SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6.

Stihirile Înainte prăznuirii, glas 4.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cântările cele de înainte prăznuire cu bună credință mai înainte să le vestim, ale cinstitului Botez, al Dumnezeului nostru. Că iată ca un om cu trupul va să vină la Mergătorul său înainte; și să ceară Botezul cel de mântuire spre înnoirea tuturor, celor ce cu credință și cu sfințenie vor să se lumineze, și să se împărtășească Duhului.

Hristos se arată, Dumnezeu se vede, David mai înainte a scris mai arătat, și către rob vine Botez cerând. Iordane râule, umple-te de veselie! Pământule și mare, dealurile și munții, și inimile omenești acum săltați, lumină înțelegătoare primind.

Râul păcii și izvorul desfătării, fiind Tu, Atotputernice Doamne; cum Te vor primii curgerile râurilor, suindu-Te gol, Cel ce îmbraci cerurile cu nori, și golești toată răutatea vrăjmașului, și cu nestricăciune îmbraci pe cei pământești.

Alte Stihiri ale Ierarhului, glas 8.

Podobie: O preaslăvită minune...

Părinte Ierarhe Silvestre, luminându-te sfințit cu lumina preoției, ai luminat pe credincioși cu învățături luminătoare, să cinstească o Ființă în trei Ipostasuri și întru o Fire; și ai izgonit întunericul eresurilor. Drept aceea astăzi prăznuim luminat pomenirea ta cea purtătoare de lumină, bucurându-ne.

Părinte purtătorule de Dumnezeu Silvestre, stâlp de foc te-ai arătat, cu sfințenie povățuind adunare sfințită, și nor umbritor, care ai scos pe credincioși din înșelăciunea Egiptului, și i-ai povățuit pururea spre slava cea nemuritoare, cu învățăturile tale cele nerătăcite. Drept aceea cinstim pomenirea ta cea mărită și sfințită.

Părinte grăitorule de Dumnezeu Silvestre, cu râurile rugăciunilor tale, adevărat ai înecat pe balaurul cel cu multe chipuri, arătându-te minunat ca un sfințit. Mulțime de elini ai adus către Dumnezeu, și semeția evreilor ai smerit-o, săvârșind minuni preamari înaintea lor de față, pentru aceasta te cinstim și te fericim.

Slavă..., Și acum... a înainte prăznuirii, glas 6.

Vine la Iordan Hristos adevărul, să Se boteze de la Ioan, și acela zice către Dânsul. Mie îmi trebuiește să mă botez de la Tine, și Tu vii la mine? Nu îndrăznesc iarbă fiind, să mă ating de foc; Tu mă sfințește Stăpâne cu dumnezeiască arătarea Ta.

LA STIHOAVNĂ.

Stihirile, glas 1, a lui Ioan Monahul, singur glasul.

Luminat a fost praznicul cel ce a trecut, iar mai luminat este Mântuitorule cel ce vine. Acela pe îngeri a avut binevestitori, iar acesta pe Mergătorul înainte l-a aflat înainte gătitor. Întru acel sângele vărsându-se, ca un fără de fii a plâns Betleemul; iar întru acesta apele binecuvântându-se, cu mulți fii se cunoaște scăldătoarea. Atunci steaua pe magii înștiințați i-a făcut, iar acum Tatăl pe Tine lumii Te-a arătat. Cel ce Te-ai întrupat, și iarăși vei să vii arătat, Doamne slavă Ție.

Glas 2.

Stih: Pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului și al Ermonului din munte mic.

Ale lui Andrei Ierusalimiteanul.

Iarăși Iisus al meu Se curățește în Iordan, și mai vârtos curățește păcatele noastre. Că vine cu adevărat la Botez, vrând să spele zapisul lui Adam, și zice către Ioan: Vino, de slujește o Botezătorule, începăturii tainei celei înfricoșate. Vino, tinde-ți mâna ta degrabă și te atinge de creștetul Celui ce a sfărâmat capul balaurului și a deschis raiul, pe care l-a încuiat călcarea de poruncă, cu înșelăciunea șarpelui, prin gustarea din lemn oarecând.

Glas 3.

Stih: Văzutu-te-au apele Dumnezeule, văzutu-te-au apele, și s-au spăimântat.

Strălucit a fost praznicul cel ce a trecut, slăvită este și ziua de acum. Întru acela magii s-au închinat Mântuitorului, iar întru acesta pe Stăpânul sluga cea mărită L-a botezat, acolo păstorii fluierând L-au văzut și s-au minunat; iar aicea glasul Părintelui, a mărturisit pe Fiul, Unul-Născut.

Slavă..., Și acum... glas același.

Veniți toți credincioșii, lăsând Iudeea, să trecem în pustiul Iordanului, și să vedem astăzi acolo pe Cel ce S-a arătat pentru noi cu trup, cerând Botez în apele Iordanului. Și pe Botezătorul apărându-se, și strigând cu frică: Nu îndrăznesc să pun mâna cu mână de țărână pe foc. Iordanul și marea au fugit Mântuitorule, și s-au întors; iar eu cum voi pune mâna pe creștetul Tău, de Care se cutremură Serafimii? Întorsu-s-a Iordanul, când a luat prin Elisei cojocul lui Ilie; cum n-ar intra în prăpastie și în adâncime văzându-Te pe Tine gol în repejuni. Și cum nu mă va arde pe mine cu totul, de Tine fiind înfierbântat? Ce te zăbovești Botezătorule, a boteza pe Domnul meu? Iordanul strigă către Ioan: De ce oprești curățirea multora? Toată făptura a sfințit, lasă să mă sfințească și pe mine, și firea apelor; că spre aceasta S-a arătat.

Troparul Ierarhului, glas 4:

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Silvestre, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., Troparul înainte prăznuirii glas 4.

Gătește-te Zabuloane, și bine te împodobește Neftalime; Iordane râule stai, primește săltând pe Stăpânul, Cel ce vine să Se boteze. Bucură-te Adame, împreună cu strămoașa. Nu vă ascundeți ca mai înainte în rai. Că Cel ce v-a văzut pe voi goi, S-a arătat, ca să vă îmbrace în haina cea dintâi. Hristos s-a arătat, toată făptura vrând să o înnoiască.

LA PAVECERNIȚĂ

Cântăm Tripeznețul, Irmoasele îndoindu-le, și Troparele pe 6, și pe urmă Irmosul întru amândouă Stranele. Și fiindcă și Tripeznețul al doilea are Irmos, cântăm al Făcătorului dintâi Irmosul de 2 ori; iar Troparele amânduror făcătorilor, pe 6, și pe urmă Irmosul Tripeznețului al doilea într-amândouă stranele împreună. Așa cântăm Canoanele și Irmoasele, și la alte Pavecernițe.

TRIPEZNEȚUL

Cântarea 1-a, glas 2:

Irmos:

Celui ce marea cea neumblată și cu valuri, cu dumnezeiască porunca Sa a uscat-o; și a trece pedestru printr-însa, pe poporul Israiletenesc l-a povățuit: Domnului să-i cântăm, căci cu slavă S-a preamărit.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Plecăciunea cea nespusă a Ziditorului, strălucind mai înainte din Fecioară, lumea a luminat, și iarăși însuși Hristos altă taină acum săvârșind, vine la Iordan spre străină înnoirea oamenilor.

Ca să slujească la lucru înfricoșat, vine înainte la Iordan acum Mergătorul înainte, glasul Cuvântului, Celui ce a îmbogățit cu Dumnezeirea pe Adam cel sărac. Căci cu Duhul îmbogățindu-l, vine Hristos prin Darul Botezului.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Înfricoșatu-s-a de nespurcatul trup, cel întru o podoabă cu sufletul al Tinerilor celor cu bună credință, și s-a depărtat focul cel neostenitor, ce se hrănise cu multă materie, și văpaia cea pururea vie potolindu-se, cântare veșnică se cântă: Pe Domnul toate lucrurile lăudați-L, și Îl preaînălțați întru toți vecii.

Pe voi vase ale Mele alese vă voi cunoaște, de se va însemna pecetea Darului Meu întru voi, strălucind lumina cea întreită spre Botez; Hristos Cuvântul a zis, celor ce petrec întru trândăvirea lenei, că întru această cale nouă de mântuire, și viața slobozirii vin dăruind.

Împotriva rânduielii firești este, lucrul cel ce se săvârșește întru Tine acum, că cel mai mic, precum cunoștința învață, se binecuvintează de la cel mai mare, pentru aceasta m-am temut a mă atinge cu mâna de capul Tău, Mântuitorului a strigat Mergătorul înainte. Că nu este cu cuviință a se apropia iarba de foc. Tu mai vârtos mă sfințește pe mine robul Tău.

Alt Tripezneț, Glas 2:

Irmos: Poruncii muncitorului...

Somnul lenei cel sufletesc lepădându-l, cu privegherea inimii Celui ce vine să curățească sufletele în repejuni, să strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, și-L preaînălțați în veci.

Din-destul să fie întru noi fapta sufletului întru înaltă privire, ca după amândouă părțile arătându-ne luminați, Celui ce curățește toate să-i strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Talantul cu cuvânt lucrător împodobindu-l întru îndoită lucrare, cu credință Stăpânului celui ce-l dă, credincioșii ca niște robi să-i aducem, Celui ce vine să se boteze spre înnoirea sufletelor.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Poruncii muncitorului cei trei Cuvioși Tineri nesupunându-se, în cuptor fiind aruncați, au mărturisit pe Dumnezeu, cântând: Binecuvântați lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Mărit-ai Hristoase pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, din care Ziditorul nostru cu trup asemenea nouă pătimitor Te-ai îmbrăcat, dezlegătorul greșelilor noastre. Pe aceasta fericindu-o toate neamurile, pe Tine Te mărim.

Toată întinăciunea cea din patimi lepădând, cu vrednicie cunoștința dumnezeiescului Botez, înțelepțește să luăm. Că vine Ziditorul să dăruiască curățire străină, botezându-Se în repejuni, și să arate tuturor schimbare nouă.

Căutând la Hristos, Cel ce S-a smerit de bunăvoie, până și la chip de rob; sub mâna Lui cea tare acum să ne smerim, cu duhul înălțându-ne. Ca pe Acesta ce va să Se boteze, cu fapte bune să-L cinstim.

Alt Tripezneț,

Irmos: Ceea ce pe Dumnezeu cel ne...

Întinăciunea cea grea a păcatului lepădându-o, curați să ne arătăm Stăpânului, Celui ce a curățit pe toți cu dumnezeieștile râuri.

La Hristos, Cel ce vine în râul Iordanului să Se boteze, veniți să ne apropiem, cu curgeri de lacrimi curățindu-ne.

Pe noi, cei ce am prăznuit nașterea Ta, Mântuitorule, cu Magii și cu păstorii, acum ne primește, care Te cinstim pe Tine, Cel ce vii să Te botezi.

Irmosul:

Ceea ce pe Dumnezeu cel neîncăput, în pântece L-ai încăput și bucurie lumii ai născut, pe tine te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu Fecioară.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul înainte prăznuirii de 2 ori. Slavă..., al Sfântului Silvestru, Și acum..., al înainte-prăznuirii.

După întâia Catismă SEDEALNA glas 1.

Podobie: Mormântul tău...

Îmbrăcându-te Iisuse al meu întru a mea sărăcie, mers-ai amestecându-te cu robii, și Botez cerând de la rob, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta văzându-Te Ioan, a strigat: Cum Te voi boteza pe Tine, Cel ce nicicum nu ai spurcăciune, Dumnezeule Preabune?

Slavă..., Și acum... asemenea:

Merge mai înainte Hristos pentru bunătate la izvoarele râului Iordanului, și vrea întru acelea să lucreze cu Darul înnoirea noastră. dumnezeiescule Mergătorule înainte, primește-L pe Dânsul bucurându-te; și vrând El, în ape spală pe unul Iubitorul de oameni.

După a doua Catismă SEDEALNA glas 4.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Sărăcind Cel bogat pentru milostivirea cea multă, vrând să ne îmbogățească pe noi, care sărăcisem oarecând pentru neînfrânare, vine să intre în repejunile Iordanului, și de la Ioan arătat să Se boteze. Să lăudăm credincioșii smerenia Lui cea multă.

Slavă..., Și acum... asemenea.

Plinitu-s-a astăzi glasul Isaiei celui ce strigă: Gătiți calea Domnului, și cărări faceți, că a strigat precum zice: Trâmbița cea iubitoare de pustie, pe toți chemându-i, Ioan cel mare. Deci să alergăm împreună, lucruri mărite să vedem.

CANOANELE

Al înainte-prăznuirii cu Irmosul pe 8, și al Sfântului pe 4.

CANONUL înainte-prăznuirii.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glas 2:

Irmos:

Celui ce marea cea neumblată și cu valuri, cu dumnezeiască porunca Sa a uscat-o; și a trece pedestru printr-însa, pe poporul Israelitenesc l-a povățuit; Domnului să-i cântăm, că cu slavă S-a preamărit.

Simțind venirea Domnului, din pustie vine dumnezeiescul Mergătorul înainte, strigând luminat: Apropiatu-s-a și S-a arătat mântuirea, pocăiți-vă și cu apă vă curățiți.

Pe mine cel afundat în viforul păcatelor, Cuvinte, Cel împreună fără început cu Tatăl, cu totul mă curățește cu stropirea pocăinței. Cel ce dăruiești pururea cu Botezul Tău credincioșilor mântuire, pentru milostivirea cea nemăsurată.

Pământul Zabulonului, văzând Lumina cea neapusă, luminează-te, că iată a venit la râurile Iordanului; și pe Dumnezeu cel ce este peste toate, Îl laudă strigând: Domnului să-i cântăm, căci cu slavă S-a preamărit.

Pe tot poporul văzându-l Mergătorul înainte venind către dânsul le-a grăit: Cine v-a arătat vouă ca să fugiți de mânia ce va să fie? Faceți roduri de pocăință, cu Darul mântuindu-vă.

Alt CANON al Ierarhului.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glas 8:

Irmos: Cel tăiat, a tăiat pe cea netăiată...

Fiul lui Dumnezeu Tatălui te-ai făcut, după Dar, Silvestre, iubind viață curată. Și cu străluciri dumnezeiești făcându-ți sufletul cu chip luminat, te-ai mutat către lumina cea neînserată, strigând: Să cântăm Domnului, că cu slavă S-a preamărit.

Cu mare înțelepciune ai biruit patimile, și trupul prin nevoințe postnicești l-ai supus Duhului, Înțelepte; și lăcaș dumnezeiesc făcându-te Treimii arătat, ai pierdut duhurile vicleniei: Cântând Domnului, căci cu slavă S-a preamărit.

Dumnezeiește supunându-te legii lui Dumnezeu, și înfrumusețându-te cu cunoștința dumnezeieștii Scripturi; pe înțelepții elinilor i-ai învățat adevărul, a mărturisi pe Hristos împreună cu Tatăl și cu Duhul, strigând: Domnului să-i cântăm, că cu mărire S-a preamărit.

Slavă...

Propovăduit-ai fericite Silvestre pe Hristos cel întrupat, a Se cunoaște întru un Ipostas, și a Se înțelege în două voiri și în două lucrări; Care a îndumnezeit pe cei ce cu credință strigă Lui: Domnului să-i cântăm că cu slavă S-a preamărit

Și acum... a Născătoarei:

Ca să împreune pe cei de jos cu cei de sus, însuși Dumnezeul tuturor, a intrat în pântece neispitit de bărbat; și arătându-Se întru asemănarea trupului, a stricat peretele cel din mijloc al vrajbei, și a mijlocit pace, dăruind viață, și dumnezeiască mântuire.

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Întărește-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel ce prin lemn ai omorât păcatul, și frica Ta o sădește în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Arătatu-s-a Hristos, strigă Mergătorul înainte, și la râurile Iordanului merge; a-l întâmpina pe Dânsul să sârguim, cu gânduri curate fiind luminați.

Căutându-mă pe mine cel rătăcit, întru cele fără cale Dumnezeul meu, întru sărăcia cea preabogată îmbrăcându-Te, stai de față să Te botezi, Mântuirea tuturor.

Pământul și Cerul acum să dănțuiască; Făcătorul de bine al tuturor Se botează în ape, cufundând mulțimea greșelilor noastre celor fără număr.

Alt Canon,

Irmos: Frica ta Doamne...

Câștigând curăția gândului, te-ai făcut Ierarh, primind ungere sfântă. Pentru aceea te lăudăm pe tine Părinte, purtătorule de Dumnezeu.

Pe Cel ce trupește și-a întins palmele pe Cruce, L-ai propovăduit Dumnezeu, cu dovedirile tale cele cuvântătoare, și semeția iudeilor ai pierdut-o, Preafericite.

Slavă...

Foarte mare făcându-te întru minuni, duhurile gonești și bolile celor ce se roagă cu credință le curățești, Silvestre, gânditorule de cele dumnezeiești.

Și acum... a Născătoarei:

Fecioară Curată după naștere ai rămas întru-tot Sfântă, că ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, Care S-a asemănat nouă fără păcat.

Irmosul:

Frica Ta, Doamne, o sădește în inimile robilor Tăi, și fii nouă întărire, celor ce întru adevăr Te chemăm pe Tine.

CONDACUL înainte prăznuirii, glas, 4.

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

La repejunile Iordanului, astăzi venind Domnul, către Ioan a strigat: Nu te teme a Mă boteza, că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.

ICOS

Nu te silesc pe tine Botezătorule ca să treci hotarele; nu-ți zic ție spune-mi cele ce grăiești celor fără lege, și vezi pe păcătoși. Numai Mă botează tăcând, și așteptând cele din Botez, că va să aibi pentru aceasta învrednicire care nu a fost îngerilor. Că decât Proorocii mai mare te voi face. Că dintru aceia niciunul arătat pe Mine nu M-a văzut, ci întru închipuiri și în umbre și visuri; iar tu înaintea Mea stând M-ai văzut, că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.

SEDEALNA Sfântului, glas 8.

Podobie: Pe înțelepciunea...

Râu al bunei credințe arătându-te Silvestre, tot pământul l-ai adăpat, cu râurile dogmelor tale, ca un Ierarh dumnezeiesc, și cu ploile minunilor, ai spălat întinăciunile patimilor, și după vrednicie ai moștenit pâraiele desfătării; drept aceea adunându-ne astăzi, cu cântări, după cuviință te cinstim, și cu credință strigăm ție, dumnezeiescule Ierarhe: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să ne dăruiască, celor ce prăznuim cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Și acum... a înainte prăznuirii, glas 8.

Podobie: Fluierele păstorești...

Dumnezeule cel ce ești nevăzut, Cuvinte cel neajuns, Care Te-ai născut din Tatăl mai presus de fire și de cuvânt, și iarăși mai pe urmă din Fecioară, neschimbând Ceea ce ai fost, mergi în curgerile Iordanului acum să Te botezi cu trupul; Cel ce bine ai voit a mântui ca un Dumnezeu neamul omenesc.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Venit-ai din Fecioară nu sol nici înger, ci Tu însu-ți Domnul Te-ai întrupat, și m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ție: Slavă puterii Tale, Doamne.

Minunează-se de venirea Ta marele Mergătorul înainte Iisuse, Făcătorule de bine, și spăimântându-se strigă către Tine: Foc fiind Stăpâne, să nu mă arzi pe mine, cel ce sunt iarbă, Doamne.

Văzându-Mă pe Mine, stând acum de bunăvoie în apele acestea, apropie-te Ioane și Mă botează, ca să fac Darul cel prin apă neamului omenesc.

Soare ca în niște nori, ascuns în trup Te-am cunoscut Dumnezeul meu; dar cum ești gol acum cu apele fiind îmbrăcat, Ioan a strigat spăimântându-se.

Luminează-se firea omenească, și mântuire ia de întunericul păcatului, și de sus se îmbracă cu dumnezeiască îmbrăcămintea nestricăciunii golindu-Mă Eu.

Alt Canon,

Irmos: Auzit-am Doamne taina...

Ierarh cuprins de Dumnezeu te-ai arătat Părinte Silvestre, ungând preoți prin Duh dumnezeiesc, și noroade luminând, Preasfințite.

Cu ajutorul Duhului gonind boli, ai tămăduit patimi nevindecate, întru-tot fericite, întorcând din înșelăciune pe cei fără de minte.

Izgonind înșelăciunea eresurilor Silvestre, ai păstorit turma la verdeața cunoștinței de Dumnezeu, izvorând apele bunei credințe.

Slavă...

Darul Duhului Sfânt, s-a vărsat în buzele tale Părinte. Pentru aceea te-a uns Dumnezeu preot norodului Său, Preafericite.

Și acum... a Născătoarei:

Vindecă zdruncinările inimii mele Fecioară, și îndreptează mișcările sufletului meu către voirile lui Dumnezeu, Preacurată.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Dătătorule de lumină, și Făcătorul veacurilor Domnul, întru lumina poruncilor Tale povățuiește-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu știm.

Pocăiți-vă, Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat! Strigă sfințitul Mergător înainte ce s-a arătat din pustie, și ne-a înnoit pe noi cei pustiiți.

Venit-a Hristos pe Care legea de demult L-a numit și sfințită adunarea proorocilor, înnoindu-ne cu dumnezeiescul Botez, pe noi cei învechiți cu multe greșeli.

Străine și înfricoșate lucruri, a zis Ioan, văd astăzi. Acum izvorul nemuririi a venit să ceară de la o mică picătură dumnezeiescul Botez.

Alt Canon,

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Cu împletirile cuvintelor tale Părinte, ai dezlegat toate legăturile cele deșarte; și pe cei legați de înșelăciune, i-ai legat întru dumnezeiasca credință; deschizând cugetele lor cu descoperirea Scripturilor, Ierarhe fericite.

Inima ta Părinte s-a făcut fără prihană întru îndreptările Stăpânului tuturor, pe Care iubindu-L, trupul ți l-ai biruit, și îmbogățindu-te cu Darul minunilor, vindeci bolile cele cumplite, și cele grele zdruncinări ale sufletelor.

Slavă...

Boala eresului celui cumplit al lui Manent, cea ucigătoare de suflet, care cu amar mânca inimile, încetându-o cu lucrătoare leacuri ale cuvintelor tale, purtătorule de Dumnezeu, ai vindecat-o ca un doctor, cu Darul cel dumnezeiesc al Sfântului Duh.

Și acum... a Născătoarei:

Bucură-te ceea ce singură ai născut pe Cel cu putere nemărginită, Care a sărăcit întrupându-Se, bucură-te îndreptarea lumii celei căzute Preacurată. Bucură-te dezlegarea întristării. Bucură-te mântuirea credincioșilor. Bucură-te scaunul cel înalt al lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Adâncul cel mai dedesubt al păcatelor m-a înconjurat; ci ca pe Proorocul Iona, Doamne, Doamne, scoate din stricăciune viața mea.

Rourează dezlegarea păcatelor noastre, Iubitorule de oameni, Cel ce în curgerile Iordanului ai cufundat greșelile pământenilor, pentru mare mila Ta.

Noianul dreptății fiind Hristoase, mergi acum în râul Iordanului să cufunzi pe balaur, și neascultarea lui Adam să o speli.

Izvorul nestricăciunii fiind Tu, Hristoase cu adevărat, cum Te vor încăpea pe Tine curgerile râului? A strigat Mergătorul înainte, slăvind multă milostivirea Ta.

Alt Canon,

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Cu rugăciunile tale ai închis în pază veșnică și nescăpată pe cel viclean balaur, care din pizmă strică pe cei ce se apropiau de el, Fericite, punându-i pecetea Crucii ca niște uși, și ca niște zăvoare.

Sunetul cuvintelor tale, celor curgătoare de miere, în tot pământul a ieșit, Preafericite, și lumina învățăturilor tale, și razele minunilor, și arătarea cea dumnezeiască a faptelor a strălucit la marginile lumii.

Slavă...

Izvorând vindecări și daruri dumnezeiești din-destul totdeauna, din ploile Preasfântului Duh care lucrează toate Ierarhe preafericite, vindeci în Dar pe cei ce vin către tine cu credință curată.

Și acum... a Născătoarei:

De Dumnezeu grăitorii Prooroci cunoscând adâncimea tainei tale Fecioară; proorocește au vestit-o mai înainte luminându-se cu Dumnezeiescul Duh. Și acum văzând noi, acele arătări credem cu bucurie.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăți, și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDACUL Ierarhului, glas 2.

Podobie: Căutând cele de sus...

De înțelepciunea lui Dumnezeu umplându-ți gura ta, ne-ai descoperit nouă cunoștința Treimii; și nedumnezeirea tiranilor ai surpat-o Silvestre, cu praștia cuvintelor tale. Drept aceea roagă-te Domnului pentru noi.

ICOS

Îmbogățindu-te cu scaunul căpeteniei Apostolilor, te-ai arătat slujitor lui Dumnezeu preaminunat, împodobind, întărind și mărind Biserica cu dogme dumnezeiești. Și luminându-o ca o stea luminoasă cu lumina bunătăților, și învățându-o să creadă în Treime, ca întru o Dumnezeire nedespărțită, ai gonit eresurile vrăjmașilor, preaînțelepte Silvestre. Pentru aceea roagă-te Domnului pentru noi.

SINAXAR

În această lună, în ziua a doua, pomenirea celui dintru Sfinți, Părintelui nostru Silvestru papă al Romei.

Stih: Înviază boul cel mort pe Zamvri vrăjitorul rușinând.

Silvestru papa Romei, care viețuiește și mort fiind.

Silvestru duhul și-a dat,

În a doua zi a acestei luni cu adevărat.

Acest sfânt, pentru al lui mult spor, și înălțare spre bunătăți, a fost hirotonit episcop Romei celei vechi dacă a murit Miltiad. Și fiind făcător de multe minuni, și aducând pe marele Constantin împăratul la credința întru Hristos, și curățindu-l prin Sfântul Botez, de patimile trupului și ale sufletului, și arătându-i din lege și din prooroci, că Hristos este mai înainte proorocit. Și înviind taurul, pe care îl omorâse jidovul Zamvri fermecătorul cu farmecele, pe care Zamvri nu l-a putut învia. Și fiind mijlocitor la mulți de mântuire, întru bătrânețe adânci s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Teaghin.

Stih: Teaghin intră în mijlocul mării așa,

În care de te vei și afunda, înlăuntru Cerului te vei afla.

Acesta a fost episcop în cetatea Paria Elispontului, deci adus fiind la tribunul Zilichintie și mărturisind pe Hristos Dumnezeu, fără de cruțare a fost bătut cu toiege. Apoi a fost legat, și după acestea a fost aruncat în adâncurile mării, unde și-a săvârșit calea nevoinței.

Tot în această zi, Sfinții Teopempt și Teodota, maica Sfinților celor fără de argint, care în pace s-a săvârșit.

Stih: Pe Teopempt ca să-l dezlege de legătura trupească voind,

Venit-au îngeri înfocați, Dumnezeu trimițând.

Stih: Teodota trecut-a viața bolilor.

Ceea ce a născut în viața pe vindecătorii neputințelor.

Tot în această zi, Preacuviosul Marcu care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Marcu pământești cuvinte n-a auzit cu adevărat,

Și mai înainte de a se muta de la pământ, urechile de la cele pământești și-a ridicat.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Vasilie, cel din Anghira.

Stih: Strigarea, groapa, mușcarea fiarelor celor sălbatice cu adevărat,

Pe Vasilie cel preablând nu l-a înfricoșat.

Sfântul acesta Mucenic Vasilie a fost pe vremea lui Iulian Paravatul, din cetatea Anghirei. Și fiindcă credea în Hristos a fost prins, și ducându-l față la ighemonul Satornil, cu mare îndrăzneală a mărturisit înaintea lui pe Hristos. Deci fiind spânzurat a fost strujit fără milostivire. Apoi a fost adus de la Anghira la Constantinopol, și acolo iarăși a fost strujit. Și atâta de tare a fost întins, încât i-a ieșit încheieturile umerilor, și a mâinilor sale. Apoi a tăiat curele, și a scos din trupul său, și cu fiare înfocate i-a străpuns mădularele; și toate aceste munci le-a suferit cu bărbăție. Pentru care a și primit ajutorul de la Dumnezeu. Căci fiind aruncat în cuptor de foc aprins, a fost păzit nevătămat, prin rugăciunea sa. După acestea l-a întors legat la Cesarea, și a fost osândit de boierul cel de acolo, ca să se lupte cu fiarele. Deci făcând rugăciune, și fiind lovit de o leoaică, s-a săvârșit și a luat cununa nevoinței. Iar sfintele lui moaște, cu osârdie adunându-le rudeniile și prietenii săi, și înfâșurându-le cu miresme și cu giulgiu, le-au îngropat cu cuvenita cinste, la loc însemnat. Iar mai în urmă au zidit acolo și o sfântă biserică, întru numele Sfântului acestuia.

Tot în această zi, Sfântul Serghie care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Nu este cu putință a se spune nici în minte a se închipui arătat,

Câtă bucurie Serghie tăindu-i-se capul, avea cu adevărat.

Tot în această zi, Sfântul Teopist, care cu pietre fiind bătut s-a săvârșit.

Stih: Teopiste credinciosule te omoară pe tine cu pietre arătat,

Mulțimea necredincioșilor prin răul sfat.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Cosma arhiepiscopul Constantinopolului, făcătorul de minuni, care este în Sfânta Biserică ce se cheamă Sevasmia.

Stih: Având de sus Cosma Dar îndoit,

Mare podoabă înaltului scaun ai stătut.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Zorz Giurgiul care în Mitilina mărturisind prin sugrumare s-a săvârșit în anii una mie șapte sute șaptezeci.

Stih: Zdrobește-ți bine Mucenice și mâna ta prin sugrumare;

Căci așa vei zdrobi pe vrăjmașul cel ce te-a zdrobit prin luptare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei Tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, și fiind aruncați în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cu haină sfințită îmbrăcându-mă Hristoase, pe mine cel golit, prin sfatul amăgitorului, gol ai venit ca să intri în ape pentru bogăția bunătăți, laud milostivirea Ta, și mă închin minunatei rânduielii Tale.

Ce este această multă purtare de grijă a Ta, Hristoase pentru noi? Ce este această negrăită și mai presus de minte smerenie? Zis-a Ioan când Te-a văzut pe Tine gol, și poruncindu-i lui ca să Te boteze.

Aprins-ai Hristoase ca o făclie cinstitul tău trup în mijlocul Iordanului, și ai căutat chipul cel îngropat cu patimile și cu păcatul; și aflându-l l-ai înfrumusețat cu Botezul Tău, Bunule. Pentru aceasta Te lăudăm pe Tine.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii cei din Iudeea...

Drept ca un finic în casa Domnului, ai înflorit Părinte roadele dreptății, din care se hrănesc cei ce te cinstesc cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Cu dovedirile cele tari ale cuvintelor tale, ai biruit pe cei cu minte deșartă, care boleau de necredință, și bucurându-te, prealăudate Silvestre, cântai: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Slava și pomenirea ta Părinte petrece în veci, împreună cu toți drepții, cu care pomenește-ne pe noi, cei ce cu credință cântăm: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Slavă...

Ierarhul cel strălucit luminându-se cu strălucirea Duhului, a risipit întunericul răutății, și a luminat pe toți cei ce strigă: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Și acum... a Născătoarei:

Prea-minunată Fecioară! Tu ai purtat în pântece pe Cel mai înainte de veci, asemănându-Se cu noi prin trup, pentru nemărginita Sa milostivire, ca să mântuiască pe cei ce cântă: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la Tinerii evreiești, și văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Glasul celui ce strigă în pustie, arătat înainte a stătut Ioan, întorcând inimile cele ce se pocăiesc cu căldură, să mărească pe Mântuitorul și Stăpânul, Cel ce S-a arătat în Iordan.

Izvorul dulceții ești, Cel ce mările și izvoarele ai făcut și cum în ape intri? Ce voiești să speli? Cel ce ești spălarea și curățirea tuturor celor ce Te laudă pe Tine, Hristoase în veci.

Căutând să usuci curgerile răutății vrăjmașului, și mările patimilor să le potolești, și credincioșilor curățire și iertare să le izvorăști Stăpâne, vii să Te botezi în repejunile Iordanului.

Făcătorule al vremilor și al anilor, sub ani făcându-Te pentru milostivire, Cel ce fără de ani ai strălucit din Tatăl cel prea fără început: Venit-ai să speli greșelile tuturor cele de peste ani, în repejunile Iordanului.

Alt Canon,

Irmos: Cei ce s-au făcut cu Darul,.

Învățând o Fire a unei Dumnezeiri, ce se înțelege în trei Fețe, neîncetat Părinte cântai: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Numitu-te-ai Părinte adevărat învățător adevărului. Pentru aceea ai defăimat în priveliște înșelăciunea rătăcirii celei cu nume mincinos, cântând: Binecuvântați toate făpturile pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Arătatu-te-ai căpetenie a sfintei adunări, de taine învățătorule; și ai împodobit scaunul căpeteniei ucenicilor, strigând: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cu bunătăți dumnezeiești înfrumusețându-ți inima Părinte, cu totul te-ai făcut frumos, și te-ai împreunat cu cetele cele de sus, strigând: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum... a Născătoarei:

Urmând graiurilor tale celor dumnezeiești, neamurile omenești te fericim pe tine cea pururea fericită, și cântăm: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Cei ce s-au făcut cu Darul tău, biruitori tiranului, și văpăii, Tinerii cei ce au păzit foarte poruncile Tale, au strigat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

Văzându-Te Ioan pe Tine, Făcătorul de bine, la sine venind, și cerând cu smerenie de la dânsul Botez, minunându-se, s-a spăimântat, neîndrăznind nicicum a se atinge cu mâna, de Cel ce Se atinge de munți și fumegă.

Ca o rândunea preacinstită, vestind primăvara cea înțelegătoare, stătut-a Botezătorul înaintea celor ce sunt în iarna nemăsuratelor greșeli, și a celor ce rabdă pururea viforul duhurilor celor potrivnice prin preacumplite patimi.

Pe Tine, Raza slavei Tatălui, Care ai strălucit celor ce ședeau întru întunericul răutăților, Soarele cel neapus, Doamne; și ai venit să luminezi pe toți cu sfințitul Tău Botez, ca pe un Dumnezeu și Mântuitor cu cântări te slăvim.

Securea morții lângă rădăcină zăcând, ca pe un lemn te îngrozește cu tăierea, nerodirea ta văzându-o. Deci nu rămâne neroditor suflete al meu, ci strigă lui Dumnezeu cu fierbinte pocăință, greșit-am Ție, mântuiește-mă.

Glasul celui ce strigă, s-a auzit în inimile cele pustiite: Veseliți-vă, înainte a stătut Hristos, iertare tuturor dăruindu-le. Sfințiți-vă toate: Marea și izvoarele, râurile și văile, luncile și toate cele de sub soare.

Alt Canon,

Irmos: Cu adevărat Născătoare de...

Cu osârdie te-ai jertfit pe sine-ți, Preafericite, prin omorârea desfătărilor, și te-ai făcut jertfă bineprimită, Celui ce S-a omorât pentru noi.

Ca o dumnezeiască căpetenie a Sfinților Părinți, ai întărit dogma cea preasfântă, oprind dogmele ereticilor cele fără de Dumnezeu.

Cu cetele celor fără trup te-ai adunat, biruind pe vrăjmașii cei fără trup dumnezeiescule Ierarhe Silvestre.

Slavă...

Pomenirea ta a răsărit în lume ca un soare strălucitor povățuind la lumină, pe cei ce te laudă cu credință, Părinte Ierarhe.

Și acum... a Născătoarei:

Fecioară iubitoare de bunătate, îmbunează sufletul meu cel rănit de păcate, ceea ce ai născut pe Dumnezeu și Domnul cel Bun.

Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară Curată cei mântuiți prin tine, cu cetele cele fără de trupuri, slăvindu-te pe tine.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei ascultați...

Glasul celui ce strigă glăsuiește, și dealuri săltați, dănțuiește neamul omenesc; pentru că Cuvântul cel fără început trup luând ca un om, a venit să Se boteze în Iordan de mâinile care le-a zidit, cufundând păcatul lumii.

Slavă..., Și acum... asemenea:

Cum Te vor primii curgerile râului Iubitorule de oameni? Pe Tine Cel ce ai făcut râurile și marea din cele ce n-au fost. Cum va îndrăzni Mergătorul înainte a-și pune mâna Stăpâne pe creștetul Tău cel preacurat? Lăudăm cutremurându-ne Cuvinte înălțimea sărăciei Tale.

LA LAUDE

Punem Stihirile pe 4, glas 6:

Podobie: Îngereștile puteri...

Puterile îngerești mergeți înainte, de la Betleem la râurile Iordanului. Mergi mai înainte Ioane, lăsând pustiul. Bucură-te râule și te gătește, și tot pământul să se veselească. Hristos vine să curățească păcatul lui Adam, ca un Milostiv.

Cu guri curate, și cu suflete curățite, veniți în taină Betleemul părăsind, și la Iordan cu Hristos mergând, să-i cântăm Lui cu veselie, toate moștenirile pământului, acum cu credință zicând: Bine ești cuvântat Cel ce vii, Dumnezeul nostru slavă Ție.

Mare și înfricoșată taină este, că Dumnezeu oamenilor S-a asemănat, și Cel ce nicicum de păcat nu știe, ca un vinovat cere de la Ioan a se boteza astăzi în râul Iordanului. Bine ești cuvântat Cel ce Te-ai arătat, Dumnezeul nostru slavă Ție.

Floarea lui David răsărind din Fecioară, Hristos a venit la râurile Iordanului, să spele păcatele strămoșului cu ape. Dănțuiește Adame, veselește-te Evo! Cerul să se bucure, noroade să zicem: Bine ești cuvântat Cel ce vii, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Slavă..., glasul și Podobie aceeași.

Cutremură-se cu mâna temându-se a-și pune mâna, bucură-se cu sufletul gândind Ioan cum bine ai voit a-ți pleca creștetul Tău în chip de rob fiind îmbrăcat, ca pe oameni să-i scapi din robia vrăjmașului pe cei ce strigă: Bine ești cuvântat Cel ce vii, Dumnezeul nostru slavă Ție.

Și acum... asemenea:

Tot pământul cu taină să se bucure acum după proorocie, și munții să sălteze. Întoarce-ți curgerile Iordane precum scrie, înfricoșează-te de fața Stăpânului. Că Dumnezeu făcându-Se Om, pe toți oamenii a venit să-i curățească de păcatul lui Adam.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile pe 6, însuși glasul.

Mai luminat decât soarele a fost praznicul nașterii lui Hristos. Luminat și preastrălucit se arată și Cel ce vine al dumnezeieștii arătării Lui. Întru Acela păstorii cu îngerii slăvind, s-au închinat lui Dumnezeu, Celui ce S-a făcut Om. Iar întru acesta Ioan de Stăpânul atingându-se cu mâna cea dreaptă, cu cutremur a grăit: Sfințește-mă pe mine și apele, însuți Cel ce ai mare milă.

Stih: Pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine din pământul Iordanului și al Ermonului din munte mic.

Gătește-te Iordane râule; că iată vine Hristos Dumnezeu, să Se boteze de la Ioan, ca să sfărâme cu dumnezeirea capetele balaurilor cele nevăzute în apele tale. Bucură-te pustiul Iordanului! Munților săltați cu veselie, că vine veșnica Viață să cheme pe Adam. Glasul vestitorului strigă: O Ioane Mergătorule înainte: Gătiți căile Domnului și cărările Lui drepte să le faceți.

Stih: Văzutu-Te-au apele Dumnezeule, văzutu-Te-au apele și s-au spăimântat.

Să se veselească pustiul Iordanului, și să înflorească ca crinul, că glasul celui ce strigă s-a auzit într-însul, gătiți calea Domnului. Că Cel ce a pus munții cu măsură, și văile cu cumpăna, Cel ce toate le umple ca un Dumnezeu, Se botează de la slugă. Început-a a sărăci, Cel ce dăruiește daruri bogate. Auzit-a Eva, întru scârbe vei naște fii, iar acum a auzit Fecioara, bucură-te cea plină de Dar, Domnul este cu tine, Cel ce are mare milă.

Slavă..., Și acum... glas 8, a lui Anatolie:

Ioane Botezătorule, cel ce din pântece M-ai cunoscut pe Mine, Mielușelul, la râu fă-mi slujbă, cu îngerii slujește-mi, tinzându-te atinge-te cu palma de creștetul Meu cel preacurat. Și când vei vedea munții cutremurându-se, și Iordanul întorcându-se, să strigi cu dânșii: Cel ce Te-ai întrupat din Fecioară spre a noastră mântuire, Doamne slavă Ție.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.