SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

Slujba lui se pune la, Pavecerniță în altă zi când va voi cel mai mare. Seara la Vecernie Catismă nu citim, fără numai de se va întâmpla Sâmbătă seara.

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6.

Stihirile prăznuirii, glasul al 2-lea.

Veniți să ne bucurăm de Domnul, această taină de acum spunând, peretele cel din mijloc al zidului s-a stricat; sabia cea de foc dă dosul, și Heruvimul se depărtează de la pomul vieții, și eu desfătării Raiului mă împărtășesc; din care am fost lepădat pentru neascultare. Că Chipul cel neschimbat al Tatălui, Chipul Ființei Lui celei deapururea, chipul robului primește, ieșind din Maică ce nu știe de nuntă, nesuferind schimbare; că ceea ce a fost a rămas, Dumnezeu fiind adevărat; și ceea ce n-a fost a luat, Om făcându-Se pentru iubirea de oameni. Acestuia să strigăm: Cela ce Te-ai născut din Fecioară, Dumnezeule miluiește-ne pe noi. De două ori.

Domnul Iisus născându-Se din Curata Fecioară, s-au luminat toate; că păstorii zicând cu fluierele, și magii închinându-se, îngerii cântând Irod s-a tulburat; că Dumnezeu cu trup S-a arătat, Mântuitorul sufletelor noastre. De două ori.

Împărăția Ta, Hristoase Dumnezeule împărăția tuturor veacurilor, și stăpânirea Ta întru tot neamul și neamul; Cel ce Te-ai întrupat din Duhul Sfânt, și din pururea Fecioara Maria Te-ai făcut Om. Lumină ne-a strălucit nouă Hristoase Dumnezeule venirea Ta; Lumina cea din Lumină, strălucirea Tatălui; toată făptura ai luminat, toată suflarea Te laudă pe Tine, Chipul slavei Tatălui. Cela ce ești și mai-nainte ai fost, și ai strălucit din Fecioară, Dumnezeule miluiește-ne pe noi.

Ce vom aduce ție Hristoase? Că Te-ai arătat pe pământ ca un om pentru noi; că fiecare din făpturile cele făcute de Tine, aduce Ție mulțumire. Îngerii lauda, cerurile steaua, magii daruri, păstorii minunea, pământul peștera, pustiul ieslea; iar noi pe Maica Fecioara. Dumnezeule, Cela ce ești mai-nainte de veci, miluiește-ne pe noi.

Slavă..., Și acum..., glas al 6-lea.

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace; că astăzi primește Vitleemul, pe Cel ce șade pururea împreună cu Tatăl; astăzi îngerii slăvesc pe Pruncul, Cel ce S-a născut, cu dumnezeiască cuviință. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, întru oameni bunăvoire.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul glasul al 7-lea:

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeu care faci minuni.

Stih: Cunoscută ai făcut întru noroade puterea Ta.

Cine este Dumnezeu mare...

Stih: Și am zis, acum am priceput: Aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt.

Cine este Dumnezeu mare...

Stih: Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului.

Cine este Dumnezeu mare...

Citețul: Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?

Și cântă strana întâia: Tu ești Dumnezeu care faci minuni.

VEZI: De este Sâmbătă seara, cântăm Prochimenul: Domnul s-a împărățit... cu Stihurile lui, iar Prochimenul cel mare: Cine este Dumnezeu mare... cu Stihurile lui, se cântă atunci la Vecernia praznicului; iar Prochimenul zilei se lasă. După aceasta Ectenia.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glasul al 8-lea ale lui Ioan monahul, singur glasul:

Preaslăvită taină se săvârșește astăzi; firea se înnoiește și Dumnezeu, Om se face; ce a fost a rămas, și ce nu a fost a luat; nici amestecare răbdând, nici despărțire.

Stih: Zis-a Domnul Domnului meu, șezi dea-dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale.

Doamne în Vitleem ai venit, în peșteră Te-ai sălășluit; Cela ce ai Cerul scaun, în iesle Te-ai pus; pe Care Te înconjură oștile îngerești, împreună cu păstorii Te-ai smerit; ca să mântuiești neamul nostru, ca un Milostiv, slavă Ție!

Stih: Din pântece mai-nainte de luceafăr Te-am născut.

Cum voi spune această taină mare? Cel fără de trup Se întrupează, Cuvântul se îngroașă, Cel nevăzut Se vede, și Cel nepipăit Se pipăie, și Cel fără început Se începe; Fiul lui Dumnezeu, Fiu omului Se face; Iisus Hristos, ieri și astăzi, Acesta și în veci.

Slavă..., Și acum... glasul același:

La Vitleem împreună au alergat păstorii, vestind pe Păstorul cel adevărat, Care șade pe Heruvimi, și S-a culcat în iesle, chip de prunc pentru noi luând, Doamne slavă Ție.

Troparul praznicului.

Nașterea ta Hristoase Dumnezeul nostru...

LA PAVECERNIȚĂ

CANONUL sfințitului Mucenic Eftimie.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

Domnului, Celui pururea fiitor, Care S-a născut și S-a înfășat cu scutece, cu bunăcredință te-ai închinat prin pătimire, și cu îndrăzneală ai mers către Dânsul, Eftimie.

Domnul, Cel culcat în iesle, ca un dar de naștere a primit pâraiele sângiurilor și rănile bătăilor tale, Fericite, mai mult decât aurul, decât tămâia și decât smirna.

Născându-Se Domnul, primește de la filozofi aurul, iar de la tine Sfinte Ierarhe primește curăția dragostei tale ce ai către El, și întărirea răbdării tale celei neslăbite.

Slavă...

Cu moartea asemănându-te morții Stăpânului, cuvinte stăpânești strigai, rugându-te curat pentru cei ce te ucideau, arătătorule de cele sfinte, Preacinstite.

Și acum..., a Născătoarei:

Din cea Preasfântă, Se naște astăzi cu trup omenesc Făcătorul a toată lumea, și Se înfașă în scutece Cel ce a înfășat marea cu negură, Maica pururea Fecioară.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Veselească-se de tine Biserica...

Puroaie mucenicești în loc de aur și de tămâie și de smirnă, ca un preot ai adus lui Hristos, Celui ce S-a născut în Vitleem.

Cu tăria conștiinței și cu vitejia sufletului, ai înfruntat pe Leon cel cu credință rea, care era turbat în contra Mântuitorului.

Râvnitor te-ai făcut lui Ștefan întâiului Mucenic al lui Hristos, Eftimie, rugându-te pentru mântuirea ucigătorilor.

Slavă...

Cu dinadinsul ai păzit porunca Mântuitorului, Cuvioase, și sufletul ți-ai pus pentru prietenii tăi Eftimie, Părinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Loc încăpător te-ai făcut Ziditorului celui neîncăput, încăpându-L cu trup, ceea ce ești plină de dar Preacurată.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-te...

Bătându-te peste obraz, te-ai luminat cu dumnezeiescul Dar și cu înțelepciunea cea de sus, și te-ai făcut părtaș lui Hristos, Fericite, Celui ce pentru noi a primit pălmuire trupește.

Sprijinindu-se de cinstea preoției și de vârsta căruntețelor, și bătrânețile tale necinstindu-le nebunii, fără de milă te băteau, Eftimie.

Slavă...

Dar de mult preț ai adus Părinte Eftimie, Mântuitorului, Celui înfășat și culcat în iesle, cinstitul tău sânge, care cu dragoste l-ai vărsat pentru Dânsul.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce a zidit ființele cele fără materie, astăzi Se naște trupește ca un Om, din tine Maica lui Dumnezeu, căruia cântăm: Slavă lui Hristos Dumnezeu, Celui dintru înălțime.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Ție Mântuitorule se aduce chip însuflețit, cel ce a cinstit Chipul Preacuratului Tău Trup, și însemnarea cea trupească.

Ție Stăpâne se aduce păstorul cel numit cu bun suflet, purtând întru al său trup rănile trupului Tău.

Slavă...

Stins-ai focul mâniei celor fărădelege Eftimie, cu vărsările sângiurilor tale, care s-au vărsat fără dreptate, Fericite preasfințite.

Și acum..., a Născătoarei:

Curgerea stricăciunii a încetat, că Fecioara a născut fără de stricăciune, pe Cela ce a slobozit din stricăciune firea oamenilor cea stricată.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Jertfi-voi ție cu glas...

Cu dezbrăcarea râvnind goliciunea Mântuitorului tuturor Părinte, și răbdând dureri de bătăi, ți-ai vărsat sângele tău pentru sângele Lui.

Fiind îmbogățit de dragoste, de nădejde și de credință, de bunătățile care sunt stătătoare, în veac le aduci dar Celui ce S-a născut din Fecioară, fericite Eftimie.

Slavă...

După lege aducând lui Hristos dumnezeiasca sfințită slujbă a Cuvântului, Părinte grăitorule de cele dumnezeiești, ai luat pentru aceasta plata, săvârșindu-te prin sânge.

Și acum... a Născătoarei:

Cela ce a zidit pe om după Chipul Său, pentru multa milostivire, din nou îl zidește din tine Fecioară Maica lui Dumnezeu, îmbrăcându-Se cu el deplin.

CONDAC, glasul al 3-lea,

Podobie: Fecioara astăzi...

Oamenii împreună cu îngerii lăudăm pe sfințitul Mucenic, cinstindu-l Ierarhii, Cuvioșii și Mucenicii; că s-a arătat ca fără de trup în răbdare, și s-a văzut Mucenic și Ierarh, și mult pătimind a câștigat cununi de la Hristos Dumnezeu.

Cântarea a 7-a,

Irmos: În Cuptorul persienesc tinerii...

Ungerea preoției cea dată ție, amestecându-o cu sângele tău, o ai arătat preasfințită, strigând: Binecuvântat ești Dumnezeul meu și Domnul.

Luat-ai Darul dumnezeiescului întâiului Mucenic căruia Te-ai arătat râvnitor ales, răsplătind cu binecuvântare, celor ce te ucideau pe tine fără de milă, preafericite Eftimie.

Slavă...

Întărindu-ți picioarele pe piatra credinței Cuvioase ai rămas nestrămutat de toate ispitele nevoilor, strigând: Binecuvântat ești Dumnezeul meu și Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te sfințit dumnezeiesc locaș al Celui Preaînalt; că prin tine Născătoare de Dumnezeu s-a dat bucuria, celor ce strigă: Binecuvântată ești între femei, Stăpână fără prihană.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Stătut-ai la Judecată nevoindu-te tare, Părinte Eftimie; că te-ai învățat cu dinadinsul hotărârea cea desăvârșită a dragostei, ca unul ce ai ales a muri pentru prietenii tăi preafericite, care strigă: Toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Fiind luminat cu fața, cu cuvântul, și cu gândul ai câștigat și sufletul luminat; iar acum mai luminat te-ai arătat, răbdând până la sânge Eftimie; că împăraților celor urători de Dumnezeu, te-ai împotrivit, strigând: Toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Pornitu-s-au asupra ta, Fericite, cei tari de pe pământ, ca să te omoare, lucrătorii cei fărădelege; dar tu uitându-te către Mântuitorul, Care s-a născut din Maică curată, ai strigat: Toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Iată acum cu adevărat a lipsit Domn și povățuitor din neamul Iudeii; că tu Preacurată ai născut pe Hristos cel gătit mai dinainte spre așteptarea neamurilor, Căruia cântăm: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat și puterea focului a stins, încingându-se cu buna faptă, Tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

Mutatu-te-ai Părinte de aici către limanul cel liniștit; că te-ai mântuit ca o pasăre din cursa celor ce te vânau, binecuvântând cu bun suflet pe Cel ce te-a mântuit, sfințite Mucenice.

Fiind luminat de strălucirea care s-a arătat de la Răsăritul cel de sus, și strălucit de arătările luminii, din steaua care a răsărit acum mai presus de fire din Iuda, te-ai mutat către Stăpânul.

Slavă...

Acum te-ai învrednicit a umbla întru desfătarea Raiului, unde este bucuria fericirii cea luminată a Sfinților primindu-te ca pe un purtător de biruință, Eftimie.

Și acum..., a Născătoarei:

Toiag ai răsărit din rădăcina lui Iessei, născându-ne nouă astăzi floarea Dumnezeirii; pe Hristos, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, Cel ce este Dumnezeu neîncăput, iar acum Prunc înfășat S-a văzut.

Stihirile Sfântului cele de la Vecernie, glas al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

Încă fiind stropit cu amestecarea sângelui, și pătat în sânge fierbinte aburind, ai stătut înaintea lui Hristos, grăitorule de Dumnezeu Eftimie; așadar întinzând înaintea Lui rănile tale, fă rugăciune Părinte fericite, pentru cei ce te laudă.

Adus-ai Cuvioase daruri lui Hristos, Celui ce S-a născut și cu trup S-a arătat, căruntețe cinstite, împodobite cu darurile ierarhiei Părinte, și roșite cu sângele muceniciei tale; credință dreaptă, nădejde tare, și dragoste înfocată și nemișcată, Preacuvioase.

Limba ta fiind de Duhul mișcată, lămurit ai grăit învățăturile adevărului, din care curge Darul cel de Dumnezeu luminat; trâmbiță ai fost a bunei credințe, grăitoare de Dumnezeu, temelie neclintită a ortodoxiei, gură curgătoare de miere, comoară de înțelepciune, și grai Bisericii cu glas mare te-ai arătat Cuvioase.

Slavă..., Și acum..., glas al 4-lea.

În peșteră Te-ai sălășluit Hristoase Dumnezeule; ieslea Te-a primit, păstorii și magii Ți s-au închinat. Atuncea s-a plinit propovăduirea Proorocilor; și puterile îngerești s-au mirat strigând, și zicând: Slavă smereniei Tale, unule Iubitorule de oameni.

CADE-SE A ȘTI: Că de la praznicul Nașterii lui Hristos, și până la Dumnezeiasca Arătare, Pavecernița mică se cântă fără Canonul Născătoarei de Dumnezeu. La Pavecerniță, spre 26, după Sfinte Dumnezeule..., și după Tatăl nostru..., zicem Condacul soborului Născătoarei de Dumnezeu: Cela ce mai-nainte de luceafăr... La Miezonoptică citim obișnuita Catismă. După întâiul Sfinte Dumnezeule..., în loc de, Iată Mirele vine... zicem Troparul praznicului, Nașterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru... După al doilea, Sfinte Dumnezeule... zicem Condacul Născătoarei de Dumnezeu; Cela ce mai-nainte de luceafăr... Apoi Doamne miluiește..., de 12 ori și otpustul. Iar rugăciunea: Pomenește Doamne... nu o zicem.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului, de trei ori.

După întâia Catismă, Sedealna glas 1.

Podobie: Piatra fiind...

Iisus născându-Se în Vitleemul Iudei, s-a luminat făptura cunoscând pe Ziditorul său, și cetele îngerilor s-au minunat, văzând pe Stăpânul pe pământ, că a luat chip de rob și de Tatăl nu S-a despărțit întru nimica. Slavă întrupării Tale, Doamne; slavă nașterii Tale celei de pe pământ; slavă Ție Celui ce ai binevoit a mântui neamul nostru.

Slavă..., Și acum..., tot aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna glas al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Ce te minunezi Marie, ce te spăimântezi de lucrul ce este întru tine? Că pe Fiul cel fără de ani, sub ani L-am născut zice, zămislirea Celui ce S-a născut nedumerindu-o, fără bărbat sunt, și cum voi naște fiu? Naștere fără sămânță cine a văzut? Dar unde vrea Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii, precum scrie. Hristos s-a născut din Fecioară, în Vitleemul Iudeei.

Slavă..., Și acum..., tot aceasta

CANOANELE

Ale praznicului amândouă, ca și în ziua de praznic. Irmoasele amânduror Canoanelor, de câte două ori, și Troparele pe 12. Catavasie, Irmoasele amândurora Canoanelor. După a 3-a Cântare, Condacul și Icosul și Ipacoi al Praznicului.

După a 6-a Cântare, Condac glas al 6-lea:

Cela ce mai-nainte de luceafăr din Tatăl fără mamă S-a născut, astăzi pe pământ fără tată S-a întrupat din tine. Pentru aceasta steaua binevestește magilor, și îngerii cu păstorii laudă nașterea ta, cea mai presus de fire, ceea ce ești plină de Dar.

ICOS

Ceea ce ai odrăslit Strugurul cel nelucrat, vița cea de taină, ca o ramură în brațe L-ai purtat, și ai zis: Tu ești rodul meu, Tu ești viața mea, de când am cunoscut că sunt ceea ce am fost sunt. Tu ești Dumnezeul meu; că pecetea fecioriei mele văzându-o nestricată, neschimbat Te vestesc pe Tine Cuvântul, Cel ce Te-ai făcut trup; nu știu de sămânță, știu-Te pe Tine pierzătorul stricăciunii; că Tu ieșind din mine sunt Curată, și precum ai aflat pântecele meu, așa l-ai lăsat. Pentru aceasta dănțuiește împreună toată făptura, strigând către mine: Bucură-te ceea ce ești plină de Dar.

SINAXAR

Întru această lună, ziua a douăzeci și șasea, soborul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

Stih: Naștere fără prihană, ce n-a cunoscut bărbat,

Cu daruri fără prihană cinstesc prea arătat.

Cânt cântare în preacurata zi a lunii de astăzi.

Pentru fugirea Născătoarei de Dumnezeu la Egipt.

După ce a poruncit Irod să se ucidă toți pruncii Vitleemului, îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif. Și i-a zis: Scoală-te, ia pruncul și pe Maica sa, și fugi la Egipt. Deci a fugit la Egipt Născătoarea de Dumnezeu cu pruncul și cu Iosif, pentru aceste două pricini: Una să se plinească proorocirea proorocului care a zis: Din Egipt am chemat pe Fiul meu, alta ca să se astupe gurile ereticilor: Ca de n-ar fi fugit, ci ar fi rămas pruncul să-I fi ucis, s-ar fi împiedicat mântuirea oamenilor; iar de nu s-ar fi ucis de sabie sau de altă moarte, ca să se plinească rânduiala, ar fi putut socoti cei mulți că s-a făcut cu nălucire, și n-a purtat cu adevărat trup omenesc. A fugit în Egipt, și pentru ca să zdrobească idolii ce erau acolo, și să mântuiască și toată lumea, la vremea mântuitoarei răstigniri și a Învierii.

Tot în această zi, pomenirea punerii cinstitei haine în Sfânta raclă, a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, în Vlaherne.

Stih: Cutremură-te Egipte, că este Dumnezeu, ascultă.

Că acesta ce vine către tine și care mai-nainte te-a bătut, cugetă.

Tot în această zi, pomenirea celui întru Sfinți Părintelui nostru Eftimie Episcopul Sardelor, mărturisitorul.

Stih: De trei ori fericite stând înaintea lui Hristos, Eftimie.

Te afli plin de nesfârșita bucurie.

Acesta a fost pe vremea împărăției lui Constantin și Irinei, și întâi a strălucit ca o stea luminoasă, la viața călugărească, deci dacă s-a făcut Arhiereu, a surpat cu putere pe eretici la soborul al doilea ce s-a făcut la Niceea. Drept aceea împărații văzându-l, întru acest chip, l-au trimis în multe și deobște solii, și când stătu Nichifor împărat, se trimise Sfântul împreună și cu alți episcopi pravoslavnici la Patalarea despre apus pentru oarecare fecioară, ce o călugărise. Deci de atunci până ce s-a făcut mărturisitor, nu s-a mai aflat în Mitropolia sa, trecând douăzeci și nouă de ani. Deci schimbându-se împărățiile, și apucând împărăția Leon cel cu numele de fiară, trimise de aduse pe Sfântul de la izgonire, și-l întrebă, au închină-se icoanelor? Iar Sfântul purtându-se cu obișnuita sa îndrăznire, și gură slobodă, și anatematisindu-l, se mânie tiranul și-l trimise iarăși cu urgie la Ason. Deci ucigându-se vrăjmașul Leon de cel ce se puse după dânsul împărat, fu chemat fericitul acesta de la Ason, și se sili ca să nu dea cinste și închinăciune sfintelor icoane, iar el înfruntând și pe acesta cu cuvinte, și strigând de față: Cine nu se va închina Domnului nostru Iisus Hristos, cuprins cu scrisoarea în icoană, să fie anatema, pentru aceea fu bătut și izgonit la Acrita, și închis într-o întunecoasă temniță, de aceea întins de patru inși și ucis multă vreme cu vine de bou crude, deci Sfântul umflându-se foarte de nesuferite răni, a trăit numai opt zile după chinuire, și strălucind mai mult decât soarele, și-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Constantin cel din ludei.

Stih: Dumnezeiescul Constantin, și după moarte înflorește.

Trandafir, ca din spini din Iudei odrăslește.

Acest sfânt era de la Sinada având părinți evrei. Deci foarte tânăr fiind urmă maica-si. Și văzând un creștin, că după ce a căscat, și-au închipuit peste gură semnul cinstitei cruci, de atunci și el făcu asemenea urmând creștinului, încă nu numai acestea; ci și celelalte fapte creștinești, Ie făcea și el cu fierbinte credință. Pentru aceasta i-a strălucit fața sa, cu Dumnezeiasca strălucire, și s-a învățat de la Dumnezeu, dogmele creștinești petrecând fără de hrană câteva zile. La Sfântul acesta, a sărit odată o tânără jidovă cu chip curvesc. Iar Sfântul făcând chipul cinstitei cruci, o a arătat pe ea moartă, și iar o a înviat. Acesta povățuindu-se de un dumnezeiesc nor, s-a dus la o mânăstire numită Fuvution întru care se află bărbați și vestiți, având viață sihăstrească, a căror bunătăți strălucea. Și povestind egumenului mânăstirii cele pentru el, a poruncit egumenul să aducă o Cruce, apoi a poruncit lui ca să i se închine și să o sărute. Și când fericitul acesta sărută partea cea de jos a Crucii, cu frică și cu evlavie, atunci o minune! Toată Crucea s-a rezemat pe Cuviosul său cap, și a tipărit pe el chipul Crucii, care a și rămas neștearsă pe capul sau până la moartea sa, apoi luând Sfântul Botez s-a numit Constantin. Atuncea a urmat un lucru ca acesta vrednic de minune: Căci pe piatra aceea pe care a stătut picioarele sale, când a ieșit din sfânta Colimvitră, s-a tipărit cu preaslăvire urmele picioarelor sale. După acestea a intrat întru atâtea lupte duhovnicești, încât se întrecea să covârșească pe toți monahii mânăstirii întru aspra viață și sihăstrie. Și lucra meșteșugul Sfântului Apostol Pavel. Adică cosea piei, și făcea corturi. Când făcea rugăciune locul pe care sta se umplea de miros. Când mergea la biserică de sine se deschidea la el ușile bisericii. Și din multă curățenie ce avea, vedea gânditor ascunse cugetele fraților. Apoi ieșind de acolo s-a dus la muntele Olimpului și de acolo la Mira Lichiei, și mai pe urmă la Cipru, și de la Cipru s-a dus la Atalia și acolo a trecut un râu cu picioarele sale, atât de adânc și de mare, încât trebuia caic ca să-l treacă. Și după ce a umblat multe alte locuri, s-a întors iarăși la Olimp, și acolo a petrecut patruzeci de zile nu flămând numai, ci și băgat într-o groapă până la mijloc. După acestea fără să voiască a primit hirotonie de Preot, apoi s-a dus la Atroa. Ținând pururea aceleași lupte ale pustniciei. Iar mai-nainte de opt ani, a cunoscut adormirea sa, și așa după sfârșitul acelora s-a mutat către Domnul, arătând mai-nainte preacurat lucrurile sale.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Evarest.

Stih: Sârguitu-s-a Evarest cu fapte și cuvinte.

Până la sfârșit a bine plăcea ție Cuvinte.

Acesta era pe vremea lui Leon Armeanul luptătorul de Icoane, trăgându-se din eparhia Galatiei, și părinți vestiți având. Iar după ce luptătorul Leon s-a omorât prin sabie, a luat împărăția Mihail, numitul cepeleagul, și fiindcă și acesta era prea urât, și asemenea la obiceiuri cu Leon, pentru aceasta a luat și acesta căzuta răsplătire. Iar după ce a ajuns Sfântul la legiuita vârstă, a fost dat la învățătura sfintelor Scripturi, și din acestea învățându-se, se făcea tuturor toate cele bune. Adică părinților sâi era supus, prietenilor și megieșilor dulce, la străini și la cei de loc nemândru. Pe scurt arăta cu faptele adevărată numirea sa, bineplăcută tuturor făcându-se. Deci fiindcă s-a rănit Cuviosul de dragostea vieții monahicești, pentru aceasta s-a dus împreună cu tatăl său la Constantinopol, și au fost găzduiți la un cetățean de acolo Brienie cu numele, rudă fiindu-le. Și care în urmă s-a cinstit cu cinul de patriciu. Iar trecând puține zile a urmat o mare nevoie; pentru care a fost trimis sol la bulgari, pomenitul patriciu de împărăteasa Teodora, soția lui Teofil iconomahul. Deci acolo ducându-se, a luat împreună și pe ruda sa acesta Evarest, și după ce au ajuns amândoi la locul numit Scopel, și s-a odihnit puțin de osteneala drumului, atunci fericitul Evarest, după oarecare dumnezeiască iconomie, a întâlnit un bătrân monah și de la acela după dorința sa tunzându-și perii capului, cu osârdie și-a supus grumazul sub jugul cel mântuitor al lui Hristos, adică s-a făcut monah. Aflând încă și o carte a Sfântului Efrem Sirul, și citindu-o s-a umilit, și se silea ca prin fapte să se facă împlinitor învățăturilor acelei cărți. Iar bătrânul văzând râvna fierbinte a tânărului către fapta bună, l-a întovărășit pe el cu blagoslovenii și cu scrisori de recomandare, și așa I-a trimis pe el la mânăstirea lui Studit. Deci primit fiind Cuviosul de Părinții de acolo, a intrat în nevoința duhovnicească, alegând pe un frate covârșitor celorlalți după fapta bună pe care îl avea bătrân, și părtași tuturor întâmplărilor vieții sale; și atâta postire și înfrânare avea, încât mânca numai odată în săptămână puțină pâine ce era făcută din faină de orz, și de tărâțe și de zeamă de ierburi. Iar mijlocul și gâtul sau le avea legate cu două cercuri de fier, prea grele, care se strângeau unul către altul, alte două lanțuri petrecute pe umeri și pieptul său. Deci așa cu plăcere de Dumnezeu viețuind, și anul al șaptezeci și nouălea al vieții sale săvârșind, și-a dat duhul său la Dumnezeu. Iar cinstitul său trup s-a îngropat în mânăstirea ce se zice a lui Cocorovie.

Tot în această zi, pomenirea noului sfințit Mucenic Constantie Rusul, care s-a nevoit în Constantinopol la anul o mie șapte sute patruzeci și trei.

Stih: Tu Constantie pe vrăjmașul care te-a biruit dedemult,

Îl biruiești și primești răsplătire în sfârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

La Cântarea a 9-a.

Ceea ce ești mai cinstită... nu cântăm; ci cântăm Pripelile, ca la însăși praznicul Nașterii.

LUMINÂNDA însăși podobie.

Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor, și cei dintru întuneric și din umbră, am aflat adevărul; că din Fecioară, S-a născut Domnul. De trei ori.

LA LAUDE

Stihirile praznicului pe 4 glas al 4, singur glasul; ale lui Andrei lerusalimiteanul.

Veseliți-vă drepților, ceruri bucurați-vă, săltați munți, Hristos născându-Se, Fecioara șade asemănându-se Heruvimilor, purtând în brațe pe Dumnezeu Cuvântul întrupat; păstorii slăvesc pe Cel născut, magii aduc Stăpânului daruri; îngerii cântând, zic: Cela ce ești neajuns, Doamne slavă Ție!

De Dumnezeu Născătoare Fecioară, ceea ce ai născut pe Mântuitorul, pierdut-ai blestemul cel dintâi al Evei; că Maică ai fost bunei voințe a Tatălui, purtând în brațe pe Dumnezeu Cuvântul întrupat. Taina nu suferă ispitire, numai cu credință toți o slăvim, strigând cu tine și zicând: Negrăite Doamne, slavă Ție!

Veniți să lăudăm pe Maica Mântuitorului, care după naștere iarăși s-a arătat Fecioară. Bucură-te cetate însuflețită a Împăratului și Dumnezeu întru care Hristos sălășluindu-Se, mântuire a lucrat. Cu Gavriil să lăudăm, cu păstorii să slăvim, strigând: De Dumnezeu Născătoare, roagă-te Celui ce S-a întrupat din tine, să ne mântuiască pe noi.

Tatăl a binevoit, Cuvântul trup S-a făcut, și Fecioara a născut pe Dumnezeu întrupat. Steaua vestește, magii se închină, păstorii se minunează, și făptura se bucură.

Slavă..., glas al 6-lea.

Astăzi firea cea nevăzută din Fecioară cu oamenii se împreună. Astăzi Ființa cea nemăsurată, în Vitleem cu scutece Se înfașă. Astăzi Dumnezeu prin stea pe magi la închinăciune îi aduce, mai-nainte vestind a Sa îngropare cea de trei zile, adică prin aur și smirnă și tămâie; Căruia cântăm: Cela ce Te-ai întrupat din Fecioară, Hristoase Dumnezeule mântuiește sufletele noastre.

Și acum..., glas al 2-lea.

Astăzi Hristos în Vitleem, Se naște din Fecioară, astăzi Cel fără început Se începe, și Cuvântul se întrupează. Puterile cerurilor se bucură, și pământul cu oamenii se veselesc; magii aduc daruri, păstorii minunea vestesc, Iar noi neîncetat strigăm: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile și Otpustul.

La Ceasuri, Troparul praznicului și Condacul Născătoarei de Dumnezeu.

Cela ce mai-nainte de luceafăr din Tatăl fără mamă S-a născut, astăzi pe pământ fără tată S-a întrupat din tine. Pentru aceasta steaua binevestește magilor, și îngerii cu păstorii laudă nașterea ta, cea mai presus de fire, ceea ce ești plină de Dar.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul praznicului, Cântarea a 3-a și a 6-a. După Vohod: Mântuiește-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu, cela ce Te-ai născut din Fecioară; pe cei ce cântăm Ție, Aliluia.

Așa cântăm până la odovania praznicului. Apoi Troparul praznicului, Slavă..., Și acum..., Condacul: Cel ce mai-nainte de luceafăr... Apostolul: Fraților, cela ce sfințește... Evanghelia de la Matei: Și dacă s-au dus magii... CHINONICUL praznicului: Mântuire a trimis Domnul norodului Său.

CADE-SE A ȘTI: Că de se va întâmpla praznicul Nașterii lui Hristos Duminică, atunci nu săvârșim pomenirea Sfinților Părinți în Duminica cea viitoare; pentru că ia început luna lui Ianuarie, și praznicul acesta este odovăit. Ci săvârșim aceasta Duminica în 26 Decembrie, Luni, a doua zi după praznic, și cântam slujba așa:

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stilurile pe 6, ale praznicului 3, glasul al 2-lea, și ale sfinților 3. Pe Părintele Domnului... Slavă..., a sfinților, glas al 6 Pomenirea săvârșim... Și acum..., a praznicului, glas aceiași: Slavă întru cei de sus... Vohod, Prochimenul cel mare: Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru... cu Stihurile lui. La Stihoavnă, trei Stihiri ale praznicului, cu Stihurile lor. Slavă... Pomenirea Arhiereilor... Și acum..., a praznicului: La Vitleem au alergat păstorii... După, Acum slobozește... Troparul sfinților, Slavă..., Și acum..., al praznicului. La Pavecerniță după Sfinte Dumnezeule..., Condacul Părinților: De veselie astăzi... Slavă..., Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu: Cela ce mai-nainte de luceafăr...

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul.., Troparul praznicului, de două ori. Slavă... al sfinților, Și acum..., al praznicului. După întâia și a doua Catismă, Catismele praznicului. Canoanele, ale praznicului cel dintâi cu Irmosul pe 6, al doilea canon pe 4, și al sfinților pe 4. Catavasie, Irmoasele amândurora Canoanelor. După a 3-a Cântare, Condacul, și Icosul Născătoarei de Dumnezeu, și Sedealna Sfinților, cea de Duminică după Naștere: Slavă..., Și acum..., a praznicului. După a 6-a Cântare, Condacul Sfinților, și Icosul. La a 9-a Cântare, Ceea ce ești mai cinstită..., nu cântăm, ci cântăm pripelile praznicului. Luminânda sfinților, de două ori. Slavă..., Și acum..., a praznicului. La Laude, Stihirile praznicului pe 4, Slavă... a Sfinților, glasul al 8, Sângele, focul și fumegare... Și acum... a praznicului: Astăzi Hristos în Vitleem se naște... Slavoslovia cea mare; apoi Troparul Sfinților, Slavă..., Și acum..., al Praznicului: Ecteniile și Otpustul. La ceasuri, Troparul praznicului, Slavă... al sfinților, Și acum..., al Născătoarei, Ceasului. După Tatăl nostru..., Condacul Născătoarei de Dumnezeu: Cela ce mai nainte de luceafăr... și al Sfinților, le zicem schimbându-le.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canoanele Praznicului: Cântarea a 3-a, pe 4, și din al Sfinților, Cântarea a 6-a, pe 4. După Vohod Troparul praznicului și al Sfinților. Slavă..., Condacul Sfinților, Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu, Apostol către Evrei, și altul către Galateni. Evanghelie, una a Născătoarei de Dumnezeu, și a Sfinților de la Matei. Chinonicul: Mântuire a trimis Domnul... și Bucurați-vă drepții întru Domnul...

ÎNTRU ACEASTĂ ZI

Pomenirea Preacuviosului și de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Nicodim sfințitul și Arhimandritul, cel din Lavra Sfintei mânăstiri Tismana.

Vezi: Slujba Preacuviosului Părintelui nostru Nicodim n-a fost în mineiele bisericești fără numai în osebită filadă: iar cu binecuvântarea înalt preasfințitului arhiepiscop și mitropolit al Moldovei. D. D. Meletie (1846), s-a pus după slujba Soborului Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei; ca unde se va prăznui Sfântul și cei ce vor avea evlavie, să-i cânte slujba după cum este de față.

Seara facem priveghere după obicei, unde se va prăznui.

LA VECERNIA CEA MICĂ

Stihirile Sfântului pe 4, Glas 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Sosit-a purtătorule de Dumnezeu praznicul tău cel mai luminat decât soarele, care strălucește pe cei ce vin la tine cu credință; cu nemurirea îi umple de bună mireasmă, și izvorăște sufletelor tămăduiri, Preacuvioase sfințite Nicodime, rugătorule pentru sufletele noastre.

Patimile trupului cele simțitoare biruindu-le, cu zăbalele înfrânării, lucrătorule de minuni sfințite Nicodime, și râvna celor fără de trupuri pe pământ arătând, toate poftele trupești le-ai supus Duhului. Drept aceea acum în locașurile cerești sălășluindu-te, roagă-te pentru sufletele noastre.

Fericite sfințite Nicodime, punând temelie faptele bune, te-ai dezbrăcat de omul cel vechi împreună cu poftele lui, și te-ai îmbrăcat în Hristos cu adevărat. Drept aceea ai și mustrat taberele cele multe ale vrăjmașilor, îndreptător călugărilor fiind; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Ca întru o cămară plină de lumină ai sihăstrit prin pustietăți, o Preasfințite! Și într-însa ai pus ca niște slugi întrarmate faptele tale Preacuvioase, ca să oprească taberele patimilor. Și ai intrat în cămara de mire cea dumnezeiască, fericite Nicodime, și stai acum cu îndrăzneală înaintea Mirelui tău și Dumnezeului nostru, îndulcindu-te de frumusețea Lui; pe Acesta roagă-L să lumineze sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Mulțimile călugărilor să lăudăm pe sfințitul Nicodim, că luând toată întrarmarea Crucii, cu rană de moarte a rănit pe stăpânitorul lumii, și pânditurile lui ca o pânză de păianjen le-a stricat, și marea cea sărată a vieții veacului acestuia, cu dureri pustnicești o a trecut, ajungând la limanul cel ceresc. Pentru aceasta se roagă pentru noi, și pentru toată lavra sa, ca să viețuim cu pace, și să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a praznicului glas același,

Al lui Ioan Monahul.

Preaslăvită taină se săvârșește astăzi; firea se înnoiește și Dumnezeu, Om se face; ce a fost a rămas, și ce n-a fost a luat; nici amestecare răbdând, nici despărțire.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Sfântului glas al 2-lea:

Podobie: Casa Eufratului...

Să ne adunăm cetele Părinților monahi, la pomenirea dumnezeiescului și înțeleptului Nicodim, lăudând pe Domnul cel ce l-a preaslăvit cu faceri de minuni.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Pe toți cei ce din suflet aleargă, către dumnezeiesc locașul tău, Preafericite, mântuiește-i din nevoi de Dumnezeu înțelepțite, sfințite Nicodime.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul.

Adunarea cea cinstită a părinților monahi, împreună cu ucenicii tăi adunându-se sfințite Nicodime, toți ne apropiem către cinstită racla sfintelor tale moaște, și sărutându-le, luăm mântuire sufletească.

Slavă..., glasul al 5-lea.

Să lăudăm toți pe sfințitul Nicodim, cela ce bărbătește și vitejește a sihăstrit prin pustietăți, care a adunat și această turmă în cinstită lavra sa, și cu dragoste a ridicat casă Domnului întru pomenirea Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, și toate i-a închinat ei. Căruia se și roagă pentru noi, ca să roage pe Sfânta Treime, să dăruiască mântuire, tuturor celor ce cu credință săvârșim astăzi sfântă pomenirea lui.

Și acum..., a praznicului glas 8, facere a lui Ioan monahul.

Doamne în Vitleem venind, în peșteră Te-ai sălășluit; Cela ce ai Cerul scaun, în iesle Te-ai pus; pe Care Te înconjură oștile îngerești, împreună cu păstorii Te-ai smerit; ca să mântuiești neamul nostru ca un Milostiv, slavă Ție!

Acum Slobozește... Sfinte Dumnezeule... și după Tatăl nostru... Troparul Sfântului. Slavă..., Și acum..., al praznicului. Caută-le înainte la Vecernia mare, și Otpustul.

LA VECERNIA CEA MARE

După obișnuitul Psalm, la Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 8, patru ale praznicului, și patru ale Sfântului

Stihirile praznicului, glasul al 2-lea:

Veniți să ne bucurăm de Domnul, această taină de acum spunând, peretele cel din mijloc al zidului s-a stricat; sabia cea de foc dă dosul, și Heruvimul se depărtează de la Pomul vieții, și eu desfătării raiului mă împărtășesc. Din care am fost lepădat pentru neascultare. Că Chipul cel neschimbat al Tatălui, Chipul Ființei lui celei dea pururea, chipul robului primește, ieșind din Maică ce nu știe de nuntă, nesuferind schimbare; că ceea ce a fost a rămas, Dumnezeu fiind adevărat; și ceea ce n-a fost a luat, Om făcându-Se pentru iubirea de oameni. Acestuia să strigăm: Cela ce Te-ai născut din Fecioară Dumnezeule, miluiește-ne pe noi.

A lui Anatolie.

Domnul Iisus născându-Se din Curata Fecioară, s-au luminat toate; că păstorii zicând cu fluierele, și magii închinându-se, îngerii cântând. Irod s-a tulburat; că Dumnezeu cu trup S-a arătat, Mântuitorul sufletelor noastre.

Împărăția Ta, Hristoase Dumnezeule, Împărăția tuturor veacurilor, și Stăpânirea Ta întru tot neamul și neamul; Cel ce Te-ai întrupat din Duhul Sfânt, și din pururea Fecioara Maria, Te-ai făcut Om. Lumină ne-a strălucit nouă Hristoase Dumnezeule venirea Ta; lumina cea din lumină, strălucirea Tatălui; toată făptura ai luminat, toată suflarea Te laudă pe Tine chipul slavei Tatălui. Cela ce ești și mai-nainte ai fost, și ai strălucit din Fecioară, Dumnezeule miluiește-ne pe noi.

Ce vom aduce Ție, Hristoase? Că Te-ai arătat pe pământ ca un om pentru noi; că fiecare din făpturile cele făcute de Tine, mulțumire aduce Ție. Îngerii lauda, cerurile steaua, magii daruri, păstorii minunea, pământul peștera, pustiul ieslea; iar noi pe Maica Fecioara. Dumnezeule, Cela ce ești mai-nainte de veci, miluiește-ne pe noi.

Apoi Stihirile Sfântului glasul al 4-lea:

Râvnitor lui Ilie cu obiceiurile asemănându-te, ai slujit lui Hristos cu dreaptă credință, și prin pustietăți locuind, jertfelnice dumnezeiești ai făcut Părinte Nicodime; și privegheri cu lacrimi lucrând, ai întărit lavra ta cu rugăciunile tale. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască pentru tine sufletele noastre. De două ori.

Moștenitorule cu Hristos, slujitorul Domnului, preasfințite Nicodime, după numele tău îți este și viața; că împreună cu căruntețile a strălucit și cunoștința, și luminarea feței adeverea blândețile tale. Viața ta este mărită, și adormirea ta cu Sfinții. Pentru aceasta ne rugăm ție. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre.

Grijile lumești lepădându-le, viața ta curată o ai adus lui Hristos, urmând toată fapta bună Preacuvioase, și întărindu-te în credința cea dreaptă. Deci acum împreună cu Dânsul te cinstim Părinte Nicodime, întemeierea părinților și lauda monahilor din cinstită lavra ta. Roagă-te pentru sufletele noastre.

Strălucind luminat viața ta pe pământ, de Dumnezeu înțelepțite Nicodime, te-ai suit la ceruri în lumina tuturor Sfinților. Și aici întru bunătăți locuind, acolo cu Hristos ai luat împreună moștenire, cu care petreci bucurându-te. Pentru aceea, Preacuvioase Părinte, roagă-L acum neîncetat, să păzească în pace nemișcată, cinstită și preamărită lavra ta. Iar lumii să dăruiască mântuire, și sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Pe cel după chip păzindu-l nevătămat, mintea stăpân peste patimile cele păgubitoare punându-ți, spre Cel după asemănare cât este după putință te-ai suit. Că bărbătește silindu-ți firea, te-ai nevoit a supune pe cel mai rău celui mai bun, și pe trup a-l face rob Duhului. Pentru aceasta călugărilor te-ai arătat mai-mare, și cetățean pustiei, celor ce bine călătoresc povățuitor, îndreptător de fapte bune prea adevărat; și acum în ceruri oglinzile dezlegându-se Fericite, vezi curat Sfânta Treime. Rugându-te fără mijlocire, pentru cei ce cu credință și cu dragoste te cinstesc pe tine, Preacuvioase Părinte sfințite Nicodime.

Și acum..., a praznicului, glas același.

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace; că astăzi primește Vitleemul pe Cel ce șade pururea împreună cu Tatăl; astăzi îngerii slăvesc pe Pruncul, Cel ce S-a născut cu Dumnezeiască cuviință. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, întru oameni bunăvoire.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul praznicului, glasul al 7-lea:

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru...

Stih: Cunoscută ai făcut întru noroade puterea Ta.

Stih: Și am zis, acum am priceput: Aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt.

Stih: Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap 3. Vers 1.

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu, și nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuți a muri, și s-a socotit pedepsire ieșirea, lor și mergerea de la noi sfărmare; iar ei sunt în pace. Ca înaintea feței oamenilor de vor lua și muncă, nădejdea lor este plină de nemurire; și puțin fiind pedepsiți, cu mari faceri de bine se vor dărui: că Dumnezeu i-a ispitit pe dânșii și i-a aflat luiși vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, și ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Și în vremea cercetării Sale vor străluci, și ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi și vor stăpâni noroade, și va împărăți într-înșii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înțelege adevărul, și credincioșii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că Dar și milă este întru Cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 5, Versul 16.

Drepții în veci vor fi vii, și întru Domnul plata lor, și purtarea de grijă pentru dânșii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăția podoabei și stema frumuseții din mâna Domnului; că cu dreapta Sa va acoperi pe ei, și cu brațul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, și va întrarma făptura spre izbânda vrăjmașilor, îmbrăca-se-va în zaua dreptății, și-și va pune luiși coif judecata cea nefățarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfințenia, și va ascuți cumplită mânie întru sabie, și va da război împreună cu dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgețile fulgerelor, și ca dintr-un arc bine încordat ai norilor la țintă vor lovi. Și din mânia cea zvârlitoare plină de pietre se vor arunca grindine. Întări-se-va asupra lor apa marii și râurile îi vor îneca de năprasnă. Stava împotriva lor Duhul puterii, și ca un vifor va vântura pe ei, și va pustii tot pământul fărădelegea, și răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziți dar împărați și înțelegeți, învățați-vă judecătorii marginilor pământului. Luați în urechi cei ce stăpâniți mulțimi, și cei ce vă trufiți întru noroadele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, și puterea de la Cel Preaînalt

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 4, Vers 7.

Dreptul de va ajunge să se sfârșească întru odihnă va fi. Că bătrânețile sunt cinstite, nu cele de mulți ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Și căruntețile sunt înțelepciunea oamenilor, și vârsta bătrâneților viața nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit, și viețuind între păcătoși, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui sau înșelăciunea să înșele sufletul lui. Că râvna răutății întunecă cele bune, și neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără răutate. Sfârșindu-se peste puțin, a plinit ani îndelungați; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutății. Și noroadele văzând, și necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta; că Dar și milă este întru Cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

LA LITIE

Stihirile Sfântului, glasul 1.

Fericite Părinte, pătimirile tale cele din sihăstrie cine le va spune, și cine va grăi nevoințele tale? Luptele cu dracii și petrecerea cea rea, lacrimile și zdrobirea inimii, postirea și golătatea, de ger și de vânt chinuindu-te, și de soare arzându-te; în trup ca un fără de trup ai trăit; și acum veselești pe toți credincioșii cu pomenirea ta. Pentru care roagă-te lui Hristos, să-i izbăvească de ispitele celui viclean, Preacuvioase sfințite Nicodime, cu rugăciunile tale.

Cele pământești toate ai lăsat, de cele stricăcioase și trecătoare n-ai băgat seamă, luminându-ți sufletul cu poruncile lui Dumnezeu Nicodime. Împodobitu-te-ai cu strălucirile minții, și în pustie ai voit a te sălășlui; pe Hristos, cu totul L-ai iubit, Care și venind împreună cu Tatăl și cu Duhul, locaș au făcut întru tine, și Dar de vindecări și de minuni ai luat, și a mântui de duhurile cele viclene; că Hristos Dumnezeu te-a preamărit pe tine. Pe Care roagă-L, Preacuvioase, să mântuiască sufletele noastre.

De petrecerea cea împreună cu îngerii, și de lumina veșnicei vieți aducându-ți aminte, din lume ai fugit, și Crucea cu bucurie luând sfințite Nicodime, ai urmat Celui ce S-a răstignit pentru tine, și prin arătare de înger biruință asupra dracilor ai purtat, săvârșind preaslăvite minuni, și acum întru lumina Sfinților te veselești. Pentru aceasta mărind pomenirea ta, ne rugăm: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Glasul al 2-lea.

Preacuvioase Părinte Nicodime, din pruncie cu osârdie spre fapte bune nevoindu-te, te-ai făcut organ Sfântului Duh; și de la Dânsul luând lucrarea minunilor, ai îndemnat pe oameni să urască desfătările. Și acum cu dumnezeiască lumină mai curat fiind strălucit, luminează și gândurile noastre, ale celor ce cu credință te lăudăm pe tine, și cu dragoste ne închinăm sfintelor tale moaște.

Glasul al 5-lea:

Cuvioase Părinte sfințite Nicodime, glasul Evangheliei Domnului auzind, lumea ai părăsit, bogăția și slava întru nimic le-ai socotit. Pentru aceasta tuturor ai strigat: Iubiți pe Dumnezeu și veți afla Dar veșnic; nimic să nu cinstiți mai mult decât dragostea Lui. Ca atunci când va veni întru slava Sa, să aflați odihnă cu toți Sfinții. Cu ale căror rugăciuni Hristoase, păzește și mântuiește sufletele noastre.

Glasul al 3-lea:

Cât este de îndumnezeită viața ta, și sfârșitul tău cu totul sfințit, Părinte Nicodime; că la acesta adunându-se toată mulțimea călugărilor, împreună cu mulțimea a toată latura creștinilor dreptcredincioși, în cinstită lavra ta; dacă te-au văzut în pat fără suflare se jeleau, zicând: Dă cuvântul cel de pe urmă slugilor tale Sfinte, spune-ne unde lași pe fiii tăi Părinte, pe care i-ai miluit cu adevărat ca un tată Milostiv și iubitor de fii! Și măcar că aici te acoperi în mormântul cel pregătit de tine mai-nainte, în Sfântă Biserica lavrei tale, toți însă te avem sus părtinire către Preasfânta Treime, și rugător pentru mântuirea sufletelor noastre a celor ce cu dragoste te cinstim și săvârșim pomenirea ta.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Să trâmbițăm cu trâmbiță de cântări, și cu glas de bucurie să cântăm luminat prăznuind. Că Darul Duhului Sfânt cu glas mai frumos decât toată trâmbița, ne cheamă pe toți spre lauda și pomenirea cea de peste an a purtătorului de Dumnezeu Părinte. Domnii și boierii, împreună cu mulțimea a toată latura credincioșilor, să se adune împreună cu noi, și să lăudăm pe cel ce din pruncie până în sfârșitul pristăvirii, s-a arătat credincios lui Hristos Dumnezeu, și prin întrarmarea Dumnezeiescului Duh, a biruit stăpânirile și puterile stăpânitorului lumii, și puterea focului, prin trecerea sa. Pentru aceasta păstorii și învățătorii, împreună alergând, să laude pe păstorul și îndreptătorul turmei lui Hristos celei alese cu adevărat, din cinstită lavra sa. Postnicii pe postnicul Domnului, politicii pe împlinitorul legii, bolnavii pe doctorul și tămăduitorul a tot felul de boli. Cei cu duhuri necurate pe izgonitorul duhurilor celor rele, cei din primejdii pe ajutătorul, cei din necazuri și din supărări pe mângâietorul. Cei bătrâni, neputincioși și slabi pe sprijinitorul și ajutătorul, cei săraci și lipsiți pe chivernisitorul lor; pe cel ce s-a făcut toate la toți, ca să câștige pe toți, sau pe cei mai mulți; lăudându-l să-i zicem: Lauda cea mare a monahilor, prea minunate Părinte, părtașule al părinților! Izvorâtorule de mir Nicodime sfințite! Roagă pe Mântuitorul Hristos Dumnezeu să păzească în pace nemișcată, cinstită și vestită lavra ta, și lumii să dăruiască totdeauna mare milă, iar sufletelor noastre mântuire.

Și acum..., glas același:

Să trâmbițăm cu trâmbiță de cântări; că necuprinsă este taina care s-a săvârșit astăzi în Vitleem. Cel nevăzut Se vede, Cel fără de trup Se întrupează, Cuvântul se îngroașă, Cel ce era, Se face ce n-a fost. Fecioara naște în peșteră Prunc tânăr pe Ziditorul firii, ieslea se închipuiește Scaunului Ceresc, dobitoacele însemnează starea înainte a Heruvimilor, păstorii se minunează, magii daruri aduc; îngerii cântând, grăiesc; Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, întru oameni bunăvoire, fără schimbare este Emmanuil, Cel mai-nainte de veci, Care a voit a Se naște pentru mântuirea lumii. Iisus Hristos ieri și astăzi, Acesta și în veci.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Cuviosului, glas al 8-lea.

Podobie: O preaslăvită minune...

Cinstită este cu adevărat înaintea Ta moartea Cuviosului Tău, Hristoase; că iată alesul Tău, cu Darul Sfântului Tău Duh, din tinerețe a izvorât minuni; care și după moarte vindecă toate bolile, și gonește duhurile vicleniei, împotriva căror încă fiind viu, a tăbărât până la sânge. Iar sufletelor noastre le mijlocește de la Tine mare milă.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului, moartea Cuviosului Lui.

Sicriul moaștelor tale preaînțelepte Nicodime, izvor de minuni și pârâu de daruri, l-a arătat Domnul oamenilor; căci vedere le-a dăruit și toate bolile le-a tămăduit, și pe cei cuprinși de duhuri necurate, îi scapă și-i face cu minte întreagă, și sufletelor este pricinuitor de mântuire.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul întru poruncile Lui va voi foarte.

Bucură-te podoaba monahilor, steaua postnicilor și a sihaștrilor, lauda păstorilor, și locuitorule împreună cu Cuvioșii, Părinte sfințite Nicodime! Bucură-te izvorul dragostei și al curăției! Bucură-te locașul Preasfintei Treimi! Bucură-te sfeșnice prealuminate al înțelepciunii! Bucură-te îndreptătorule prea-drepte al tuturor creștinilor, chip al bunătăților, și stâlp însuflețit, și rugător pentru mântuirea sufletelor noastre.

Slavă..., glas al 4-lea.

Părinte Preacuvioase sfințite Nicodime, făcându-te dascăl și povățuitor spre mântuire a toată lavra ta, și sihăstria, cu cuvinte și cu fapte pe toți ne-ai învățat, și ne-ai îndreptat către lumina poruncilor lui Hristos. Pentru aceasta, și mutându-te către Iisus de Care doreai, să nu ne lași săraci până în sfârșit; ci împreună cu noi stând cu duhul totdeauna Sfinte, și nevăzut învățându-ne căile faptelor bune, vrednici ne arată cereștilor locașuri. Ca întru arătarea lui Hristos bucurându-te, să strigi către Dânsul: Iată eu și pruncii care mi i-ai dat Dumnezeule! Și noi asemenea să strigăm: Acesta este Doamne îndreptătorul mântuirii noastre, și doritul Părinte, pe care ni l-ai dat doctor sufletelor noastre. Cu care împreună învrednicește-ne și pe noi Stăpâne Hristoase Dumnezeule, să locuim în locașurile Tale, cele pururea luminătoare și veșnice; ca să Te slăvim pe Tine, împreună cu Părintele Tău cel fără început, și cu Preasfântul Tău Duh, în veci, Amin.

Și acum..., a praznicului glas al 8-lea.

A lui Ioan monahul.

La Vitleem împreună au alergat păstorii, vestind pe Păstorul cel adevărat, care șade pe Heruvimi, și S-a culcat în iesle, chip de prunc pentru noi luând; Doamne slavă Ție!

La binecuvântarea pâinilor

Troparul Sfântului, glasul 1.

Celui ce a răsărit din Fecioară, mai-marelui păstorilor, ca o oaie de turma ai urmat Părinte al nostru Nicodime. Cu postul, cu privegherea, și cu rugăciunile, te-ai făcut lucrător sfințit de cele cerești, tămăduind sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Pentru aceasta strigăm: Slavă Celui ce te-a proslăvit pe tine. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere. Slavă Celui ce a arătat tuturor prin tine îndreptare. De două ori.

Și al praznicului, glas al 4-lea: Nașterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru... Caută-l înapoi.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului de două ori, Slavă... al Sfântului, Și acum..., al praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna glasul al 4-lea:

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Chemării Domnului tău ai urmat, și lepădându-te de lume și de toate cele frumoase și dulci ale ei, preafericite sfințite Nicodime, suferit-ai cu dragoste toată greutatea pustiei, și taberele dracilor bărbătește le-ai rănit; pentru aceasta lăudăm cu credință, totdeauna prin cântări, pomenirea ta.

Slavă..., glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Ca o stea luminoasă a călugărilor, ca o treaptă sigură și hotar înfrânării postnicilor, și oglindă luminoasă a socotinței te-ai arătat Preacuvioase; pentru care ne rugăm ție: Cere dezlegare greșelilor, celor ce cu bucurie prăznuiesc astăzi sfântă pomenirea ta, preafericite sfințite Nicodime.

Și acum..., a praznicului, glasul 1,

Podobie: Iisus născându-Se în Vitleemul...

După a doua Catismă, Sedealna glasul al 5-lea.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Pe postnicul Domnului cu laude să-l cinstim că a omorât toate bântuielile patimilor cu adevărat prin înfrânare și prin multa răbdare, și foarte a rușinat pe vrăjmașul cel împotrivă luptător, și toată trufia lui și puterea a biruit. Și acum se roagă Domnului să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Din pântece te-ai sfințit cu adevărat sfințite Nicodime, și pe pământ ca un înger ai viețuit; că trupul ți-ai omorât, râvnind după vrednicie vieții îngerești și Treimii te-ai arătat slujitor, Fericite. Pentru aceasta și spre râvna dumnezeieștii tale vieți, cete de călugări ai împreunat totdeauna, de Dumnezeu purtătorule Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeului nostru, iertare de păcate să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc astăzi sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a praznicului, glas și Podobie aceeași:

Ce te minunezi Marie, ce te spăimântezi de lucrul ce este întru tine? Că pe Fiul cel fără de ani, sub ani L-am născut zice, zămislirea Celui ce S-a născut nedumerindu-o, fără bărbat sunt, și cum voi naște fiu? Naștere fără sămânță cine a văzut? Dar unde vrea Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii, precum scrie. Hristos s-a născut din Fecioară, în Vitleemul Iudeei.

Apoi Polieleu și Pripelile Sfântului.

Pripeala: Fericimu-te pe tine Preacuvioase Părinte Nicodime, și cinstim sfânta pomenirea ta, îndreptătorul călugărilor, și împreună vorbitorule cu îngerii.

Stihuri din Psalmii cei aleși:

Așteptând am așteptat pe Domnul, și a căutat spre mine, și a auzit rugăciunea mea.

Altă Pripeală: Veniți toate cetele călugărilor, să lăudăm pe Nicodim cel sfințit, zicând: Pe îndreptătorul călugărilor.

Iată m-am îndelungat fugind, și m-am sălășluit în pustie.

Pentru cuvintele buzelor tale eu am păzit căi aspre.

Cântați Domnului toți Preacuvioșii Lui și vă mărturisiți pomenirii sfințeniei Lui.

Lăuda-se-vor Cuvioșii întru slavă, și se vor bucura întru așternuturile sale

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuvioșilor Lui.

Slavă...

Slavă Ție, Treime Sfântă, Părinte, Cuvinte, și Duhule Sfinte, zicând: Slavă Ție Dumnezeule;

Și acum...

Bucură-te ceea ce ești plină de Dar, Marie, Domnul este cu tine, zicând: Și prin tine cu noi.

Aliluia! de trei ori.

După Ectenia cea mică, Sedealna Sfântului glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Îngropat-ai toată săltarea patimilor, cu omorârea trupului sfințite Părinte Nicodime; viață fără sfârșit după moarte ai luat. Drept aceea, astăzi Biserica lui Hristos, prăznuiește pomenirea ta cea vrednică de minune, podoaba preacuvioșilor, și lauda sihaștrilor.

Slavă..., glasul al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Văzând îngerii frumusețea sufletului tău celui preasfințit, pururea pomenite, au strigat cu veselie întru ieșirea ta din trup: Vino de te suie către Dumnezeu, de Care ai dorit, vino sfințite Nicodime, la praznicul cel veșnic; și lăsând cele de jos, suie-te sus și te bucură împreună cu îngerii, și cu toți Sfinții.

Și acum..., a praznicului, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Cel neîncăput nicăierea, cum S-a încăput în pântece? Cel ce este în Sânurile Tatălui, cum stă în brațe de Maică? Cu adevărat precum a știut, precum a voit, și precum bine a tocmit. Că fără trup fiind, S-a întrupat de bunăvoie. Și S-a făcut Cel ce era, ceea ce nu a fost, pentru noi, și nelipsind de fire, S-a împărtășit amestecării noastre; îndoit S-a născut Hristos, lumea cea de sus vrând să o plinească.

Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea.

Prochimenul, glasului al 4-lea;

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate care mi-a dat mie?

Toată suflarea...

Evanghelia de la Luca: În vremea aceea stătut-a Iisus la loc șes...

Psalm 50.

Apoi Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Nicodim sfințitul, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Stih: Miluiește-mă Dumnezeule...

Și Stihira aceasta, glasul ai 6-lea.

Preacuvioase Părinte Nicodime, străduitor te-ai arătat lui Hristos, și de Dânsul întărit fiind Sfințite, ai supus patimile trupești. Pentru aceasta în tot pământul a ieșit vestea isprăvilor tale, și în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale. Taberele drăcești ai pierdut, cetele îngerești ai ajuns, a căror viață fără prihană ai urmat; și îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, de la Care luând cununa răbdării, ți-ai întărit cinstită și prealăudată lavra ta; în care cu credință se săvârșește astăzi sfântă pomenirea ta. Mijlocește mântuire lumii prin sfintele tale rugăciuni, și sufletelor noastre pace și mare milă.

CANOANELE.

Al praznicului cel dintâi cu Irmosul pe 6, al doilea cu irmosul pe 4, și al Sfântului pe 6.

CANONUL Sfântului

Cântarea 1-a, glasul 1

Irmos: Hristos se naște slăviți-L...

Cela ce ai luat viață nestricăcioasă și fericită, Preacuvioase Nicodime, stând înaintea lui Hristos totdeauna, dă-ne luminare Sfințite; ca bucurându-ne să lăudăm preaslăvită viața ta, că te-ai preamărit.

Lumea urând preacinstite Părinte Nicodime, toată fapta pustnicească ai iubit; întâi înfrânarea, apoi blândețile și nevoința cea grea, rugăciunile și lacrimile, și starea cea de toată noaptea înaintea lui Dumnezeu.

Slavă...

Desfătările lumești, cele arzătoare ca focul, le-ai stins cu roua ostenelilor pustnicești; pentru aceea ți-a răsărit Soarele nepătimirii, lumina tămăduirilor, și raza cea neapusă a darurilor Duhului Sfânt, vrednicule de minuni, sfințite Nicodime.

Și acum..., a Născătoarei:

Lucruri preaslăvite s-au grăit despre tine, în neamurile neamurilor, ceea ce ai primit pe Dumnezeu Cuvântul în pântecele tău, și ai rămas curată, Născătoare de Dumnezeu, Marie. Pentru aceasta toți te cinstim pe tine, folositoarea și mântuitoarea noastră după Dumnezeu.

Catavasiile praznicului, Irmoasele a amândurora Canoanelor.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Fiului Celui născut...

La razele Domnului, cu credință privind Cuvioase Părinte preamărite și de Dumnezeu înțelepțite Nicodime, cu lacrimi te-ai rugat să dobândești dorirea. Pentru aceasta ai și dobândit nădejdea cu veselie.

Sufletul meu cel întunecat cu gânduri viclene, luminează-l Iubitorule de oameni, Cuvinte, cu rugăciunile Cuviosului Tău, Nicodim, și scapă-mă de întunericul cel neluminat, în ceasul judecății.

Slavă...

Cu trezvirea minții, frumusețile cerești nălucind, nu te-ai înălțat nicicum prin grijile trupești, ci cu aripile umilinței ușurându-te, cu totul te-ai înălțat la Cer, o preafericite sfințite Nicodime.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai înaltă decât Heruvimii și decât Serafimii, te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu, că tu una pe Dumnezeu cel neîncăput, ai luat în pântece. Pentru aceasta toți credincioșii cu cântări te fericim.

CONDACUL și Icosul praznicului.

Alt Condac al Sfântului, glas al 8-lea.

Podobie: Apărătoarei Doamnei...

Apărătorului nostru celui din multe nevoi și primejdii, pentru scăparea și tămăduirea a tot felul de boli, și lucrarea a multe minuni, cu Darul Sfântului Duh; laude cu mulțumiri aducem ție Sfinte, noi fiii tăi. Ci ca cela ce ești multmilostiv și grabnic ajutător, celor ce vin la tine cu credință, slobozește-ne cu rugăciunile tale din toate nevoile, și de întâmplarea cea rea; ca să strigăm ție: Bucură-te mare făcătorule de minuni, Preacuvioase Părintele nostru Nicodime sfințite, și pururea mărite.

ICOS

Înger pământesc, și om ceresc te-ai arătat, și ca un pom răsădit lângă apa înfrânării bine crescând, pe toată turma ta prea cu cuvioșie și cu blândețe o ai păstorit. Pentru aceasta noi fiii tăi, cu lacrimi și cu credință fierbinte, dintru adâncul inimii cu suflete smerite, strigăm către tine Părinte aceste cuvinte:

Bucură-te odraslă de Părinte binecinstitor, și stâlpare din maică binecredincioasă, de neam împărătesc, crescut și ales!

Bucură-te că din pruncie pe Iisus Hristos iubind, din tinerețe lumea ai părăsit și o ai defăimat; și pe umerii tăi jugul cel bun și sarcina cea ușoară ai luat!

Bucură-te cel ce prin alegerea duhovnicescului tău Părinte, și prin punerea preasfințitelor mâini de Arhiereu, Preot sfințit, ales te-ai făcut lui Dumnezeu!

Bucură-te cel ce cu dragoste fierbinte ai slujit Sfântului jertfelnic, și Dumnezeu din sfințitele tale mâini jertfa cea fără de sânge cu iubire o a primit!

Bucură-te cetățeanule al pustiei cu totul înfrumusețat; unde locașuri sfinte chinovii, Stăpânului Hristos Dumnezeu ai înălțat!

Bucură-te că întru aceste sfinte locașuri, mulțime de călugări ai adunat; și prin pilda smereniei tale, pe toți către mântuire i-ai îndreptat!

Bucură-te cela ce desfătările lumești de tot le-ai părăsit; și printr-aceasta toate săltările trupești de tot le-ai veștejit!

Bucură-te cela ce de darul lacrimilor te-ai umplut, și prin vărsarea acestora, locaș Sfântului Duh te-ai făcut!

Bucură-te cela ce prin Darul Sfântului Duh mare făcător de minuni te-ai arătat; încât oarecând intrând în foc, nicicum văpaia de tine nu s-a apropiat!

Bucură-te cela ce prin minunea aceasta, pe domnitorul și pe toți cei ce priveau i-ai spăimântat; și pe aceia la dreapta credință, lui Hristos Dumnezeu i-ai câștigat!

Bucură-te cela ce te-ai arătat și după moarte, mare făcător de minuni; tuturor celor ce au venit cu credință către sfințitele tale moaște cele izvorâtoare de mir!

Bucură-te cela ce cântarea Sfintei Treimi, cu bunăcredință ne-ai vestit-o; și Stăpânul Hristos Dumnezeu, în lumina cea întreit strălucitoare, a te desfăta te-a odihnit!

Bucură-te mare făcătorule de minuni, Preacuvioase Părintele nostru Nicodime sfințite, și pururea lăudate!

Sedealna Sfântului glas ai 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Pe pământ în trup ca un înger te-ai arătat, și ca un pom răsădit lângă apa înfrânării bine crescând, ai fost pustnicind. Pentru aceasta cu curgerea lacrimilor tale, întinăciunea spălând, locaș dumnezeiesc te-ai făcut, și de minuni făcător. Cela ce ai stins văpaia focului, care nicicum nu s-a atins de tine, oarecând cu minunea ta. Întru care Dumnezeu slăvindu-te, ai luat de la Dânsul răsplătirea moștenirii celei de sus. Pe Care acum neîncetat roagă-L, să dea iertare de păcate, nouă celor ce prăznuim cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă... asemenea:

Strălucitul și luminatul praznic al pomenirii tale, astăzi în Biserica ta adunându-ne, îl prăznuim cu credință, chemând împreună cu noi la veselie toată latura, și dănțuind duhovnicește, ne bucurăm de trupul tău cel purtător de osteneli, ca de o vistierie mare preafericite Părinte; că lăsând viața cea stricăcioasă, ai luat în Cer pe cea nestricăcioasă, și acolo aflând mărire, aici minuni ai săvârșit, Cuvioase sfințite Nicodime. Pentru aceasta roagă pe Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de păcate, tuturor celor ce prăznuiesc cu dragoste sfânta pomenirea ta.

Și acum... a praznicului, glas al 8-lea.

Podobie: Porunca cea cu taină...

Să se bucure Cerul, să se veselească pământul, că S-a născut pe pământ Mielușelul lui Dumnezeu, dând lumii mântuire. Cuvântul cel ce era în Sânurile Tatălui, a ieșit din Fecioară fără sămânță, de Care magii s-au spăimântat, văzând că Se naște în Vitleem ca un Prunc, Acela pe Care Îl slăvesc toate.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Toiag din rădăcina lui Iessei...

Tu pe calea cea strâmtă ai umblat Preacuvioase Părinte, tu cu postul trupul ți-ai topit mai presus de fire; pentru aceasta adunarea vrăjmașilor, s-a minunat de răbdarea ta cea neclintită, sfințite Nicodime. Iar cetele îngerești au strigat: Slavă puterii Tale, Doamne!

Pe Dumnezeu cel Bun și prea-îndurat, cu lacrimi, și cu suspinuri, și cu inimă umilită, L-ai căutat sfințite Nicodime. Pentru aceea dobândind dorirea, roagă-L Preacuvioase Părinte, să Se milostivească spre sufletul meu cel dosădit, care s-a alunecat în adâncul răutăților.

Slavă...

Brazdele sufletului tău, cu pâraiele lacrimilor stropindu-le, sfințite Nicodime, ai semănat cu adevărat sămânța faptelor bune, care bine lucrându-o cu ostenelile postnicești, ai secerat mănunchi, strângând roduri în jitnițele tale, o preafericite Părinte!

Și acum..., a Născătoarei:

Tu ești lauda creștinilor, ceea ce nu știi de mire, folositoare și scăpare, zid și liman. Că duci rugăciunile către Fiul tău, prea-nevinovată, și mântuiești din nevoi, pe cei ce cu credință te cunosc adevărat Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Dumnezeu fiind păcii...

Simțirile trupului înțelepțește chivernisindu-ți turn de bunătăți te-ai făcut preafericite Nicodime; că mânie numai asupra șarpelui ai avut, iar toată dragostea ți-ai întors către Hristos Dumnezeu, Stăpânul cel Iubitor de oameni.

Sluga Ta, Doamne, preafericitul sfințitul Nicodim, lepădând grija cea de multe feluri, mintea sa netulburată o a făcut locaș Ție, că iubind fericitele bunătăți, s-a supus poruncilor Evangheliei tale, și luând Crucea Ta, a urmat Ție, Stăpânului tuturor, bucurându-se.

Slavă...

Cu aripile smereniei ai sfărâmat cursele vrăjmașului, și arșița zilei purtând Părinte, bucuriei Domnului te-ai învrednicit. Pentru aceasta Preacuvioase sfințitule înălțându-te, te-ai făcut cetățean ceresc.

Și acum..., a Născătoarei:

Sufletul meu cel ticălos și bolnav, pentru asuprelile lui Veliar, mă rog fă-l sănătos cu rugăciunile tale cele tari, Născătoare de Dumnezeu, și-mi trimite înmulțit de bucurie Darul tău Stăpână, Preacurată Fecioară Marie.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Pe Iona ca pe un prunc...

Nici asuprelile șarpelui n-au putut amăgi pe dumnezeiescul tău slujitor Hristoase, nici focul ispitelor nu l-a înfricoșat; că viețuind pe pământ viață întocmai cu a îngerilor, cu dumnezeiești daruri l-ai împodobit, cu dreapta Ta cea atotstăpânitoare.

Trasu-te-a pe tine sfințite Nicodime dragostea lui Dumnezeu, și lăsând desfătările trupești, acum te odihnești întru Hristos, Preafericite; cu înfrânarea și cu rugăciunea, dragoste curată câștigându-ți, te-ai arătat oglindă neîntinată, și organ Sfântului Duh.

Slavă...

Raza cea luminoasă și fără materie, luându-o înlăuntrul inimii tale, te-ai luminat sfințite Nicodime, pierzând toată negura patimilor; și trecând peretele cel din mijloc, te desfătezi preafericite Părinte lângă Sfânta Treime cea nezidită și nedespărțită.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ai născut negrăit pe Hristos, Dătătorul luminii, Care S-a făcut trup, roagă-L Curată, cu oștile cele îngerești de sus, să-mi strălucească raza cea purtătoare de lumină, mie celui acoperit de păcate.

CONDACUL Sfântului, glas al 8-lea.

Ca cel împreună râvnitor Sfinților, și ca pe un Părinte mare, toată lavra ta cu credință te cinstește pe tine, sfințite Nicodime; pe care cu rugăciunile tale, păzește-o Fericite, totdeauna nebiruită de toate nevoile, și neclintită, ca un Cuvios Părinte, și pururea lăudat.

ICOS

Iubind Preacuvioase, poruncile lui Hristos cele dumnezeiești, și urând desfătarea lumii acesteia, cu grăbire ai trecut către Acela, și te-ai făcut luminător, luminând marginile cu strălucire duhovnicească. Drept aceea, căzând înaintea ta, te rog: Luminează ochii mei cei sufletești, ca să laud nevoințele tale sfințite Nicodime, postirea și privegherea, lacrimile, chinurile și omorârea trupului, pentru fericită viața cea viitoare; în care acum desfătându-te, roagă-te pentru noi toți, ca un Cuvios Părinte și pururea lăudat.

SINAXAR

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Nicodim sfințitul și Arhimandritul, din lavra Sfintei mânăstiri Tismana.

Acest sfânt și preacuvios Părinte, fost-a (după cum zic) de neam slavon, născut și crescut în buna credință; care după ce a primit Sfântul și îngerescul chip al călugăriei și Darul preoției, a pustnicit prin multe și bogate locuri, adunând la sine toată buna faptă, prin iubire de osteneli și alte petreceri îmbunătățite. Și venind în părțile locului acestuia al Țării Românești, multe trude și ostenințe sufletești a făcut, petrecând cu neîncetate rugăciuni prin pustiile pământului acestuia; (căci pe acele vremi foarte mari pustietăți erau). Și jertfelnice dumnezeiești a făcut, precum se povestește până în ziua de astăzi. Întâi pe apa Motrului, unde acum este zidită mânăstirea ce se numește Motru, făcut-a și mănăstirea de la Vodița, pe numele Sfântului Antonie cel mare, care a fost chinovie de mulți părinți și frați întru Hristos, întru care multă vreme a viețuit Sfântul. După aceea din descoperire dumnezeiască, a mers la locul ce se numește Tismana, unde din voia lui Dumnezeu, prin ale sale trude și ostenințe, a zidit jertfelnic lui Dumnezeu, și locaș de viață de obște, de mulți locuitori și dumnezeiești călugări. Cu care călugări și frați întru Hristos, spre plăcere dumnezeiască viețuind și chip și pildă de fapte bune tuturor făcându-se, pe toți povățuindu-i la calea mântuirii i-a îndreptat. Și luând Sfântul de la Dumnezeu Dar de faceri de minuni, și putere asupra duhurilor celor necurate, multe și nenumărate minuni a făcut cât a trăit în viață, alungând dracii din oameni, și tămăduind toată boala și toată neputința. Se spune că și în foc a intrat și a ieșit nevătămat, încă nici de haine, nici de părul capului lui nu s-a atins focul; și alte minuni și nespuse lucruri cu puterea lui Hristos a făcut. Astfel ajungând până la adânci bătrânețe cu sfințenie, s-a mutat dintru această viață vremelnică, la viața cea cerească și netrecută, întru această lună în douăzeci și șase de zile. Și s-a îngropat cinstitele și sfintele sale moaște, în sfânta și dumnezeiasca sa mânăstire Tismana, unde se face soborul și prăznuirea sa în tot anul; și mormântul său stă întru pomenire până în ziua de astăzi, cu candela neadormită. Din care mormânt, după ce Dumnezeu i-a proslăvit moaștele sale cu mireasma dumnezeiască de bun miros, și cu Dar de izvor de mir, și de facere de minuni și după sfârșit, scoase au fost și puse în sicriu, și așezate înlăuntru în sfânta biserică cu cinste, ca și moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul în sfânta mânăstire Bistrița. Iar după trecerea a mulți ani, un Domn al țării acesteia, a vrut să ridice din mănăstirea Tismanei moaștele Sfântului Nicodim, să le ducă în orașul București, ca să fie acolo stătătoare. Și nefiind voia Sfântului să se înstrăineze moaștele sale din locașul său, cu minune a făcut de s-a părăsit Domnul acela de acel sfat și lucru neplăcut Sfântului; și după aceea îndată s-a arătat în vedenie unuia din călugări, poruncindu-i să spună egumenului, să-i ascundă moaștele, și numai un deget să ia de la mâna sa, și să-l oprească pentru evlavia credincioșilor. Întru acesta chip s-a arătat Sfântul Nicodim și egumenului, poruncindu-i, precum și fratele acela îi spusese să facă. Și așa încredințându-se egumenul a luat un deget de la mâna Sfântului, și mir de la moaștele sale; care deget și Sfântul mir într-un clondir de cositor, împreună și o Cruce de plumb, ce o purta Sfântul la grumazi, se află în sfânta mânăstire Tismana, până în ziua de astăzi, odoare duhovnicești cinstite și de mult preț; însă din Sfântul mir nu este slobod nimănui a lua măcar cât de puțin, fără numai vasul a-l săruta și a se umplea de nespusă mireasmă dumnezeiască. În acest chip fiind ascunderea moaștelor Sfântului, multă vreme rămăsese de se știa numai din egumen în egumen, și de unul din frații mânăstirii. Iar mai pe urmă, din întâmplările vremilor, celor cu multe robii, au rămas moaștele Sfântului de tot tăinuite și neștiute de nimenea până în ziua de astăzi. Poate că așa a fost voia Sfântului; măcar că destul sunt cele mai sus numite sfinte și cinstite odoare, spre mângâierea părinților mânăstirii, și a celorlalți locuitori creștini, prin care și acum se fac multe și nenumărate minuni. Duhurile necurate din oameni se alungă cu chemarea numelui Sfântului. Și vindecări de multe feluri de boli se dăruiesc, celor ce năzuiesc și aleargă cu credință către ajutorul Sfântului; apoi și pământul și țara aceasta se păzește cu rugăciunile și ajutorul Sfântului Nicodim. De multe nevoi, precum și sfânta și dumnezeiasca mânăstire Tismana, care ține și are înșine comoara de mult preț a sfintelor sale moaște, de multe bântuieli ale văzuților și nevăzuților vrăjmași este păzită și apărată totdeauna cu grabnica și călduroasă folosința sa.

Pentru ale căruia sfinte rugăciuni, rugămu-ne Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Tinerii în buna-credință...

Desfătările trupești omorându-ți și mânia înfrânându-ți sfințite Nicodime, ai luat răsplătirea moștenirii celei de sus, preafericite Părinte, și îmbrăcându-te întru omorârea patimilor, ai mers la viața cea fără de sfârșit; unde acum cu bucurie cânți: Dumnezeule al părinților noștri, bine ești cuvântat.

Pe cărarea cea dreaptă a faptelor bune călătorind, neabătându-te în lături Preacuvioase Părinte, te-ai sălășluit în cetatea Edenului cea nestricăcioasă, unde acum cu veselie dulce cânți: Dumnezeule al părinților noștri, bine ești cuvântat.

Slavă...

Slava Preasfintei Treimi cu bunăcredință vestindu-o, preafericite Părinte, te-ai odihnit întru lumina cea întreit strălucitoare, sfințite Nicodime, unde acum cu bucurie cânți: Dumnezeule al părinților noștri, bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Toiag din rădăcina lui Iessei ești Fecioară preafericită, care din floare ai adus rodul Cel de mântuire, celor ce strigă cu credință Fiului tău: Dumnezeule al părinților noștri, bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Cuptorul cel răcorit...

Cela ce ești luminai cu fulgerele cele fără materie, ale Luminii celei nespuse, sfințite Nicodime, scoate pe cei supărați de păcate, dintru întunericul necazurilor. Și-i povățuiește la lumina veseliei pe cei ce cântă: Binecuvântați pe Dumnezeu în veci.

Ziditorul patimilor, a zidit cumplit fărădelege pe spatele meu Mântuitorule, și nu pot eu robul Tău a privi la Tine. Ci pentru rugăciunile Preacuviosului Tău, Nicodim, Milostive, milostivește-Te spre mine păcătosul, și mă mântuiește.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Ca un râvnitor al lui Hristos, și slugă credincioasă, și împărțitor tainelor Lui; îndreptător adevărat arătându-te sfințite Nicodime, ne rugăm ție, tămăduiește-ne patimile sufletelor și ale trupurilor noastre; ca să te lăudăm în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, roagă pe Hristos Fiul tău și Dumnezeul nostru, să izbăvească pe cei supărați de cumplite greșeli și să scape de amăgirile șarpelui, pe cei ce cântă: Binecuvântați pe Dumnezeu în veci.

La Cântarea a 9-a, Ceea ce ești moi cinstită... nu cântăm, cl cântăm Pripelile cu Irmoasele praznicului, ca și ieri.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Taină străină văd...

Cela ce ești împreună cu sfintele cete ale tuturor Sfinților, Sfinte Nicodime, și împodobit cu dumnezeiască frumusețe Preacuvioase Părinte, ne rugăm ție: Roagă totdeauna pe Hristos Dumnezeu cel prea împodobit mai presus decât toată frumusețea, să împodobească inimile noastre cu dumnezeiescul lui Dar.

Ca cela ce ești cu adevărat crin cu bun miros, al raiului celui înțelegător fericite Părinte, veselește tot sufletul cu rugăciunile tale sfințite Nicodime, și gonește împuțiciunea patimilor mele; sănătate și Har mie dăruindu-mi Preacuvioase.

Slavă...

Adunarea călugărilor din cinstită lavra ta, bucurându-se te laudă, și totdeauna te fericim pe tine sfințite Nicodime, că cu cârmuirea Stăpânului tuturor ai ajuns la limanul vieții, Preacuvioase Părinte; și te rogi lui Hristos Dumnezeu să ne dea și nouă limanuri de mântuire și mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Milostivește-Te Doamne, milostivește-Te, când vei vrea să judeci. Și să nu mă osândești pe mine atunci în foc, nici cu mânia Ta să mă cerți; pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine, Hristoase Dumnezeule, și ale tuturor Sfinților.

Catavasiile cu Pripelile lor.

LUMINÂNDA Praznicului, însăși Podobia.

Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor, și cei dintru întuneric și din umbră am aflat adevărul; că din Fecioară s-a născut Domnul.

Alta a Sfântului.

Înflorit-ai Părinte ca finicul precum zice David, și te-ai arătat locaș al Preasfântului Duh, și mărit te-ai arătat lumii; nu înceta dar rugându-te pentru noi, care cinstim cu credință preacinstită pomenirea ta, Cuvioase Părinte Nicodime.

Slavă...

Podobie: Cu duhul stând bătrânul.

Preacinstită pomenirea ta a sosit astăzi, Preacuvioase Părinte, în cinstită lavra ta; chemând noi la veselie mulțimea a toată latura credincioșilor, spre dănțuire de cântări, zicând către toți: Adunați-vă luminat, să prăznuim duhovnicește praznic de veselie și sfințit, lăudând și mărind cu psalmi și cu cântări, pe sfințitul Nicodim Părintele nostru; cel ce se roagă Stăpânului Hristos, pentru mântuirea sufletelor noastre.

Și acum..., iar a Praznicului.

LA LAUDE

Stihirile pe 6, trei ale Praznicului și trei ale Sfântului.

Stihirile Praznicului, glasul al 4-lea.

Veseliți-vă drepților, ceruri bucurați-vă, săltați munți, Hristos născându-Se, Fecioara șade asemănându-se Heruvimilor, purtând în brațe pe Dumnezeu Cuvântul întrupat; păstorii slăvesc pe Cel născut, magii aduc Stăpânului daruri; îngerii cântând, zic: Cela ce ești neajuns, Doamne slavă Ție!

De Dumnezeu Născătoare Fecioară, ceea ce ai născut pe Mântuitorul, pierdut-ai blestemul cel dintâi al Evei; că Maică ai fost bunei voințe a Tatălui, purtând în brațe pe Dumnezeu Cuvântul întrupat. Taina nu suferă ispitire, numai cu credință toți o slăvim, strigând cu tine și zicând: Negrăite Doamne, slavă Ție!

Veniți să lăudăm pe Maica Mântuitorului, care după naștere iarăși s-a arătat Fecioară. Bucură-te cetate însuflețită a Împăratului și Dumnezeu întru care Hristos sălășluindu-Se, mântuire a lucrat. Cu Gavriil să lăudăm, cu păstorii să slăvim, strigând: De Dumnezeu Născătoare, roagă-te Celui ce S-a întrupat din tine, să ne mântuiască pe noi.

Alte stihiri ale Sfântului, glasul al 6-lea singur glasul.

De Dumnezeu purtătorule preafericite Nicodime, toată înțelepciunea trupească o ai supus duhului; întărindu-te cu suferințele postirii, te-ai arătat strălucind ca aurul lămurit în topitoare, și te-ai făcut locaș Preasfântului Duh, adunând mulțimea călugărilor, și cu învățăturile tale i-ai chemat la înălțimea faptelor bune, ca pe o scară ce suie la Cer. Adu-ți aminte Sfinte de noi cei ce cinstim pururea sfințită pomenirea ta, și te rugăm să se mântuiască sufletele noastre.

Strălucit-a astăzi prealuminată și întrutot prăznuită pomenirea ta, prealăudate Nicodime, chemând adunarea cea numeroasă a pustnicilor și Cuvioșilor, și îngerii împreună cu oamenii, către lauda Celui în Treime închinat Hristos Dumnezeul nostru. Năzuind deci la sfințit sicriul moaștelor tale, luăm din-destul daruri de tămăduiri, și preaslăvim pe Hristos, Cel ce te-a încununat pe tine; Mântuitorul sufletelor noastre.

De Dumnezeu purtătorule preafericite Părinte, tu precum zice Proorocul, cu lacrimi ai udat pământul, și n-ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, arătând dorul inimii către Hristos pe Care L-ai iubit; și așa te-ai făcut pildă călugărilor, și ai săvârșit tot felul de faptă bună. Pentru aceea te fericim, slăvind pe Cel ce te-a preamărit.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Pe cel ce este podoaba călugărilor și lauda sihaștrilor, izvorul minunilor și către Dumnezeu solitor nerușinat, adunându-ne o iubitorilor de praznic, să-l lăudăm cu laude de cântări, pe sfințitul Nicodim, zicând: Bucură-te îndreptătorule al călugărilor, închipuitorul și izvodul desăvârșit al vieții sihăstrești. Bucură-te luminătorul cel prealuminat, care luminezi pe toți cu luminile bunătăților! Bucură-te mângâietorul celor din nevoi, fierbinte părtinitor celor din primejdii, tămăduitor a tot felul de boli, și izgonitor duhurilor celor necurate, pentru toți cei ce aleargă la tine cu credință! Bucură-te cela ce cu trecerea ta prin foc, pe toți cei ce priveau i-ai spăimântat și pe cei rău credincioși către credința cea adevărată i-ai îndreptat! Pentru aceasta ne rugăm ție Preacuvioase Părinte nu înceta a te ruga Mântuitorului nostru Hristos Dumnezeu, pentru toată turma din cinstită lavra ta și pentru toți credincioșii, care cinstesc cu laude și cu cântări preasfântă adormirea ta, ca să câștige mântuire și mare milă.

Și acum..., a praznicului, glasul al 6-lea:

Astăzi firea cea nevăzută, din Fecioară cu oamenii Se unește; astăzi Ființa cea nemăsurată în Vitleem cu scutece Se înfașă; astăzi Dumnezeu prin stea pe magi spre închinăciune îi aduce mai-nainte vestind a Sa îngropare cea de trei zile, adică prin aur și prin smirnă și tămâie; Căruia cântăm: Cel ce TTe-ai întrupat din Fecioară Hristoase Dumnezeule, izbăvește sufletele noastre.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul praznicului Cântarea a 3-a pe 4, și din canonul Sfântului, Cântarea a 6-a pe 4. Prochimen: Mărește suflete al meu pe Domnul,.. și al Sfântului: Cinstită este înaintea Domnului... Apostol Către Evrei: Fraților, cela ce sfințește... Altul către Galateni: Fraților, roada Duhului... Evanghelia de la Matei: Iar dacă s-au dus magii. Alta a Sfântului tot de la Matei: Zis-a Domnul Ucenicilor Săi: Toate îmi sunt date mie de la Tatăl meu..., Chinonicul praznicului, și al Sfântului: Întru pomenire veșnică va fi dreptul.

CADE-SE A ȘTI: De se va întâmpla Sfântul Nicodim Duminică, să se mute în altă zi, când va voi cel mai mare. Iar de este hramul Sfântului, sau unde-i zac moaștele, să se cânte împreună cu a Învierii și cu a dumnezeieștilor Părinți.

VEZI: Acest tipic, s-a luat din tipicul cel mare, ce s-a tipărit în Iași din capetele cele pentru hramuri, cap. 18 pag 792.

SÂMBĂTĂ SEARA

La vecernia cea mică, Stihirile Învierii, 4, Slavă..., a Sfântului, Și acum..., a praznicului. La Stihoavnă, o Stihiră a Învierii, și a Sfântului, Stihoavna Vecerniei mari cu stihirile ei, Slavă... a Sfântului, Și acum... a praznicului. Troparul Învierii, și al dumnezeieștilor Părinți, Slavă... al Sfântului, Și acum..., al praznicului. Ectenia mică și Otpustul.

LA VECERNIA CEA MARE.

După Psalmul de seară, cântăm Fericit bărbatul..., catisma toată; la Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 10; trei ale Învierii, patru ale Moșilor lui Dumnezeu cu cea de Slavă, și ale Sfântului trei. Slavă..., a Sfântului, Și acum... a Născătoarei glasului. Vohod. Prochimenul zilei, citirile Sfântului trei. La Litie Stihirile praznicului și ale Sfântului, Slavă..., a Sfântului, Și acum... a praznicului, La Stihoavnă Stihirile Învierii, Slavă... a Sfântului, Și acum..., a praznicului. Acum slobozește... Sfinte Dumnezeule... și după Tatăl nostru... Troparul, Născătoare de Dumnezeu Fecioară..., odată, și al dumnezeieștilor Părinți, și unul al Sfântului; apoi binecuvântarea pâinilor. Fie numele Domnului... de trei ori, Slavă... Și acum... Psalm 33, și citire a Sfântului.

LA UTRENIE

După cei șase Psalmi, la Dumnezeu este Domnul..., Troparul Învierii odată și al dumnezeieștilor Părinți, Slavă... al Sfântului, Și acum..., al praznicului. După obișnuitele catisme, Sedelnele Învierii; apoi Polieleul și Psalmii cei aleși cu Pripelile Sfântului; Troparele învierii, Soborul îngeresc..., Ectenia și Ipacoi al glasului, și Sedelnele toate câte odată. Slava cea după Polieleu, Și acum... a praznicului. Antifoanele glasului, Prochimen și Evanghelia Sfântului. Învierea lui Hristos văzând..., și Psalm 50. Stihira Sfântului, Canoanele, al Învierii cu Irmosul pe 4, al dumnezeieștilor Părinți pe 4, al Sfântului pe 6. Catavasia praznicului. După a 3 Cântare, Condacul și Icosul dumnezeieștilor Părinți și Sedealna Sfântului; Slavă..., a Părinților, Și acum... a praznicului, După a 6 Cântare Condacul și Icosul Sfântului. La a 9-a Cântare cântăm: Ceea ce ești mai cinstită... Luminânda Învierii, Slavă... a Sfântului, Și acum... a praznicului. La Laude Stihirile Învierii 4, și ale Sfântului cu Stihurile lor, 4. Slavă..., a Sfântului, Și acum... Prea binecuvântată ești... Slavoslovia cea mare. După Sfinte Dumnezeule... Troparul Învierii numai, Ecteniile și Otpustul. Slavă..., Și acum..., Stihira Evangheliei. Ceas 1, și Otpustul desăvârșit

LA LITURGHIE

Fericirile glasului pe 4, ale praznicului, Cântarea a 3-a pe 4, și a Sfântului, Cântarea a 6-a, pe 4. Și cealaltă slujbă a dumnezeieștilor Părinți și a Sfântului.

VEZI: Sâmbătă după Nașterea lui Hristos, la Liturghie, Prochimenul, glas al 4: Pomeni-voi numele tău... Apostol către Timotei: Scoală-Te Doamne întru odihna Ta... Evanghelia de la Matei. Chinonicul: Paharul mântuirii...

DUMINICA după Nașterea lui Hristos.

Facem pomenirea Sfinților drepți, Iosif logodnicul, David împăratul și Iacov fratele Domnului.

Cade-se a ști, că după Nașterea lui Hristos, de se va întâmpla Duminica aceasta în 26, 27, 28, 29, și 30. Sâmbătă la Vecernia cea mică, Stihurile Învierii, și ale Născătoarei de Dumnezeu după obicei.

LA VECERNIA CEA MARE

După obișnuitul Psalm, citim Catisma întâia toată.

La Doamne strigat-am..., Stihirile învierii trei și ale praznicului patru, cele ce sunt la însuși praznicul și ale Sfinților trei, glas 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Pe Părintele Domnului toți să-l lăudăm, pe David împăratul, că dintru acesta a ieșit toiag Fecioara, și dintr-însa a răsărit floare, Hristos, și pe Adam cu Eva din stricăciune i-a înnoit, ca un Milostiv.

Proorociile Proorocilor le-a văzut la bătrânețe arătat plinite cu adevărat Iosif logodnicul, învrednicindu-se logodirii celei străine, răspunsuri luând de la îngerii cei ce au strigat: Slavă lui Dumnezeu, Celui ce a dăruit pe pământ pace.

Pe fratele Domnului toți să-l lăudăm, ca pe cel ce a fost Arhiereu, și iarăși cu mucenicia a strălucit vitejește. Pentru ale căruia rugăciuni Iisuse Dumnezeul nostru, Cel ce Te-ai înfășat, și în peșteră și în iesle Te-ai culcat, mântuiește pe toți cei ce Te laudă pe Tine.

Slavă..., glas al 6-lea.

Pomenirea săvârșim a lui David binecredinciosului împărat și Prooroc, și a lui Iacov Apostolului și întâiul Episcop; că cu învățăturile lor izbăvindu-ne de înșelăciune, slăvim pe Hristos cel ce a răsărit din Fecioară, ca să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., Dogmatica glasului. VOHOD, Prochimenul zilei. La Litie, Stihirile praznicului le zicem ca la însăși praznicul, Slavă..., Și acum..., Magii împărații perșilor...

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Învierii din Octoih.

Slavă..., glas al 6-lea:

Pomenirea Arhiereilor, și stăpânire împăraților, și veselie a fost nașterea Ta, și întru dânsa lăudându-ne zicem: Tatăl nostru, Care ești în ceruri sfințească-se numele Tău, Iubitorule de oameni.

Și acum..., glasul același.

Dănțuiesc toți îngerii în ceruri, și se bucură astăzi și săltează toată făptura pentru Domnul Mântuitorul, Cel ce S-a născut în Vitleem; că a încetat toată înșelăciunea idolilor, și împărățește Hristos în veci.

La binecuvântarea pâinilor, Troparul praznicului de două ori, și al Sfinților o dată.

Iar unde nu este priveghere: Troparul învierii, Slavă..., al Sfinților, glas al 2-lea:

Binevestește Iosife lui David dumnezeiescului Părinte minunile; pe Fecioara ai văzut născând, cu magii te-ai închinat, cu păstorii ai slăvit, prin înger înștiințare ai luat. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a praznicului.

La Pavecerniță, după Sfinte Dumnezeule..., Condacul dumnezeieștilor Părinți, Slavă... Și acum..., al praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Învierii, de două ori. Slavă..., al Sfinților, Și acum... al Praznicului. După obișnuitele Catisme, Sedelnele Învierii cu ale Născătoarei lor și citire. Apoi Fericiți cei fără prihană..., Soborul îngeresc... Ipacoi, Antifoanele și prochimenul glasului. Evanghelia Învierii, Învierea lui Hristos..., Psalm 50, și Stihira Învierii.

CANOANELE

Al Învierii cu Irmosul pe 4, al Născătoarei de Dumnezeu pe două, al praznicului pe 4, și al dumnezeieștilor Părinți pe 4. Iar de este în 26 de zile, zicem Canonul Învierii, cu Irmosul pe 4, ale praznicului amândouă Canoanele pe 6, și al dumnezeieștilor Părinți pe 4.

CANONUL Părinților.

Facere a lui Cosma monahul.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos: Cânta-voi ție Doamne Dumnezeul meu...

Cânt Ție, Doamne Dumnezeul meu, că din sfânt pântecele Fecioarei îmbrăcându-Te în om negrăit, l-ai înnoit ca un Milostiv.

Astăzi păstorii teologhisesc împreună cu îngerii, cântând cântare luminată; și magii daruri aduc, Celui ce S-a făcut cu trupul Prunc.

Slavă întru cei de sus! Cetele îngerești au stătut în Vitleem înaintea păstorilor, zicând. Cu care împreună să lăudăm pe Cel ce a binevoit a Se întrupa.

Slavă...

Câți săvârșim cele de naștere ale Celui ce S-a întrupat pentru noi, cu bucurie să lăudăm pe Iacov fratele lui Dumnezeu, și pe David Părintele Domnului.

Și acum..., a Născătoarei:

David al lui Dumnezeu Părinte, laudă cu alăuta pe Cuvântul, Cel ce S-a întrupat din rădăcina lui Iessei, Care a tras la Sine pe dreptul Iacov.

Catavasie: Hristos se naște slăviți-i...

Cântarea a 3-a,

Irmos: Întărirea celor ce nădăjduiesc...

Pe Hristos, Cela ce S-a născut cu trup din Fecioara Maria, mai presus de fire, cu îngerii toți să-L lăudăm, strigând: Slavă întru cei de sus! Să se veselească cerurile, să dănțuiască tot pământul, cântând astăzi Celui ce S-a născut: Slavă întru cei de sus, lui Hristos Dumnezeu.

Slavă...

Praznicul cel de toți prăznuit al Celui ce s-a micșorat pentru noi, să-l cinstim împreună cu David și cu Iacov, cu cântări după vrednicie.

Și acum... a Născătoarei:

Ca un mire din cămară din pântece de Maică va ieși Domnul, a zis David; pe care acum împreună cu Iacov să-i lăudăm.

Condacul, și Icosul praznicului.

Sedealna, glasului 1.

Podobie: Ceata îngerească...

Tatălui Ceresc slujitor cu adevărat te-ai făcut Iosife, și tată te-ai socotit Fiului celui fără început, ce S-a făcut Prunc cu trupul. Pentru aceasta astăzi prăznuim sfântă pomenirea ta întru veselia inimii, lăudându-te cu credință.

Slavă..., Și acum...

Ceata Proorocilor prăznuiește dumnezeiește minunea ce s-a făcut întru tine o Fecioară! Că pe Dumnezeu întrupat pe pământ L-ai născut. Pentru aceasta îngerii cu păstorii cântă, și magii cu credință împreună cu Iosif, vestesc minunile, lui David dumnezeiescului Părinte.

Cântarea a 4-a,

Irmos: De venirea ta pe pământ Cuvioase...

Cea negrăită smerirea Cuvântului lui Dumnezeu cu ochii minții mai-nainte văzându-o Avvacum, a strigat: De la amiazăzi va veni Dumnezeu, Mântuitorul nostru.

Înaintea ieslei tale celei de Dumnezeu primitoare, au stătut oștile celor fără de trupuri, Fiule al lui Dumnezeu, slăvind nașterea Ta cea mai presus de cuvânt, cu cutremur și cu spaimă.

Cu magii Stăpânului să ne închinăm, cu îngerii și cu păstorii să dănțuim, strigând cu dumnezeiască cuviință: Slavă întru cei de sus, lui Hristos Dumnezeu.

Slavă...

Cel ce împărățește peste toți împărații, Hristos, după trup din sămânța lui David născându-Se, pe Iacov cel ales l-a primit frate, precum a binevoit.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce din Fecioara, S-a arătat cu trup Dumnezeu și Domnul a proslăvit pomenirea voastră Sfinților, Iacove cel mai ales dintre Apostoli, și Davide preafericite.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Cela ce ai răsărit lumina...

Cela ce din curata Fecioară ai binevoit a Te naște Dumnezeule întrupându-TTe, slavă Ție! Slavă Ție, Iisuse Fiul lui Dumnezeu.

Cela ce Te-ai născut din Fecioară, și ai luminat pomenirea lui David și a lui Iacov, slava Ție! Slavă Ție,, Iisuse Fiul lui Dumnezeu.

Cela ce Te-ai îmbrăcat în chip de rob, Cuvinte, din pântece preacurat, slavă Ție! Slavă Ție, Iisuse Fiul lui Dumnezeu.

Slavă...

Pe care Proorocul David ploaie pe lână L-a numit prin dumnezeiasca insuflare, Iacov, pe Acela l-a propovăduit pe Iisus Fiul lui Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Glasul îngerului aduce ție Fecioară, fără tăcere, făptura: Bucură-te Preacurată Maica lui Iisus Fiul lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Strigat-a mai-nainte...

Strigat-a cu preaslăvire cetele îngerești, privind nașterea Ta cea înfricoșată Doamne: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, că S-a născut pe pământ acum.

Voit-ai a Te naște din Fecioară ca un Om, în vremile cele de apoi, Cela ce din Tatăl mai-nainte de veci Te-ai născut ca un Dumnezeu; ca pe Adam cel stricat iarăși să-l zidești, ca un Iubitor de oameni.

Șezut-ai precum Te-ai jurat Doamne, pe scaunul Proorocului Tău, David, ieșind din rodul pântecelui lui, și lui Iacov scaunul Bisericii i-ai dat Hristoase.

Stătut-au spăimântându-se cetele cerești înaintea peșterei, și au lăudat Nașterea cea preacurată, fără tăcere: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu cântând.

Slavă...

Împăratul David, Prooroc minunat, și strămoș dumnezeieștii întrupări s-a arătat, iar Iacov Ucenic și întâi Episcop s-a făcut.

Și acum..., a Născătoarei:

Rugămu-ne, roagă-te pentru robii tăi Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Celui ce S-a întrupat din tine; că pe tine una folositoarea noastră te știm.

CONDACUL Sfinților, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

De veselie astăzi se umple dumnezeiescul David, și Iosif împreună cu Iacov laudă aduce; pentru că luând cunună pentru înrudirea cu Hristos, se bucură; și pe Cel ce S-a născut negrăit pe pământ, Îl laudă, și strigă: Mântuiește Îndurate, pe cei ce Te cinstesc pe Tine.

ICOS

Cu sfat negrăit Se naște cu trup Cel fără trup; Se cuprinde acum cu trupul Cel necuprins și păzește nemișcat amândouă firile; început ia Cel din fire fără început, și unul Cel mai presus de ani, Prunc se vede, Cel prea desăvârșit; pe mâini Se poartă Cela ce poartă toate. Pentru aceasta pe cei cinstiți cu neamul Lui, îi încununează ca un Dumnezeu cu a Sa naștere; pe care mărindu-i cu credință, fără tăcere strigăm: Mântuiește Îndurate, pe cei ce Te cinstesc pe Tine.

SINAXAR

La Duminica după Nașterea lui Hristos, pomenirea Sfinților și drepților ai lui Dumnezeu Părinți, Iosif logodnicul Sfintei Fecioare, Stăpânei Noastre de Dumnezeu Născătoarei, a lui Iacov fratele Domnului, și a lui David Proorocul și împăratul.

Stih: Cinstesc pe Iosif logodnicul Fecioarei, ca cel ce singur s-a ales păzitor fecioriei ei,

Tu ești fiu tâmplarului, dar frate Domnului, care pe toate le-a suferit cu cuvântul Fericite.

Davide văzând acum după trup pe Hristos din coapsele tale, săltează te veselește.

David proorocul și împăratul era fecior lui Iessei, pe acesta a învățat proorocul Natan legea Domnului, și a proorocit patruzeci de ani, și a apucat înainte de întruparea lui Hristos, cu nouă sute nouă zeci și nouă de ani, și era în Gavaa, și a văzut Natan, că David vrea să se facă călcător legii cu Virsavia, și grăbind să meargă să-i spună, s-a zăticnit de diavolul, de vreme ce a aflat în drum zăcând un om mort, gol, junghiat, și a rămas acolo, ca să îngroape pe mort, și întru aceea noapte a cunoscut că a făcut David păcatul, și s-a întors înapoi plângând. Iar dacă a omorât David pe bărbatul ei, a trimis Dumnezeu pe Natan proorocul, ca să-l înfrunte, și plângându-l mult David, și dacă a îmbătrânit foarte, a murit, și s-a îngropat la pământul său cu părinții săi. Și se face soborul lui la biserica cea mare, și în biserica Sfântului Apostol Iacov, fratele Domnului, înlăuntru în cinstita biserică a preasfintei de Dumnezeu Născătoarei din Halcopratia.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Tinerii lui Avraam...

În Vitleem slăvind păstorii ca pe Cel născut din Fecioară, au vestit pe Mântuitorul și Domnul, Cel ce S-a arătat pe pământ, ca să mântuiască neamul omenesc.

De nașterea cea mai presus de cuvânt, a Născătoarei de Dumnezeu Mariei, cetele îngerești mirându-se au strigat: Slavă întru cei de sus Dumnezeului nostru, și pe pământ pace.

Decât Heruvimii mai înaltă te-ai arătat Fecioară, purtând în brațele tale pe Cel ce Se poartă de dânșii; pe Care nu înceta rugându-L pururea, cu să ne mântuiască pe noi.

Aducătorul de mireasă, David, și dumnezeiescul Iacov împodobitor fiind de cămară Bisericii, a zis: Cela ce Te-ai întrupat pentru noi Hristoase, bine ești cuvântat.

Slavă...

Cela ce între Prooroci ești împărat, și între împărați, Prooroc, cântă împreună cu Iacov de Dumnezeu înțelepțitul, și cu noi: Cela ce pentru noi Te-ai întrupat Hristoase, bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

În rugul cel nears și în cuptorul cel răcorit mai-nainte închipuindu-te Maică Preacurată, ai născut fără sămânță pe Dumnezeu întrupat, curată binecuvântată.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe Împăratul Hristos...

Pe Împăratul Hristos, pe Care L-au vestit în Vitleem păstorii, și steaua L-a arătat, în chip de rob; toate lucrurile lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Pe Hristos, Cel ce S-a născut, Căruia s-au închinat magii cu daruri, și Dumnezeu l-a cuvântat oștile îngerești; toate lucrurile lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Pe Hristos, Cel ce S-a întrupat, pe Care L-au propovăduit puterile cerești, și pe Care cei cu ochi mulți neîncetat Îl laudă; toate lucrurile lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Pe Hristos, Cel ce S-a întrupat, pe Care l-a proorocit David al lui Dumnezeu Părinte, și popoarelor L-a propovăduit Iacov; toate lucrurile lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Împăratul Hristos, pe Care l-a născut nouă Fecioara Maria, și după naștere a rămas Fecioară Curată; toate lucrurile lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Moise în munte a văzut...

Pe Cuvântul și Fiul cel mai-nainte de veci, negrăit născut din Tatăl, pe Acesta în vremile cele mai de pe urmă cu trup astăzi Fecioara, L-a născut; pe Care Îl laudă păstorii cu îngerii strigând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu.

Steaua văzându-o magii cu chip străin, la Dânsul au venit, căutând pe Cel născut; pe Care aflându-L, cu daruri L-au cinstit, cu aur și cu tămâie și cu smirnă, strigând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, Celui ce S-a născut.

Vitleeme acum te veselește, cetate făcându-te noului David, și tu Sioane mitropolia bisericilor vestește, privind acum veselia cea deobște a Împăratului tuturor, și a robilor Lui.

Lui Dumnezeu, Celui ce S-a născut din Fecioară, toată făptura cu cutremur i-a slujit: Cerurile cu steaua, pământul cu ieslea, muntele cu peștera, magii cu daruri, păstorii cu minunea, îngerii aducându-i cântare.

Slavă...

Împărat din păstor dedemult David s-a făcut, iar tu Iacove din seminția Iudei cea împărătească, păstor te-ai arătat turmei Celui ce S-a întrupat, Mielului, Celui Preaînalt, și Fiului lui Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Oștile îngerești te slăvesc pe tine de Dumnezeu Născătoare, și neamul omenesc neîncetat cu cântări te cinstește, că cu dumnezeiasca naștere ai unit pe pământeni cu cei cerești. Pentru aceasta pe tine te lăudăm.

LUMINÂNDA Învierii.

Slavă..., a Sfinților.

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Împreună cu Iacov preaslăvitul fratele Domnului, să lăudăm pe David al lui Dumnezeu Părinte, și pe Dumnezeiescul Iosif, logodnicul Născătoarei de Dumnezeu; că dumnezeieștii Nașterii lui Hristos au slujit cu dumnezeiască cuviință în cetatea Vitleemului, cu îngerii, cu magii și cu păstorii; Aceluia cântând cântare, ca unui Dumnezeu și Stăpân.

Și acum... a paznicului.

LA LAUDE

Patru Stihiri ale Învierii din Octoih, și patru ale paznicului cu stihurile lor glasul al 4-lea.

Veseliți-vă drepților, ceruri bucurați-vă, săltați munți, Hristos născându-Se, Fecioara șade asemănându-se Heruvimilor, purtând în brațe pe Dumnezeu Cuvântul întrupat; păstorii slăvesc pe Cel născut, magii aduc Stăpânului daruri; îngerii cântând, zic: Cela ce ești neajuns, Doamne slavă Ție!

Tatăl a binevoit, Cuvântul trup S-a făcut, și Fecioara a născut pe Dumnezeu întrupat. Steaua vestește, magii se închină, păstorii se minunează, și făptura se bucură.

De Dumnezeu Născătoare Fecioară, ceea ce ai născut pe Mântuitorul, pierdut-ai blestemul cel dintâi al Evei; că Maică ai fost bunei voințe a Tatălui, purtând în brațe pe Dumnezeu Cuvântul întrupat. Taina nu suferă ispitire, numai cu credință toți o slăvim, strigând cu tine și zicând: Negrăite Doamne, slavă Ție!

Veniți să lăudăm pe Maica Mântuitorului, care după naștere iarăși s-a arătat Fecioară. Bucură-te cetate însuflețită a Împăratului și Dumnezeu întru care Hristos sălășluindu-Se, mântuire a lucrat. Cu Gavriil să lăudăm, cu păstorii să slăvim, strigând: De Dumnezeu Născătoare, roagă-te Celui ce S-a întrupat din tine, să ne mântuiască pe noi.

Slavă..., glasul al 8-lea, a lui Anatolie.

Sângele și focul, și fumegarea de fum, minunile care mai-nainte le-a văzut Ioil pe pământ; sângele este întruparea, focul Dumnezeirea, iar fumegarea de fum Duhul Sfânt, Care S-a pogorât peste Fecioară, și lumea a umplut de mireasmă. Mare este taina întrupării Tale, Doamne slavă Ție.

Și acum..., Prea binecuvântată ești Născătoare de Dumnezeu Fecioară...

SLAVOSLOVIA cea mare.

Troparul Învierii și Otpustul. Slavă..., Și acum..., Stihira Evangheliei, La Ceasuri, Troparul Învierii, Slavă..., al praznicului. Și acum..., al Născătoarei ceasului, și Troparul Sfinților, le zicem schimbându-le. După Tatăl nostru..., Condacul praznicului și al Sfinților, le zicem schimbându-le.

LA LITURGHIE

Fericirile glasului ale praznicului Cântarea a 3-a, pe 4, și ale Sfinților, Cântarea a 6-a, pe 4. După Vohod Troparul Învierii, al praznicului, și al Sfinților. Slavă..., Condacul Sfinților, Și acum... al praznicului. Apostol către Galateni: Fraților, arăt vouă că Evanghelia care s-a binevestit de mine... Evanghelia de la Matei: Iar după ce s-au dus magii, iată îngerul Domnului... apoi a Duminicii rândului. CHINONICUL: Lăudați pe Domnul din ceruri... Și al Sfinților: Bucurați-vă drepții întru Domnul...

Arătare pentru Apostoli și Evangheliile care sunt ale sâmbetei și ale Duminicii celei după Nașterea lui Hristos; și ale celeilalte Sâmbete și Duminici, înaintea dumnezeieștii Arătări.

CADE-SE A ȘTI: De se va întâmplă Nașterea lui Hristos Duminică: Atuncea între Nașterea lui Hristos și între dumnezeiasca Arătare, este numai o Sâmbătă și o Duminică. Și cântăm Duminica cea după Nașterea lui Hristos, a doua zi Luni, Decembrie în 26 după cum s-a arătat Luni la rând, și citim la Liturghie Apostolul și Evanghelia Duminicii, celei după Nașterea lui Hristos; iar Apostolul și Evanghelia Sâmbetei cei după Nașterea lui Hristos, Ie citim Sâmbătă la odovania praznicului, întâi aceste, apoi a Sâmbetei celei dinaintea dumnezeieștii Arătări. Prochimenul, Aliluia și Chinonicul praznicului iar Prochimenul, Apostolul și Evanghelia Duminicii înaintea dumnezeieștii Arătări, le citim în ziua dintâi a lui Ianuarie.

Iar de se va întâmpla Nașterea lui Hristos Luni: Atuncea între Nașterea lui Hristos, și între dumnezeiasca Arătare, este o Sâmbătă și o Duminică. Și Sâmbăta cea după Nașterea lui Hristos o punem Decembrie în 30. Și la Liturghie, Prochimen, Apostol, Aliluia, Evanghelia și Chinonicul le citim, mai întâi ale Sâmbetei celei după Naștere, apoi Apostolul și Evanghelia Sâmbetei celei înaintea dumnezeieștii Arătări. Și a Duminicii celei după Naștere, le citim la Liturghie în odovania praznicului. Iar a Duminicii înaintea dumnezeieștii Arătări, le citim în Ianuarie întâi, precum s-a arătat mai sus.

Iar de va fi Nașterea lui Hristos, Marți: Atuncea între Nașterea lui Hristos, și între dumnezeiasca Arătare, sunt două Sâmbete și o Duminică. Și Sâmbăta care este după Naștere, atunci este Decembrie în 29. La Liturghie, Prochimenul, Apostolul, Aliluia, Evanghelia și Chinonicul le cântăm mai întâi ale Sâmbetei cei după Naștere, apoi ale pruncilor. Iar a Duminicii celei după Naștere cântăm slujba, în 30 Decembrie. Iar ale Duminicii înaintea dumnezeieștii Arătări, Prochimen, Apostol, Aliluia, Evanghelia, le citim în 1 Ianuarie, mai întâi ale înaintea dumnezeieștii Arătări, apoi ale Tăierii împrejur și ale marelui Vasilie.

Iar de se va întâmpla Nașterea lui Hristos Miercuri, Joi sau Vineri: Atuncea între Nașterea și între dumnezeiasca Arătare, sunt două Sâmbete și două Duminici. Deci în Sâmbăta și în Duminica cea dintâi, se citesc Apostolii și Evangheliile Sâmbetei și ale Duminicii după Nașterea lui Hristos; iar întru a doua Sâmbăta și Duminică se citesc ale Sâmbetei și Duminicii înaintea dumnezeieștii Arătări.

Iar de este Nașterea lui Hristos Sâmbătă: Atuncea între Nașterea și între dumnezeiasca Arătare, sunt două Duminici și o Sâmbătă, și Duminica care este a doua zi după Naștere, o cântăm a doua zi după Naștere, Duminică, precum s-a arătat la rând. Iar odovania praznicului Nașterii se face Vineri, și cântăm slujba Nașterii lui Hristos, după cum s-a arătat la rând. Numai la Liturghie, Prochimen, Aliluia și Chinonicul praznicului, iar Apostolul și Evanghelia Sâmbetei celei după Nașterea lui Hristos și Apostolul și Evanghelia Sâmbetei, celei mai-nainte de Arătarea lui Dumnezeu, le citim în întâia zi a lui Ianuarie, la Liturghie mai-nainte ale tăierii împrejur, și ale Sâmbetei celei dinaintea Arătării lui Dumnezeu și pe urmă ale Sfântului Vasilie. Iar a doua zi în Duminica cea de rând, la Utrenie citim Evanghelia Învierii. Iar la Liturghie, Prochimen, Apostol, Aliluia și Evanghelia, mai întâi a Duminicii celei mai-nainte de Arătarea lui Dumnezeu, apoi a rândului, dacă nu este întoarcerea Evangheliilor, și pe urmă a Sfântului de rând Chinonicul: Lăudați pe Domnul din ceruri..., și al Sfântului.