SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

După obișnuitul Psalm, se cântă Fericit bărbatul..., starea întâia.

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 8.

Stihirile Apostolului, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cu Darul Duhului luminându-ți mintea te-ai arătat la chip ca un înger Ștefane, strălucindu-ți trupul cu strălucirea cea dinlăuntru, și arătând raza sufletului celor ce priveau; prin care ai dobândit și privirea la lumină, cerurile cu preamărire deschizându-se ție, începutul mucenicilor și lauda.

Ca niște trepte și scări la cereasca suire, s-au făcut ție zvârliturile de pietre; prin care suindu-te, ai văzut pe Domnul stând dea-dreapta Tatălui, tinzându-ți ție după nume anume cunună, cu dreapta cea de viață purtătoare; înaintea Căruia stai aproape ca un bun biruitor, și început al mucenicilor.

Cu semne și cu minuni și cu învățături strălucind, ai stins adunarea celor fărădelege, și de dânșii fiind ucis și cu pietre împroșcat, te-ai rugat pentru iertarea celor ce te ucideau, urmând glasului Mântuitorului, întru ale Căruia mâini ți-ai dat duhul, preasfințite Ștefane.

Alte Stihiri, ale Cuviosului Glasul și Podobia aceeași.

Peste suferințele străinătății ți s-au adaos rănile izgonirii Cuvioase, din răutatea celui ce ocârmuia fărădelege scaunul cel după lege, și cumplit tulbură legile credinței; care a surpat și Icoana cea Preacurată a Mântuitorului; pe care cu dumnezeiescul Dar l-ai rușinat Cuvioase, sluga lui Hristos.

Nici temnița, nici strâmtorarea, nici întunericul cel neluminos, nici bătăile, nici rănile, n-au putut să te despartă pe tine Teodore, de dragostea lui Hristos; nici boala cea cumplită, îndelungată și nesuferită, nici lipsa hranei, grăitorule de cele dumnezeiești; ci vitejește le-ai răbdat, văzând mai-nainte răsplătirile ostenelilor tale.

În loc de supărări odihnă, în loc de dureri desfătare, în loc de întuneric lumină, ți-a dăruit ție puitorul de nevoințe Cel Drept, și în loc de scris pe fața ta, te-ai scris în cartea vieții, și în Biserica celor întâi născuți împărtășindu-te întru cele de sus, ai mers cu bucurie către prăznuirea îngerilor.

Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Anatolie:

Împăratului și Stăpânului tuturor, Celui ce S-a născut pe pământ, cunună preastrălucită se aduce; nu din pietre scumpe făcută, ci din sângiurile sale înflorită! Ci veniți o iubitorilor de mucenici, flori de cântări culegând, capetele să ne încununăm, și cântări cântând să zicem: Cela ce cu înțelepciunea și cu Darul ți-ai luminat sufletul, întâiule Mucenice al lui Hristos Dumnezeu, cere nouă pace și mare milă.

Și acum... a praznicului, asemenea:

Mare și preaslăvită minune s-a săvârșit astăzi, Fecioara naște, și pântecele nu i se strică; Cuvântul se întrupează și de Tatăl nu Se desparte; îngerii cu păstorii slăvesc, și noi împreună cu dânșii strigăm: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace!

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei și citirile.

Din soborniceasca întâia carte a Sfântului Apostol Petru citire:

Cap. 1, Vers 1:

Petru Apostol al lui Iisus Hristos, nemernicilor celor aleși ai risipirii Pontului, Galatiei, Capadociei, Asiei și Bitiniei După cea mai înainte cunoștință a lui Dumnezeu Tatălui, întru sfințirea Duhului, spre ascultarea și stropirea sângelui lui Iisus Hristos, Dar vouă și pacea să se înmulțească. Bine este cuvântat Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care după mare mila Sa a doua oară ne-a născut pe noi spre nădejde vie, prin învierea lui Iisus Hristos din morți. Spre moștenire nestricăcioasă și nespurcată și neveștejită, păzită în ceruri pentru voi, care sunteți păziți cu puterea lui Dumnezeu prin credința spre mântuire gata a se arăta în vremea de apoi. Întru care vă bucurați acum puțin, de se cuvine, necăjiți fiind întru multe feluri de ispite. Ca lămurirea credinței voastre, cea cu mult mai scumpă decât aurul cel pieritor și prin foc lămurit să se afle spre laudă și cinste și slavă, întru arătarea lui Iisus Hristos, pe Care nevăzându-L iubiți, întru Care acum nu privind, ci crezând, vă bucurați cu bucurie negrăită și preaslăvită. Luând sfârșitul credinței voastre mântuirea sufletelor. Pentru care mântuire au căutat și au cercetat proorocii, care au proorocit pentru Darul ce era să fie spre voi. Cercetând în care și în ce fel de vreme le arăta Duhul lui Hristos, Care era întru dânșii, mai-nainte mărturisind de patimile lui Hristos, și de slavele cele după aceea. Cărora s-au descoperit, că nu lor însuși, ci nouă slujea acestea, care acum s-au vestit vouă întru Duhul Sfânt cel trimis din Cer, spre care doresc îngerii să privească. Pentru aceea încingând mijloacele cugetului vostru, trezindu-vă, desăvârșit nădăjduiți spre Darul care se aduce vouă prin arătarea lui Iisus Hristos. Ca fiii ascultării, neprefăcându-vă cu poftele cele mai înainte ale necunoștinței voastre, ci după Sfântul care v-a chemat pe voi și voi fiți sfinți întru toată petrecerea. Căci scris este: Fiți sfinți, că Eu Sfânt sunt. Și dacă chemați Tată pe Cel ce judecă fără de alegerea fețelor după lucrul fiecăruia, întru frică vremea vieții voastre să o petreceți. Știind că nu cu argint sau cu aur, care se strică v-ați izbăvit de petrecerea voastră cea deșartă, care era de la părinți dată ci cu scump sângele ca al unui Miel nevinovat și nespurcat al lui Hristos, Care era cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, dar s-a arătat în anii cei mai de apoi pentru voi, cei ce printr-însul ați crezut întru Dumnezeu, Care l-a înviat pe El din morți și i-a dat Lui slavă, ca credința voastră și nădejdea să fie întru Dumnezeu curățind sufletele voastre cu ascultarea adevărului prin Duhul, spre nefățarnică iubire de frați, din inimă curată iubiți-vă unul pe altul cu dinadinsul. Fiind născuți a doua oară, nu din sămânță stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin cuvântul lui Dumnezeu celui viu, și Care petrece în veac. Pentru că tot trupul este ca iarba și toată slava omului ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba și floarea ei a căzut. Iar cuvântul Domnului rămâne în veac, și acesta este cuvântul cel ce bine s-a vestit întru voi. Deci lepădând toată răutatea și tot vicleșugul și fățărniciile și pizmele și toate clevetirile, ca niște prunci de curând născuți, să iubiți laptele cel cuvântător și fără de vicleșug, ca printr-însul să creșteți spre mântuire. De vreme ce ați gustat că este bun Domnul. Către Care apropiindu-vă, Cela ce este Piatra cea vie, de oameni cu adevărat nebăgată în seamă, iar la Dumnezeu aleasă și scumpă, și voi înșivă ca niște pietre vii, vă zidiți casă duhovnicească, Preoție sfântă, ca să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos. Pentru că scris este în Scriptură: Iată pun în Sion, Piatră, în capul unghiului, aleasă, scumpă, și cela ce va crede întru Dânsa nu se va rușina.

Din soborniceasca Carte a Sfântului Apostol Petru citire:

Cap II, Vers 21:

Iubiților, Hristos a pătimit pentru noi, nouă lăsându-ne pildă ca să urmăm urmelor Lui. Carele păcat nu a făcut, nici s-a aflat vicleșug în gura Lui. Carele ocărându-Se, împotrivă nu a ocărât, pătimind, nu a îngrozit, ci dă celui ce judecă cu dreptul. Carele păcatele noastre însuși le-a ridicat în trupul Său pe lemn, ca păcatelor murind, să viețuim dreptății, cu a Căruia rană v-ați vindecat. Că erați ca niște oi rătăcite, și v-ați întors acum la Păstorul și păzitorul sufletelor voastre. Așijderea și femeile plecându-vă bărbaților voștri, că deșii nu se pleacă oarecarii cuvântului, prin viața femeilor fără de cuvânt să se dobândească. Văzând viața voastră cea dimpreună curată întru frică. A cărora podoabă să fie nu cea din afară a împletirii părului și a înfășurăturii aurului sau a îmbrăcăminții hainelor, ci omul cel ascuns al inimii, întru nestricăciunea duhului celui blând și lin, care este înaintea lui Dumnezeu de mult preț. Că așa odinioară și sfintele femei, care nădăjduiau întru Dumnezeu, se împodobeau pe sine plecându-se bărbaților lor. Precum Sarra asculta pe Avraam, domn pe acela chemându-l, căruia v-ați făcut fii, făcând bine, și netemându-vă de nici o frică. Bărbații așijderea împreună locuind cu femeile lor cu cunoștință, ca unui vas mai slab celui femeiesc dându-le cinste ca și celor împreună moștenitoare Darului vieții, ca să nu se curmeze rugăciunile voastre. Iar la sfârșit toți să fiți cu un gând, milostivi, iubitori de frați, îndurători, blânzi, smeriți, nerăsplătind rău pentru rău, sau ocara pentru ocară, ci dimpotrivă, binecuvântând, știind că spre aceasta sunteți chemați, ca să moșteniți binecuvântarea.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. al 4-lea. Vers al 7-lea.

Dreptul de va ajunge sa se sfârșească, întru odihnă va fi; că bătrânețele sunt cinstite, nu cele de mulți ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor, și căruntețile sunt înțelepciunea oamenilor, și vârsta bătrâneților viață nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit, și viețuind între păcătoși, s-a mutat. Răpitus-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui sau înșelăciunea să înșele sufletul lui. Că râvna răutății întunecă cele bune, și neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârșindu-se peste puțin, a plinit ani îndelungați; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea S-a grăbit a-l scoate din mijlocul răutății; și popoarele văzând și necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta, că Dar și milă este între cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

LA LITIE

Stihirile Sfântului, glas al 2-lea.

A lui Anatolie.

Pe întâiul Mucenic, și viteazul slujitor al lui Hristos, pe Ștefan întâiul diacon după vrednicie să-l cinstim; că acesta stând în mijlocul celor fărădelege, a văzut pe Fiul dea-dreapta Tatălui.

Glas al 4-lea, a lui Ioan Monahul.

Ștefane mărite, cerescule cetățean și slugă a lui Hristos, Fericite, fă rugăciune pentru sufletele noastre.

Ștefan începutul cel bun al mucenicilor cel plin de Dar și de putere, care a făcut semne și minuni mari în popor, de cei fărădelege cu pietre s-a ucis, dar a strălucit ca un înger, și a văzut slava Ta, a Celui ce Te-ai întrupat pentru noi dea-dreapta puterii, și cu Darul Duhului la ceruri s-a ridicat. Și pentru aceasta cu cetele îngerești sălășluindu-se, se roagă, să se mântuiască sufletele noastre.

Ștefane dintre mucenici întâi pătimitorule, temelia ucenicilor, alesul Apostolilor, strălucește pe cei ce săvârșesc luminatul tău praznic, cu lumină neapusă, alungând întunericul păcatului; Dar și milă dă robilor tăi, și-i îndreaptă către veșnica viață, cu rugăciunile tale.

Cunună darurilor, creștetul tău, Ștefane, Mucenice al lui Hristos, după nume primind cunună, ca un gherdan de aur al bunătăților ai pus împrejurul grumazului tău; fost-ai preaînțeleaptă sălășluire a înțelepciunii pe care o ai cinstit, câștigându-o ție iubită; pentru care te-ai cinstit cu mărire și cu bun Dar.

Cunună cu adevărat cinstită, te-ai adus Împăratului și Dumnezeu, Apostole, cu împroșcările pietrelor, cuvântător și mult cinstit, mai mult decât cu aur și cu pietre scumpe te-ai încununat cu mărire și cu bune daruri, Ștefane preacinstite, întâiule pătimitor al mucenicilor și dulce lucru și nume, pomenește-ne pe noi, pe toți.

Slavă... a Sfântului, glasul 1.

Cunună mucenicească să împletim credincioșilor purtătorului de chinuri, din florile cuvintelor; că acesta a pregătit calea mucenicilor, și cu bucurie a strigat: Iată văd cerurile deschise, și pe Fiul lui Dumnezeu stând dea-dreapta Tatălui celui nevăzut.

Și acum..., a praznicului, glas al 5-lea, a lui Ioan monahul.

Preaslăvită taină se săvârșește astăzi; firile se înnoiesc, și Dumnezeu, Om se face. Ce a fost a rămas, și ce n-a fost a luat; nerăbdând nici amestecare, nici despărțire.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile praznicului glas al 6-lea:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Pe Cel ce mai-nainte de veci din Tatăl a răsărit, și ca un Fiu este pururea în Sânul Părintelui, iarăși mai pe urmă în brațe de Maică ca pe un scaun a șezut, și acum închinat fiind de îngeri, de păstori și de magi, să-L lăudăm.

Stih: Zis-a Domnul Domnului meu, șezi dea-dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale.

În Vitleem adunându-ne credincioșilor, să vedem pe Făcătorul a toate culcat în iesle, și pe cei din pământul haldeilor, ce i-a adus Lui dar bun de trei materii, ca unui Împărat și Dumnezeu, și pentru noi ca unui mort de trei zile.

Stih: Din pântece mai-nainte de luceafăr Te-am născut.

Din Fecioară, Te-ai născut în peșteră, și oștile îngerești au stătut înainte strigând Ție: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, Celui ce S-a născut în chip de rob, și a înnoit lumea în pântecele Fecioarei și Maicii celei fără de bărbat.

Slavă... a Sfântului, glasul al 6-lea, a lui Anatolie.

Întâi între mucenici te-ai arătat și între diaconi, Ștefane fericite, podoaba pătimitorilor, lauda credincioșilor și mărirea drepților. Cere celor ce prăznuiesc cinstită pomenirea ta, ca cel ce stai înaintea Scaunului lui Hristos, Împăratului tuturor, ca să ne învrednicească curățirii de greșeli, și Împărăției Cerurilor.

Și acum..., a praznicului asemenea.

Dănțuiesc îngerii toți în ceruri, se bucură astăzi și săltează toată făptura, pentru Domnul Mântuitorul, Cel ce S-a născut în Vitleem. Că toată înșelăciunea idolească a încetat, și împărățește Hristos în veci.

Troparul întâiului Mucenic, glasul al 4-lea.

Cu nevoință bună te-ai nevoit întăiule Mucenice al lui Hristos și Apostole, și păgânătatea tiranilor ai vădit; că cu pietre fiind ucis de mâinile celor fărădelege, cunună ai luat din dreapta cea de sus, și către Dumnezeu ai glăsuit, strigând: Doamne nu le socoti lor păcatul acesta.

Slavă... al Cuviosului, glasul al 8-lea.

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Teodore, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Și acum... al praznicului.

Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat, să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne slavă Ție. De trei ori.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... troparul praznicului odată, și al întâiului Mucenic. Slavă... al Cuviosului. Și acum..., iarăși al praznicului.

După întăia Catismă, Sedealna întâiului, Mucenic, glas 1.

Podobie: Mormântul tău...

Cetele mucenicilor cinstesc sfântă pomenirea ta, cu cântări și cu laude Apostole; că prin luminatul tău suflet, frumusețea lor o au primit. Pentru aceea cinstita Biserică mărindu-te astăzi, proslăvește pe Împăratul care S-a născut, pe unul Iubitorul de oameni. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a praznicului, glasul 1.

Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Cela ce șezi pe Scaunul cel în chipul focului întru cei de sus, împreună cu Părintele Cel fără de început, și cu Dumnezeiescul Tău Duh, bine ai voit a Te naște cu trup din Fecioara, ceea ce nu știe de bărbat, Iisuse. Pentru aceasta și steaua pe Tine magilor din Persia, Te-a arătat. Slavă sfatului Tău celui preabun; slavă arătării Tale; slavă smereniei Tale celei desăvârșite pentru noi.

După a doua Catismă, Sedealna întâiului Mucenic glasul al 3-lea.

Podobie: Dumnezeieștii credințe...

Piatră scumpă a Bisericii, păstrată în visteriile cerești ai fost, întâiule Mucenice Ștefane. Pe necredincioșii evrei i-ai înfruntat, și paharul pătimirii, prin uciderea cu pietre, l-ai băut; întâiule pătimitor al mucenicilor, lui Hristos Dumnezeu roagă-te, să ne dăruiască nouă mare milă. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a praznicului glas al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Cel neîncăput nicăirea, cum S-a încăput în pântece? Cel ce este în Sânurile Tatălui, cum în brațe de Maică, Se ține? Cu adevărat precum a știut, precum a voit, și precum bine a tocmit. Că fără trup fiind, S-a întrupat de bunăvoie; și S-a făcut pentru noi Cel ce era, ceea ce n-a fost, și nelipsind de fire, S-a împărtășit amestecării noastre. Îndoit S-a născut Hristos, vrând să împlinească lumea cea de sus.

După Polieleu, Sedealna glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Apostole al lui Hristos, cel mai întâi între diaconi, întâiule Mucenice înțelepte, cununa mucenicilor, cela ce marginile lumii le-ai sfințit cu chinurile tale, și cu minunile ai luminat sufletele oamenilor, scapă pe cei ce te cinstesc de toate nevoile, prealăudate Ștefane. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a praznicului glas al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Minune preaslăvită se vede astăzi; că Mântuitorul nostru vine astăzi în peșteră să Se nască, cu trupul din Fecioară, pentru noi. Iar magii să se închine cu daruri ca unui Împărat, și păstorii cu îngerii să-L slavoslovească. Cu care și noi strigăm către Dânsul: Slavă Celui ce pentru noi S-a făcut Om.

Apoi Antifonul întâi al glasului 4.

Prochimen, glas al 4-lea.

În tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii graiurile lor.

Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Luca: Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Păziți-vă de oameni...

După Psalm 50, Slavă... glasul al 2-lea.

Pentru rugăciunile Sfântului Apostol, întâiului Mucenic și arhidiacon Ștefan, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Și Stihira glas 6.

Întâi între mucenici te-ai arătat și între diaconi, Ștefane fericite, podoaba pătimitorilor, lauda credincioșilor și mărirea drepților. Cere celor ce prăznuiesc cinstită pomenirea ta, ca cel ce stai înaintea Scaunului lui Hristos, Împăratului tuturor, ca să ne învrednicească curățirii de greșeli, și împărăției cerurilor.

CANOANELE

Al praznicului cel întâi, cu Irmosul pe 6 și ale sfinților amândouă pe 8.

CANONUL Apostolului.

Facere a lui Ioan Damaschin.

Cântarea 1-a, glasul al 5-lea,

Irmos: Calul și pe călărașul...

Veniți Biserica lui Hristos cu cântări să încununăm preamărit pe Ștefan întâiul Mucenic; și cu dumnezeiesc Darul Lui fiind încununați, cântare de biruință să cântăm.

Purtând gândul cel bun al Învățătorului, și smerenia cea din dragoste povățuitoare la înălțime, Ștefan s-a făcut după vrednicie mai mare diaconilor, și purtător de grijă văduvelor.

Spre ajutorul Apostolilor lui Hristos după vrednicie ai fost chemat, și ca un slujitor credincios numit cu nume de cunună Ștefane, ai trecut prin sânge unde este Hristos.

A Născătoarei:

Tu Hristoase pentru oameni în om din Fecioara îmbrăcându-Te, ca un prunc Te-ai înfășat, iar întâiul Mucenic al Tău, cu zvârliturile de pietre fiind împresurat, de om s-a dezbrăcat.

Alt CANON al Cuviosului.

Cântarea 1-a, glas al 4-lea

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

Chipul cinstitei tale fețe văzându-l Heruvimii, se depărtează de la pomul vieții și sabia cea de văpaie cu bucurie fuge de tine, preaînțelepte Teodore.

Titlul Împăratului Hristos era deasupra capului scris pe lemnul Crucii, iar titlul tău, Preaînțelepte, s-a pus pe fața ta, scriindu-se prea frumos.

Domnul S-a înălțat pe Cruce, și S-a împuns în coastă; iar tu întinzându-te pe scaun, tare ai răbdat împunsăturile, junghiindu-te ca un miel ales, sfințite tăinuitorule.

Slavă...

Fiind împodobit cu tot felul de înțelepciune Părinte Teodore, pe mai-marele eresului celui rău l-ai înfruntat de față, și cu răbdarea muncilor, ai călcat sfaturile lui.

Și acum..., a Născătoarei:

Făcutu-te-ai primitoare înțelepciunii celei mai presus de lumină, Preacurată Născătoare de Dumnezeu; care singură ești mântuirea și lauda credincioșilor. Că tu ne-ai născut tuturor dumnezeiască mântuire.

Catavasiile: Hristos se naște, slăviți-L...

Cântarea a 3-a,

Irmos: Cela ce ai înfipt pe nimic...

Pentru lege ca un ostaș al lui Hristos, Ștefan oștindu-se împotriva ucigătorilor Domnului, îmbrăcat fiind cu puterea Lui cea nebiruită, a biruit tot eresul cel hulitor al călcătorilor de lege.

Cu râvna dragostei lui Hristos aprinzându-se și spre luptă dezbrăcându-se, plin fiind de credință și de Dumnezeiescul Duh, întâiul Mucenic a adeverit tuturor propovăduirea pescarilor cea de Dumnezeu rânduită.

Ca un propovăduitor al vieții celei tainice cu adevărat și dumnezeiești, voind a arăta în faptă că a uitat această viață de acum, moartea a voit întâiul Mucenic pentru adevărul cel de biruință purtător.

A Născătoarei:

În peșteră lumească Stăpânul pentru noi a intrat cu chip smerit, iar începătorul mucenicilor, Ștefan, iese din răutatea omenească, împins fiind de dragostea Stăpânului.

Alt Canon,

Irmos: Veselească-se de Tine Biserica Ta...

Neputând grăi împotriva învățăturilor tale, Cuvioase, cel plin de nebunia păgânească, s-a întors spre chinuri.

Răbdat-ai cu tărie pentru Hristos, bătăile cele pe spinare și pe piept, și pălmuirile cele peste obraz, Părinte înțelepțite de Dumnezeu.

Cu înțelepciune duhovnicească, și cu învăpăierea gândului, ai rușinat pe necredinciosul Leon, cu dogmele tale cele preasfințite.

Slavă...

Cu răbdări necurmate, și cu suferirea rănilor, ai zdrobit lipitoarea cea nebună, cu cugetul duhului, Cuvioase.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca un chivot te-a văzut pe tine în Vitleem, David, cu ochi proorocești, Maică a lui Dumnezeu, purtând Prunc pe Cel mai presus de Dumnezeire.

CONDACUL și ICOSUL praznicului.

Sedealna întâiului Mucenic, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Apostole al lui Hristos, cel mai întâi între diaconi, întâiule Mucenice înțelepte, înălțarea mucenicilor, cela ce ai sfințit marginile lumii cu chinurile tale, și cu minunile ai luminat sufletele oamenilor, apără pe cei ce te cinstesc pe tine de toate nevoile, prealăudate Ștefane.

Altă Sedealnă, glas al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Izvorul Duhului în inimă tainic câștigându-și cu adevărat întâiul Mucenic al lui Hristos, a mustrat semeția iudeilor și le-a arătat lor pe Fiul lui Dumnezeu, cel ce a odrăslit din sămânța lui David, fiind plin slăvitul de plinirea înțelepciunii și a Darului. Ci o de trei ori fericite întâiule diacone Apostole! Mântuiește cu rugăciunile tale pe cei ce te cinstesc pe tine.

Slavă..., a Cuviosului glasul al 3-lea.

Podobie: Pentru mărturisirea...

Gură cu îndrăzneală având, semeția tiranică prea înțelepțește o ai rușinat, cu răbdarea chinurilor; că însemnat fiind în față Teodore, pentru cinstită Icoana lui Hristos, ai adeverit tuturor să o cinstească și să o slăvească, cerând nouă mare milă.

Și acum..., a praznicului, glasul al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Minune preaslăvită se vede astăzi; că Mântuitorul nostru S-a arătat în peșteră trupește din Fecioară pentru noi, precum însuși știe; magii cu daruri ca unui Împărat s-au închinat, și păstorii cu îngerii L-au slăvit; cu care împreună și noi strigăm către Dânsul: Slavă Celui ce S-a întrupat pentru noi.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Dumnezeiască deșertarea Ta...

Pârâș și nedrept s-a arătat ucigătorul de oameni și tatăl minciunii, Ștefane; ci însuși pe sine s-a biruit, întinzând curse asupra ta.

Râvnind vieții îngerești și cu chip îngeresc luminat împodobindu-te, vezi dumnezeiasca slavă și strălucirea ei.

Ca cel mai întâi între mucenici, Ștefan, care cale ne-a făcut nouă la intrarea muceniciei, purtător de cunună dănțuiește, cu cunună mucenicească fiind încununat.

A Născătoarei:

Strălucit-ai din Fecioară ca un soare, Hristoase, și luminezi cu lumina Ta pomenirea întâiului Mucenic, care împreună a răsărit ca un luceafăr.

Alt Canon

Irmos: Văzându-te Biserica înălțat...

Fiind întins pe scândură, te-ai scris Teodore, de către sălbătăcirea și cumplirea cea barbară; pentru că te închinai Icoanei lui Hristos și a Maicii lui Dumnezeu.

Slujind din tinerețe Stăpânului, și neîncetat având către El dorire, prin sihăstrie te-ai împodobit, Fericite, și cu sângele muceniciei te-ai înfrumusețat mai luminat.

Slavă...

Pornitu-te-ai de la răsărit purtătorule de Dumnezeu, ca un soare luminat împrăștiind razele mărturisirii tale, și a împotrivirii celei cu mare înțelepciune și vitează.

Și acum..., a Născătoarei:

Bine este cuvântat Dumnezeu Cuvântul, Cel ce vine în Vitleem ca un Milostiv, din pântecele tău cel neispitit de nuntă Preacurată. Pe Care roagă-L acum, să mântuiască pe cei ce aleargă la tine.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Cela ce Te îmbraci cu lumina...

Strălucit-a ca un înger întâiul Mucenic al Tău, Hristoase, făcându-se mai presus de sferele cerești, și de mărirea cea nespusă săturându-se, Iubitorule de oameni.

Cât a fost de nebiruită îndrăzneala dumnezeieștii râvne a întâiului Mucenic, de vreme ce până la sânge s-a oștit vitejește împotriva ucigătorilor de Dumnezeu.

Cu împroșcările cele din gura cea de Dumnezeu grăitoare, a surpat pe spurcații ucigători întâiul Mucenic, de la care cu nenumărate zvârlituri de pietre ca un biruitor s-a încununat.

A Născătoarei:

Pe Cel ce a venit din Maica care n-a știut de bărbat, l-a văzut întâiul Mucenic stând în ceruri întru Dumnezeirea și slava Tatălui cea neschimbată.

Alt Canon,

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Locuind în pământ străin, pe lângă întristările străinătății, ai răbdat întristările izgonirii, și închisori cumplite, cela ce ești cu suflet răbdător te bucuri cu adevărat acum, primind încununări de biruință, întru această zi luminată, și aducătoare de lumină, a dumnezeiescului întâiului Mucenic.

Slavă...

Întemeierea bunei credințe, care ai avut din tinerețe, o ai păzit până la sfârșit, rămânând nestrămutat, nebiruite Teodore.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine te punem înainte armă nebiruită împotriva vrăjmașilor, pe tine te avem întărire și nădejdea mântuirii noastre, Mireasă a lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Marea pătimitor...

Slăvitul începător al cetelor mucenicilor, Ștefan, întrecând legile firii cu Darul, se luminează cu dumnezeiasca slavă.

Următor prea-ales fiind Ștefan, cinstitei Tale patimi Stăpâne Hristoase, cu grăire de bine răsplătește ucigașilor săi.

Faptei spurcatei ucideri, neîmpărtășiți păzește Hristoase pe cântăreți, și-i învrednicește moștenirii întâiului Mucenic, ca un Milostiv.

A Născătoarei:

Începătură mântuirii a toată lumea Stăpâne Hristoase, s-a făcut Nașterea Ta, și mucenicilor temei de mărturisire cuvioasă lui Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas...

Încă picându-ți sudoarea nevoințelor, ai stătut înaintea puitorului de nevoință, Celui ce ocârmuiește toată zidirea, după dreaptă judecată, purtătorule de Dumnezeu fericite Teodore.

Nimica nu te-a despărțit de dragostea lui Hristos; nici chinuirea trupului, nici hotărârea morții cu care te îngrozea, nici paguba averii, preafericite Teodore.

Slavă...

Făcându-te fiu luminii, Teodore, ai stătut plin de lumină lângă lumina cea dumnezeiască, care ziua și noaptea nu ți se împuțina, de Dumnezeu primitorule.

Și acum..., a Născătoarei:

Numai pe tine în mijlocul spinilor aflându-te ca un crin foarte curat și ca o floare în mijlocul văilor, o Maica lui Dumnezeu! Se sălășluiește întru tine Mirele cel înțelegător.

CONDACUL, Sfântului; glas al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Stăpânul a venit ieri la noi cu trup, iar sluga astăzi din trup a ieșit; ieri Împăratul nostru cu trup S-a născut, astăzi sluga cu pietre se ucide. Pentru care se și sfârșește întâiul Mucenic și dumnezeiescul Ștefan.

ICOS

Ca o stea luminoasă astăzi a strălucit împreună cu Nașterea lui Hristos, întâiul Mucenic Ștefan, luminând toate marginile; numai a evreilor a întunecat toată credința cea rea, vădindu-i cu cuvintele înțelepciunii, vorbindu-le din scripturi și adeverindu-le lor pe Iisus, Cel ce S-a născut din Fecioară, a fi Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu; și a rușinat a lor păgânească răutate, întâiul Mucenic și dumnezeiescul Ștefan.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a douăzeci și șaptea, pomenirea Sfântului întâiului Mucenic și arhidiacon Ștefan, unul din cei șapte diaconi.

Stih: Cu cununile cuvintelor, ca cu pietre cinstite,

Încununezi pe Ștefan, cel încununat cu pietre mai înainte.

Pe Ștefan în a douăzeci și șaptea zi,

Moartea cea prin pietre îl răpi.

Fericitul acesta întâiul Mucenic și arhidiacon Ștefan, făcându-se oarecând întrebare între jidovi și saduchei și farisei, și elini pentru Domnul nostru Iisus Hristos, și zicând unii că este prooroc, alții că este înșelător, alții că este Fiul lui Dumnezeu, a stătut într-un loc înalt și bine a vestit, și a dovedit tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos, zicând: Bărbați frați! Pentru ce s-au înmulțit răutățile voastre, și este tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul acela, care nu s-a îndoit în Iisus Hristos, că acesta este cela ce a plecat cerurile și s-a pogorât pentru păcatele noastre, care s-a născut din Fecioară sfântă și curată, și aleasă mai-nainte de întemeierea lumii. Acesta a luat neputințele noastre și a purtat slăbiciunile noastre. De vreme ce a făcut pe orbi cu vedere, a curățit pe cei leproși și a gonit draci. Iar ei dacă auziră acestea l-au dus la adunarea sfatului la Arhierei. Căci nu puteau să-i stea împotriva înțelepciunii și a duhului, cu care grăia. Și intrând au pus pe niște bărbați care au zis, că l-am auzit pe acesta grăind cuvinte de hulă împotriva Sfântului locului acestuia și a Legii. (Și altele precum se citesc la cartea sfintelor Fapte ale Apostolilor). Deci uitându-se, și văzând fața lui, ca fața îngerului și nesuferind ei rușinea căci s-au biruit, ucigându-l cu pietre l-au omorât, rugându-se el pentru dânșii și zicând: Doamne nu le socoti lor păcatul acesta. Și zicând acestea a adormit. Deci după ce dumnezeiescul întâiul Mucenic, a surpat pe potrivnicul luptătorul vrăjmaș, a adormit cu somnul cel dulce al muceniciei, și s-au adus sfintele lui moaște de niște oameni evlavioși într-un sicriu de lemn de piersic, ce este un fel de pom, și încuindu-l l-au pus de latura bisericii. Atuncea și Gamaliil învățătorul Legii, și fiul său Avelvus crezând în Hristos, s-au botezat de Apostoli. Și se face soborul lui la muceniceasca sa biserică, ce este aproape de locul ce se numește Constantiana.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teodor Scrisul, fratele lui Teofan Poetul.

Stih: Are în ce se lăuda și Teodor cel mărit,

Mutându-se de la pământ, ca cel ce se vede foarte rănit

Acest sfânt Teodor împreună cu fratele său Teofan, erau pe vremile lui Teofil luptătorul de icoane, și tare s-au nevoit amândoi pentru cinstea și închinăciunea sfintelor coane. Deci fiind bătuți fără milostivire, după porunca lui Teofil. li s-au scris pe fruntea lor cu fier ars în foc, aceste stihuri iambicești:

Stih: Tuturor celor ce doresc a alerga la aceea

Unde picioarele lui Dumnezeu Cuvântului cele preacurate.

Spre întemeierea lumii au stătut,

La acel cinstit loc aceștia s-au văzut.

Vase viclene înșelătoare a deșertei credințe,

Acolo multe făcând din necredință.

Fapte rele de rușine cu cuget rău lucrând,

De acolo s-au izgonit ca niște tulburători fiind.

Apoi la împărăteasca cetate au alergat,

Iar de nelegiuitele lor nebunii nu s-au lăsat.

Deci ca unor făcători de rele fețele scriinduli-se.

Se osândesc iarăși izgonindu-se.

Deci după ce li s-au scris stihurile acestea au fost trimiși la surghiunie, unde marele biruitor acesta Teodor, s-a mutat către Domnul. Se zice însă, că, atunci când a adormit Sfântul acesta s-a dus la el un mare bătrân, și a auzit pe sfinții îngeri, care cântau cântări duhovnicești, cu care împreună a cântat și el. Deci Dumnezeu a arătat prin aceste cântări cât cinstea pe sluga sa Teodor.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Teodor Arhiepiscopul Țarigradului.

Stih: Teodor s-a văzut preabun păstor,

Ca cel ce marelui păstor a fost următor.

Acesta era născut și crescut în Constantinopol, pe vremea împăratului Constantin Pogonatul, în anii șase sute șaizeci și opt și pentru multa sa evlavie și faptă bună, a fost hirotonisit preot preasfintei marii biserici, apoi singhel și schevofilax. Deci Patriarhul Constantin cel de atunci săvârșindu-se. Și silit fiind el de tot singlitul și de însuși împăratul și mai ales de Sfântul Sinod, i s-a încredințat cârmele bisericii. Și bine chivernisindu-o pe ea doi ani și trei luni, s-a mutat către Domnul; iar pomenirea sa o prăznuiește biserica cea mare în ziua Duminicii.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Luca Triglinul, sau din Muntanie cu pace s-a săvârșit.

Stih: Luca cu înțelepciune mai presus de pământ ridicându-se,

Acum arătat de vederea lui Dumnezeu este desfătându-se.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Dumnezeul părinților...

Ca cu niște flori de multe feluri și frumoase Ștefane, cu pietre fiind împodobit, pe tine însuți te-ai adus lui Hristos, Dătătorului de viață, cântând: Binecuvântat ești Dumnezeule!

Cât era de nebiruită împotrivirea lui Pavel, când gonea el mai-nainte pe plăcuții lui Hristos, cu atâta acum, aducând pe păgâni la credință cântă lui Hristos în veci.

Cu dinții scrâșnind spre ucidere cei fărădelege, ca niște fiare răpindu-l, au ucis pe Ștefan, care dumnezeiește cânta: Dumnezeule bine ești cuvântat!

Înălțat fiind cu Duhul Sfânt, Ștefane, negrăit ai văzut pe Fiul împreună cu Părintele, strigând Treimii: Dumnezeule bine ești cuvântat!

A Născătoarei:

Ție Celui ce ai răsărit din dumnezeiasca Curata Fecioară, s-a adus Ștefan cunună însuflețită, ca unui Împărat cântându-ți dumnezeiește: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Alt Canon,

Irmos: În cuptorul persienesc tinerii...

Fiind înfierbântat de râvna cea drept-slăvitoare, Preaînțelepte, cu îndrăzneală ai lepădat bucatele cele spurcate; și cu mare glas ai strigat: Binecuvântat ești Dumnezeul meu și Domnul!

Cuvânt de înțelepciune, cuvânt de dogme, cuvânt de știință, cuvânt de învățăturile bunei credințe ți-a dăruit ție, Părinte, Dumnezeu Cuvântul, strigând: Binecuvântat ești Dumnezeul meu și Domnul.

Slavă...

Răsărind ca soarele de la răsărit, ai semănat pe pământ raza bunei credințe, care luminează și învață închinăciunea Icoanei lui Hristos, Părinte Teodore.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiind împodobită preaslăvită, preastrălucită, cu lumina fecioriei Maica lui Dumnezeu, ai născut cu trup și ai înfășat pe Cel ce îmbracă pământul cu negură.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Ție Făcătorului a toate...

Veniți cu gândul, de mărirea lui Ștefan fiind luminați, să cântăm lui Dumnezeu, Celui ce S-a întrupat: Toate lucrurile lăudați pe Domnul, și-L preaînălțați în veci.

Arătatu-s-a ție Hristos întru slava Tatălui, vestindu-ți arătat răsplătirile cele pentru nevoințe; pentru aceasta ai strigat: Pe Domnul lăudați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Ție ca unui biruitor înșelăciunii celei fărădelege, cunună pentru nevoință și s-a împletit Ștefane; pentru aceasta ai strigat: Pe Domnul lăudați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Întocmitu-ne-a nouă nașterea Stăpânului și pomenirea întâiului Mucenic danț; pentru aceasta neîncetat pe Domnul lăudăm, și-L preaînălțăm întru toți vecii.

A Născătoarei:

Pe tine ceea ce mai presus de minte, prin cuvânt cu dumnezeiască bărbăție ai născut pe Domnul, și ai rămas Fecioară, toate lucrurile te binecuvântăm, și te preaînălțăm întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Ca un leu îndrăznind, Preafericite, cu tăria sufletului, nu te-ai înfricoșat de pornirea celui ce bârfea, cel cu nume de nebunie, ci l-ai descoperit popoarelor, și strigai bucurându-te: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul!

Împodobindu-ți sufletul cu bărbăția, Fericite, pofta cu curăția, și gândul fiindu-ți plin de înțelepciune, ți-ai cârmuit gândurile cu dreptate, și strigi: Toate lucrurile lăudați pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl...

Râul eresului cel pornit cu repejune l-ai uscat Părinte cu dogmele tale, Cuvioase, stricând măiestriile cele fără de credință, cu dovediri preaînțelepte, și strigi: Toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Dumnezeu, Cel ce a zidit firea oamenilor dintru început, Se îmbracă cu ea din preacurat și sfânt pântecele tău Preacurată, născându-Se astăzi în Vitleem după proorocie. Drept aceea toți te binecuvântăm, Marie, Mireasa lui Dumnezeu.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Isaie dănțuiește...

Covârșit-ai Ștefane toată măsura laudelor și în tot chipul porți biruințele; încât nu poate toată firea omenească să-ți împletească vrednică cunună de laude.

O fericitul tău glas! care ai grăit Ștefane: Nu socoti Stăpâne Hristoase ucigătorilor fărădelegile; ci ca un Dumnezeu și Făcător primește duhul meu, ca o jertfă bine-mirositoare.

Cu prețul durerilor ai luat cunună de biruință, din Dreapta cea atotputernică, și acum stând Preafericite înaintea Împăratului a toate, încununează cu Dar și cu mărire pe cei ce te laudă.

A Născătoarei:

Începătură de fire vremelnică din Fecioară cu trupul a luat Fiul, Cel ce este din Tatăl fără de ani; pentru aceasta ucis fiind acum următorul lui Hristos, Ștefan, a moștenit începătura vieții veșnice.

Alt Canon,

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Fiind biruit de dumnezeiasca dragoste, lesne ai răbdat asprimea goanelor, de Dumnezeu înțelepțite, și sălbătăcia gonaciului surpând, ai dobândit cununa nevoințelor Părinte.

Avuție cerească ai aflat Părinte, și casă stătătoare, în locul amarei izgoniri și a înstrăinării; și acum te veselești întru desfătarea cea veșnică.

Slavă...

Aducând Stăpânului laudă, Fericite, roagă-te Lui neîncetat pentru slăbiciunea mea și pentru locuirea dimpreună a fraților; ca împreună locuind împreună să dobândim îndumnezeirea.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine Fecioară, ceea ce mai presus de gând și de cuvânt ai născut astăzi în Vitleem pe Dumnezeu Cuvântul, și L-ai înfășat în scutece, ca pe o adevărată fiică și Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

LUMINÂNDA Sfântului.

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Cel plin de dumnezeiescul Dar și de putere cu adevărat, făcând minuni, a defăimat adunările ucigătorilor de Dumnezeu, cele ce se învățau deșertăciune, și teologhisind Ștefan cu limba cea înalt grăitoare, a zis: Văd acum pe Fiul stând dea-dreapta Tatălui. La care, cu pietre fiind ucis, purtător de cunună s-a suit.

Slavă..., a Cuviosului.

Podobie: Cercetatu-ne-a pe noi...

Cunună însuflețită ți s-a adus ție ca unui împărat, ieșind acum din trup către Dumnezeu Atotțiitorul, Cel ce a venit cu trupul; pentru Care și lupta nevoințelor ai săvârșit cu bucurie.

Și acum..., a praznicului.

Cuvântul, Cel ce este cu Tatăl și cu Duhul împreună veșnic, de o Ființă și pe Scaun șezător, S-a născut acum din Fecioară în Vitleem ca un Prunc. Pe Acesta întâiul Mucenic Ștefan arătat propovăduindu-L Dumnezeu mântuitor, cu pietre s-a ucis de mâinile spurcaților ucigători, și purtător de cunună s-a suit la Dânsul cu mărire.

LA LAUDE

Stihirile pe 6; trei; ale praznicului, și trei ale întâiului Mucenic.

Stihirile praznicului, glas 1.

Podobie: Prealăudaților mucenici...

Văzând cea Preacurată pe Făcătorul ținut pe mâinile sale a zis: Fiule preadulce, cum Te văd pe Tine, Prunc, și nu pot cunoaște acum smerenia Ta cea nemăsurată? Laud puterea Ta! Închinu-mă milostivirii Tale, pentru care ai venit să mântuiești lumea.

Ca pe un prunc văzându-Mă odihnind în brațele tale, Maică, bucură-te! că am venit să mântuiesc toată lumea și pe Adam cel întâi zidit, care din sfatul cel rău al șarpelui a gustat din pom, din desfătarea raiului s-a scos, și stricăciunii s-a supus.

Pe Tine Cel prea desăvârșit, Te văd Prunc în iesle culcat, și nu pot pătrunde adâncul tainei cel negrăit; cum și după naștere nestricată am rămas, întrecând legile firii. Deci ce laudă voi aduce Ție? Cum Te voi mării? a grăit Curata Fecioară.

Alte Stihiri ale întâiului Mucenic, glas 1. A lui Ciprian.

Cunună mucenicească să împletim credincioșilor purtătorului de chinuri, din florile cuvintelor; că acesta mai-nainte a gătit calea mucenicilor, și cu bucurie a strigat: Iată văd cerurile deschise, și pe Fiul lui Dumnezeu stând dea-dreapta Tatălui celui nevăzut.

Glas al 2-lea, ale lui Anatolie.

Întru sfințenie te-ai îmbrăcat Ștefane fericite, întâiule Mucenice și întâiule diacone; tu cela ce ești cu îngerii părtaș, solește și te roagă pentru noi, către Domnul Mântuitorul cel fără păcat.

Întâi între diaconi, întâi și între mucenici te-ai arătat preasfinte Ștefane, că te-ai făcut cale sfinților, și pe mulți Mucenici ai adus Domnului. Pentru aceasta ție Cerul s-a deschis, și Dumnezeu și s-a arătat. Pe Acela roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glas al 5-lea, a lui Ciprian.

Întâiule Mucenice Apostole și întâiule diacone, ușa mucenicilor, slava drepților, lauda Apostolilor; tu stând la judecată, ai văzut cerurile deschise, și pe Fiul lui Dumnezeu stând dea-dreapta Tatălui celui nevăzut. Pentru aceasta ca un înger strălucind la față, cu bucurie ai strigat pentru cei ce te-au ucis cu pietre: Nu le socoti lor păcatul acesta! Și acum cere celor ce te laudă pe tine cu dragoste, curățire păcatelor și mare milă.

Și acum..., a praznicului, glas același, a lui Ioan monahul.

Necuprinsă este taina care s-a săvârșit astăzi în Vitleem; Cel nevăzut Se vede, Cel fără de trup Se întrupează, Cuvântul se îngroașă, și Cel ce era, Se face ceea ce nu a fost. Fecioara naște în peșteră Prunc tânăr pe Ziditorul firii, ieslea se închipuiește scaunului ceresc, dobitoacele însemnează starea înaintea Heruvimilor; păstorii se minunează, magii daruri aduc, îngerii cântând, grăiesc: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, întru oameni bunăvoire; fără schimbare este Emmanuil.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile și Otpustul.

Ceas întâi și cel desăvârșit otpust.

LA LITURGHIE

Fericirile Praznicului. Cântarea 1-a pe 4, și a întâiului Mucenic, Cântarea a 3-a, pe 4. Prochimenul praznicului și al întâiului Mucenic, glas 8: În lot pământul a ieșit vestirea lor... Apostolul din Fapte: În zilele acelea Ștefan fiind plin de credință și de putere... Evanghelia de la Matei. Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om era stăpân al casei, care a sădit vie... Chinonicul praznicului, și al întâiului Mucenic: În tot pământul a ieșit vestirea lor...

CADE-SE A ȘTI: Că de va fi hramul întâiului Mucenic sau de va voi cel mai mare a-i face priveghere. La Vecernia cea mică, Stihirile praznicului și ale Apostolului, după obicei.

LA VECERNIA CEA MARE:

La Doamne strigat-am..., Stihirile praznicului și ale Apostolului, le cântam pe 8; iar a Cuviosului mărturisitor, slujba se citește la Pavecerniță în altă zi. Iar de se va întâmpla întâiul Mucenic Duminică după Nașterea lui Hristos, atunci cântăm Stilurile trei ale Învierii, două ale praznicului, două ale dumnezeieștilor Părinți și trei ale Apostolului. Slavă..., ale dumnezeieștilor Părinți, Și acum..., a Născătoarei glasului. Vohod, Prochimenul zilei, și Paremiile Apostolului. La Litie, Stihira praznicului și trei ale Apostolului. Slavă..., a Apostolului, Și acum..., a praznicului. La Stihoavnă, Stihirile Învierii, Slavă..., a Apostolului, Și acum..., a praznicului. La binecuvântarea pâinilor, Troparul praznicului de 2 ori, și a Apostolului odată.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Învierii odată, și al dumnezeieștilor Părinți odată, Slavă..., al Apostolului, Și acum..., al praznicului. După Catisme. Sedelnele Învierii, cu ale Născătoarei lor. După Polieleu, Ipacoi al glasului, apoi toate Sedelnele Apostolului. Antifoanele, și Prochimenul Învierii Evanghelia Învierii, și Învierea lui Hristos văzând.... Stihira Învierii. CANOANELE: al Învierii cu Irmosul pe 4, al praznicului pe 4, și al dumnezeieștilor Părinți, cu al Apostolului pe 6. Catavasia praznicului, După a 3-a Cântare, Condacul și Icosul și Sedelnele Apostolului. Slavă..., a dumnezeieștilor Părinți, Și acum..., a praznicului. După a 6-a Cântare, Condacul și Icosul dumnezeieștilor Părinți. După a 9-a Cântare, Luminânda Învierii și a dumnezeieștilor Părinți. Slavă... a Apostolului, Și acum... a praznicului. La Laude, Stihirile Învierii 3, ale praznicului 2, și ale Apostolului 3, cu Pripelile: În tot pământul a ieșit... Și: Cerurile spun slava lui Dumnezeu... Slavă..., a dumnezeieștilor Părinți, Și acum..., Prea binecuvântată ești... Slavoslovia mare; și celelalte după obicei și Otpust.