2026-04-09 — joi
Sfânta și Marea Joi
Sf. Mc. Eupsihie; Sf. Cuv. Vadim
Ap. 1 Corinteni 11, 23-32 · Ev. Matei 26, 2-20; Ioan 13, 3-17; Matei 26, 21-39; Luca 22, 43-44; Matei 26, 40-75; 27, 1-2
Apostolul — 1 Corinteni 11, 23-32
1 Corinteni 11, 23-32
23Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat și vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine,
24Și, mulțumind, a frânt și a zis: Luați, mâncați; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceți spre pomenirea Mea.
25Asemenea și paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceți ori de câte ori veți bea, spre pomenirea Mea.
26Căci de câte ori veți mânca această pâine și veți bea acest pahar, moartea Domnului vestiți până când va veni.
27Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat față de trupul și sângele Domnului.
28Să se cerceteze însă omul pe sine și așa să mănânce din pâine și să bea din pahar.
29Căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nesocotind trupul Domnului.
30De aceea, mulți dintre voi sunt neputincioși și bolnavi și mulți au murit.
31Căci de ne-am fi judecat noi înșine, nu am mai fi judecați.
32Dar, fiind judecați de Domnul, suntem pedepsiți, ca să nu fim osândiți împreună cu lumea.
Evanghelia — Matei 26, 2-20; Ioan 13, 3-17; Matei 26, 21-39; Luca 22, 43-44; Matei 26, 40-75; 27, 1-2
Matei 26, 2-20
2Știți că peste două zile va fi Paștile și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit.
3Atunci arhiereii și bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului, care se numea Caiafa.
4Și împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleșug, și să-L ucidă.
5Dar ziceau: Nu în ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare în popor.
6Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,
7S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preț, și l-a turnat pe capul Lui, pe când ședea la masă.
8Și văzând ucenicii, s-au mâniat și au zis: De ce risipa aceasta?
9Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.
10Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceți supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea față de Mine.
11Căci pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna;
12Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea.
13Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut ea, spre pomenirea ei.
14Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei,
15A zis: Ce voiți să-mi dați și eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginți.
16Și de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor.
17În cea dintâi zi a Azimelor, au venit ucenicii la Iisus și L-au întrebat: Unde voiești să-Ți pregătim să mănânci Paștile?
18Iar El a zis: Mergeți în cetate, la cutare și spuneți-i: Învățătorul zice: Timpul Meu este aproape; la tine vreau să fac Paștile cu ucenicii Mei.
19Și ucenicii au făcut precum le-a poruncit Iisus și au pregătit Paștile.
20Iar când s-a făcut seară, a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici.
Ioan 13, 3-17
3Iisus, știind că Tatăl I-a dat Lui toate în mâini și că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu merge,
4S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine și, luând un ștergar, S-a încins cu el.
5După aceea a turnat apă în vasul de spălat și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.
6A venit deci la Simon Petru. Acesta I-a zis: Doamne, oare Tu să-mi speli mie picioarele?
7A răspuns Iisus și i-a zis: Ceea ce fac Eu, tu nu știi acum, dar vei înțelege după aceasta.
8Petru I-a zis: Nu-mi vei spăla picioarele în veac. Iisus i-a răspuns: Dacă nu te voi spăla, nu ai parte de Mine.
9Zis-a Simon Petru Lui: Doamne, spală-mi nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul.
10Iisus i-a zis: Cel ce a făcut baie n-are nevoie să-i fie spălate decât picioarele, căci este curat tot. Și voi sunteți curați, însă nu toți.
11Că știa pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: Nu toți sunteți curați.
12După ce le-a spălat picioarele și Și-a luat hainele, S-a așezat iar la masă și le-a zis: Înțelegeți ce v-am făcut Eu?
13Voi Mă numiți pe Mine: Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt.
14Deci dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat vouă picioarele, și voi sunteți datori să ca să spălați picioarele unii altora;
15Că v-am dat vouă pildă, ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceți și voi.
16Adevărat, zic vouă: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său, nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis pe el.
17Când știți acestea, fericiți sunteți dacă le veți face.
Matei 26, 21-39
21Și pe când mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă, că unul dintre voi Mă va vinde.
22Și ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare: Nu cumva eu sunt, Doamne?
23Iar El, răspunzând, a zis: Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde.
24Fiul Omului merge precum este scris despre El. Vai, însă, acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela dacă nu se năștea.
25Și Iuda, cel ce L-a vândut, răspunzând a zis: Nu cumva sunt eu, Învățătorule? Răspuns-a lui: Tu ai zis.
26Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine și binecuvântând, a frânt și, dând ucenicilor, a zis: Luați, mâncați, acesta este trupul Meu.
27Și luând paharul și mulțumind, le-a dat, zicând: Beți dintru acesta toți,
28Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor.
29Și vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al viței până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăția Tatălui Meu.
30Și după ce au cântat laude, au ieșit la Muntele Măslinilor.
31Atunci Iisus le-a zis: Voi toți vă veți sminti întru Mine în noaptea aceasta căci scris este: "Bate-voi păstorul și se vor risipi oile turmei".
32Dar după învierea Mea voi merge mai înainte de voi în Galileea.
33Iar Petru, răspunzând, I-a zis: Dacă toți se vor sminti întru Tine, eu niciodată nu mă voi sminti.
34Zis-a Iisus lui: Adevărat zic ție că în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine.
35Petru i-a zis: Și de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine. Și toți ucenicii au zis la fel.
36Atunci Iisus a mers împreună cu ei la un loc ce se cheamă Ghetsimani și a zis ucenicilor: Ședeți aici, până ce Mă voi duce acolo și Mă voi ruga.
37Și luând cu Sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a Se întrista și a Se mâhni.
38Atunci le-a zis: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneți aici și privegheați împreună cu Mine.
39Și mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ, rugându-Se și zicând: Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești.
Luca 22, 43-44
43Iar un înger din cer s-a arătat Lui și-L întărea.
44Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor Se ruga. Și sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ.
Matei 26, 40-75
40Și a venit la ucenici și i-a găsit dormind și i-a zis lui Petru: Așa, n-ați putut un ceas să privegheați cu Mine!
41Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios.
42Iarăși ducându-se, a doua oară, s-a rugat, zicând: Părintele Meu, dacă nu este cu putință să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta.
43Și venind iarăși, i-a aflat dormind, căci ochii lor erau îngreuiați.
44Și lăsându-i, S-a dus iarăși și a treia oară S-a rugat, același cuvânt zicând.
45Atunci a venit la ucenici și le-a zis: Dormiți de acum și vă odihniți! Iată s-a apropiat ceasul și Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoșilor.
46Sculați-vă să mergem, iată s-a apropiat cel ce M-a vândut.
47Și pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el mulțime multă, cu săbii și cu ciomege, de la arhierei și de la bătrânii poporului.
48Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este: puneți mâna pe El.
49Și îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învățătorule! Și L-a sărutat.
50Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus și L-au prins.
51Și iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, a tras sabia și, lovind pe sluga arhiereului, i-a tăiat urechea.
52Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.
53Sau ți se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu și să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
54Dar cum se vor împlini Scripturile, că așa trebuie să fie?
55În ceasul acela, a zis Iisus mulțimilor: Ca la un tâlhar ați ieșit cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În fiecare zi ședeam în templu și învățam și n-ați pus mâna pe Mine.
56Dar toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile proorocilor. Atunci toți ucenicii, lăsându-L, au fugit.
57Iar cei care au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa arhiereul, unde erau adunați cărturarii și bătrânii.
58Iar Petru Îl urma de departe până a ajuns la curtea arhiereului și, intrând înăuntru, ședea cu slugile, ca să vadă sfârșitul.
59Iar arhiereii, bătrânii și tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.
60Și n-au găsit, deși veniseră mulți martori mincinoși. Mai pe urmă însă au venit doi și au spus:
61Acesta a zis: Pot să dărâm templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l clădesc.
62Și, sculându-se, arhiereul I-a zis: Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?
63Dar Iisus tăcea. Și arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de ești Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.
64Iisus i-a răspuns: Tu ai zis. Și vă spun încă: De acum veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta puterii și venind pe norii cerului.
65Atunci arhiereul și-a sfâșiat hainele, zicând: A hulit! Ce ne mai trebuie martori? Iată acum ați auzit hula Lui.
66Ce vi se pare? Iar ei, răspunzând, au zis: Este vinovat de moarte.
67Și au scuipat în obrazul Lui, bătându-L cu pumnii, iar unii Îi dădeau palme,
68Zicând: Proorocește-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a lovit.
69Iar Petru ședea afară, în curte. Și o slujnică s-a apropiat de el, zicând: Și tu erai cu Iisus Galileianul.
70Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând: Nu știu ce zici.
71Și ieșind el la poartă, l-a văzut alta și a zis celor de acolo: Și acesta era cu Iisus Nazarineanul.
72Și iarăși s-a lepădat cu jurământ: Nu cunosc pe omul acesta.
73Iar după puțin, apropiindu-se cei ce stăteau acolo au zis lui Petru: Cu adevărat și tu ești dintre ei, căci și graiul te vădește.
74Atunci el a început a se blestema și a se jura: Nu cunosc pe omul acesta. Și îndată a cântat cocoșul.
75Și Petru și-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Și ieșind afară, a plâns cu amar.
Matei 27, 1-2
1Iar făcându-se dimineață, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.
2Și, legându-L, L-au dus și L-au predat dregătorului Ponțiu Pilat.
TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026
Slujba din Minei s-a citit înainte, la Pavecerniță.
La Ceasuri se pun Troparul și Condacul zilei din Triod.
La Ceasul întâi, după: Cum te vom numi..., punem Troparul profeției, Prochimenul și Prorocia, apoi alt Prochimen, din Triod, după care citim: Pașii mei îndreptează-i...
Obișnuita Litie în pridvor nu se mai face până luni după Duminica Tomei.
Obednița se citește simplu, fără cântare și fără metanii, începând de la Fericiri. Crezul nu se citește, întrucât urmează Liturghia deplină, iar, după Tatăl nostru... se pune Condacul Joii Mari. Apoi se face Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, precum se arată mai departe.
Pentru Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare Goi dimineață), se toacă mai devreme, la 8 ceasuri din zi (în practică se face joi dimineața), și binecuvântând preotul (Binecuvântată este Împărăția...), se începe Vecernia. La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe zece (cinci Stihiri, repetându-se), Slavă..., Și acum..., glas 6: Iuda cu adevărat... Apoi Vohodul cu Evanghelia (preotul rostește în taină Rugăciunea Vohodului mic al Liturghiei), Lumină lină..., Prochimenul, glas 1: Scoate-mă, Doamne..., cu Stihul: Care gândeau nedreptate..., Paremia de la leșire: Zis-a Domnul către Moise... Prochimenul, glas 7: Scoate-mă de la vrăjmașii mei..., cu Stihul: Izbăvește-mă de cei... Paremia de la Iov: Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Iov... Paremia de la Isaia: Domnul Dumnezeu mi-a dat...
Apoi Ectenia mică și Ecfonisul: Că sfânt ești... Și cântăm: Sfinte Dumnezeule..., Prochimenul, Apostolul, Aliluia și Evanghelia Liturghiei din Sfânta și Marea Joi, apoi la rând dumnezeiasca Liturghie a Marelui Vasile. În loc de Heruvic, se cântă pe glas 6: Cinei Tale celei de taină, astăzi Fiul lui Dumnezeu părtaș mă primește; că nu voi spune vrăjmașilor Tăi taina Ta, nici sărutare Îți voi da ca Iuda, ci, ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ție: Pomenește-mă, Doamne, întru Împărăția Ta. În locul Axionului, se cântă Irmosul Cântării a 9-a: Din ospățul Stăpânului... Și în loc de Chinonic, se cântă iarăși Troparul: Cinei Tale celei de taină... Și când se împărtășesc cu dumnezeieștile Taine, se cântă de multe ori, până se împărtășesc toți. Și în loc de: Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne... se zice tot Troparul de mai sus: Cinei Tale celei de taină...
După Rugăciunea amvonului, unde este obiceiul, se face Rânduiala spălării picioarelor, precum arată Tipicul. La sfârșit se dă anafura și se face Otpustul: Cel ce, pentru nemăsurata Lui bunătate...
La masă se dă dezlegare la untdelemn și vin.
Cum trebuie sfințit Sfântul Agneț în Sfânta și Marea Joi și cum trebuie sfărâmat și uscat Marți, în Săptămâna Luminată, la Utrenie, spre a-L păstra pentru împărtășirea bolnavilor, peste tot anul În Sfânta și Marea Joi, la Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, preotul trebuie să se îngrijească să aibă pregătite, pe lângă cele de trebuință, două prescuri bune, din făină de grâu curat, dospite cu aluat sărat și coapte frumos, din care va scoate cele două Sfinte Agnețe ce îi vor trebui în această zi.
Începând Proscomidia, după ce va scoate primul Sfânt Agneț și îl va înjunghia după rânduială, luând cea de-a doua prescură, va scoate și cel de-al doilea Sfânt Agneț, pentru împărtășirea bolnavilor, în cursul anului, după aceeași rânduială a Proscomidiei, așezându-l pe Sfântul Disc, lângă cel dintâi. Apoi continuă slujba Proscomidiei, după obicei.
Iar în timpul Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare, la vremea rânduită pentru sfințirea Darurilor, preotul va considera amândouă Sfintele Agnețe ca pe unul singur, zicând: și fă pâinea aceasta... (nu pâinile acestea), făcând Semnul Crucii o dată peste amândouă. Iar la înălțarea Sfântului Trup, la momentul potrivit, le va ridica pe amândouă, zicând: Sfintele, sfinților...
După sfărâmarea primului Sfânt Agneț, din care se va împărtăși preotul (și toți ceilalți, dacă sunt), așezând cele patru părți pe Sfântul Disc, va pune părticica IS în Sfântul Potir, turnând căldura. Apoi va lua cu mâna dreaptă, cu multă cuviință și purtare de grijă, cel de-al doilea Sfânt Agneț și, punându-l pe buretele pe care îl ține în palma stângă, îl va duce deasupra Sfântului Potir și îl va afunda, cu mare grijă, în Sfântul Potir (cu miezul în jos), doar atât cât este nevoie să se îmbibe cu Sfântul Sânge, fără să cadă o părticică oricât de mică din el.
Luând Sfântul Chivot, preotul va pune Sfântul Agneț în el, unde rămâne până marți, în Săptămâna Luminată, fiind aerisit după nevoie. Dacă Sfântul Chivot nu este poleit cu aur, preotul va așeza Sfântul Agneț pe hârtie curată și încrețită, ca să primească aer și pe dedesubt, pentru a nu mucezi. Preotul este dator să verifice în fiecare zi, până marți, cu multă grijă, ca nu cumva Sfântul Agneț să mucezească și să se strice din pricina umezelii.
Iar marți dimineața, în Săptămâna Luminată, înainte de slujba Utreniei, îmbrăcând preotul toate veșmintele preoțești și spălându-se pe mâini, va lua cădelnița și va cădi Sfântul Agneț cruciș, înconjurând Sfânta Masă, fără a spune nimic.
După aceea va deschide Sfântul Antimis, pe care va așeza Sfântul Disc, apoi, luând cu toată cuviința chivotul care conține Sfântul Agneț, îl va așeza pe marginea Antimisului, apoi va scoate cu evlavie Sfântul Agneț din chivot (slujindu-se pentru aceasta și de burete), și-l va așeza pe Sfântul Disc. Luând cădelnița, preotul va cădi spre Sfântul Agneț, dând binecuvântarea pentru începutul Utreniei și cântând, din fața Sfintei Mese: Hristos a înviat... Apoi va lua Copia și va începe a frânge Sfântul Agneț pe Sfântul Disc, cu frică și evlavie.
După ce va termina de frânt tot Sfântul Agneț, preotul va lua o cărămidă sau o mică lespede de piatră curată și, așezând-o în marginea dreaptă a Antimisului, va pune pe ea o oală nouă de lut, având întrînsa cărbuni aprinși ( poate folosi și un reșou electric). Închinându-se după cuviință, preotul va lua Sfântul Disc (sau o tăviță specială) cu Dumnezeieștile Taine, așa sfărâmate, și-l va pune deasupra vasului de lut (sau reșoului), urmărind ca acestea să se usuce încetul cu încetul, întorcându-le mereu cu copia, ca nu cumva să se prăjească. Înfierbântându-se bine Sfântul Disc, dar nu prea tare, ca să nu se ardă Sfintele Taine, îl va așeza pe Sfântul Antimis sau pe un pocrovăț până se va răci puțin și iar se va așeza deasupra vasului cu cărbuni, repetând aceasta de mai multe ori, până ce se vor usca bine Sfintele Taine. După ce s-au uscat, preotul le va așeza în chivot, pe Sfânta Masă, și, închinându-se, va strânge Sfântul Antimis și va continua slujba Utreniei.
Preotul este dator să cerceteze în fiecare zi Dumnezeieștile Taine, ca nu cumva, din nebăgare de seamă, acestea să mucezească. Descoperindu-și capul și spălându-și mâinile, preotul va face cuvenita închinare și va deschide chivotul, cercetând Sfintele Taine măcar câteva zile în șir, până ce se va încredința că sunt bine uscate.
Iar dacă va observa preotul că Sfântul Agneț sfințit în Sfânta și Marea Joi s-a mucezit înainte de a fi frânt, ori de se va întâmpla să se ardă Sfintele în timpul uscării ori se vor strica după ce au fost puse în Sfântul Chivot, să nu îndrăznească să frângă sau să păstreze acel Sfânt Agneț ori să păstreze peste an Sfintele arse sau mucezite și să împărtășească din ele pe credincioși, ci, imediat ce va observa aceasta, să scoată la prima Sfântă Liturghie pe care o va săvârși un alt Agneț, să-l sfințească și, la sfârșitul slujbei, să-l frângă și să-l usuce și pe acesta, precum s-a arătat mai înainte, punându-l apoi în Sfântul Chivot, să-l păstreze pentru tot anul, împărtășind din el pe cei bolnavi, pe copii, în ziua botezului lor, sau în alte cazuri de necesitate. Iar Sfântul Agneț cel mucezit sau Sfintele Taine cele arse le va pune preotul, la sfârșitul Liturghiei din acea zi sau din ziua următoare, în Sfântul Potir și le va consuma, împreună cu Sfintele Taine din acea zi. La fel va face marți, în Săptămâna Luminată, după Sfânta Liturghie, cu Sfintele pentru bol- navi care au prisosit din anul trecut. Iar de se va întâmpla să sfârșească Sfintele pentru bolnavi înainte de Sfânta și Marea Joi, nu va trebui să aștepte preotul acea zi pentru a sfinți un nou Agneț, căci nu numai în Joia Mare pot fi sfințite, uscate și puse spre păstrare Dumnezeieștile Taine, ci și în altă zi, dacă este nevoie, după rânduiala arătată mai sus.
La Pavecernița mică (joi seara), se cântă Tricântarea, glas 8. Otpustul mic: Cel ce, pentru nemăsurata Lui bunătate...
La Utrenie (Denia de joi seara, a celor 12 Evanghelii), se toacă la ceasul al doilea din noapte (în practică, la vremea Vecerniei) și se trag clopotele; și adunându-ne în biserică, se face începutul Utreniei după obicei, iar după cei șase psalmi și după Ectenia mare, se cântă: Aliluia, glas 8, și Troparul: Când slăviții ucenici... (de trei ori)?! [Apoi Ectenia mică, cu ecfonisul: Că a Ta este stăpânirea..., și eclesiarhul împarte făclii fraților.]*?. După aceasta zice preotul sau diaconul: Și pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie... Și citește Evanghelia 1, de la Ioan (numită și „Așezământul Sfintelor Pătimiri”): Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Acum S-a preamărit Fiul Omului... Sfârșitul: În care a intrat EI și ucenicii Săi. Și sfârșindu-se Evanghelia, se zice: Slavă îndelung-răbdării Tale, Doamne! Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!
Și îndată se cântă Antifoanele: 1, al 2-lea și al 3-lea, repetând toate Troparele. După Antifonul al 3-lea, [Ectenia mică, cu ecfonisul: Că bun și iubitor de oameni..., apoi:] se pune Sedealna, glas 7: Ospătând la cină..., Slavă..., Și acum... tot aceasta. La aceste Sedelne nu se șade, pentru că preotul sau diaconul cădește Sfântul Altar.
Apoi diaconul zice: Și pentru ca să ne învrednicim noi..., iar preotul citește Evanghelia a 2-a, de la Ioan (18: 1-28): În vremea aceea ieșit-a Iisus cu ucenicii Săi..., cu sfârșitul: Ci ca să mănânce Paștele.
Iar, după Evanghelie se cântă Antifoanele al 4-lea, al 5-lea și al 6-lea. [Ectenia mică, cu ecfonisul: Că s-a sfințit și s-a preaslăvit preacinstitul și de mare cuviință numele Tău..., apoi:] Sedealna, glas 7: Ce pricină te-a făcut..., Slavă..., Și acum..., tot aceasta. Apoi Evanghelia a 3-a de la Matei (26: 57-75): În vremea aceea, ostașii luând pe Iisus, L-au dus la Caiafa..., cu sfârșitul: Și ieșind afară a plâns cu amar.
Apoi Antifoanele al 7-lea, al 8-lea și al 9-lea. [Ectenia mică, cu ecfonisul: Că Tu ești Dumnezeul nostru..., apoi:] Sedealna, glas 8: 0, cum Iuda cel ce era oarecând ucenic..., Slavă..., Și acum..., tot aceasta. Evanghelia a 4-a, de la Ioan (18: 23-40; 19: 1-16): În vremea aceea, au adus pe Iisus de la Caiafa..., cu sfârșitul: L-au dat pe El lor ca să-L răstignească.
Apoi Antifoanele al 10-lea, al 11-lea și al 12-lea. [Ectenia mică, cu ecfonisul: Fie stăpânirea Împărăției Tale binecuvântată și preaslăvită..., apoi:] Sedealna, glas 8: Când ai stat înaintea..., Slavă..., Și acum..., tot aceasta. Evanghelia a 5-a, de la Matei (27: 3-32): În vremea aceea, văzând Iuda pe Cel ce-L vânduse, pe Iisus..., cu sfârșitul: Să ducă crucea Lui.
Apoi Antifoanele al 13-lea, al 14-lea și al 15-lea. Și se trag clopotele, iar când se cântă: Astăzi a fost răstignit pe lemn, Cel ce a întins pământul pe ape..., preotul, luând pe umeri Sfânta Cruce, iese pe ușa dinspre miazănoapte*?, apoi o așază în mijlocul bisericii spre închinare. O cădește împrejur de trei ori, apoi face două metanii, sărută Sfânta Cruce și mai face o metanie mare. [Ectenia mică, cu ecfonisul: Că s-a binecuvântat numele Tău..., apoi:] Sedealna, glas 4: Răscumpăratu-ne-ai pe noi..., Slavă..., Și acum... tot aceasta. Evanghelia a 6-a, de la Marcu (15: 16-32): În vremea aceea, ostașii L-au adus pe Iisus înlăuntrul curții... cu sfârșitul: Ca să vedem și să credem Lui.
Și îndată Fericirile, glas 4, cu Troparele din Triod. [Ectenia mică, cu ecfonisul: Că Tu ești sfințirea noastră și Ție slavă înălțăm..., apoi:] Diaconul (preotul): Înțelepciune! Să luăm aminte! Strana: Prochimenul, glas 4: Împărțit-au hainele Mele între ei... cu Stihul: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte... Evanghelia a 7-a, de la Matei (27: 38-54): În vremea aceea, venind ostașii la locul ce se numea Golgota... cu sfârșitul: Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta. [Și se face citire din Tâlcuirea Evangheliei de la Matei, cu sfârșitul: Cuvântul Crucii..., sau din Cuvântul Cuviosului Efrem Sirul, cel pentru Patimile Mântuitorului.] Apoi Psalmul 50 și, după acesta, Evanghelia a 8-a, de la Luca: În vremea aceea duceau la moarte, împreună cu Iisus, și doi făcători de rele... Sfârșitul: Din Galileea stăteau departe, privind acestea.
Tricântarea, glas 8, Irmosul punându-se de două ori și Troparele punându-se pe 12, apoi la sfârșit se pune Irmosul cântat de amândouă stranele împreună. După Cântarea a 5-a, Ectenia mică [cu ecfonisul: Că Tu ești Împăratul păcii...] și Condacul, glas 8: Pe Cel ce S-a răstignit pentru noi..., apoi Icosul, și se citește Sinaxarul din Minei, apoi cel din Triod. La Cântarea a 9-a nu se cântă: Ceea ce ești mai cinstită..., ci îndată Irmosul și Troparele de la această Cântare.
Apoi, Ectenie mică [cu ecfonisul: Că pe Tine Te laudă...], Luminânda (de trei ori), glas 3: Întru o zi ai învrednicit..., Evanghelia a 9-a, de la Ioan (19: 25-37): În vremea aceea, stătea lângă Crucea lui Iisus mama Lui..., cu sfârșitul: Vedea-vor pe Carele L-au împuns.
Și îndată Laudele: Toată suflarea..., glas 3, trei Stihiri, repetând-o pe cea dintâi: Două lucruri și rele a făcut..., Slavă..., glas 6: Dezbrăcatu-M-au pe Mine..., Și acum..., același glas: Spatele Meu L-am dat spre bătăi... Apoi Evanghelia a 10-a, de la Marcu (15: 43-47): În vremea aceea, venit-a Iosif din Arimateea..., cu sfârșitul: Privind unde L-au pus.
Apoi Doxologia zilelor de rând (citită), Ectenia cererilor și plecarea capetelor. Și îndată Evanghelia a 11-a, de la Ioan (19: 38-42): În vremea aceea, rugat-a pe Pilat losif..., cu sfârșitul: Au pus pe Iisus.
Apoi Stihoavnas* din Triod, Slavă..., glas 8: Doamne, suindu-Te pe Cruce..., Și acum..., același glas: Acum se întinge condeiul... După aceea, cel mai mare citește Evanghelia a 12-a, de la Matei (27: 62-66): Iar a doua zi care este după vineri..., cu sfârșitul: Pecetluind piatra cu strajă. Apoi: Bine este a ne mărturisi Domnului..., Sfinte Dumnezeule..., și după Tatăl nostru..., Troparul, glas 4: Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul legii... Apoi Ectenia întreită și Otpustul mare: Cel ce scuipări și bătăi...
SFÂRȘIT
Mineiul: 9 aprilieSursa: Mineiul pe aprilie, 1929 · text: Episcop Petru Pruteanu (slujbe.teologie.net)
LA VECERNIE
La Doamne strigat-am..., Stihirile glasului al 8-lea.
Podobie: Mucenicii Tăi Doamne...
Preaînțeleptul Evpsihie lovindu-se cu sabia, a umplut de rușine multă pe cugetătorul în deșert, cel ce se înălța cu trufia; și s-a numărat împreună cu oștile cele cerești bucurându-se. Cu ale căruia rugăciuni, Mântuitorule, dăruiește tuturor mare milă.
Evpsihie cel strălucit, s-a făcut stâlp Bisericii și turn nemișcat al bunei credințe, și surpător vrăjmașului, izvorând tămăduiri ca dintr-o fântână tuturor bolnavilor și celor ce aleargă la dânsul. Cu ale căruia rugăciuni, Milostive, dă tuturor mare milă.
Ca un crin bine-mirosind tot cugetul, cu mirosurile cele dulci ale chinurilor tale, viteazule Mucenice înțelepte, ai împuținat rătăcirea înșelăciunii și ai luminat ca soarele până la marginile pământului, rugându-te să se dăruiască tuturor mântuire și mare milă.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Curată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel mântuitor, izbăvește pe robii tăi, de încercările războinicului vrăjmaș și luminează simțirile noastre, îndreptând pașii noștri către cărările cele de mântuire, ca toți cu credință să te slăvim pe tine Doamnă.
A Crucii, a Născătoarei:
Dacă Te-a văzut pe Cruce pironit ceea ce Te-a născut pe Tine, însu-Ți îndelung răbdătorule, tânguindu-se vărsa lacrimi ca izvoarele, și mirându-se foarte tare de multa milostivire și bunătate ce ai către oameni, lăuda îndelung-răbdarea Ta, Multmilostive.
LA UTRENIE
CANONUL Sfântului
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea:
Irmos:
Apa trecându-o ca pe uscat, și din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.
Cu îndrăzneală cântând chinurile tale, fericite Evpsihie, mă rog ție, ca unuia ce ai îndrăzneală, răpește sufletul meu de la tirania patimilor, Mucenice.
Gândul tău cu plecarea cea către Dumnezeu, s-a lepădat de toate cele veselitoare ale vieții, și cu totul frumos s-a arătat împărățind asupra patimilor, fericite Evpsihie.
Slavă...
Țesându-ți ție haină de fapte prea-alese, și roșindu-o mucenicește, te-ai împodobit cu dânsa și stai înfrumusețat înaintea Domnului, Evpsihie.
Și acum..., a Născătoarei:
Născându-se Stăpânul din tine după asemănarea trupului, a înnoit firea noastră cea învechită, Fecioară tânără, și pe noi cei muritori ne-a făcut cerești.
Cântarea a 3-a:
Irmos: Tu ești întărirea celor ce...
Cei fără minte te-au clevetit pe tine, cel ce erai cu minte, la dregătorul cel vrăjmaș, care slujea dracilor celor fără minte.
Arătându-se ție îngerul când pătimeai, te-a întărit la înălțimea muceniciei, purtătorule de chinuri Evpsihie.
Slavă...
Cântând Domnului tău cu adevărat te-ai umplut de toată bucuria, Mucenice înțelepte; pentru aceea ți-ai și săvârșit mucenicia cu bună îndrăzneală.
Și acum..., a Născătoarei:
Laudă de mulțumire cântă ție ceata pătimitorilor, Doamnă cinstită, făcându-se purtători de biruință cu îndreptările tale.
Irmosul:
Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești Lumina celor întunecați, și pe Tine Te laudă duhul meu.
Sedealna, glasul 1.
Podobie: Mormântul tău...
Cu bună vitejie săvârșind calea cea bună, ai biruit pe vrăjmașul cel războinic Mucenice, primind dar de minuni de la Dumnezeu. Pentru aceasta toată biserica credincioșilor te fericește pe tine cu glas în ziua aceasta, Evpsihie.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Bucurați-vă oamenilor împreună cu Maica lui Dumnezeu, lăudați-o pe dânsa puterile cerurilor. Slăviți pe Preacurata, cei ce împărățiți pământul. Veniți tot norodul iubitorilor de praznic, să zicem Născătoarei de Dumnezeu cu glas: Bucură-te, veselindu-ne cu credință.
A Crucii, a Născătoarei:
O minune nouă! O taină înfricoșată! Striga Doamna cea curată și fără prihană, dacă a văzut întins pe lemn pe Domnul, Cel ce poartă toate în palmă, și ca un osândit se osândește de judecătorii cei fărădelege.
Cântarea a 4-a:
Irmos:
Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am proslăvit Dumnezeirea Ta.
Cu bucurie ți-ai împărțit săracilor toate averile, câștigând în locul acelora avuția muceniciei cea nerăpită, și bucurie nemuritoare, Mucenice Evpsihie.
Luminându-te sfințit, ai scos la iveală întunericul celor nesfințiți, care se ispiteau să te silească, ca să te supui la înșelăciunea cea drăcească.
Slavă...
Nici foamea, nici moartea, nici îndulcirea dezmierdării celei de față nu a putut să te depărteze de dragostea Celui ce te-a zidit, Mucenice Evpsihie.
Și acum..., a Născătoarei:
Ceea ce ești mai înaltă decât puterile cele cerești, arată cugetul meu Fecioară, mai înalt decât patimile cele trupești.
Cântarea a 5-a:
Irmos:
Luminează-ne pe noi Doamne cu poruncile Tale, și cu brațul Tău cel înalt, pacea Ta dăne-o nouă, Iubitorule de oameni.
Răbdat-ai chinurile trupului foarte tare, spânzurându-te asemenea ca Stăpânul a toată zidirea, Mucenice Evpsihie.
Șuvițându-ți-se coastele, și luându-ți-se pielea, lăudai pe Hristos cu cuget prea-vitejesc, Mucenice Evpsihie.
Slavă...
Negura minciunii ai risipit prin adevărul, cu înțelepciunea cuvintelor tale Mucenice, arătând neînțelepți pe cei ce grăiau ritoricește cu înșelăciune.
Și acum..., a Născătoarei:
Roagă-te Stăpână pentru toți, cei ce avem nădejdile noastre la tine, ca să ne mântuim de osânda cea viitoare.
Cântarea a 6-a:
Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...
Mărimea chinurilor te învifora, dar n-a putut să te înece, Fericite, căci ai avut pe Hristos Dumnezeu ocârmuitor și ajutor, care te îndrepta către limanul cel lin al împărăției lui, Mucenice Evpsihie.
Arătând potrivnicilor starea sufletului tău cea frumoasă, Mucenice, te-ai arătat lor groaznic, spăimântând cu răbdarea cugetul lor cel rău, și ai primit de la Hristos darurile biruinței nevoințelor tale.
Slavă...
Socotind tiranul că va fura comoara sufletului tău, s-a apucat de tine cu meșteșugiri, prin daruri și prin multe feluri de munci se ispitea să-ți slăbească buna întărire, dar tu răbdând cu tărie, ai biruit, mărite Evpsihie.
Și acum..., a Născătoarei:
Îndreptează-mă pe mine, care am căzut cu totul, ca unul ce am deschis ușa patimilor și cu bună mijlocirea ta du-mă la intrările pocăinței și mă mântuiește, ceea ce ai născut pe Mântuitorul și Domnul a toată lumea.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăți, și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
CONDAC, glasul al 2-lea.
Podobie: Cele de sus căutând...
Ca o luminoasă și neînșelătoare stea te-ai arătat lumii, ceea ce cu razele sale a vestit mai-nainte pe Soarele Hristos, și a stins toată înșelăciunea, și a dăruit nouă lumină, rugându-te neîncetat pentru noi, răbdătorule de patimi, Evpsihie.
SINAXAR
În această lună în ziua a noua, pomenirea Sfântului Mucenic Evpsihie cel din Chesaria.
Stih: Acolo Evpsihie cel de sabie s-a omorât,
La părțile Chesariei, unde Hristos a venit.
Întru a noua zi sabia a tăiat,
Grumazul lui Evpsihie cel lăudat.
Acesta a fost din Capadocia, și avându-și viață curată și fără prihană, și-a luat femeie după lege. Deci înfierbântându-se de dumnezeiasca râvnă, și luând cu dânsul pe cei mai mulți din creștini, a sfărâmat din temelie capiștea, ce se chema a norocului, la care cu totul se dădu-se Iulian Paravatul, și aducea în toate zilele jertfe. Și dacă se vădi lucrul, fără de zăbavă porunci a se izgoni toți creștinii, și a se da la multe feluri de munci, și Mucenicului Evpsihie, ca și cum era vinovat unei fapte ca aceleia, să i se taie capul, și așa își luă sfârșitul vieții sale.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Vadim Arhimandritul.
Stih: Vadim călătorind pe calea cea dreaptă,
A ajuns la Cer unde este șederea lui Dumnezeu cea preaînaltă.
Tot în această zi, Sfinții Mucenici cei ce s-au săvârșit în robie în Persia.
Stih: În pământul persienesc, al închinătorilor focului se nevoiește.
Ceata slujitorilor lui Hristos prin a grumazului tăiere.
Savorie împăratul persan, pe la al cincizeci și treilea an al împărăției sale, venind asupra pământului Romanilor, a stăpânit cetatea numită Vizada. Omorând pe ostașii de acolo, și pe cei ce puteau a purta arme, pe cealaltă nerăzboinică gloată, împreună cu bătrânii, copii și femeile, pe Episcopul Iliodor, și pe Disa și pe Maniav prezbiterii, și pe toți cei ai clerului i-au lăsat în pace. Când fu aproape de sfârșit, Episcopul Iliodor, a hirotonisit în locul său, pe presbiterul Disa și înălțându-se de către cei bisericești obișnuita doxologie, mai marele vrăjitor Adelfor, a înștiințat pe Savorie, cum că creștinii lăsați în pace de el, înaintând pe oarecare Disa, hulesc asupra împăratului, și asupra credinței lui. Atunci din porunca împăratului s-au adus trei sute de bărbați, și neplecându-se a aduce cinste soarelui și focului, li s-au tăiat capetele, din care douăzeci și cinci mai iubitori de viață, spre pierzarea lor, s-au lipit de împăratul, și au alergat la el, plecându-se lui, însă unul cu numele Avdiisus, neprimind rană de moarte, nu a murit împreună cu ceilalți. Care în urmă bărbătește propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, un oarecare păgân năvălindu-i asupră-i, l-a omorât cu sabia, și a primit tăiere cu dulceață; căci se necăjea și suspina, rămânând singur din cei împreună Mucenici.
Tot în această zi, Sfântul Avdiisus, care prin sabie s-a săvârșit.
Stih: Rob fiind Avdiisus de la întâmplare.
Slobod s-a făcut, din tăierea spre răscumpărare.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a:
Irmos:
Tinerii evreiești, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au schimbat, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Număratu-te-ai cu noroadele mucenicilor, și cetele dumnezeieștilor îngeri, defăimând patimile trupului, de trei ori fericite, și vitejind cu tărie prin Dar, pătimitorule al lui Hristos.
O cât este de bună neguțătoria ta, că pentru o mână de sânge ai primit schimb Împărăția Cerului, Înțelepte, întru care și cânți: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Slavă...
Ușile Cerului ți s-au deschis când te suiai, fiind tăiat cu sabia, și cetele îngerilor te-au întâmpinat, de trei ori fericite, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
Și acum..., a Născătoarei:
Daniil Proorocul, prin Dumnezeiescul Duh, munte te-a numit Fecioară, din care Piatra Hristos, S-a tăiat fără mână, și a făcut sfărâmare idolilor înșelăciunii.
Cântarea a 8-a:
Irmos: Cei ce s-au făcut cu Darul...
Făcutu-te-ai biruitor tiranilor și duhurilor celor necurate, și luminezi pururea inimile oamenilor celor credincioși. Pentru aceea lăudându-te toți cu mulțumire pe tine, Mărite, binecuvântăm pe Hristos în veci.
Râurile minunilor tale vărsându-se Mucenice cugetătorule de Dumnezeu, vindecă cu Darul patimile bolnavilor și bolile sufletelor. Pentru aceea noi credincioșii slăvind pomenirea ta, lăudăm pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Cu vitejie răbdând chinurile Mucenice Evpsihie, te-ai zdrobit până la încheieturi și până la cele dinlăuntru, dar te-ai arătat cu totul neplecat și nemișcat; pentru aceea ai primit răsplătire cununile biruinței.
Și acum..., a Născătoarei:
Milostivește-te Fecioară, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel preamilostiv; milostivește-te în dar spre mine cel nemilostiv, care sunt deznădăjduit de păcate nemăsurate, și nu mă întorc, ci întru lenevire îmi cheltuiesc viața.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Cei ce s-au făcut cu Darul tău biruitori tiranului și văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte poruncile Tale, au strigat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a:
Irmos: Cu adevărat Născătoare...
Pe Cruce te-ai spânzurat, închipuind patima Celui fără de patimă, care a împuținat cu milostivire patimile celor binecredincioși, Mucenice Evpsihie.
Minune mare s-a văzut la sfârșitul tău; căci tăindu-ți-se capul, în loc de sânge a curs lapte împreună cu apă, Mucenice Evpsihie.
Unitu-te-ai, Fericite, cu oștile cerești și te veselești cu cetele Mucenicilor, purtând cunună, și acum te bucuri împreună cu dânsele.
Slavă...
Prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu, adu-ți aminte de noi, care te pomenim, și săvârșim sfințita ta pomenire, Mucenice Evpsihie.
Și acum..., a Născătoarei:
Cu lumina pocăinței luminează-mă Fecioară, pe mine cel întunecat de noaptea păcatului, și acoperit de ceața lenevirii.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, cei mântuiți prin tine, cu cetele cele fără de trupuri, slăvindu-te pe tine.
LUMINÂNDA și Stihoavna din Triod, sau a praznicului.
Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.
SFÂRȘIT