria Cirineu). Și mergeau toți să se scrie, fiecare în cetatea sa. Și s-a suit și Iosif din Galileia din cetatea Nazaret la Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Vitleem (pentru că era din casa și din seminția lui David), să se scrie cu Maria cea logodită lui femeie, fiind grea. Și a fost când erau ei acolo, s-au împlinit zilele să nască; și a născut pe Fiul său Cel Întâi-Născut și L-a înfășat, și L-a culcat în iesle, pentru că nu aveau ei loc în casă. Și erau păstori într-aceeași latură priveghind și păzind străji de noapte împrejurul turmei lor. Și iată, Îngerul Domnului a stătut înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor; și s-au înfricoșat cu frică mare. Și le-a zis Îngerul: Nu vă temeți, că iată vă vestesc bucurie mare, care va fi. la tot poporul, că S-a născut vouă astăzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Și acesta va fi vouă semnul: Aflave-ți un Prunc înfășat, culcat în iesle. Și îndată s-a făcut împreună cu Îngerul mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire. Și au fost dacă s-au dus de la dânșii îngerii la Cer, au zis păstorii unii către alții: Să mergem dar până în Vitleem, și să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut, care Domnul a arătat nouă. Și au venit degrab, și au aflat pe Maria și pe Iosif și Pruncul culcat în iesle. Și văzând au spus pentru cuvântul ce li se grăise despre Pruncul Acesta. Și toți cei ce au auzit s-au mirat de cele ce li s-au spus de păstori. Iar Maria păzea toate acele cuvinte, strângându-le în inima sa. Și s-au întors păstorii, slăvind și lăudând pe Dumnezeu, pentru toate ce au auzit și au văzut, precum li s-au vorbit.

Apoi zice citețul.

Domnul Dumnezeu bine este cuvântat, bine este cuvântat Domnul, din zi în zi; să sporească nouă Dumnezeul mântuirilor noastre; Dumnezeul nostru, Dumnezeu a mântui.

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Și după Tatăl nostru.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Fecioara astăzi, pe Cuvântul cel mai-nainte de veci merge să-L nască în peșteră negrăit. Dănțuiește lumea auzind, slăvește cu îngerii și cu păstorii, pe Cel ce va să Se arate Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.

Doamne miluiește..., de 40 de ori. Și rugăciunea: Cela ce în toată vremea… Slavă… Și acum… Ceea ce ești mai cinstită… Întru numele Domnului binecuvintează Părinte! Preotul: Pentru rugăciunile Sfinților…

Și rugăciunea aceasta:

Stăpâne Dumnezeule Părinte Atotputernice, Doamne Fiule, Unule-Născut Iisuse Hristoase, și Duhule Sfinte; o Dumnezeire, o Putere, miluiește-mă pe mine păcătosul, și cu judecățile care știi, mântuiește-mă pe mine nevrednicul robul Tău; că binecuvântat ești în vecii vecilor, Amin.

Vezi la Evanghelia Ceasului al treilea și al șaselea se cădește Sfântul Altar, și icoanele, pe cel mai mare, și stranele numai, iar la al nouălea Ceas, se cădește toată Biserica ca și la Ceasul întâi.

CEASUL AL ȘASELEA

Veniți să ne închinăm… de 3 ori

Apoi acești Psalmi.

Psalmul 71.

Dumnezeule, judecata Ta dă-o împăratului, și dreptatea Ta fiului împăratului. Să judece pe poporul Tău întru dreptate, și pe săracii Tăi întru judecată. Să ia munții pacea norodului și dealurile dreptate. Judeca-va pe săracii norodului și va mântui pe fiii săracilor, și va smeri, pe cel clevetitor. Și va rămâne cu soarele și mai înainte de luna neamului neamurilor. Pogorâ-se-va ca ploaia pe lână, și ca o picătura ce pică pe pământ. Răsări-va în zilele lui dreptatea, și mulțimea păcii, până ce se va lua luna. Și va domni de la mare până la mare, și de la râuri până la marginile lumii. Înaintea lui vor cădea etiopienii, și vrăjmașii lui țărâna vor linge, împărații Tarsisului și Ostroavele daruri vor aduce; împărații Arabilor și Sabba daruri vor aduce. Și se vor închina lui toate împărățiile pământului, toate neamurile vor sluji lui. Că a izbăvit pe săracul de la cel puternic, și pe mișelul, căruia nu-i era ajutor. Nu se va îndura de cel sărac și mișel, și sufletele săracilor se va mântui. De camătă și de strâmbătate va izbăvi sufletele lor, și cinstit numele lui înaintea lor. Și va fi viu și se va da lui din aurul Arabiei, și se vor ruga împrejurul lui pururea, toată ziua bine îl vor cuvânta pe dânsul. Fi-va întărire pe pământ peste vârfurile munților, prea se va înălța, mai presus decât Liban rodul lui. Și vor înflori din cetate ca iarba pământului. Fi-va numele lui binecuvântat în veci, mai înainte de soare rămâne numele lui. Și se vor blagoslovi întru el toate semințiile pământului, toate neamurile ÎI vor ferici pe El. Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce face minuni însuși. Și bine este cuvântat numele slavei Lui în veac și în veacul veacului. Și se va umplea de slava Lui tot pământul; fie, fie!

Psalmul 131:

Adu-ți aminte, Doamne, de David și de toate blândețile lui, că s-a jurat Domnului, s-a făgăduit Dumnezeului lui Iacov: De voi intra în locașurile casei mele, de mă voi sui pe patul așternutului meu. De voi da somn ochilor mei, și genele mele dormitare, și odihna tâmplelor mele, până ce voi afla locul Domnului, locașul Dumnezeului lui Iacov. Iată o am auzit pe ea în Efrata, aflatu-o-am pe ea în câmpii dumbrăvii. Intra-vom în locașurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stătut picioarele Lui. Scoală-te Doamne, întru odihna Ta, Tu și sicriul sfințirii tale. Preoții Tăi se vor îmbrăca cu dreptate, și Cuvioșii Tăi se vor bucura. Pentru David sluga Ta, să nu întorci fața unsului Tău. Juratu-s-a Domnul lui David cu adeverință, și nu se va lepăda de dânsa; din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău. De vor păzi fiii tăi așezământul de lege al Meu, și mărturiile Mele acestea, care voi învăța pe ei, și fiii lor până în veac vor ședea pe scaunul tău. Ca a ales Domnul Sionul, osebitu-l-a pe el spre locaș luiși. Aceasta este odihna mea în veacul veacului, aici voi locui, că l-am ales pe el. Vânatul lui blagoslovind îl voi blagoslovi, pe săracii lui voi sătura de pâine. Preoții lui voi îmbrăca cu mântuire, și Cuvioșii lui cu bucurie se vor bucura. Acolo voi răsări cornul lui David, gătit-am luminător unsului Meu. Pe vrăjmașii lui voi îmbrăca cu rușine, și peste dânsul va înflori sfințenia Mea.

Psalmul 90:

Cel ce locuiește întru ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului Cerului se va sălășlui. Zice-va Domnului: sprijinitorul meu ești și scăparea mea, Dumnezeul meu, și voi nădăjdui spre Dânsul. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor și de cuvântul tulburător. Cu spatele Sale va umbri ție, și sub aripile Lui vei nădăjdui. Cu armă te va înconjura adevărul Lui; nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă întru întuneric, de întâmplare și de dracul cel de amiazăzi. Cădea-va despre latura ta o mie, și zece mii de-a dreapta ta, și spre tine nu se vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi, și răsplătirea păcătoșilor vei vedea. Că Tu, Doamne, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt ai pus scăpare ție. Nu vor veni către tine rele, și bătaie nu se va apropia întru locașul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine, ca să te păzească întru toate căile tale. Pe mâini te vor ridica, ca nu cândva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspidă și vasilisc vei încăleca, și vei călca peste leu și peste balaur. Că spre Mine a nădăjduit, și-l voi izbăvi pe el, acoperi-l-voi pe el, că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine, și-l voi auzi pe el, cu dânsul Sunt în necaz, scoate-l-voi pe dânsul și-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umplea pe el, și-i voi arăta lui mântuirea Mea.

Slavă… Și acum… Aliluia! de trei ori, Doamne miluiește..., de trei ori, Slavă… Troparul, glas al 4-lea:

Scrisu-s-au oarecând cu bătrânul Iosif în Vitleem, Maria, ca cea din sămânța lui David, purtând în pântece nașterea cea mai presus de fire. Și a sosit vremea nașterii, și nici un loc nu era de sălășluire; ci ca un palat frumos, peștera Împărătesei s-a arătat. Hristos se naște ca să ridice chipul cel mai-nainte căzut.

Și acum… a Născătoarei de Dumnezeu.

Că nu avem îndrăzneală, pentru multe păcatele noastre, tu pe Cel ce S-a născut din tine roagă-L Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că mult poate rugăciunea Maicii spre îmblânzirea Stăpânului. Nu trece cu vederea rugăciunile păcătoșilor, Preacurată: Că Milostiv este, și poate, să mântuiască Cel ce a primit a pătimi pentru noi.

Și îndată cântăm aceste Tropare, glasul 1.

Veniți credincioșii să ne înălțăm dumnezeiește, și să vedem dumnezeiasca pogorâre de sus, în Vitleem la noi arătat, și mintea curățindu-ne, prin viață să aducem fapte bune în loc de mir, mai-nainte împodobind prin credință intrările nașterii, din vistieriile sufletelor strigând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, Celui în Treime, prin Care între oameni buna voință s-a arătat, pe Adam mântuind din blestemul cel dintâi, ca un Iubitor de oameni.

De două ori fără stih; apoi cu stih: Dumnezeu de la amiazăzi va veni și Cel Sfânt din munte umbros cu desime.

Glasul al 4-lea.

Auzi Cerule, și ascultă pământule, să se clătească temeliile, să ia cutremur cele dedesubt. Că Dumnezeu și Ziditorul în zidire trupească S-a îmbrăcat, și Cela ce cu mână tare a zidit făptura, din pântecele zidirii Se vede. O adâncul bogăției, și al înțelepciunii, și al științei lui Dumnezeu! Cât sunt de neajunse judecățile Lui, și neurmate căile Lui.

Stih: Doamne auzit-am auzul Tău, și m-am temut, Doamne înțeles-am lucrurile Tale, și m-am spăimântat.

Iar aceasta; apoi slavă, glasul al 5 lea.

Veniți popoarele cele de Hristos purtătoare, să vedem minune, care spăimântează, și cuprinde tot gândul, și cu bună cucernicie închinându-ne, cu credință să cântăm: Astăzi Fecioara în pântece având, la Vitleem vine să nască pe Domnul; și cetele îngerești înainte aleargă, și acestea văzând, a strigat Iosif logodnicul: Ce taină străină este aceasta întru tine Fecioară? Cum vei să naști, Mielușea? Ceea ce nu știi de nuntă?

Și acum… iar aceasta:

Prochimen, glasul al 4-lea.

Din pântece mai-nainte de luceafăr Te-am născut.

Stih: Zis-a Domnul Domnului meu, șezi dea-dreapta mea, până ce voi pune pe vrăjmașii tăi așternut picioarelor tale.

Din proorocia lui Isaia citire:

Cap. 7. Vers 10.

Adaus-a Domnul în grai către Ahaz, zicând: Cere ție semn de la Domnul Dumnezeul tău întru adânc, sau întru înălțime. Și a zis Ahaz: Nu voi cere, nici voi ispiti pe Domnul. Și a zis Israil: Ascultați dar casa lui David, au doară puțin vă este vouă a da oamenilor împotrivire, pentru ce vă împotriviți Domnului? Pentru aceasta singur Domnul va da vouă semn. Iată o Fecioară în pântece va lua, și va naște Fiu, și se va chema numele lui Emmanuil; unt și miere va mânca mai-nainte până ce va cunoaște El, ca să nu voiască răul și să aleagă binele. Pentru că mai-nainte până ce va cunoaște Pruncul binele, sau răul, lepăda-va răul, ca să aleagă binele. Și a zis Domnul către mine: Ia-ți ție o hârtie nouă mare. Și scrie într-însa cu condeiul omenesc: Fă degrab pradă dobânzilor, pentru că sosește; și-mi fă mie mărturii oameni credincioși, pe Urie preotul, și pe Zaharia fiul lui Varahie. Și m-am apropiat de Proorociță, și a luat în pântece, și a născut fiu. Și mi-a zis mie Domnul: Cheamă numele lui, de sârg pradă, degrab ia dobândă. Pentru că mai-nainte până ce va ști pruncul a chema pe tatăl sau pe mama sa, se va lua puterea Damascului, și prăzile Samariei înaintea împăratului asirienilor. Cu noi este Dumnezeu înțelegeți neamuri și vă plecați, Auziți până la marginile pământului, cei puternici plecați-vă; că de veți iarăși putea, și iarăși veți fi biruiți. Și ori ce sfat veți sfătui, risipi-l-va Domnul; și cuvântul oricare veți grăi nu va rămâne întru voi; că cu noi este Dumnezeu.

APOSTOL

Din cartea cea către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, citire:

Cap. 1 Vers 10.

Întru început Tu, Doamne pământul ai întemeiat, și lucrurile mâinilor Tale sunt cerurile; acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne, și toate ca o haină se vor învechi, și și ca o îmbrăcăminte le vei înfășura, și se vor schimba; iar Tu același ești, și anii Tăi nu se vor împuțina. Și căruia din îngeri a zis cândva: Șezi dea-dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale? Au nu toți sunt duhuri slujitoare, care se trimit în slujbă, pentru cei ce vor să moștenească mântuirea? Pentru aceasta mai mult se cade nouă să ascultăm cele ce s-au auzit, ca nu cândva să cădem. Că de vreme ce a fost adevărat cuvântul ce s-a grăit prin îngeri, și toată călcarea de poruncă și neascultarea, a luat dreaptă, răsplătire, în ce chip vom scăpa noi, negrijindu-ne de atâta mântuire, care luând începere a se vesti de la Domnul, prin cei ce au auzit, s-a adeverit între noi.

Evanghelia de la Matei.

Cip. 2, Vers, 1.

Dacă S-a născut Iisus în Vitleemul Iudeei în zilele lui Irod împăratului, iată magii de la răsărit au venit în Ierusalim, zicând: Unde este Împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Că am văzut steaua Lui la răsărit, și am venit să ne închinăm Lui. Și auzind Irod împăratul s-a tulburat și tot Ierusalimul cu dânsul. Și adunând pe toți arhiereii și cărturarii poporului i-a întrebat: Unde este să Se nască Hristos? Iar ei au zis: În Vitleemul Iudeei, că așa s-a scris prin Proorocul: Și tu Vitleeme pământul Iudei, nicidecum nu ești mai mic între domnii Iudeei; că dintru tine va ieși Povățuitor, Care va paște pe poporul meu Israil. Atunci Irod chemând într-ascuns pe magi, a cercetat cu deamănuntul de la dânșii de vremea în care s-a arătat steaua; și trimițându-i în Vitleem, le-a zis: Mergând cercetați cu deamănuntul pentru Prunc, și dacă Îl veți afla, să-mi vestiți, ca să merg și eu să mă închin Lui. Iar ei ascultând pe împăratul s-au dus. Și iată steaua pe care o văzuse la răsărit mergea înaintea lor, până a venit și a stătut deasupra unde era Pruncul. Iar ei văzând steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Și intrând în casă, au văzut Pruncul cu Maria mama Lui; și căzând s-au închinat Lui; și deschizându-și visteriile sale, au adus Lui daruri: Aur, tămâie și smirnă. Și luând înștiințare prin vis să nu se întoarcă către Irod, pe altă cale s-au dus la țara lor.

Apoi zice citețul:

Degrab să ne întâmpine pe noi îndurările Tale Doamne, că am sărăcit foarte; ajută-ne nouă Dumnezeule Mântuitorul nostru pentru slava numelui Tău, Doamne mântuiește-ne pe noi, și curățește păcatele noastre pentru numele Tău.

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Și după Tatăl nostru…

CONDAC, glasul al 3-lea.

Fecioara astăzi, pe Cuvântul cel mai-nainte de veci, merge să-L nască în peșteră negrăit. Dănțuiește lumea auzind, slăvește cu îngerii și cu păstorii, pe Cel ce va să Se arate Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.

Doamne miluiește... de 40 ori, și rugăciunea: Cela ce în toată vremea… Doamne miluiește..., de 3 ori. Slavă… Și acum..., Ceea ce ești mai cinstită… Întru numele Domnului binecuvântează Părinte. Preotul: Dumnezeule milostivește-Te spre noi…

Și rugăciunea:

Dumnezeule și Doamne al puterilor și a toată făptura Ziditorule; Care pentru milostivirea milei Tale celei neasemănate, pe Unul-Născut, Fiul Tău, pe Domnul nostru Iisus Hristos, L-ai trimis spre mântuirea neamului nostru; și prin cinstită Crucea Lui înscrisul păcatelor noastre l-ai rupt, și ai biruit întru Dânsul stăpâniile și puterile întunericului. Însuți Stăpâne Iubitorule de oameni, primește și acestea ale noastre păcătoșilor rugăciuni de mulțumire și de cerere; și ne ferește pe noi de toată căderea în păcat cea de tot pierzătoare și întunecată, și de toți cei ce caută să ne facă nouă rău, văzuți și nevăzuți vrăjmași. Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre și nu pleca inimile noastre spre cuvinte și gânduri rele; ci cu dorirea Ta rănește sufletele noastre. Ca spre Tine totdeauna căutând, și cu lumina cea de la Tine povățuiți fiind, la tine lumina cea neapropiată și pururea fiitoare privind neîncetată mărturisire și mulțumită Ție să înălțăm, Tatălui, Celui fără de început, împreună și Unuia-Născut Fiului Tău, și Preasfântului și Bunului de viață Făcătorului Duhului Tău; acum și pururea și în vecii vecilor, Amin

CEASUL AL NOULEA

Veniți să ne închinăm… de trei ori.

Apoi acești Psalmi.

Psalmul 109.

Zis-a Domnul, Domnului meu: șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale. Toiagul puterii va trimite Ție Domnul din Slon, și vei birui în mijlocul vrăjmașilor Tăi. Cu Tine este începătura în ziua puterii Tale, întru strălucirile Sfinților Tăi; din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut Juratu-s-a Domnul, și nu-i va părea râu; Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec. Domnul este dedreapta Ta, sfărâmat-a în ziua mâniei Sale împărați. Judeca-va întru neamuri, plini-va căderile, zdrobi-va capete pe pământ ale multora. Din pârâu în cale va bea, pentru aceasta va înălța capul.

Psalmul 110:

Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, cu toată inima mea, în sfatul celor drepți și întru adunare. Mari sunt lucrurile Domnului, dovedite întru toate voile Lui. Mărturisire și mare cuviință este lucrul Lui, și dreptatea Lui rămâne în veacul veacului. Pomenire a făcut minunilor Sale, Milostivul și înduratul Domnul. Hrană a dat celor ce se tem de Dânsul, aduce-și-va aminte în veac de așezământul de lege al Său. Tăria lucrurilor Sale o a vestit norodului Său ca să le dea lor moștenirea neamurilor. Lucrurile mâinilor Lui, adevărul și judecata. Credincioase sunt toate poruncile Lui, întărite, în veacul veacului, făcute întru adevăr și întru îndreptare. Izbăvire a trimis norodului Său; poruncit-a în veac așezământul de lege al Său, Sfânt și înfricoșat este numele Lui. Începătura înțelepciunii este frica Domnului, și înțelegere bună este tuturor celor ce o fac pe dânsa; lauda Lui rămâne în veacul veacului.

Psalmul 85:

Pleacă Doamne urechea Ta și mă auzi, că sărac și lipsit sunt eu. Păzește sufletul meu, că cuvios sunt; mântuiește pe robul Tău, Dumnezeul meu, pe cel ce nădăjduiește spre Tine. Miluiește-mă Doamne căci către Tine voi striga toată ziua. Veselește sufletul robului Tău, căci către Tine am ridicat sufletul meu. Că Tu, Doamne, ești Bun și blând și Multmilostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine. Ascultă Doamne rugăciunea mea, și ia aminte glasul cererii mele. În ziua necazului meu am strigat către Tine, că mai auzit. Nu este asemenea Ție, întru dumnezei, Doamne, și nu este după faptele Tale. Toate neamurile câte ai făcut, vor veni și se vor închina înaintea Ta, Doamne, și vor slăvi numele Tău. Că mare ești Tu și Cel ce faci minuni, Tu ești Dumnezeu însuți. Povățuiește-mă Doamne în calea Ta, și voi merge întru adevărul Tău; veselească-se inima mea ca să se teamă de numele Tău. Mărturisimă-voi Ție, Doamne Dumnezeul meu cu toată inima mea, și voi slăvi numele Tău în veac. Că mila Ta mare este spre mine, și ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos. Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea, și adunarea celor tari au căutat sufletul meu, și nu Te-au pus pe Tine înaintea lor. Și Tu, Doamne Dumnezeul meu ești Îndurat și Milostiv, în delung răbdător și adevărat. Caută spre mine și mă miluiește. Dă tăria Ta slugii Tale și mântuiește pe fiul slujnicei Tale. Fă cu mine semn spre bine, și să vadă cei ce mă urăsc și să se rușineze, Că Tu Doamne, mi-ai ajutat mie și m-ai mângâiat.

Slavă… Și acum… Aliluia! de trei ori, Slavă…

Troparul glasul al 4-lea:

Scrisu-s-a oarecând cu bătrânul Iosif în Vitleem, Maria, ca cea din sămânța lui David, purtând în pântece nașterea cea mai presus de fire. Și a sosit vremea nașterii, și nici un loc nu era de sălășluire; ci ca un palat frumos, peștera Împărătesei s-a arătat. Hristos se naște, ca să ridice chipul cel mai-nainte căzut.

Și acum… a Născătoarei:

Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară, și răstignire ai răbdat Bunule; care cu moartea pe moarte ai prădat, și învierea ai arătat ca un Dumnezeu; nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta, arată iubirea Ta de oameni Milostive, primește pe Născătoarea de Dumnezeu ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, și mântuiește Mântuitorul nostru pe poporul cel deznădăjduit.

Apoi Samoglasnicele acestea glas al 7-lea.

Spăimântatu-s-a Irod văzând bună credința magilor, și de mânie fiind biruit, a întrebat de lungimea vremii. Maicile de fii erau lipsite, și vârsta cea fără de vreme a pruncilor cu amar se secera, sânii se uscau, și izvoarele laptelui se opreau! Mare este răutatea! Pentru aceasta cu bunăcredință adunându-ne credincioșilor, să ne închinăm Nașterii lui Hristos.

De două ori fără de Stih; apoi Stih: Dumnezeu de la amiazăzi va veni, și Cel Sfânt din munte umbros cu desime.

Glas al 2-lea:

Când Iosif cu întristarea s-a rănit, Fecioară la Vitleem mergând, ai strigat către dânsul: Pentru ce te mâhnești și te tulburi văzându-mă având în pântece arătarea Dumnezeirii? Necunoscând nicicum înfricoșata taină, care este întru mine. Leapădă dar toată frica, și cunoaște lucrul preaslăvit; că Dumnezeu s-a pogorât pe pământ pentru milă, în pântecele meu, și acum, trup a luat. Pe Acesta născându-L eu, tu vei vedea, precum a binevoit, și de bucurie umplându-te, te vei închina Lui ca Făcătorului tău. Pe Care îngerii Îl laudă neîncetat, și-L slăvesc împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.

Stih: Doamne auzit-am auzul Tău și m-am temut, Doamne înțeles-am lucrurile Tale și m-am spăimântat.

Tot aceasta. Apoi Citețul stând în mijlocul Bisericii, citește odată Stihira aceasta cu evlavie și cu mare glas. Apoi se cântă prin strane.

Slavă… glasul al 6-lea.

Astăzi se naște din Fecioară, Cela ce are în mână toată făptura; cu scutece ca un Prunc se înfașă Dumnezeu, Cel ce din fire este nepipăit. În iesle Se culcă, Cela ce a întărit cerurile dedemult întru început; din sâni cu lapte se hrănește, Cela ce a plouat în pustie mană poporului; pe magi cheamă Mirele Bisericii, darurile acestora le primește Fiul Fecioarei.

Închinămu-ne Nașterii Tale Hristoase… de trei ori.

Arată-ne nouă și dumnezeiască arătarea Dumnezeirii Tale.

Și acum… tot aceasta.

Apoi:

Prochimen, glasul ai 4-lea:

Maică, Sionului va zice omul, și om s-a născut într-însul.

Stih: Temeliile lui în munții cei sfinți; iubește Domnul porțile Sionului.

Din proorocia lui Isaia citire:

Cap. 9, Vers 6:

Prunc S-a născut nouă Fiul, și S-a dat nouă; a Căruia stăpânie s-a făcut peste umărul Lui, și se cheamă numele Lui, Înger de mare sfat, sfetnic minunat; Dumnezeu tare, biruitor, Domn păcii, Părinte veacului ce va să fie. Pentru că va aduce pace spre domni, și sănătatea lor; mare este stăpânia Lui, și pacea Lui nu va avea sfârșit. Pe scaunul lui David și întru Împărăția Lui va ședea, să o îndrepteze pe ea, și să o apere, cu judecată și cu dreptate de acum și până în veac. Râvna Domnului Dumnezeului Savaot va face aceasta.

APOSTOL

Din cartea cea către Evrei a Sfântului Apostol Pavel citire:

Cap. 2,. Vers 11.

Fraților, cela ce sfințește și cei ce se sfințesc, dintru unul sunt toți, pentru care nu se rușinează a-i numi pe dânșii frați, zicând; Spune-voi numele tău fraților Mei, în mijlocul Bisericii Te voi lăuda. Și iarăși, eu voi fi nădăjduindu-mă spre Dânsul, și iarăși, iată Eu și pruncii care mi i-a dat Dumnezeu. Deci deoarece s-au făcut părtași pruncii trupului și sângelui, și același asemenea s-a împărtășit acelorași, ca prin moarte să surpe pe cel ce are stăpânia morții, adică pe diavolul, și să scape pe aceia câți cu frica morții în toată viața erau supuși robiei. Că nu pe îngeri cândva a luat, ci sămânța lui Avraam a luat de unde dator era întru toate a se asemăna fraților; ca să fie Milostiv și credincios Arhiereu întru cele ce sunt către Dumnezeu, ca să curățească păcatele poporului. Că întru ceea ce a pătimit însuși, fiind ispitit, poate și celor ce se ispitesc să le ajute.

Evanghelia de la Matei

Cap. 2. Vers 13.

Iară după ce s-au dus magii, iată îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, zicând; Sculându-te ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt, și fii acolo, până îți voi spune; că vrea Irod sa caute Pruncul ca să-L piardă. Iar el sculându-se, a luat Pruncul și pe mama Lui noaptea, și s-au dus în Egipt. Și a fost acolo până la moartea lui Irod; ca să se plinească ceea ce s-a zis de Domnul prin Proorocul ce zice: din Egipt am chemat pe Fiul meu. Atunci Irod văzând că s-a batjocorit de magi, s-a mâniat foarte, și trimițând a omorât pe toți pruncii care erau în Vitleem și întru toate hotarele lui de doi ani și mai mici, după vremea care cercase de la magi. Atunci s-a plinit ceea ce s-a zis de Ieremia Proorocul ce zice: Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire și țipăt mult; Rachela plângându-și pe fiii săi, și nu vrea să se mângâie, pentru că nu sunt. Iar după ce a murit Irod, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif în Egipt, zicând: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui, și mergi în pământul lui Israil, că au murit cei ce căutau sufletul Pruncului. Iar el sculându-se, a luat Pruncul și pe mama lui și a venit în pământul lui Israil. Iar auzind că Arhelau împărățește în Iudeea, în locul lui Irod tatălui său, s-a temut să meargă acolo; și luând poruncă în vis, s-a dus în părțile Galileei. Și venind a locuit în cetatea ce se numește Nazaret; ca să se plinească ceea ce s-a zis prin Prooroci; că Nazarinean Se va chema.

Apoi zice citețul:

Nu ne da pe noi până în sfârșit, pentru numele Tău cel Sfânt, și nu strica legătura Ta, și nu depărta mila Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de Tine, și pentru Isaac robul Tău, și Israil Sfântul Tău.

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Și după Tatăl nostru…

CONDAC glasul al 3-lea.

Fecioara astăzi pe Cuvântul cel mai-nainte de veci, merge să-L nască în peșteră negrăit. Dănțuiește lumea auzind, slăvește cu îngerii și cu păstorii, pe Cel ce va să Se arate Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.

Doamne miluiește..., de 40 ori. Cela ce în toată vremea… Doamne miluiește..., de trei ori. Slavă… Și acum..., Ceea ce ești mai cinstită… Întru numele Domnului binecuvintează Părinte! Preotul: Pentru rugăciunile Sfinților…

Și rugăciunea:

Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce îndelung ai răbdat pentru greșelile noastre, și până la acest ceas de acum ne-ai adus pe noi, întru care pe lemnul cel de viață făcător fiind răstignit, tâlharului celui bine cunoscător, intrarea în Rai i-ai făcut, și cu moartea pe moarte o ai sfărâmat. Curățește-ne pe noi păcătoșii, și nevrednicii robii Tăi; că am greșit și fărădelege am făcut, și nu suntem vrednici să ridicăm ochii noștri, și să privim la înălțimea Cerului; pentru că am lăsat calea dreptății Tale. Și am umblat în voile inimilor noastre. Ci ne rugăm neasemănatei bunătății Tale: iartă-ne pe noi Doamne, după mulțimea milei Tale, și ne mântuiește pe noi, pentru numele Tău cel Sfânt. Că s-au stins întru deșertăciuni zilele noastre; scoate-ne pe noi din mâna potrivnicului, și ne iartă nouă păcatele, și omoară gândul nostru cel trupesc. Ca lepădând pe omul cel vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm, și Ție să viețuim, Stăpânului nostru și Făcătorului de bine. Și așa urmând poruncilor Tale, la odihna cea veșnică să ajungem, unde este locașul tuturor celor ce se veselesc. Ca Tu ești cu adevărat veselia cea adevărată, și bucuria celor ce Te iubesc, Hristoase Dumnezeul nostru și Ție slavă înălțăm, împreună cu Părintele tău Cel fără de început, și cu Preasfântul și bunul și de viață Făcătorul Duhul Tău, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin.

După aceasta Psalmul 102:

Binecuvintează suflete al meu pe Domnul, și toate cele dinlăuntrul meu numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează suflete al meu pe Domnul, și nu uita toate răsplătirile Lui. Pe cel ce curățește toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale. Pe Cel re izbăvește din stricăciune viața ta, pe Cel ce te încununează cu milă și cu îndurări. Pe Cel ce umple de bunătăți pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, și judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israil voile Sale. Îndurat și Milostiv este Domnul, îndelung-răbdător și Multmilostiv. Nu până în sfârșit se va iuți, nici în veac se va mânia. Nu după fărădelegile noastre a făcut nouă, nici după păcatele noastre ne-a răsplătit nouă. Că după înălțimea Cerului de la pământ a întărit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de El. Pe cât sunt departe răsăriturile de apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluiește tatăl pe fii, a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-și-a aminte că țărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, așa va înflori. Că duh a trecut într-însul, și nu va fi și nu-și va mai cunoaște încă locul său. Iar mila Domnului din veac și până în veac, spre cei ce se tem de Dânsul. Și dreptatea Lui spre fii fiilor, spre cei ce păzesc așezământul de lege al Lui, și-și aduc aminte de poruncile Lui, ca să Ie facă pe ele. Domnul în Cer a gătit Scaunul Său, și Împărăția Lui pe toți stăpânește. Binecuvântați pe Domnul toți îngerii Lui, cei puternici la vârtute, care faceți cuvântul Lui, a auzi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântați pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceți voia Lui. Binecuvântați pe Domnul toate lucrurile Lui, în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.

Slavă…

Psalm 145:

Laudă suflete al meu pe Domnul. Lăuda-voi pe Domnul în viața mea, cânta voi Dumnezeului meu până ce voi fi. Nu va nădăjduiți spre boieri, spre fiii oamenilor, întru care nu este mântuire. Ieși-va duhul lui, și se va întoarce în pământul său. În ziua aceea vor pieri, toate gândurile lui. Fericit este căruia Dumnezeul lui Iacov este ajutorul lui, nădejdea lui spre Domnul Dumnezeul lui. Spre Cel ce a făcut Cerul și pământul, marea și toate cele ce sunt într-însele. Spre Cel ce păzește adevărul în veac, spre Cel ce face judecată celor năpăstuiți, spre Cel ce dă hrană celor flămânzi. Domnul dezleagă pe cei ferecați în obezi, Domnul înțelepțește orbii, Domnul ridică pe cei surpați. Domnul iubește pe cei drepți, Domnul păzește pe cei nemernici. Pe săracul și pe văduva va primi și calea păcătoșilor o va pierde. Împărăți-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam și în neam.

Și acum…

Unule-Născut, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu, Cela ce ești fără de moarte, și ai îngăduit pentru mântuirea noastră a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu, și pururea Fecioara Maria, Care neschimbat Te-ai întrupat și răstignindu-Te Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat, Unul fiind din Sfânta Treime, împreună slăvit cu Tatăl și cu Duhul Sfânt; mântuiește-ne pe noi.

Fericirile:

Întru împărăția Ta pomenește-ne pe noi Doamne, când vei veni întru împărăția Ta

Fericiți cei săraci cu duhul, că acelora este Împărăția Cerurilor.

Feliciți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul.

Fericiți cei ce flămânzesc, și însetoșează de dreptate, că aceia se vor sătura.

Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui.

Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Fericiți făcătorii de pace, aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că acelora este Împărăția Cerurilor.

Fericiți veți fi când vă vor ocărî pe voi, și vă vor goni, și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră mințind pentru Mine.

Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri.

Slavă… Și acum…

Pomenește-ne pe noi Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta.

Pomenește ne pe noi Stăpâne, când vei veni întru Împărăția Ta.

Pomenește-ne pe noi Sfinte, când vei veni întru Împărăția Ta.

Ceata cerească Te laudă pe Tine și zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot; plin este Cerul și pământul de slava Ta.

Stih: Apropiați-vă către Dânsul, și vă veți lumina, și fețele voastre nu se vor rușina.

Ceata cerească Te laudă pe Tine și zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot; plin este Cerul și pământul de slava Ta.

Slavă…

Ceata Sfinților Îngeri, și a Arhanghelilor, cu toate cereștile Puteri, Te laudă pe Tine și zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot; plin este Cerul și pământul de slava Ta.

Și acum…

VEZI: De nu este liturghie, zicem: Și acum… Crezul; Iar de este liturghie, lăsăm Crezul, și zicem: Și acum… Slăbește, lasă…

Cred într-unul Dumnezeu Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul Cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și într-unul Domnul Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai-nainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat; născut, nu făcut, Cel de o Ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Carele pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri, și S-a întrupat de la Duhul Sfânt, și din Maria Fecioara S-a făcut Om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont; și a pătimit, și S-a îngropat; și a înviat a treia zi după Scripturi. Și S-a suit la ceruri, și șade dea-dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu mărire să judece viii și morții; a Căruia Împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede; Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Întru una Sfântă sobornicească și Apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Slăbește, lasă, iartă Dumnezeule, greșelile noastre cele de voie, și cele fără de voie, cele cu lucrul și cu cuvântul, cele cu știință și cu neștiință, cele din noapte și din zi, cele cu mintea și cu gândul; toate le iartă nouă, ca un Bun și Iubitor de oameni.

Tatăl nostru Care ești în ceruri…

CONDAC, glasul al 3-lea.

Fecioara astăzi pe Cuvântul cel mai-nainte de veci merge să-L nască în peșteră negrăit. Dănțuiește lumea auzind, slăvește cu îngerii și cu păstorii pe Cel ce va să Se arate Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.

Apoi Doamne miluiește..., de 12 ori.

Și rugăciunea aceasta:

Preasfântă Treime, Stăpânie de o Ființă, Împărăție nedespărțită, Ceea ce ești pricina tuturor bunătăților; binevoiește și pentru mine păcătosul, întărește, și înțelepțește inima mea, și șterge întinăciunea mea, luminează gândul meu; ca totdeauna să Te slăvesc, și să Te laud, și să mă închin Ție, și să zic: Unul Sfânt, Unul Domnul Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl, Amin.

Apoi: Cade-se să te fericim… și Otpustul zilei. Iar Vecernia se face cu Liturghia Marelui Vasilie la vremea sa. Psalmul: Bine voi cuvânta pe Domnul… îl zicem la Liturghie după rugăciunea Amvonului; iar de nu este Liturghie, după Preasfântă Treime... zicem îndată:

Fie numele Domnului… De trei ori.

Și îndată Psalm 33:

Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. Întru Domnul se va lăuda sufletul meu; audă cei blânzi și să se veselească. Slăviți pe Domnul cu mine, și să înălțăm numele Lui împreună. Căutat-am pe Domnul și m-a auzit, și din toate necazurile mele m-a izbăvit. Apropiați-vă către Dânsul și vă luminați, și fețele voastre nu se vor rușina. Săracul acesta a strigat, și Domnul l-a auzit pe dânsul, și din toate necazurile lui l-a mântuit. Tăbărâ-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de Dânsul, și-i va izbăvi pe ei. Gustați și vedeți, ca bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduiește spre Dânsul. Temeți-vă de Domnul toți Sfinții Lui, că nu este lipsă celor ce se tem de Dânsul. Bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele. Veniți fiilor, ascultați-mă pe mine, frica Domnului voi învăța pe voi. Cine este omul cel ce voiește viața; care iubește să vadă zile bune? Oprește-ți limba ta de la rău, și buzele tale ca să nu grăiască vicleșug. Ferește-te de rău și fă bine, caută pacea și o urmează pe ea. Ochii Domnului spre cei drepți, și urechile Lui spre rugăciunea lor. Iar fața Domnului asupra celor ce fac rele, ca să piardă de pe pământ pomenirea lor. Strigat-au drepții, și Domnul i-a auzit pe ei, și din toate necazurile lor i-a izbăvit. Aproape este Domnul de cei umiliți ia inimă, și pe cei smeriți cu duhul, îi va mântui. Multe sunt necazurile drepților, și din toate acelea va izbăvi pe ei Domnul. Păzește Domnul toate oasele lor, nici unul dintr-însele nu se va zdrobi. Moartea păcătosului este cumplită, și cei ce urăsc pe dreptul vor greși. Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi, și nu vor greși toți cei ce nădăjduiesc spre Dânsul.

CADE-SE A ȘTI: Că dacă este ajunul Sâmbătă, sau Duminică, facem Liturghia Sfântului Ioan Gură-de-aur în ajun; iar Liturghia marelui Vasilie, se face în însăși ziua praznicului. Iar când nu este ajunul Sâmbătă, sau Duminică, se face Liturghia marelui Vasilie. Iar în ziua praznicului, se face liturghia Sfântului Ioan Gură de aur. Așa și la praznicul Arătării Domnului. VEZI: De se va întâmpla Nașterea lui Hristos, sau arătarea Domnului Duminică, nimic de ale Învierii nu cântăm.