SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, trei ale paznicului și trei ale mucenicilor.

Stihirile Praznicului, glasul al 5-lea:

Podobie: Bucură-te cămara...

Porți închipuirea lui Adam, Cela ce ești prea desăvârșit Chipul lui Dumnezeu, și voiești a Te ține în brațe, Cela ce cu tăria Ta ții în mână toată lumea, grăia Curata cea fără prihană zicând: Cum Te voi înfășa în scutece ca pe un prunc? Cum Te voi alăpta pe Tine, Cela ce toate le hrănești? Cum nu mă voi mira de sărăcia Ta cea mai presus de gând? Cum Te voi numi pe Tine acum Fiul meu, fiind roaba Ta. Te laud și Te binecuvintez pe Tine, Cel ce dăruiești lumii mare milă.

Văzând cea cu totul fără prihană pe Dumnezeu cel mai-nainte de veci, Prunc întrupat dintr-însa, ținându-L pe mâini, sărutându-L adesea și fiind plină de bucurie, grăia către El: Dumnezeule Preaînalte! Împărate cel nevăzut, cum Te văd pe Tine, și nu pot înțelege taina sărăciei Tale celei fără măsură? Cum Te încape pe Tine înlăuntru o peșteră foarte mică, și aceasta străină? Născându-Te și nestricându-mi fecioria, păzindu-mi pântecele ca mai-nainte de naștere, și dând lumii mare milă.

Acestea ca o roabă grăind cu frică Curata, văzând și auzind pe filozofi că stau înaintea peșterei, a zis către dânșii: Pe cine căutați? Că precum văd, voi veniți de la pământ străin, având chipul și mintea de perși. Străină vedere și călătorie ați făcut, și degrab ați venit către Cel ce S-a înstrăinat de la înălțime, și minunat S-a sălășluit întru mine, precum știe; ca să vă închinați Lui, Celui ce dăruiește lumii mare milă.

Alte Stihiri ale mucenicilor, glas 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Douăzeci de mii de Mucenici ai lui Hristos, care v-ați adunat întru Duhul, cu Darul lui Dumnezeu; popor fericit, stele luminoase, care ați risipit noaptea rătăcirii, v-ați mutat către lumina cea neapusă; și acum rugați-vă, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Mulțime mare cu totul s-au ars acum în foc, și de bun miros au umplut cele cerești, și au luminat adunarea cea aleasă a celor întâi născuți, și acum au umplut de bună bucurie cele pământești; și se roagă să ne mântuim noi, cei ce săvârșim și mărim sfântă pomenirea lor.

Fecioare tinerele, mirosind din mirurile Tale, au urmat după urmele Tale, râvnind patimii Tale celei purtătoare de viață și mântuitoare sufletelor, și s-au sălășluit întru învierea celor din morți; veselindu-se întru Tine, Făcătorule de bine, și îndulcindu-se de frumusețea Ta.

Slavă..., Și acum..., a praznicului, glas al 4-lea, a lui Ioan monahul.

Veselește-te Ierusalime, și prăznuiți toți cei ce iubiți Sionul. Astăzi s-a dezlegat legătura cea de multă vreme a osândirii lui Adam. Raiul nouă s-a deschis, șarpele s-a surpat. Că pe care mai-nainte o a amăgit, acum o a văzut Maică Ziditorului. O! adâncul bogăției și al înțelepciunii, și al cunoștinței lui Dumnezeu! Ceea ce a fost pricinuitoare morții a tot trupul, organul păcatului, se face începătoare mântuirii a toată lumea, prin Născătoarea de Dumnezeu; că Prunc s-a născut dintr-însa Dumnezeu cel cu totul desăvârșit. Și cu nașterea fecioria a pecetluit, dezlegând cu scutecele legăturile păcatelor; și cu pruncia a vindecat durerile Evei cele cu întristare. Deci să dănțuiască toată făptura, și să sălteze; că a venit Hristos să o înnoiască, și să mântuiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile praznicului, glas al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Cu totul îmbrăcându-te, cu cuviință dumnezeiască, în Adam cel dintâi, Hristoase, în peșteră Te-ai născut din Fecioară, și în iesle Te-ai aflat.

Stih: Zis-a Domnul Domnului meu. Șezi dea-dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale.

Cântă Davide ca un Prooroc, mișcându-ți canonul, că din coapsele tale, din care este Născătoarea de Dumnezeu, Se naște astăzi Hristos.

Stih: Din pântece, mai-nainte de luceafăr Te-am născut.

Laudă cuvioasă lui Dumnezeu, împreună cu filozofii, cu păstorii și cu îngerii, slavă să aducem credincioșilor, lui Dumnezeu celui ce S-a născut din Fecioară.

Slavă..., Și acum..., glas 1, a lui Ioan monahul.

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu; în Vitleem aud astăzi de la cei fără de trupuri pace, Celui ce a binevoit a fi pe pământ. Acum Fecioara este mai desfătată decât cerurile, că a răsărit lumină celor întunecați, și pe cei smeriți i-a înălțat, pe cei ce cântau ca îngerii: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu!

Troparul Sfinților, glas al 2-lea.

Mucenici ai Domnului, fericit este pământul care s-a adăpat cu sângiurile voastre, și sfinte locașurile, care au primit trupurile voastre. Că în priveliște pe vrăjmași i-ați biruit, și pe Hristos cu îndrăzneală ați propovăduit. Pe Dânsul ca pe un Bun, pentru noi rugați-L să mântuiască, rugămu-vă, sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., a praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului de două ori, Slavă..., al Sfinților, Și acum..., iar al praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna glas al 8-lea.

Podobie: Fluierele păstorești...

Minunată este credincioșilor taina aceasta: Dumnezeu s-a născut din Fecioară precum știe. Cetele îngerilor spăimântându-se de pogorârea Lui, strigă lăudând: Că S-a născut Hristos Domnul, Cel ce bine a voit ca un Dumnezeu să mântuiască neamul omenesc.

Slavă..., Și acum..., tot aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna glas și podobie aceeași:

Fluierele păstorești versuind cântare, oastea îngerească a strigat zicând: Cântați povățuitorii oilor cântare dumnezeiască; strigați cântând, că S-a născut Hristos Domnul, Cel ce a binevoit să mântuiască ca un Dumnezeu neamul omenesc.

Slavă..., Și acum..., tot aceasta.

După Psalm 50.

CANOANELE

Al praznicului cel al doilea cu Irmosul pe 8, și al Sfinților pe 4.

CANONUL Sfinților.

Facere a lui Iosif

Cântarea 1-a, glas 1,

Irmos: Cântare de biruință...

Mulțime mare a cinstiților Mucenici, ștergeți mulțimea relelor mele păcate cu mijlocirea voastră, și-mi dați cuvânt să laud prăznuirea voastră.

Luminători prealuminați ai Bisericii, bunilor biruitori Mucenici, care ați preaslăvit pe Hristos în trupurile voastre, vă măriți acum întru pomenirea voastră cea purtătoare de lumină.

Slavă...

Mărturisind mucenicilor pe Atotputernicul Dumnezeu, Care a luat trup și a pierdut moartea, cu moarte v-ați omorât, luând viață fără sfârșit.

Și acum..., a Născătoarei:

Lăudămu-te prealăudată și binecuvântată, că ai născut cu trup pe Dumnezeu cel prealăudat, Care a mărit pe purtătorii de chinuri, și pe vrăjmașul l-a biruit.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Să se întărească inima mea...

Foarte frumos fiind înfierbântați de dragostea lui Hristos, prealăudaților, aprinzându-se focul nicicum nu v-ați îngrozit, ci într-însul săvârșindu-vă, împreună v-ați preamărit.

Cu glas viu propovăduind pe Dumnezeu, nu s-au spăimântat de îngrozirile celor fără de Dumnezeu, tinerii prealăudații ostași ai lui Hristos, ci dintr-un cuget mărturisind, s-au săvârșit.

Slavă...

Nu ne temem de focul care este rob ca și noi, strigau Mucenicii cei cu suflet vesel; ne omorâm pentru Tine, Mântuitorule, Care ai murit și moartea ai încetat.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca să îndumnezeiască omenirea Dumnezeu, S-a făcut Om din tine Fecioară Curată, mai presus de cuvânt și de cuget. Pentru aceasta cu un glas te fericim pe tine credincioșii.

Irmosul:

Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Care peste ape ai întărit Cerul al doilea și ai întemeiat pământul Atotputernice.

CONDACUL Sfinților glasul al 2-lea.

Podobie: Pe propovăduitorii cei tari...

Cu suflet tare prin foc pătimirea primind Sfinții pentru credință, douăzeci de mii de pătimitori, au strigat Celui născut din Fecioară: Primește arderea de tot a noastră pentru Tine, ca și darurile împăraților persienești; aur, smirnă și tămâie, Dumnezeule cel preaveșnic.

Sedealna glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Oastea cea cu numărul de douăzeci de mii de Mucenici, ca un luminător neapus răsare, luminând prin credință inimile credincioșilor. Că aprinzându-se cu dumnezeiască dragostea Stăpânului, a luat sfârșit sfânt prin foc vitejii cu suflet voios.

Slavă..., Și acum..., a praznicului.

În ieslea celor necuvântătoare Te-ai pus pentru noi, îndelung-răbdătorule, făcându-Te Prunc de a Ta voie Mântuitorule; și păstorii împreună cu îngerii Te-au lăudat, strigând: Slavă și laudă fie Celui ce S-a născut pe pământ, și a îndumnezeit firea pământenilor, lui Hristos Dumnezeului nostru.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Auzit-am Dumnezeule auzul Tău...

De dragostea Ta și-au legat inimile purtătorii de chinuri, Cuvinte, și fiind omorâți pentru Tine ca niște miei fără prihană, următori patimii Tale s-au arătat.

Cârmuindu-vă sufletele voastre, Sfinților, cu Duhul, către limanul mântuirii, ați scăpat de viforul nebuniei idolești, Fericiților.

Slavă...

Nestrămutați v-ați arătat întru nevoința muceniciei, nemișcați, nespăimântați, biruind împotrivirea tiranilor cu dumnezeiasca credință.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu nașterea ta binecuvântată, scăpând de blestemul cel mai dinainte, am luat binecuvântare, viață și mântuire, noi cei ce te slăvim ca pe Născătoarea de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Strălucește nouă lumină...

Luminat a strălucit lumina pătimitorilor Tăi, și a luminat marginile pământului, cu dumnezeieștile împărțiri ale luminilor, Hristoase Dumnezeul nostru.

Lucrătorii de cele sfinte aducând jertfe, s-au adus pe sine-și junghieri, și ardere de tot desăvârșit, împreună cu alți mulți Mucenici asemenea lor, slăvind pe Hristos.

Slavă...

Locaș lui Dumnezeu fiind Sfinților, împreună cu Botezul ați primit cu toți Sfinții sfârșit sfânt, în casa lui Dumnezeu, și v-ați suit către Biserica cea cerească.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca să împreuneze Dumnezeu cu cei de sus, pe cei ce din călcarea poruncii s-au alunecat la mare prăpastie, S-a sălășluit în pântecele tău Curată, și S-a făcut trup.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Proorocului Iona urmând...

Căpetenie ai fost sfințitului popor, și pătimind l-ai trimis mai-nainte cu bucurie în Cer, sfințite Mucenice Antime, Cuvioase.

Ca aurul lămurit în mijlocul focului, s-a cunoscut bună credința voastră, pătimitori ai lui Iisus, strălucind mai mult decât soarele.

Slavă...

Omorându-vă trupește înțelepților, ați moștenit viața cea adevărată, fiind împreună cu Hristos, Cel ce v-a arătat pe voi mai tari decât chinurile.

Și acum..., a Născătoarei:

După naștere cu adevărat ai rămas Fecioară, ca și mai-nainte de naștere, Marie, cu puterea lui Iisus, Celui ce S-a întrupat din tine, cu adevărat minune preaslăvită.

Irmosul:

Proorocului Iona urmând strig: Scoate viața mea din stricăciune Bunule și mă mântuiește, Mântuitorul lumii, pe mine cel ce strig: Slavă Ție.

Condacul și ICOSUL praznicului, sau acesta, glas al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Cu scutecele Doamne înfășurându-Te ca un Prunc, sfințește mucenicește pe cei vrednici Bunule, apropiat-ai prin munci pe jertfitorul Tău, Cerul Te-a arătat pe Tine prin stea. Căci de Tine s-a arătat preot Mucenic, cel cu suflet mare.

ICOS

Moise luând tablele poruncilor celor de Dumnezeu date, a arătat Scripturile cele aurite scrise. Iar tu Sfinte cu dulceața cuvintelor, cu bunătatea obiceiurilor, ai fost de-a doua chemare celor greșiți, cu mâna îndurării și cu blândețea cuvintelor tale, ai fost îndreptare păcătoșilor. Pentru aceasta, și după cuviință te-ai învrednicit cetelor mucenicești, pentru multa ta podoabă; căci nu măsurarea cuvintelor, ci lucrare primind te-ai arătat preot cel cu suflet mare.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a douăzeci și opta, Sfinții douăzeci de mii de Mucenici ce s-au ars în Nicomidia.

Stih: Ca niște jertfe ție Mântuitorule jertfjndu-se

Cei douăzeci de mii de Mucenici în mijlocul bisericii arzându-se.

Focul în a douăzeci și opta zi,

Pe cei douăzeci de mii de bărbați îi mistui.

Întorcându-se spurcatul împărat Maximian biruitor de la războiul, ce se oștise asupra etiopilor, și vrând să facă jertfele cele de biruință la idoli, trimise în toate părțile cărți, ca să pornească pe toți la Nicomidia, spre închinare dumnezeilor ce avea acolo, iar Sfântul Antim, fiind episcop cetății aceleia, strângând pe poporul lui Hristos la biserica sa, că era și praznicul Nașterii lui Hristos atunci, și prăznuia cu dânșii și-i învăța adevărata credință; deci aflând Maximian de aceasta, porunci să care găteje, și de toată uscăciunea, și să pună împrejurul bisericii, și să-i dea foc, să ardă creștinii. De care lucru aflând episcopul, grăbi de boteză pe toți chemații, și făcând sfânta Liturghie, a împărtășit pe toți creștinii cu dumnezeieștile și preacuratele Taine, și așa dând foc slugile împăratului, se săvârșiră toți de foc. Iar Sfântul Antim fu păzit cu Darul lui Dumnezeu, de n-a ars, ca să folosească și altora, și aducându-i la Hristos prin Botez, s-a mutat și el către dânsul prin multe munci, de a luat Împărăția Cerurilor.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici cei din Singlit ce rămăsese afară din ardere și n-au ars și mai pe urmă sau săvârșit prin felurite munci.

Tot în această zi, Sfântul Indis aruncat în mare s-a săvârșit.

Stih: Aud că Indis sfârșitul vieții a primit.

Cel ce a ajuns adâncul mării, s-a sfârșit.

Tot în această zi, Sfântul Gorgonie și Petru, în mare s-au săvârșit.

Stih: Marea pe Gorgonie și Petru acoperind,

Însă pomenirea lor nu se acoperă vremea trecând

Sfântul Mucenic Zinon, prin sabie s-a săvârșit.

Stih: Lui Zinon i se taie capul cu sabia,

Nevrând a se închina idolului lui Dia.

Sfântul Mucenic Mardonie prin foc s-a săvârșit.

Stih: Și pe Mardonie unul dintre Mucenici cunoscând.

Pe Hristos iubind, și văpaia focului stingând

Sfântul Doroteu Prepozitul, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Capul meu cel tăiat, zice Doroteu,

Dar îl aduc lui Dumnezeu.

Sfântul Teofil Diaconul, cu pietre împroșcându-se s-a săvârșit.

Stih: Scrie în adunarea prietenilor lui Dumnezeu cea de sus.

Și pe Teofil care cu multe pietre a fost ucis.

Sfântul Migdonie în groapă fiind băgat s-a săvârșit.

Stih: Migdonie deși în groapă este băgat,

Însă tuturor Mucenic este cunoscut.

Sfântul Glicherie preotul prin foc s-a săvârșit.

Stih: Glicherie în foc fiind băgat zice.

Chipul sfârșitului îmi este dulce.

După ce spurcatul maximian a dat hotărâre ca să se ardă înlăuntrul bisericii acele douăzeci de mii de creștini, precum am zis mai sus, a poruncit sa se omoare și câți creștini s-au aflat afara de foc și n-au ars. Deci sfinții Indis, Gorgonie și Petru legați fiind cu pietre, au fost aruncați în mare; iar voievodului Zinon, zdrobindu-i-se cu pietre obrazul și dinții, i s-a tăiat capul împreună cu Doroteu Prepozitul. Iar Mardone prin foc s-a săvârșit, iar Migdonie băgat fiind în groapă s-a săvârșit. Iar Glicherie preotul prin foc s-a săvârșit. Iar Teofil Diaconul după ce mai întâi i s-a tăiat limba, a fost împroșcat cu pietre în câmp, asemenea și alții mulți în acea zi au luat cununile muceniciei.

Tot în această zi, Sfânta Domna tâinduindu-i-se capul s-a săvârșit.

Stih: Unesc a șasea cu fecioarele cele înțelepte care cinci sunt.

Pe Domna cea tăiată prin vremelnic sfârșit.

Sfânta Muceniță Domna era pe vremea lui maximian, în cetatea Nicomidiei, preoteasa capiștei celei din palat, care avea doisprezece dumnezei. Deci aflând faptele; sfinților Apostoli, și Epistoliile Sfântului Pavel și din acestea luminându-i-se sufletul și învățând adevărata credință, a crezut în Hristos și s-a botezat de Chiril episcopul Nicomidiei, împreună cu famenul Indis și cu alții mulți, fiind de doisprezece ani. Apoi s-a mutat din viață Chiril și cu amenințare dumnezeiască, s-a rânduit Antim. Și de atunci orice lua de la palat Domna, da la săraci. Deci cunoscându-se de maimarele famenilor și urmând a se pedepsi se prefăcea că este nebună, și a fost trimisă la Episcopul, ca să se vindece și petrecea împreună cu creștinii. Iar maximian întorcându-se de la războiul cel împotriva etiopilor, căuta pe Domna, și neaflându-o s-a amărât și a poruncit să se omoare toți creștinii care lucru s-a și făcut. Atuncea sfânta Domna ridică moaștele sfinților și le îngropă, și cunoscându-se, i s-a tăiat capul.

Tot în această zi, Sfântul Nicanor Apostolul cu pace s-a săvârșit.

Stih: Mreaja ta Nicanore, lui Dumnezeu Cuvântului Celui iubit,

Pe mulți a vânat, care și după sfârșitul vieții s-au păzit.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Secund de sabie s-au săvârșit.

Stih: Secunde și tu Mucenic prin sabie te fă.

Și răsplătirile mucenicești cele prea bune le ia.

Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Vavila, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Vavila toată greutatea materialnică aruncând.

Materialnic în nematerialnic loc este mergând.

Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Simon izvorâtorul de mir, ctitorul sfințitei mânăstiri ce se numește Simonopetra din Aton, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Obștească numire către Petru și piatra era având.

Însă cu mirul Simone al pietrei, ești covârșind.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: De tinerii Tăi cei din...

Uitându-vă numai la cele stătătoare de acolo, Fericiților, cu puterea cea dumnezeiască v-ați arătat mai presus de foc, ca cei trei dumnezeiești Tineri în Babilon, luminându-vă cu dumnezeiasca lumină.

Defăimând cuvântul tiranului cel fără socoteală înțelepților, împreună și cu preasfințitele femei, și cu foarte mulți dumnezeiești prunci, adevărat v-ați adus prinoase întregi Împăratului a toată lumea.

Slavă...

Luminarea cunoștinței lui Hristos purtându-o înlăuntrul sufletelor voastre, cu toată cucernicia ați trecut norul cel întunecos al nedumnezeirii cu adevărat, pătimitorilor, și v-ați mutat la lumina cea veșnică.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai înaltă te-ai arătat decât cerurile, născând pe Stăpânul și Dumnezeul tuturor, Căruia nu înceta a te ruga cu dinadinsul Preasfântă Curată, să mântuiască pe cei ce cu credință fierbinte întru cântări te laudă.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe cel ce ai mântuit...

Izvorăsc miruri cu bună mireasmă dumnezeiască de tămăduiri moaștele mucenicilor; care gonesc împuțiciunea patimilor, celor ce cu credință Te slăvesc cu cântări Hristoase în veci.

Arătatu-v-ați purtători de chinuri ca niște trandafiri preafrumoși, umblând prin mijlocul focului și cu căldură strigând: Lăudați și preaînălțați pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Voinici și fecioare, bătrâni și tineri, prunci sfinți, și mulțime de femei, au dobândit moștenirea cea de sus, nevoindu-se dimpreună.

Și acum..., a Născătoarei:

Iezechiil te-a văzut pe tine ușă încuiată, Fecioară, prin care a trecut Iisus, Cel ce S-a sălășluit în pântecele tău, și S-a îmbrăcat cu trup din sângiurile tale, fără amestecare.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Pe Cel ce a mântuit în cuptor pe Tinerii cei cuvântători de cântare, și cuptorul cel cu văpaia ca de tunet, întru răcoreală l-a schimbat; pe Hristos Dumnezeu lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Pe norul cel purtător...

Ca niște miei de voia voastră junghiați, v-ați ars împreună, și ca o jertfă curată v-ați adus Stăpânului, Celui ce S-a junghiat pentru noi pământenii, prea biruitorilor Mucenici, și împreună ați luat cununile biruinței după vrednicie.

Împreună cu Sfinții Prooroci, cu cinstiții Apostoli, cu cetele celor aleși, și cu Sfinții Îngeri stând sfințita mulțime a mucenicilor cei cu bună laudă; rugați-vă Domnului să mântuiască de supărări și de primejdii, pe cei ce cu bunăcredință vă fericim pe voi.

Slavă...

Sfințită pomenirea voastră strălucește pătimitorilor, mai mult decât lumina soarelui, totdeauna gonind întunericul dracilor, și luminând pe toți cei ce cu credință și cu dragoste, după datorie, vă fericim pe voi, preafericiților.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască care a strălucit din Tatăl, milostivește-te spre sufletul meu cel întunecat de înșelăciunile vieții, și care s-a făcut batjocură vrăjmașilor, și-l învrednicește la lumina pocăinței cea mântuitoare, Preacurată, ceea ce ești fără prihană.

Irmosul:

Pe norul cel purtător de lumină, întru care Stăpânul tuturor din Cer ca ploaia pe lână S-a pogorât, și S-a întrupat pentru noi, făcându-Se Om, Cel fără de început, să o slăvim toți, ca pe o Maică Curată a Dumnezeului nostru.

LUMINÂNDA Sfinților.

Podobie: Femei auziți glas...

Mulțimea de Mucenici cu totul cinstită, și ceata de Dumnezeu adunată, a sfinților douăzeci de mii, rugați pe Dumnezeu Cel ce S-a născut din Fecioară, să mântuiască de toate nevoile, pe cei ce vă cinstesc acum pe voi, și săvârșesc pomenirea voastră cea strălucită, și cu totul luminată.

Slavă..., Și acum..., a praznicului.

Pentru lăcomia cea dedemult, vai mie! m-am lepădat de chipul cel mai bun, care luasem prin dumnezeiască lucrare; iar Tu Hristoase ca un Milostiv, împărtășindu-Te mie negrăit, ai luat din partea cea mai rea, înnoindu-mă pe mine Mântuitorule, din sângiurile cele feciorești.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Vrând Stăpânul, Iubitorul de oameni să arate oamenilor bogăția bunătății Sale, a luat frământătura lor, S-a născut cu trup și S-a sălășluit în peșteră, ca pe toți să-i facă cerești, înălțând pe cei ce laudă și slăvesc Nașterea Lui cea netâlcuită.

Întărindu-vă cu puterea Împăratului tuturor, și tare întrarmându-vă, și împuternicindu-vă întru slăbiciunea firii, nebiruiților Mucenici, ați biruit pe vrăjmașul, începătorul răutății; și vă rugați, să se dăruiască lumii pace, și credincioșilor mântuire, ca niște ajutători preamari.

Întru cuvinte Filotei, și în lucrul Doroteu; dumnezeiescul Mardonie, și Gorgonie împreună cu Secund, cu Petru și cu Indis, au făcut vitejie, și bucurându-se au biruit taberele vrăjmașului; și acum se roagă, să se apere de toate primejdiile, cei ce cu credință săvârșesc cinstita lor prăznuire.

Slavă..., Și acum..., glasul al 6-lea, a lui Ioan monahul.

Necuprinsă este taina care s-a săvârșit astăzi în Vitleem; Cel nevăzut Se vede, Cel fără de trup Se întrupează. Cuvântul se îngroașă, și Cel ce era Se face ceea ce nu a fost. Fecioara naște în peșteră Prunc tânăr pe Ziditorul firii, ieslea se închipuiește Scaunului Ceresc, dobitoacele înseamnă starea înaintea Heruvimilor; păstorii se minunează, magii daruri aduc, îngerii cântând, grăiesc: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire; fără schimbare este Emmanuil.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 6-lea:

Podobie: Îngereștile puteri...

Prăznuiește astăzi cu bucurie toată lumea, și cerurile se veselesc împreună cu noi, că întrupându-Se Ziditorul din Fecioară, în iesle și în Vitleemul Iudeei, acum S-a văzut Prunc cu preaslăvire; către Care să zicem: Bine cuvântat ești Cel ce Te-ai născut, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Stih: Zis-a Domnul Domnului meu, șezi dea-dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii, Tăi așternut picioarelor Tale.

Nou Prunc Te-ai arătat pentru noi Iisuse, răsărind din Tatăl mai-nainte de veci; vrând să înnoiești pe toți oamenii învechiți prin călcarea cea dedemult; pentru aceasta toți cu mulțumire pururea strigăm Ție: Binecuvântat ești Cel ce Te-ai născut Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Stih: Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut.

Lăudat-au pe Hristos, Care a venit din Fecioară, munții și dealurile, văile și câmpii, și steaua din Cer l-a arătat filozofilor, fiind culcat ca un prunc în peșteră, îmbrăcat cu trup de rob, Căruia strigăm: Binecuvântat ești Cel ce Te-ai născut Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Slavă..., glas și Podobie aceleași.

Ce este această multă și neasemănată sărăcie a Ta, prin care s-a îmbogățit Adam de cele dumnezeiești? striga Fecioara, ținând în brațe pe Emmanuil Dumnezeu și Ziditorul, Care a luat trup dintr-însa; către Care strigăm: Binecuvântat ești Cel ce Te-ai născut, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Și acum..., a Născătoarei:

Prunc S-a născut de bunăvoie, Cel ce este mai-nainte Împărat veacurilor și Fiu ni S-a dat nouă. Ascultați limbilor, Israile ia în urechi; cunoașteți și vă biruiți, că cu noi este Cel ce va subția și va vântura de pe pământ toată împărăția și stăpânirea, care nu se va pleca Lui.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile praznicului, Cântarea a 4-a și 5-a, pe 6. Prochimen: Tu Doamne ne vei păzi și ne vei apăra de neamul acesta în veac... Stih: Mântuiește-mă Doamne ca a lipsit, cel cuvios. Apostolul către Romani: Fraților, legea Duhului vieții întru Hristos Iisus... Evanghelia de la Luca: Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Iată dau vouă putere... Stih: Din pântece mai-nainte de luceafăr Te-am născut. CHINONICUL: Bucurați-vă drepților întru Domnul...