SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La ceasul al 7-lea din zi (spre orele 13) toacă paraclisierul în toaca mare și trage toate clopotele și adunându-ne în Biserică, începe Vecernia după obicei, dându-se binecuvântarea ca la Liturghie.

Preotul face începutul:

Binecuvântată este Împărăția; Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Apoi cel mai mare:

Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… Și după: Tatăl nostru… Doamne miluiește..., de 12 ori. Slavă… Și acum… Veniți să ne închinăm… De trei ori. Și Psalmul începător: Binecuvântează suflete al meu… După aceasta, Diaconul zice Ectenia cea mare. Și de este Sâmbătă seara, cântăm Fericit bărbatul… Catisma toată. Iar de este Duminică seara, cântăm numai cei trei psalmi dintâi. Iar dacă este în altă zi, Catismă nu se citește, ci după Ectenie, îndată cântăm Doamne strigat-am… pe glasul al 2-lea. Preotul face Proscomidia și Diaconul cădește Biserica după obicei; Iar cântăreții de la strane cântă:

La Doamne strigat-am… Stihirile Praznicului pe 8. Glasul al 2-lea, singur glasul, a lui Ghermano.

Veniți să ne bucurăm de Domnul, această taină de acum spunând, peretele cel din mijloc al zidului s-a stricat; sabia cea de foc dă dosul, și Heruvimul se depărtează de la pomul vieții, și eu desfătării raiului mă împărtășesc. Din care am fost lepădat pentru neascultare. Că Chipul cel neschimbat al Tatălui, Chipul Ființei Lui celei dea pururea, chipul robului primește, ieșind din Maică ce nu știe de nuntă, nesuferind schimbare; că ceea ce a fost a rămas, Dumnezeu fiind adevărat; și ceea ce n-a fost a luat, Om făcându-Se pentru iubirea de oameni. Acestuia să strigăm: Cela ce Te-ai născut din Fecioară Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. De două ori.

A lui Anatolie.

Domnul Iisus născându-Se din Curata Fecioară, s-au luminat toate; că păstorii zicând cu fluierele, și magii închinându-se, îngerii cântând. Irod s-a tulburat; că Dumnezeu cu trup S-a arătat, Mântuitorul sufletelor noastre. De două ori.

Împărăția Ta, Hristoase Dumnezeule, Împărăția tuturor veacurilor, și Stăpânirea Ta întru tot neamul și neamul; Cel ce Te-ai întrupat din Duhul Sfânt, și din pururea Fecioara Maria Te-ai făcut Om. Lumină ne-a strălucit nouă Hristoase Dumnezeule venirea Ta; Lumina cea din Lumină, strălucirea Tatălui; toată făptura ai luminat, toată suflarea Te laudă pe Tine, Chipul slavei Tatălui. Cela ce ești și mai-nainte ai fost, și ai strălucit din Fecioară, Dumnezeule miluiește-ne pe noi. De două ori.

Ce vom aduce Ție, Hristoase? Că Te-ai arătat pe pământ ca un om pentru noi; că fiecare din făpturile cele făcute de Tine, mulțumire aduce Ție. Îngerii lauda, cerurile steaua, magii daruri, păstorii minunea, pământul peștera, pustiul ieslea; iar noi pe Maica Fecioara. Dumnezeule, Cela ce ești mai-nainte de veci, miluiește-ne pe noi. De două ori.

Slavă… Și acum… glas același, a Casianei:

August singur stăpânind pe pământ, mulțimea stăpânirii oamenilor a încetat; și Tu întrupându-Te din cea Curată, mulțimea dumnezeilor idolești s-a surpat. Sub o împărăție lumească cetățile erau, și întru o stăpânire a Dumnezeirii neamurile au crezut. Scrisus-au popoarele cu porunca Cezarului, scrisu-ne-am credincioșii cu numele Dumnezeului nostru, Celui ce Te-ai întrupat. Mare este mila Ta, Doamne, slavă Ție.

VOHOD cu Evanghelia. Lumină lină...,

Prochimenul zilei, și citirile cu Troparele și cu Stihurile lor.

VEZI: Dacă s-ar întâmpla ajunul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos Vineri, prochimenul zilei se lasă, și se cântă Prochimenul cel mare, Glas 7: Cine este Dumnezeu mare, ca Dumnezeul nostru..., cu Stihurile lui care este spre 26 de zile.

De la Facere citire:

Cap. 1. Vers 1.

Întru început a făcut Dumnezeu Cerul și pământul; și pământul era nevăzut, și netocmit, și întuneric era deasupra adâncului, și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apei. Și a zis Dumnezeu: Să se facă lumina, și s-a făcut lumină, și a văzut Dumnezeu lumina că este bună, și a despărțit Dumnezeu între lumină, și între întuneric, și a numit Dumnezeu lumina ziuă, și întunericul l-a numit noapte. Și s-a făcut seară, și s-a făcut dimineață, zi una. Și a zis Dumnezeu: Să se facă tărie în mijlocul apei, și să fie despărțind apa de apă, și s-a făcut așa. Și a făcut Dumnezeu tăria, și a despărțit Dumnezeu între apa care era deasupra tăriei, și între apa care era sub tărie, și a numit Dumnezeu tăria Cer; și a văzut Dumnezeu că este bine, și s-a făcut seară, și s-a făcut dimineață, ziua a doua. Și a zis Dumnezeu: Să se adune apa de sub Cer întru o adunare, și să se arate uscatul, și s-a făcut așa. Și s-a adunat apa cea de sub Cer întru adunările sale, și s-a arătat uscatul. Și a numit Dumnezeu uscatul pământ, și adunările apelor le-a numit mări, și a văzut Dumnezeu ca este bine. Și a zis Dumnezeu: Să răsară pământul iarbă verde, care să semene sămânță după fel și asemănare, și pom roditor, care să facă roadă, căruia să fie sămânța lui într-însul după fel pe pământ; și s-a făcut așa. Și a dat din sine pământul iarbă verde care seamănă sămânță după fel și după asemănare pe pământ, și pom roditor, care face roadă, a căruia sămânță este într-însul după fel pe pământ; și a văzut Dumnezeu că este bine; și s-a făcut seară, și s-a făcut dimineața, ziua a treia.

De la Numeri citire:

Cap. 24, Vers. 2.

Fost-a Duhul lui Dumnezeu peste Valaam. Și luându-și pilda sa a zis: Cât sunt de bune casele tale Iacove, și corturile tale Israile! Ca niște văi umbroase, ca niște grădini lângă izvoare, ca niște corturi care le-a înfipt Domnul și ca niște cedri lângă ape. Ieși-va un Om din seminția lui, și va stăpâni neamuri multe, și se va înălța împărăția lui, și va crește. Dumnezeu l-a povățuit din Egipt; a Cărui slavă este ca a inorogului; mânca-va neamurile vrăjmașilor Lui, și grăsimea lor va suge, și cu săgețile sale va săgeta pe vrăjmași. Culcându-se a adormit ca un leu, și ca un pui de leu; cine îl va deștepta pe el? Cei ce te binecuvântează pe tine, sunt binecuvântați, și cei ce te blesteamă, s-au blestemat, Răsări-va o stea din Iacov, și se va scula un Om din Israil, și va zdrobi pe domnii lui Moab și va prăda pe toți feciorii lui Set. Și va fi Edom stăpânirea lui; și va fi moștenirea Isav vrăjmașul lui; și Israil a făcut putere.

Din proorocia lui Miheea citire:

Cap. 4. Vers. 6.

În zilele acelea, zice Domnul, aduna-voi pe cea sfărâmată, și pe cea lepădată voi lua, și pe care am lepădat. Și voi pune pe cea sfărâmată întru rămășiță, și pe cea lepădată întru neam tare. Și va împărăți Domnul peste ei în muntele Sionului de acum și până în veac. Și tu Vitleeme casa Efratei, au doară mic ești a fi întru miile ludei? Că dintru tine va ieși mie căpetenie, ca să fie Domn întru Israil, și ieșirea Lui din început, din zilele veacului. Pentru aceasta dai-va pe ei, până la vremea întru care Născătoarea va naște, și rămășițele fraților Lui se vor întoarce la fiii lui Israil. Și va sta și va vedea, și va paște turma Sa cu tărie Domnul. Și întru slava numelui Domnului Dumnezeului lor vor fi; pentru că acum se vor mări până la marginile pământului.

Apoi citețul cu glas mai înalt citește Troparul acesta:

În taină Te-ai născut în peșteră; și Cerul pe Tine tuturor Te-a arătat, punând înainte steaua ca o gură Mântuitorule. Și pe magi i-a adus Ție, care Ți s-au închinat cu credință, cu care împreună miluiește-ne pe noi.

Și îndată stranele cântă sfârșitul Troparului pe glasul al 6-lea:

Și pe magi i-a adus Ție, care Ți s-au închinat cu credință, cu care împreună miluiește-ne pe noi.

Iar citețul citește Stihurile:

Stih: Temeliile lui în munții cei sfinți; iubește Domnul porțile Sionului, mai mult decât toate sălașele lui Iacov. Preaslăvite s-au grăit pentru tine cetatea lui Dumnezeu. Aducemi-voi aminte de Raav și de Babilon, de cei ce Mă cunosc pe Mine.

Și pe magi i-a adus Ție...

Stih: Și iată cei de altă seminție, și Tirul și poporul Arabilor, aceștia s-au născut acolo; Maică, Sionului va zice omul, și Om S-a născut întru dânsul, și însuși Cel Preaînalt l-a întemeiat pe dânsul.

Și pe magi i-a adus Ție...

Stih: Domnul va povesti în scriptura popoarelor, și a boierilor acelor ce s-au născut într-însul; precum și al tuturor celor ce se veselesc, le este locașul întru tine.

Și pe magi i-a adus Ție... Slavă… Și pe magi i-a adus Ție... Și acum… Și pe magi i-a adus Ție...

Apoi citețul citește Troparul:

În taină Te-ai născut în peșteră; ci Cerul pe Tine tuturor Te-a arătat, punând înainte steaua ca o gură Mântuitorule.

Apoi însuși citețul cântă:

Și pe magi i-a adus Ție, care Ți s-au închinat cu credință, cu care împreună miluiește-ne pe noi.

Și iarăși citirile mai departe.

Din Proorocia Isaiei citire:

Cap. 11, Vers. 1.

Acestea grăiește Domnul; ieși-va toiag din rădăcina lui Iessei, și floare din rădăcina lui se va înălța; și va odihni pe dânsa Duhul lui Dumnezeu, Duhul înțelepciunii și al științei, Duhul sfatului și al puterii, Duhul cunoștinței și al bunei credințe; Duhul temerii de Dumnezeu o va umplea pe dânsa. Nu după mărire va judeca, nici după grai va mustra; ci va judeca cu dreptate Judecata smeriților, și va mustra cu dreptul pe marii pământului; și va bate pământul cu cuvântul gurii sale și cu duhul buzelor sale va omorî pe cel necurat. Și va fi încins cu dreptate peste mijlocul său, și cu adevărul învelite coastele lui. Atuncea va paște împreună lupul cu mielul, și pardosul va odihni împreună cu iedul. Și vițelul și leul și taurul împreună se vor paște. Și un prunc mic îi va paște pe ei; și boul și ursul împreună se vor paște, și împreună fiii lor vor fi; și leul ca boul va mânca paie, și un prunc mic se va juca peste vizuina aspidelor, Și pruncul înțărcat, va pune mâna în așternutul puilor vasiliscului, și nu-i vor face rău, nici vor putea să piardă pe nici unul în muntele cel sfânt al meu; pentru că s-a umplut tot pământul a cunoaște pe Domnul, ca apa multă ce umple mările. Și va fi în ziua aceea rădăcina lui Iessei care se va scula să stăpânească neamurile; întru dânsul neamurile vor nădăjdui, și va fi odihna lui cinstită.

Din proorocia lui Varuh citire:

Cap. 3, Vers 36.

Acesta este Dumnezeul nostru, și nu se va adauge altul spre Dânsul. Aflat-a toată calea științei, și o a dat lui Iacov slugii Sale, și lui lsrail celui iubit de Dânsul. Iar după acestea pe pământ S-a arătat, și cu oamenii împreună a locuit. Aceasta este cartea poruncilor lui Dumnezeu, și legea care este în veac. Toți cei ce se țin de dânsa, au viața, iar cei ce o au lăsat, vor muri. Întoarce-te Iacove, și te apucă de dânsa; umblă prin strălucire în preajma luminii ei; nu da altuia mărirea ta, și cele de folos ție limbii străine. Fericiți suntem Israile; că cele ce plac lui Dumnezeu, s-au arătat nouă.

Din Proorocia lui DaniiI citire:

Cap. 2, Vera 31.

Zis-a Daniil lui Nabucodonosor: Tu împărate ai văzut, și iată un chip mare și chipul acela, și vederea lui stând înălțată înaintea feței tale, și vederea lui groaznică; chipul al căreia era capul de aur curat, mâinile și pieptul și brațele de argint, pântecele și armurile de aramă; iar fluierele de fier; o parte a picioarelor de fier și o parte de lut. Văzut-ai până când s-a tăiat o piatră din munte fără de mână, și a lovit chipul peste picioarele cele de fier și cele de lut, și le-a zdrumicat pe dânsele de tot. Atuncea s-a zdrumicat deodată lutul fierul, arama, argintul și aurul, și s-au făcut ca praful cel din arie vara, și le-au ridicat pe dânsele mulțime de vânt, și loc nu s-a aflat lor. Iar piatra care lovise chipul, s-a făcut munte mare și a umplut tot pământul. Acesta este visul, și tâlcuirea lui voi spune înaintea împăratului. Scula-va Dumnezeul Cerului o împărăție, care în veac nu se va strica, și împărăția Lui nu se va lăsa altui popor; zdrumica-va și va vântura toate împărățiile, iar aceea va sta în veci, în ce chip ai văzut, ca din munte s-a tăiat piatra fără de mână, și a zdrumicat lutul, fierul, arama, argintul și aurul, Dumnezeu cel mare a arătat împăratului cele ce au a fi după acestea, și adevărat este visul, și credincioasă este tâlcuirea lui.

Apoi citețul cu glas mai înalt citește Troparul acesta:

Răsărit-ai Hristoase din Fecioară, Soarele dreptății cel înțelegător; și steaua Te-a arătat încăput în peșteră, pe Tine Cel neîncăput. Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta, cu care împreună Te slăvim Dătătorule de viață, slavă Ție.

Și cântă cântăreții de la strane sfârșitul Troparului, pe glasul al 6-lea:

Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta, cu care împreună te slăvim Dătătorule de viață, slavă Ție.

Apoi citețul citește Stihurile.

Stih: Domnul a împărățit, întru podoabă s-a îmbrăcat; îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere și s-a încins; pentru că a întărit lumea care nu se va clinti. Gata este scaunul tău de atunci, din veac ești tu.

Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta...

Stih: Ridicat-au râurile Doamne, ridicat-au râurile glasurile sale, ridica-vor râurile valurile sale, de glasuri de ape multe.

Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta...

Stih: Minunate sunt înălțările mării, minunat este întru cele înalte Domnul; mărturiile tale s-au încredințat foarte. Casei tale se cuvine sfințenie Doamne, întru lungime de zile.

Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta... Slavă… Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta... Și acum… Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta...

Citețul citește Troparul:

Răsărit-ai Hristoase din Fecioară, Soarele dreptății cel înțelegător; și steaua Te-a arătat încăput în peșteră, pe Tine Cel neîncăput.

Apoi însuși citețul cântă:

Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta, cu care împreună Te slăvim Dătătorule de viață, slavă Ție.

Și iarăși citire.

Din proorocia Isaiei, citire.

Cap. 9, Vers 6.

Prunc S-a născut nouă Fiul, și S-a dat nouă; a Căruia Stăpânire s-a făcut peste umărul Lui; și se cheamă numele Lui, Înger de mare sfat, sfetnic minunat. Dumnezeu tare, biruitor, Domn păcii, Părinte veacului ce va să fie. Pentru că va aduce pace spre domni, și sănătate lor. Mare este stăpânia Lui, și pacea Lui nu va avea sfârșit. Pe scaunul lui David și întru împărăția lui va ședea, să o îndrepteze pe ea, și să o apere, cu judecată și cu dreptate, de acum și până în veac. Râvna Domnului Dumnezeu Savaot va face acestea.

Din proorocia Isaiei, citire.

Cap. 7, Vers 10.

Adaos-a Domnul a grăi către Ahaz zicând: Cere ție semn de la Domnul Dumnezeul tău. Întru adânc, sau întru înălțime; și a zis Ahaz: Nu voi cere, nici voi ispiti pe Domnul. Și a zis Isaia: Ascultați dar casa lui David, au doară puțin vă este vouă a da oamenilor împotrivire, și pentru ce dați împotrivire Domnului? Pentru aceasta singur Domnul va da vouă semn. Iată o Fecioară în pântece va lua, și va naște Fiu, și se va chema numele lui Emanuil; unt și miere va mânca, mai-nainte până ce va cunoaște El ca să nu voiască răul și să aleagă binele. Pentru că mai-nainte până ce va cunoaște Pruncul binele sau răul, lepăda-va răul, ca să aleagă binele, Și a zis Domnul către mine: Iați o hârtie nouă mare și scrie într-însa cu condei omenesc: Fă degrab pradă dobânzilor, pentru că sosește; și-mi fă mărturii oameni credincioși, pe Urie preotul, și pe Zaharia fiul lui Varahie. Și m-am apropiat către Proorociță și a luat în pântece, și a născut fiu; și mi-a zis Domnul: Cheamă numele lui, de sârg pradă, degrab ia dobândă. Pentru că mai-nainte până ce va ști pruncul a chema pe tatăl său, sau pe mama sa, va lua puterea Damascului și prăzile Samariei, înaintea împăratului Asirienilor. Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați. Auziți până la marginile pământului; cei puternici plecați-vă! Că iarăși de veți putea, și iarăși veți fi biruiți. Și orice sfat veți sfătui risipi-l-va Domnul, și cuvântul oricare-l veți grăi, nu va rămâne întru voi. Că cu noi este Dumnezeu.

După sfârșitul Paremiilor, se zice Ectenia mică, și după vosglas, cântăm: Sfinte Dumnezeule…

Prochimenul Apostolului glas 1.

Domnul a zis către mine: Fiul meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut.

Stih: Cere de la Mine, și voi da Ție neamurile moștenirea Ta, și biruința Ta marginile pământului.

APOSTOLUL către Evrei.

Cap. 1, Versul 1.

În multe feluri și în multe chipuri dedemult Dumnezeu grăind părinților prin Prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă a grăit nouă întru Fiul; pe Care l-a pus moștenitor tuturor, prin Care și vecii s-au făcut, Care fiind strălucirea slavei, și Chipul statului Lui, și purtând toate cu cuvântul puterii Sale, prin Sine singur făcând curățire păcatelor noastre, a șezut dea-dreapta slavei întru cele înalte. Cu atâta mai Bun făcându-Se decât Îngerii, cu cât a moștenit un nume mai strălucit decât dânșii. Căci căruia din îngeri a zis cândva: Fiul meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut? Și iarăși: Eu voi fi lui Tată, și Acela va fi Mie, Fiu. Și iarăși: când duce pe Cel Întâi-Născut în lume, zice: Și să se închine Lui toți îngerii lui Dumnezeu. Și către îngeri zice: Cela ce face pe îngerii Săi duhuri, și slugile Sale pară de foc. Iar către Fiul: Scaunul tău Dumnezeule în veacul veacului, toiagul îndreptării, toiagul Împărăției Tale: Iubit-ai dreptatea și ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul tău, cu untul de lemn al bucuriei, mai mult decât pe părtașii Tăi. Și iarăși: Întru început Tu, Doamne, ai întemeiat pământul, și lucrurile mâinilor Tale sunt cerurile; acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne, și toate ca o haină se vor învechi, și ca o îmbrăcăminte le vei înfășura, și se vor schimba; iar Tu același ești, și anii Tăi nu se vor împuțina.

Aliluia, glas al 8-lea:

Zis-a Domnul Domnului meu, șezi dea-dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale.

Stih: Toiagul puterii va trimite Ție Domnul din Sion.

Stih: Din pântece mai-nainte de luceafăr Te-am născut.

Evanghelia de la Luca.

Cap. 2, Vers 1.

În zilele acelea, ieșit-a poruncă de la Cezarul August, să se scrie toată lumea, (Această înscriere întâi s-a făcut domnind, în Siria Cirineu). Și mergeau toți să se scrie, fiecare în cetatea sa. Și s-a suit și Iosif din Galileia din cetatea Nazaret la Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Vitleem (pentru că era din casa și din seminția lui David), să se scrie cu Maria cea logodită lui femeie, fiind grea. Și a fost când erau ei acolo, s-au împlinit zilele să nască; și a născut pe Fiul său Cel Întâi-Născut și L-a înfășat, și L-a culcat în iesle, pentru că nu aveau ei loc în casă. Și erau păstori într-aceeași latură priveghind și păzind străji de noapte împrejurul turmei lor. Și iată, îngerul Domnului a stătut înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor; și s-au înfricoșat cu frică mare. Și le-a zis îngerul: Nu vă temeți, că iată vă vestesc bucurie mare, care va fi. la tot poporul, că S-a născut vouă astăzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Și acesta va fi vouă semnul: Aflave-ți un Prunc înfășat, culcat în iesle. Și îndată s-a făcut împreună cu îngerul mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire. Și au fost dacă s-au dus de la dânșii îngerii la Cer, au zis păstorii unii către alții: Să mergem dar până în Vitleem, și să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut, care Domnul a arătat nouă. Și au venit degrab, și au aflat pe Maria și pe Iosif și Pruncul culcat în iesle. Și văzând au spus pentru cuvântul ce li se grăise despre Pruncul acesta. Și toți cei ce au auzit s-au mirat de cele ce li s-au spus de păstori. Iar Maria păzea toate acele cuvinte, strângându-le în inima sa. Și s-au întors păstorii, slăvind și lăudând pe Dumnezeu, pentru toate ce au auzit și au văzut, precum li s-au vorbit.

Și pe rând dumnezeiasca Liturghie a marelui Vasilie. În loc de: Cade-se să te fericim… cântăm: De tine se bucură toată făptura.. Chinonicul: Lăudați pe Domnul din ceruri…

CADE-SE A ȘTI: Că de se va întâmpla ajunul Nașterii lui Hristos Sâmbătă sau Duminică, post nu este, Și Troparele ceasurilor împărătești, cu cântările lor, Sâmbăta sau Duminica nu se cântă; ci Vineri mai-nainte le cântăm după obicei, precum s-a arătat la rând: Zicem și, Cred întru unul Dumnezeu… Și Psalmul 33: Bine voi cuvânta pe Domnul… Apoi otpustul. Iar Liturghie întru acea zi nu se face. Și cântăm Vecernia la vremea ei. Iar Sâmbătă și Duminică Liturghia se face a Sfântului Ioan gură de aur; și după ieșire mâncăm câte o felie de pâine, și gustăm și nițel vin, apoi mergem fiecare la chilia sa. Iar la ceasul al 7-lea din zi toacă paraclisierul în toaca cea mare, și trage toate clopotele. Și adunându-ne în biserică, începem Vecernia. Și de este Sâmbătă seara, cântăm: Fericit bărbatul… Catisma toată; iar de este Duminică seara numai starea întâia. La Doamne strigat-am..., cântăm 8 stihiri glas al 2-lea, însuși glasul. Veniți să ne bucurăm… Și celelalte. Slavă… Și acum… glas același: August singur stăpânind pe pământ… Vohod cu Evanghelia, Lumină lină..., prochimenul zilei. Iar de este Sâmbătă seara, cântăm prochimenul: Domnul s-a împărățit…

A ȘTI NI SE CUVINE: Cum că în oricare zi se va întâmpla Nașterea Domnului, după Pavecernița cea mare să cântăm așa: La un ceas din noapte toacă în toaca cea mare și se trag toate clopotele, și adunându-ne în Biserică, se face începutul după rânduiala ce s-a arătat la ceasuri, asemenea și cădirea. Și gătit fiind Analogul în mijlocul Bisericii; citețul, după binecuvântare zice: Amin, Slavă Ție, Dumnezeu nostru… Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… și după Tatăl nostru… Doamne miluiește..., de 12 ori, Slavă… Și acum… Veniți să ne închinăm… de trei ori, și Psalmii: Când am strigat… și Ceilalți. Cu noi este Dumnezeu… îl cântăm cu cântare. După întâiul Sfinte Dumnezeule, Troparul praznicului; după al doilea Sfinte Dumnezeule..., Condacul. După Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu… cântăm Litia.

LA LITIE

Stihirile, glasul 1.

A lui Ioan monahul, singur glasul:

Cerul și pământul astăzi după proorocie să se veselească îngerii cu oamenii duhovnicește să prăznuiască; că Dumnezeu în trup S-a arătat, celor ce ședeau întru întuneric și în umbră, născându-Se din Fecioară. Peștera și ieslea L-au primit, păstorii minunea vestesc, magii de la răsărituri în Vitleem daruri aduc. Iar noi laudă cu buze nevrednice, ca îngerii să-i aducem: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, că a venit așteptarea neamurilor; venit-a și ne-a mântuit pe noi, din robia vrăjmașului.

Cerul și pământul s-au unit astăzi, născându-Se Hristos. Astăzi Dumnezeu pe pământ a venit, și omul la Cer s-a suit. Astăzi este văzut cu trup pentru om, Cel din fire nevăzut. Pentru aceasta și noi lăudându-L, să-i strigăm: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pacea care ne-a dăruit nouă venirea Ta, Mântuitorul nostru, slavă Ție.

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu! În Vitleem auzi astăzi de la cei fără de trupuri, pacea Celui ce bine a voit a fi pe pământ. Acum Fecioara este mai desfătată decât cerurile, că a răsărit lumină celor întunecați, și pe cei smeriți i-a înălțat, pe cei ce cântau ca îngerii: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu!

Pe cel după chip și după asemănare, văzându-l Iisus stricat pentru călcarea poruncii, plecând cerurile S-a pogorât, și S-a sălășluit în pântecele Fecioarei fără schimbare; ca într-însa să înnoiască pe Adam cel stricat, care strigă: Slavă arătării Tale, Mântuitorul meu și Dumnezeule.

Slavă… glasul al 5-lea, a lui Ioan monahul.

Magii împărații perșilor, cunoscând arătat pe Împăratul Ceresc, Cel ce S-a născut pe pământ, de stea luminată fiind povățuiți, au ajuns în Vitleem, daruri alese aducând: Aur, tămâie și smirnă, și căzând s-au închinat; că au văzut Prunc culcat în peșteră pe Cel fără de ani.

Și acum… glasul al 6-lea a lui Ghermano.

Dănțuiesc îngerii toți în ceruri, și se bucură astăzi și săltează toată făptura, pentru Domnul Mântuitorul, Cel ce C-a născut în Vitleem; că a încetat toată înșelăciunea idolească și împărățește Hristos în veci.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile samoglasnice glasul al 2-lea al lui Ghermano.

Mare și preaslăvită minune s-a săvârșit astăzi; Fecioara naște și pântecele nu i se strică; Cuvântul Se întrupează, și de Tatăl nu Se desparte; îngerii cu păstorii slavoslovesc, și noi împreună cu dânșii strigăm: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace.

Glasul al 3-lea.

Stih: Zis-a Domnul Domnului meu, șezi dea dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale.

Astăzi naște Fecioara pe Făcătorul a toate, peștera aduce Edenul, și steaua arată pe Hristos soarele celor din întuneric, cu daruri magii s-au închinat, fiind luminați prin credință; și păstorii au văzut minunea, îngerii cântând, și zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu!

Stih: Din pântece mai-nainte de luceafăr Te-am născut.

A lui Anatolie.

Domnul Iisus născându-Se în Vitleemul Iudeei, de la răsărituri venind magii, s-au închinat lui Dumnezeu, Celui ce S-a întrupat; și deschizând visteriile sale, cu osârdie daruri cinstite i-au adus: Aur lămurit ca Împăratului veacurilor; tămâie ca unui Dumnezeu al tuturor, și ca unui mort de trei zile; smirnă ca unui fără de moarte. Toate neamurile veniți să ne închinăm, Celui ce S-a născut, ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă… glasul al 4-lea, a lui Ioan monahul.

Veselește-te Ierusalime, și prăznuiți toți cei ce iubiți Sionul. Astăzi s-a dezlegat legătura cea de multă vreme a osândirii lui Adam. Raiul nouă s-a deschis, șarpele s-a surpat. Că pe care mai-nainte o au amăgit acum o a văzut Maică Ziditorului. O adâncul bogăției și al înțelepciunii, și al cunoștinței lui Dumnezeu! Ceea ce a fost pricinuitoare morții a tot trupul, organul păcatului, se face începătoare mântuirii a toată lumea, prin Născătoarea de Dumnezeu; că Prunc S-a născut dintr-însa, Dumnezeu cel cu totul desăvârșit. Și cu nașterea fecioria a pecetluit, dezlegând cu scutecele legăturile păcatelor; și cu pruncia a vindecat durerile Evei cele cu întristare. Deci să dănțuiască toată făptura și să sălteze; că a venit Domnul să o înnoiască, și să mântuiască sufletele noastre.

Și acum… glas același, a lui Anatolie.

În peșteră Te-ai sălășluit Hristoase Dumnezeule; ieslea pe Tine Te-a primit; păstorii și magii Ție s-au închinat. Atuncea s-a împlinit proorocirea Proorocilor, și puterile îngerești s-au mirat strigând și zicând: Slavă umilinței Tale unule Iubitorule de oameni.

Troparul, glas al 4-lea.

Nașterea Ta Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat, să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine Răsăritul cel de sus, Doamne slavă Ție. De trei ori.

Și obișnuita binecuvântare a pâinilor, și citirea cuvântului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului, de trei ori.

După întâia Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Veniți să vedem credincioșii unde S-a născut Hristos; să urmăm drept aceea, unde merge steaua cu magii împărați de la răsărit; îngerii cântă neîncetat acolo; păstorii fluieră cântare vrednică: Slavă întru cei de sus zicând, Celui ce S-a născut astăzi în peșteră, din Fecioara și de Dumnezeu Născătoarea, în Vitleemul Iudeei.

Slavă… Și acum… tot aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Ce te minunezi Marie, ce te spăimântezi de lucrul ce este întru tine? Că pe Fiul cel fără de ani, sub ani L-am născut zice, zămislirea Celui ce S-a născut nedumerindu-o. Fără bărbat sunt, și cum voi naște fiu? Naștere fără sămânță cine a văzut? Dar unde va voii Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii, precum scrie. Hristos s-a născut din Fecioară, în Vitleemul Iudeei.

Slavă… Și acum… tot aceasta.

După Polieleu, Sedealna glasul al 4-lea

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Cel neîncăput nicăierea, cum S-a încăput în pântece? Cel ce este în Sânurile Tatălui, cum stă în brațe de Maică? Cu adevărat precum a știut, precum a voit, și precum bine a tocmit. Că fără trup fiind, S-a întrupat de bunăvoie. Și S-a făcut Cel ce era, ceea ce nu a fost, pentru noi, și nelipsind de fire, S-a împărtășit amestecării noastre; îndoit S-a născut Hristos, lumea cea de sus vrând să o plinească.

Slavă… Și acum… tot aceasta.

Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea.

Prochimen glasul al 4-lea:

Din pântece mai-nainte de luceafăr Te-am născut.

Stih: Zis-a Domnul Domnului meu, șezi dea-dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale.

Toată suflarea…

Evanghelia de la Matei,

Cap. 1. Vere 18.

Nașterea lui Iisus Hristos așa a fost: Că logodită fiind mama Lui, Maria cu Iosif, mai-nainte de a se aduna ei, s-a aflat având în pântece din Duhul Sfânt. Iar Iosif bărbatul ei drept fiind, și nevrând să o vădească, a vrut pe ascuns să o lase pe dânsa. Și acestea gândind el, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, zicând: Iosife fiul lui David! nu te teme a lua pe Maria femeia ta, că ce S-a zămislit într-însa este din Duhul Sfânt; și va naște Fiu și vei chema numele lui IISUS; că Acesta va mântui pe poporul Său de păcatele lor. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se plinească ceea ce s-a zis de Domnul prin Proorocul ce zice: lată Fecioara în pântece va avea, și va naște Fiu, și vor chema numele lui Emmanuil, ce se tâlcuiește: Cu noi Dumnezeu. Și sculându-se Iosif din somn, a făcut precum i-a poruncit îngerul Domnului, și a luat pe femeia sa. Și nu o a cunoscut, până ce a născut pe Fiul său Cel dintâi născut, și a chemat numele lui IISUS.

După Psalm 50, Slavă… glasul al 2-lea.

Astăzi toate se umplu de bucurie, Hristos născându-Se din Fecioară.

Și acum… asemenea:

Astăzi toate se umplu de bucurie, Hristos născându-Se în Vitleem.

Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.

Și Stihira, glasul al 6-lea:

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace; că astăzi primește Vitleemul pe Cel ce șade pururea împreună cu Tatăl; astăzi îngerii slăvesc pe, Pruncul, Cel ce S-a născut cu dumnezeiască cuviință. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

DOUĂ CANOANE

Irmoasele amândurora câte de două ori, și Troparele pe 12.

CANONUL întâi.

Facere a lui Cosma:

Cântarea 1-a, glasul 1,

Irmos:

Hristos se naște, slăviți-L; Hristos din ceruri întâmpinați-L; Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul, și cu veselie lăudați-L noroadelor, că S-a proslăvit.

Pe cel stricat pentru neascultare, pe cel făcut după chipul lui Dumnezeu, și care era tot în înjosire, căzând din cea mai bună viață dumnezeiască, iarăși îl înnoiește înțeleptul Ziditor, că S-a proslăvit.

Văzând Ziditorul pe om pierind, pe cel ce l-a zidit cu mâinile, plecând cerurile S-a pogorât, și pe acesta, întrupându-Se din dumnezeiasca Fecioară, tot îl înființează cu adevărat, că S-a proslăvit.

Înțelepciunea, Cuvântul și puterea, Fiul Tatălui și strălucirea, Hristos Dumnezeu, tăinuindu-Se de puterile cele mai presus de lume, și de câte sunt pe pământ, și întrupându-Se, ne-a înnoit pe noi, că S-a proslăvit.

Alt CANON IAMBICESC

Carele are acrostihul acesta Iambic, în stihuri eroice:

Aceste laude de cântări cu bună poezie, veselesc pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Se naște pe pământ pentru oameni; și care dezleagă mult amărâte păcatele lumii. Ci tu Anno scapă din durerile acestea pe ritorii ce te laudă.

Facere a lui Ioan monahul.

Cântarea 1-a, glas același,

Irmos:

Mântuit-a poporul făcând minune Stăpânul, uscând oarecând valul cel umed al mării; iar de voie născându-Se din Fecioară, cale umblată la ceruri ne-a pus nouă pe care după fire întocmai cu Tatăl, și cu oamenii Îl slăvim.

Purtat-a pe Cuvântul sfințitul pântece, Cel închipuit arătat în rugul cel nears, pe Dumnezeu cel amestecat cu chipul omenesc, Care a dezlegat ticălosul pântece al Evei, de amarul blestem cel dedemult, pe Care noi pământenii Îl slăvim.

Arătat-a steaua magilor, pe Tine, Cuvântul cel mai-nainte de soare, Care ai venit arătat în peșteră sărăcească, să oprești păcatul; pe Tine, Cel Milostiv ce Te-ai înfășat în scutece, pe Care aceia bucurându-se, Te-au văzut și Om și Domn.

Catavasiile, Irmoasele a amânduror Canoanelor.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Fiului Celui născut fără stricare din Tatăl mai-nainte de veci, și mai pe urmă din Fecioară întrupat mai presus de fire, lui Hristos Dumnezeu să-i strigăm: Cela ce ai înălțat cornul nostru, Sfânt ești Doamne.

Cela ce s-a împărtășit insuflării celei mai bune, Adam cel din țărână, și la stricăciune s-a alunecat prin amăgirea femeii, pe Hristos din femeie văzându-L a strigat: Cela ce pentru mine ca mine Te-ai făcut, Sfânt ești Doamne.

Asemenea la chip făcându-Te Hristoase cu amestecarea cea proastă din țărână, cu împărtășirea trupului celui mai prost părtașă o ai făcut dumnezeieștii firi, Om făcându-Te și rămânând Dumnezeu, și ai înălțat cornul nostru, Sfânt ești Doamne.

Vitleeme veselește-te, fiind împărat domnilor Iudei; că Cel ce paște pe Israil, Cel ce este pe umerii Heruvimilor, din tine a ieșit Hristos arătat, și înălțând cornul nostru, peste toți împărățește.

Alt Canon,

Irmos:

Vino spre cântarea robilor Tăi Bunule, smerind a vrăjmașului înălțata sprânceană, păzind fericite Atotvăzătorule, pe cântăreți mai presus de păcat, întăriți neclintiți pe temeiul credinței.

A Preacuratei Mirese pe fericita naștere învrednicindu-se a o vedea, mai presus de gând ceata păstorilor, s-a mișcat cu străin chip. Asemenea și oastea celor fără trupuri, care lăudau pe Împăratul Hristos, Cel ce S-a întrupat mai presus de fire.

Cel ce împărățește înălțimea cerurilor, Se face ca și noi pentru milostivire, din Fecioara ce nu știe de nuntă; și fără materie fiind mai-nainte, mai pe urmă Cuvântul îngroșându-Se cu trup, trage la Sine pe căzutul cel întâi zidit.

Ipacoi, glas al 8-lea.

Pe începătura păgânilor Cerul ți-a adus Ție, Celui ce Te-ai culcat Prunc în iesle, prin stea pe magi chemând, pe care i-au spăimântat nu sceptrurile și scaunele, cu sărăcia cea mare; că ce este mai prost decât peștera, și ce este mai smerit decât scutecele, întru care a strălucit bogăția Dumnezeirii Tale, Doamne slavă Ție.

VEZI: Când zicem Ipacoi, Sedealnă nu zicem, precum am aflat în oarecare Tipice.

Sedealna, glas al 8-lea.

Podobie: Porunca cea cu taină…

Să se bucure Cerul, să se veselească pământul, că S-a născut pe pământ Mielul lui Dumnezeu, dând mântuire lumii. Cuvântul cel ce era în Sânurile Tatălui, a ieșit din Fecioară fără sămânță; de Care magii s-au spăimântat văzând că Se naște în Vitleem ca un Prunc; pe Care Îl slăvesc toate.

Slavă… Și acum… tot aceasta.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Toiag din rădăcina lui Iessei, și floare dintr-însul Hristoase, din Fecioară ai odrăslit Cel lăudat, din muntele cel cu umbra deasă; venit-ai întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup și Dumnezeu, slavă puterii Tale, Doamne.

Pe Care dedemult mai-nainte l-a zis Iacov așteptarea neamurilor, Tu Hristoase din seminția Iudei ai răsărit, și puterea Damascului și dobânzile Samariei ai venit să le prazi, întorcând înșelăciunea întru credință Cuvioasă lui Dumnezeu; slavă puterii Tale, Doamne.

Pe înțelepții ucenici ai cuvintelor Proorocului Valaam celui dedemult, cei socotitori de stele, de bucurie i-ai umplut, răsărindu-le tu Stăpâne stea din Iacov, pe cei ce se aduceau pârgă din păgâni, și i-ai primit arătat, pe aceia care Ți-au adus daruri bineprimite.

Ca ploaia pe lână Te-ai pogorât în pântecele Fecioarei, Hristoase, și ca niște picături ce pică pe pământ, etiopienii și tarsenii, și insulele arabilor, Saba și cei ce stăpânesc tot pământul Midenilor, au căzut înaintea Ta, Mântuitorule; slavă puterii Tale, Doamne.

Alt Canon,

Irmos:

Înnoirea neamului omenesc dedemult, cântând Proorocul Avvacum, mai-nainte o a vestit, învrednicindu-se negrăit a-i vedea închipuirea. Că Prunc tânăr din muntele Fecioara a ieșit Cuvântul, spre înnoirea noroadelor.

Întocmai cu oamenii ai ieșit de bunăvoie Preaînalte, trup luând din Fecioara, ca să curățești ca Dumnezeu, veninul capului balaurului, aducând pe toți din porțile cele fără de soare, la lumina cea de viață purtătoare.

Neamuri cele ce ați fost dedemult cufundate în stricăciune, scăpând din pierzarea vrăjmașului, înălțați mâini cu cântări de laudă, pe unul Hristos cinstind, ca pe un Făcător de bine, Care a venit la noi cu milostivire.

Din rădăcina lui Iesei odrăslind Fecioară, ai depășit hotarele firii omenești născând pe Cuvântul Tatălui, Cel mai-nainte de veci, precum însuși a binevoit a trece prin pântece pecetluit, cu deșertare străină.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Dumnezeu fiind păcii, Tatăl îndurărilor, pe Îngerul Sfatului Tău Celui Mare, dăruindu-ne pace L-ai trimis nouă. Deci povățuiți fiind la lumina cunoștinței de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim Iubitorule de oameni.

Cu robii Te-ai scris, poruncii Cezarului plecându-Te, și pe noi cei ce eram robi vrăjmașului și păcatului ne-ai liberat Hristoase, sărăcind cu totul pentru noi, și pe cel din țărână pentru singură unirea și împărtășirea, l-ai făcut Dumnezeu.

Iată Fecioara, precum s-a zis dedemult, în pântece zămislind, a născut pe Dumnezeu, Cel ce S-a făcut Om, și a rămas Fecioară; prin care împăcându-ne noi păcătoșii cu Dumnezeu, pe aceasta ce este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, cu credință să o lăudăm.

Alt Canon,

Irmos:

Din noaptea lucrurilor întunecatei înșelăciuni, curățire ești nouă Hristoase, celor ce-ți aducem acum cântare cu priveghere, ca unui Făcător de bine. Să vii dăruindu-ne și cărare lesnicioasă, pe care umblând, vom afla slavă.

Cumplită vrajba cea către sine, Stăpânul tăindu-o de tot cu venirea sa în trup, a pierdut pe stăpânitorul cel stricător de suflete, împreunând lumea cu ființele cele fără de materie; punând pe născătorul apropiat făpturii.

Norodul cel mai-nainte întunecat, după ziuă, văzut-a Lumina strălucirii celei de sus, și pe păgâni Fiul i-a adus moștenire lui Dumnezeu; dând Dar negrăit, acolo unde mai-nainte păcatul a înflorit.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Din pântece pe Iona ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit; și în Fecioară sălășluindu-Se Cuvântul și trup luând, a ieșit păzindu-o nestricată. Că Cel ce n-a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut, o a păzit nevătămată.

Venit-a întrupându-Se Hristos Dumnezeul nostru, pe Care din pântece Tatăl mai-nainte de luceafăr L-a născut; și Cel ce ține frâiele preacuratelor puteri, în ieslea dobitoacelor Se culcă; cu scutece se înfașă, și dezleagă legăturile cele cu multe împletituri ale păcatelor.

Prunc tânăr din amestecătura lui Adam S-a născut Fiul și S-a dat credincioșilor; Acesta este Părinte și Domn veacului ce va să fie, Acesta este și se cheamă Îngerul Sfatului Celui Mare. Acesta este Dumnezeu tare, și Care ține cârmuirea făpturii.

Alt Canon,

Irmos:

Petrecând Iona întru adâncurile mării, se ruga să vină și valul să alineze; iar eu rănit fiind cu a tiranului săgeată, pe Hristos îl chem, pierzătorul celor răi, degrab să vină spre a mea lenevire.

Cel ce era întru început la Dumnezeu, Dumnezeu Cuvântul, acum văzând firea noastră cea neputincioasă dedemult, o întărește, ca să se păzească pe Sine întru a doua împărtășire, arătându-o iarăși liberă de patimi.

Ca mijlocitor pentru noi din coapsele lui Avraam, pe cei căzuți cumplit întru întunericul greșelilor, care în jos se uită, ridică pe fiii tăi, cela ce în lumină locuiești, și în iesle Te pui cu micșorare acum; binevoind mântuirea oamenilor.

CONDAC, glasul al 3-lea. Însăți Podobia,

Facere a lui Roman, dulce cântătorul.

Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de ființă naște; și pământul peștera, Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc, și magii cu steaua călătoresc; că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.

ICOS

Edenul, Vitleemul l-a deschis; veniți să vedem, acolo am aflat desfătare tainică, veniți înlăuntrul peșterei, să luăm cele din Rai. Acolo s-a arătat rădăcină neudată, odrăslind iertare, acolo s-a aflat puț nesăpat, din care David mai-nainte a dorit să bea. Acolo Fecioara născând Pruncul, a potolit deîndată setea lui Adam și a lui David. Pentru aceasta la Dânsul să mergem, unde S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a douăzeci și cincea, cea după trup Nașterea Domnului Dumnezeu, și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Stih: Dumnezeu este cel ce s-a născut,

Iar Maica Fecioara l-a născut.

Care mai mare lucru nou făptura a văzut?

În a douăzeci și cincea zi, Maria pe Dumnezeu a născut.

Văzând Iubitorul de oameni Dumnezeu, neamul omenesc tiranisindu-se de diavolul, s-a milostivit, și a trimis pe arhanghelul său Gavriil, să zică celei de Dumnezeu Născătoare: Bucură-te cea plină de Dar, cu tine este Domnul. Și îndată s-a zămislit Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, în cinstitul și preacuratul ei pântece. Și dacă a trecut nouă luni de la zămislirea ei, a ieșit poruncă de la Cezarul August, ca să se scrie toată lumea, și s-a trimis oarecare Chirinie la Ierusalim și la Vitleem, ca să scrie. Deci s-a suit și Iosif păzitorul Născătoarei de Dumnezeu cu dânsa, ca să se scrie în Vitleem; și de vreme ce era să nască Fecioara, neaflând sălaș pentru mulțimea oamenilor, a intrat într-o peșteră săracă, și acolo, a născut fără stricăciune pe Domnul nostru Iisus Hristos, și la înfășat ca pe un prunc, și a pus în ieslea dobitoacelor pe Ziditorul tuturor, cel ce vrea să ne mântuiască pe toți din dobitocie.

Pomenirea închinăciunii magilor.

Stih: Închinându-se ție cuvinte adunarea neamurilor.

Arată viitoarea cinste către tine din partea limbilor.

Stătut-a oarecare vrăjitor, cu numele Valaam, în pământul Perșilor, care proorocind și altele multe, a spus și aceasta: Stea din Iacov va răsări, și va zdrobi stăpâniile lui Moab. Având drept aceea ceilalți vrăjitori, asemenea proorocire, după tradiție o spuneau împăraților perșilor, și a ajuns până la acești trei magi; care luau seama când vor vedea asemenea stea; și ca niște astronomi văzând steaua lui Hristos, că nu-și făcea drumul ca celelalte stele, de la răsărit către apus, ci de la miazăzi către miazănoapte, au cunoscut că însemnează nașterea unui mare împărat; și urmând stelei, au aflat pe Hristos Domnul și căzând s-au închinat lui, și i-au adus daruri: Aur și tămâie și smirnă, și așa cu porunca îngerului, s-au întors la pământul lor, neabătându-se pe la Irod. Iar Irod împăratul Iudeilor aflând de la magi că împărat mare s-a născut, i-a chemat întru ascuns și le-a zis: Mergând cercetați cu deamănuntul pentru prunc, și dacă îl veți afla, înștiințați-mă pe mine ca și eu mergând să mă închin lui. Iar aceasta o zicea ca să afle unde este el și să-l omoare. Apoi chemând cărturarii, i-au întrebat: Unde zice Scriptura că se va naște Hristos? Iar ei i-au spus: în Vitleemul Iudei. Atuncea a trimis oștile ca să omoare pe pruncii cei din Vitleem, de la doi ani și mai jos. Pentru aceasta trimis a fost înger de la Dumnezeu, și a zis lui Iosif: Sculându-te ia pruncul și pe Maica lui, și fugi la Egipt. Iar Iosif a făcut așa, și luând pruncul și pe Maica sa s-a dus la Egipt.

Pomenirea Păstorilor care au văzut pe Domnul.

Stih: Păstorii turma lor au lăsat,

Și pe Tine bunul păstor Hristos, să Te vadă au alergat.

A Căruia este slava în veci. Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii în buna-credință fiind crescuți, păgâneasca poruncă nebăgându-o în seamă de groaza focului nu s-au spăimântat, ci în mijlocul văpăii stând au cântat: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Păstorii fluierând, au dobândit cu spaimă arătarea Luminii; că Slava Domnului i-a strălucit, și îngerul, cântați a strigat! Că S-a născut Hristos; Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

Degrab împreună cu cuvântul îngerului, oștile cerești au strigat: Slavă lui Dumnezeu întru cei de sus, pe pământ pace, întru oameni bunăvoire; Hristos a strălucit Dumnezeul părinților Cel binecuvântat.

Ce cuvânt este acesta? Zis-au păstorii; veniți să vedem ceea ce s-a făcut, pe Dumnezeiescul Hristos; și la Vitleem ajungând, s-au închinat Lui, și celei ce L-a născut, cântând: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Alt Canon,

Irmos:

De dragostea Împăratului a toate fiind trași Tinerii, au batjocorit păgâna limbă cea hulitoare, a tiranului celui ce fără măsură se mânia; cărora s-a supus focul cel mult, celor ce ziceau Stăpânului: În veci bine ești cuvântat.

Pe slugi cu mânie i-a ars, și a mântuit pe Tineri, văpaia cea prea arzătoare, ce se înălțase cu mare pornire cu aprinderea de șapte ori, Domnul dându-le roua pentru buna-credință.

Ajutorule Hristoase, apărătoare având întruparea cea negrăită, pe potrivnicul oamenilor l-ai rușinat, purtând bogăția Dumnezeirii, chip luând acum, pentru a căruia nădăjduire, de sus ai venit întru adâncurile întunericului.

Cumplitul păcat al lumii ce se înălța neoprit, sălbăticindu-se și iuțindu-se fără rușinare, l-ai surpat cu puterea a toate, și pe care i-a tras mai-nainte, astăzi din curse îi mântuiești, întrupându-Te de bunăvoie Făcătorule de bine.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire; că nu a ars pe Tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta cântând să strigăm: Binecuvânteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Trage la sine din Sion fata Babilonului, pe tinerii lui David cei robiți, și trimite slugi pe magi purtători de daruri, ca să se roage Fiicei lui David celei de Dumnezeu primitoare. Pentru aceasta strigând cântăm: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Oprit-au organele cântarea cea cu plângere, că n-au cântat în pământ străin fiii Sionului, și au stricat toată înșelăciunea Babilonului și tocmirea muzicească, Hristos cel ce a răsărit în Vitleem. Pentru aceasta strigând cântăm: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Dobânzile împărătesei Sionului, și bogăția cea prădată o a luat Babilonul. Iar Hristos vistieriile lui, și pe împărații cei de stele semuitori cu steaua povățuindu-i, în Sion i-a tras. Pentru aceasta strigând cântăm: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos:

Tinerii cei ocoliți de foc în legea veche, închipuit-au pântecele cel nestricat al Fecioarei, care mai presus de fire a născut, pecetluită fiind, și amândouă lucrând cu o facere de minune, pe popoare la cântare le ridică Darul.

Scăpând de pierdere cel care era să se facă prin înșelăciune Dumnezeu, toată făptura laudă ca Tinerii pe Cuvântul ce S-a deșertat, și-L slăvește cu frică temându-se, fiind stricăcioasă, măcar că înțelepțește așteptă.

Venit-ai să întorci la pășune, pe cea rătăcită în munții pustiei, firea omenească cea căzută, Cela ce ești ridicarea neamurilor; și Care stingi puterea cea silnică a ucigătorului de oameni, Om Te-ai arătat și Dumnezeu după mai-nainte rânduială.

La Cântarea a 9-a: Ceea ce ești mai cinstită… nu cântăm măcar și Duminică de ar fi. Ci cântăm Pripelile praznicului.

Strana întâia Pripeală: Mărește suflete al meu pe cea mai cinstită și mai slăvită decât oștile cele de sus pe Fecioara Preacurată de Dumnezeu Născătoarea.

Irmosul:

Taină străină văd și preaslăvită; Cer fiind peștera, scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu; pe Care lăudându-L Îl slăvim.

Apoi a doua strană, cântă aceeași pripeală și Irmosul. Apoi aceste pripeli, și Troparele întâiului Canon.

Pripeală: Mărește suflete al meu, pe Dumnezeu, Cel ce din Fecioară cu trup S-a născut.

Pripeală: Mărește suflete al meu, pe Împăratul, Cel ce în peșteră din Fecioară S-a născut.

Troparul:

Minunată mergere văzând magii, a stelei celei noi neobișnuite, ce s-a arătat acum, care cerurile luminând pe Hristos, Împăratul, l-a însemnat pe pământ; pe Cel ce S-a născut în Vitleem, spre mântuirea noastră.

Pripeală: Mărește suflete ai meu, pe Dumnezeu, Căruia i s-au închinat magii.

Pripeală: Mărește suflete al meu, pe Cela ce de stea magilor a fost vestit.

Troparul:

Unde este Pruncul cel de curând născut, împărate, zicând magii, a Căruia stea s-a arătat? Am venit să ne închinăm Lui. Mâniindu-se Irod, s-a tulburat, întărâtându-se a omorî, pe Hristos de Dumnezeu luptătorul.

Pripeală: Mărește suflete al meu, pe Preacurata Fecioară, și una de Dumnezeu Născătoarea, care a născut pe Hristos, Împăratul.

Pripeală: Magii și păstorii au venit să se închine lui Hristos, Celui ce S-a născut în cetatea Vitleemului.

Troparul:

Cu dinadinsul a întrebat Irod de vremea stelei, prin a cărei povățuire magii s-au închinat în Vitleem lui Hristos cu daruri; de care la moșia lor fiind povățuiți, au lăsat batjocorit pe cumplitul ucigător de prunci.

Apoi iarăși strana întâia cântă pripeala Canonul al doilea.

Pripeală: Astăzi Fecioara naște pe Stăpânul înlăuntrul în peșteră.

Irmosul:

O Fecioară! Mai lesne este de frică să iubim noi tăcerea, ca ceea ce este fără de primejdie; pentru că din dragoste a împleti cântări, cu osârdie alcătuite, nu este lesne. Ci o Maică, pe cât îți este bunăvoința dă-ne și putere!

Asemenea și a doua strană pripeala: Astăzi Stăpânul se naște ca un Prunc din Fecioară.

Și iarăși Irmosul. Apoi aceste pripeli împreună cu troparele Canonul al doilea:

Pripeala: Astăzi păstorii văd pe Mântuitorul în scutece înfășat, și în iesle culcat.

Pripeala: Astăzi Stăpânul cel nepipăit în scutece Se înfașă ca un Prunc.

Pripeală: Astăzi toată zidirea se bucură și se veselește, că Hristos S-a născut din prunca Fecioară.

Troparul:

Chipurile cele neluminate, și umbrele văzându-le sfârșite, o Maică Curată a Cuvântului ce S-a arătat de curând din ușă încuiată, și socotind a fi lumina adevărului, după vrednicie binecuvântăm pântecele tău.

Pripeală: Puterile cerești vestesc lumii pe Mântuitorul, Domnul și Stăpânul cel ce s-a născut.

În loc de, Slavă... Mărește suflete al meu stăpânirea Dumnezeirii celei în trei Ipostasuri și nedespărțită.

În loc de, Și acum… Mărește suflete al meu pe Cel ce ne-a izbăvit pe noi din blestem.

Troparul:

Dorul dobândindu-și, și venirii lui Dumnezeu încredințându-se poporul lui Hristos cel frumos, acum se roagă să-i dai și Darul nașterii de-a doua cel de viață făcător Fecioară Preacurată, ca să se închine slavei.

Apoi strana întâia cântă Pripeala Canonului și Irmosul:

Taină străină văd și preaslăvită; Cer fiind peștera, scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu; pe Care lăudându-L Îl slăvim.

Și a doua strană asemenea cântă pripelile Canonului al doilea, și Irmosul:

O Fecioară! Mai lesne este de frică să iubim noi tăcerea, ca ceea ce este fără de primejdie; pentru că din dragoste a împleti cântări, cu osârdie alcătuite, nu este lesne. Ci o Maică, pe cât îți este bunăvoința dă-ne și putere!

LUMINÂNDA însăși Podobie:

Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor, și cei dintru întuneric și din umbră, am aflat adevărul; că din Fecioară S-a născut Domnul. De trei ori.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas al 4-lea, singur glasul; ale lui Andrei Ierusalimiteanul.

Veseliți-vă drepților, ceruri bucurați-vă, săltați munți, Hristos născându-Se, Fecioara șade asemănându-se Heruvimilor, purtând în brațe pe Dumnezeu Cuvântul întrupat; păstorii slăvesc pe Cel născut, magii aduc Stăpânului daruri; îngerii cântând zic: Cela ce ești neajuns, Doamne slavă Ție!

De Dumnezeu Născătoare Fecioară, ceea ce ai născut pe Mântuitorul, pierdut-ai blestemul cel dintâi al Evei; că Maică ai fost bunei voințe a Tatălui, purtând în brațe pe Dumnezeu Cuvântul întrupat. Taina nu suferă ispitire, numai cu credință toți o slăvim, strigând cu tine și zicând: Negrăite Doamne, slavă Ție!

Veniți să lăudăm pe Maica Mântuitorului, care după naștere iarăși s-a arătat Fecioară: Bucură-te cetate însuflețită a Împăratului și Dumnezeu, întru care Hristos sălășluindu-Se mântuire a lucrat; cu Gavriil să lăudăm, cu păstorii să slăvim strigând: De Dumnezeu Născătoare, roagă-te Celui ce S-a întrupat din tine, să ne mântuiască pe noi.

Tatăl a binevoit, Cuvântul trup s-a făcut, și Fecioara a născut pe Dumnezeu întrupat. Steaua vestește, magii se închină, păstorii se minunează, și făptura se bucură.

Slavă… glasul al 6-lea, a lui Ghermano.

Când în vremea venirii Tale pe pământ, întâia scrisoare lumii s-a făcut, atunci ai voit a se scrie numele oamenilor care cred nașterii Tale. Pentru aceea o poruncă ca aceasta de la Cezarul s-a strigat. Că s-a înnoit veșnică împărăția Ta cea fără început. Pentru aceasta și noi aducem Ție în loc de dar de bani, bogăția teologiei ortodoxe, lui Dumnezeu și Mântuitorului sufletelor noastre.

Și acum… glasul al 2-lea a lui Ioan monahul.

Astăzi Hristos în Vitleem, Se naște din Fecioară, astăzi Cel fără început se începe, și Cuvântul se întrupează. Puterile cerurilor se bucură, și pământul cu oamenii se veselesc; magii aduc daruri, păstorii minunea vestesc. Iar noi neîncetat strigăm: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, întru oameni bunăvoire.

SLAVOSLOVIA cea mare.

După Sfinte Dumnezeule..., Troparul praznicului, Ecteniile și Otpustul. Și se face ungere tuturor cu untdelemn ce s-a sfințit la Litie. La ceasuri, Troparul și Condacul praznicului.

VEZI: De se va întâmpla ajunul Nașterii lui Hristos, Sâmbătă sau Duminică, Liturghia Sfântului Ioan Gură de aur se face la vremea sa, Și la însuși praznicul Liturghia se face a marelui Vasilie. În loc De Tine se bucură… cântăm Irmosul Cântării a 9-a.

LA LITURGHIE

Antifonul întâi:

Psalm 110, glas al 2, Stih 1:

Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, cu toată inima mea. Spune-voi toate minunile Tale.

Pripeala: Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule mântuiește-ne pe noi.

Stih: În sfatul celor drepți și în adunare, mari sunt lucrurile Domnului.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu…

Stih: Căutate intru toate voile Lui.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu…

Stih: Mărturisire și mare cuviință este lucrul Lui, și dreptatea Lui rămâne în veacul veacului.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu… Slavă… Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu… Și acum… Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu…

Antifon al doilea:

Psalm 111. Glas al 2-lea. Stih 1.

Fericit bărbatul, care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

Pripeală: Mântuiește-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, pe cei ce cântăm Ție, Aliluia.

Stih: Puternică pe pământ va fi sămânța Lui, neamul drepților se va binecuvânta.

Mântuiește-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu…

Stih: Slavă și bogăție în casa Lui, și dreptatea Lui rămâne în veacul veacului.

Mântuiește-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu…

Stih: Răsărit-a întru întuneric lumină drepților, Cel Milostiv, Îndurat și Drept.

Mântuiește-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu… Slavă… Mântuiește-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu… Și acum…

Unule născut, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu, Cela ce ești fără de moarte, și ai îngăduit pentru mântuirea noastră a te întrupa din sfânta Născătoarea de Dumnezeu, și pururea Fecioara Maria; Carele neschimbat Te-ai întrupat, și răstignindu-Te Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat; Unul fiind din Sfânta Treime, împreună slăvit cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, mântuiește-ne pe noi.

Antifon al treilea,

Psalm 109

Stih 1: Zis-a Domnul Domnului meu, șezi dea-dreapta mea.

Troparul, glasul al 4-lea.

Nașterea ta Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat, să se închine Ție Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne slavă Ție.

Stih: Până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale.

Nașterea ta Hristoase Dumnezeul nostru…

Stih: Toiagul puterii va trimite Ție, Domnul, din Sion, și vei birui în mijlocul vrăjmașilor Tăi.

Nașterea ta Hristoase Dumnezeul nostru…

Stih: Cu Tine este începătura, în ziua puterii Tale, întru strălucirile Sfinților Tăi.

Nașterea ta Hristoase Dumnezeul nostru…

VOHOD

Stihul: Din pântece mai-nainte de luceafăr Te-am născut; juratu-s-a Domnul, și nu-i va părea râu; Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melchisedec.

Apoi Troparul, cu glas mai înalt.

Nașterea ta Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat, să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine Răsăritul cel de sus, Doamne slavă Ție.

Slavă… Și acum…

Condacul:

Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște, și pământul peștera, Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc, și magii cu; steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.

În loc de Sfinte Dumnezeule..., Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat, Aliluia.

Prochimen, glas al 8-lea.

Tot pământul sa se închine Ție și să cânte Ție.

Stih: Strigați Domnului tot pământul…

APOSTOL: Din cartea cea către Galateni Cap. 4. Vers 4: Fraților, când a venit plinirea vremii… Evanghelia de la Matei: Dacă S-a născut Iisus în Vitleernul Iudeei… Caută-o la ceas al 6-lea. CHINONICUL: Mântuire a trimis Domnul norodului Său.

La masă se face mare mângâiere fraților, și citim cuvântul Sfântului Ioan Gură de aur al căruia început este; Cele ce Patriarhii dedemult… Și dezleagă mirenii la carne, ori în ce zi s-ar întâmpla; iar Monahii la pește, brânză și la ouă. Și mâncăm așa de la Nașterea lui Hristos, în toate zilele, până în ajunul Arătării Domnului.

În știință să ne fie încă și pentru aceasta: Că de la Nașterea lui Hristos, până la sfânta Arătare a lui Dumnezeu, nicidecum nu este post, nici plecări de genunchi se fac nici în Biserici, nici în chilii.