SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6 glasul 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

De Dumnezeu fiind rânduit din pântecele maicii tale, foarte înțelepțește ai luat chemarea din Cer ca și Pavel. Drept aceea învățându-te patimile lui Hristos cele de bunăvoie, te-ai arătat propovăduitor Lui, și cu adevărat râvnitor, Mucenice Procopie.

Cu toată întrarmarea cea tainică fiind întrarmat înțelepte Procopie, ai prăpădit semețiile vrăjmașilor celor răi, cu semnul lui Hristos cel făcător de biruință, cugetătorule de Dumnezeu, și surpând chipurile idolilor, te-ai chinuit până la sânge.

Precum odinioară ai adus tabăra dimpreună cu femeile cele credincioase, Domnului Împăratului și Stăpânului Celui Ceresc Mucenice, așa și acum adu la Hristos, pe cei ce săvârșesc pomenirea ta, cu rugăciunile tale, o podoaba mucenicilor.

Alte Stihiri glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn.

Stea mult-luminoasă ai răsărit despre partea răsăritului, luminând cu adevărat marginile lumii cu semnele cele dumnezeiești, și cu răbdarea necazurilor, și cu luminile cele mari ale strălucirilor. Drept aceea astăzi săvârșim prăznuirea ta cea pururea prăznuită, și de lumină purtătoare, purtătorule de chinuri Procopie.

Trupul tău șuvițându-se mărite Procopie, și de foc topindu-se, și închizându-se în temniță, și împreunându-se cu tot felul de munci, tăindu-se cu sabia înțelepte, ți-a pricinuit ție Împărăția Cerului preafericite, întru care dănțuiești veselindu-te, purtătorule de chinuri mult-pătimitorule, părtașule dimpreună cu îngerii,

Adus-ai Ziditorului norod prin credință, care s-a nevoit cu sfințenie, cugetătorule de Dumnezeu Procopie, cu care dimpreună te-ai numărat în cetele mucenicilor, surpând pe vrăjmașul cu cuget bărbătesc, vrednicule de laudă. Pentru aceea te fericim ca pe un ostaș nebiruit, ca pe un viteaz nespus, ca pe un părtinitor credinței.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Strălucit-a astăzi mărită pomenirea ta Procopie, mult-pătimitorule, chemându-ne pe noi cei iubitori de praznic spre lauda și slava lui Hristos Dumnezeului nostru. Pentru aceea alergând la sicriul moaștelor tale, luăm daruri de tămăduiri, și slăvim în veci, lăudând neîncetat pe Mântuitorul Hristos, care te-a încununat pe tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieții, ție ne rugăm: Roagă-te Stăpână cu Sfinții Apostoli, să se miluiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat.

Născătoarea de Dumnezeu preacurata, văzând Viața noastră spânzurată pe lemn, ca o Maică tânguindu-se, striga: Fiul meu și Dumnezeul meu! Mântuiește pe cei ce Te laudă cu dragoste.

La stihoavnă. Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Din Cer s-a făcut chemarea ta Procopie pururea pomenite, ca și a propovăduitorului limbilor, și luminându-ți-se cugetul, ai părăsit întunericul idolilor, și te-ai făcut luminător credincioșilor, luminând împlinirea lumii, cu dumnezeieștile lumini ale cinstitelor tale pătimiri, o mărirea și lauda mucenicilor.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israil.

Prin înfrânare adormind mai-nainte mișcările trupului, pe urmă ai mers către chinuire cu cuget bărbătesc, preafericite Procopie, necruțându-ți trupul cu puterea Duhului. Pentru aceea răbdând tot felul de munci, te-ai suit purtând cunună, către cetele cele de sus.

Stih: Sfinților celor de pe pământul lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânșii.

Fiind înarmat cu Crucea ca o căpetenie de ostași nebiruit, prin curgerile sângelui tău ai înecat toată puterea potrivnicilor, și ai izvorât ploi de vindecări îndestulate, scoțând din izvoarele Mântuitorului, vrednicule de laudă, și adăpând pe toți cei cuprinși de văpaia patimilor, de Dumnezeu insuflate.

Slavă..., glasul al 8-lea.

A lui Procopie Hartofilaxul.

Luminându-te cu strălucirile cele tainice, ale Treimii Celei mai presus de lumină, viteazule Mucenice Procopie, te-ai făcut Dumnezeu după Dar, îndumnezeindu-te prin împărtășire. Drept aceea pe cei ce cu credință săvârșesc praznicul tău cel purtător de lumină, păzește-i cu rugăciunile tale de supărările cele de multe feluri.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: O preaslăvită minune...

Bucură-te căruța cea în chip de foc; bucură-te lumină de taină, care ai adus în lume pe Soarele Cel luminos și neapus și neînserat; bucură-te roșeala care ai vopsit porfira Împăratului tuturor, din sângiurile tale; bucură-te ceea ce cu totul ești nespurcată; bucură-te păzitoarea tuturor credincioșilor, celor ce te cheamă spre ajutor cu nădejdea sufletului.

A Crucii, a Născătoarei:

Ce priveală este aceasta ce se vede de ochii mei, o Stăpâne? Cel ce ții toată făptura pe lemn Te-ai ridicat, și mori, Cela ce dai tuturor viață. Născătoarea de Dumnezeu plângând grăia, când a văzut pe Cruce înălțat pe Dumnezeu și Omul, Cela ce a răsărit negrăit dintr-însa.

Tropar, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Procopie, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Sau acesta, glasul al 8-lea:

Nu de la oameni, ci de la Dumnezeu primind chemare sfinte, ai lăsat credința părintească cea rea, și slujbele cele orânduite; și râvnind după Hristos ca un al doilea Pavel, ai suferit multe osteneli și răni. Și primind acum cununa cea făgăduită, mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă ale Octoihului, fără mucenicine, și al Sfântului pe 6.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Adâncul Mării Roșii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise, în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

Cela ce ești revărsat cu bogatele raze ale Duhului, mântuiește de negura patimilor și de primejdii, pe cei ce cinstesc această cinstită și purtătoare de lumină prăznuirea ta, Mucenice Procopie.

Chemarea ta Procopie, nu a fost de la oameni, ci de la Cer te-a vânat Hristos, precum odinioară pe Pavel, făcându-te cu adevărat mărturisitor patimilor Lui.

Slavă...

În locul ostășiei celei vremelnice ai luat schimb pe cea veșnică, și în locul împăratului celui muritor, pe Cel nemuritor, care a dat ție împărăția cea nestricăcioasă, preafericite Procopie.

Și acum..., a Născătoarei:

Născut-ai pe Cel din fire Ziditor, Care cu adevărat ne-a îndumnezeit cu unirea Sa cea mai presus de minte, Născătoare de Dumnezeu prealăudată; pe Care roagă-L neîncetat, să lumineze, pe cei ce te laudă pe tine.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Nu întru înțelepciune...

În mijlocul Crucii preaslăvit ți s-a arătat ție Hristos, învățându-te de față pogorârea Sa cea către noi, și pe tine chemându-te către pătimire.

Lăcaș și stâlp ridicându-te pe sineți Dumnezeiescului Duh, și fiind plin cu râvnă dumnezeiască, ai sfărâmat capiștile dracilor, și idolii cei fără de suflet, Mucenice Procopie.

Slavă...

Dimpreună cu șuvițarea ai lepădat hainele cele de piele, și te-ai îmbrăcat cu podoaba nestricăciunii, și pe cel mult meșteșugăreț l-ai golit, Mucenice Procopie.

Și acum..., a Născătoarei:

Izbăvește-mă de toată potrivnică năvălirea șarpelui Maică Fecioară curată, și luminează inima mea, care cu credință te slăvesc pe tine cea fără prihană.

A Crucii, a Născătoarei:

Irmosul:

Nu întru înțelepciune, și în putere, și în bogăție ne lăudăm; ci întru tine înțelepciunea Tatălui cea ipostatnică Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Precum mai-nainte a chemat Hristos din Cer pe Pavel, așa te-a chemat și pe tine către credință, Procopie înțelepte, știind mai-nainte frumusețea cea dumnezeiască a inimii tale, pentru aceea preavitejește te-ai nevoit, propovăduind patimile și venirea lui Hristos către oameni, preafericite. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Nădejdea creștinilor preasfântă Fecioară, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu, Celui ce l-ai născut mai presus de gând și de cuvânt, dimpreună cu puterile cele de sus, să ne dea iertare de păcate și îndreptare vieții, nouă tuturor, celor ce cu credință și cu dragoste te slăvim pururea.

Mielușeaua cea nespurcată, văzându-și pe Mielul și Păstorul mort, spânzurat pe Cruce, tânguindu-se, zicea văitându-se ca o Maică: Cum voi suferi smerirea Ta cea mai presus de cuvânt Fiul meu? Și patimile cele de bunăvoie, preabune Dumnezeule.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Prin dumnezeieștile înălțări către Stăpânul, ai surpat pe tiranul cel trufaș, care se înălța cu puterea necredinței, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Arătatu-ți-s-a ție Izbăvitorul, când erai închis în temniță Procopie, umplându-te de îndrăzneală, dându-ți și numire de potriva procopselii tale plină de daruri.

Slavă...

Cei ce erau acoperiți cu negura necredinței, văzându-ți chipul tău luminat cu Darul cel dumnezeiesc, au luat lumina credinței prin insuflarea cea dumnezeiască.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu rugăciunea ta cea neadormită pe mine cel îngreuiat de somnul lenevirii, deșteaptă-mă către zorile pocăinței, și mă izbăvește Stăpână, ceea ce singură ai născut pe Mântuitorul.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Necredincioșii nu vor vedea slava Ta Hristoase, dar noi pe Tine unul născut strălucirea slavei Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni.

Cu lumina cuvintelor tale Procopie, prin sângele muceniciei ai adus oaste plecată lui Hristos Dumnezeu, care a moștenit împărăția cea nemișcată împreună cu tine.

Femeile cele din Singlit lepădându-se de neam și de cinstea cea cu mândrie, și alegând a muri pentru Tine Cuvinte nemuritorule, s-au arătat părtașe Singlitului Celui de sus.

Slavă...

Femeile cele ce au dorit de împărăția Ta mult-Milostive, arzându-se la suflet cu focul cel dumnezeiesc, au defăimat trupul și șuvițarea cea fără de milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Zămislind pe Emanuil Dumnezeu l-ai născut, spre înnoirea oamenilor, Preasfântă fără prihană, făcându-Se trup; pe care roagă-L pururea, să se mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Jertfi-voi ție cu glas...

Prin limba ta cea curgătoare de miere, curgea învățături picătoare de miere, și cu adevărat izbăvea de amărăciunea nedumnezeirii, pe cei ce cu bună plecare aleargă către tine Mucenice Procopie.

Câștigând tu Mucenice, maică, pe buna credință, ai scos de la păgânătate pe cinstită maica ta cea după trup, și o ai adus la Tatăl Cel Ceresc prin chinuire.

Slavă...

Tiranul zgâriindu-ți fața ta cu fier Mucenice, n-a putut mișca tăria cugetului tău, fiind întărită în dragostea Celui ce a răbdat patimile cu trupul.

Și acum..., a Născătoarei:

Preasfântă Fecioară negrăit ai născut pe Sfântul sfinților, care pururea sfințește pe cei credincioși, și cetele mucenicilor le împreună cu îngerii.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta,

CONDAC glas 2.

Podobie: Căutând cele de sus...

Cu râvnă dumnezeiască spre Hristos fiind aprins, și cu cinstita Cruce păzit, întărâtarea vrăjmașilor și îndrăznelile ai surpat Procopie, și cinstita Biserică o ai înălțat, întru credință sporind, și luminându-ne pe noi.

ICOS

Gură de înțelegere dă-mi Cuvinte, Cela ce ești fără început, mie celui ce voi să laud pe Procopie viteazul Tău. Că ai bogăție de milostivire Hristoase al meu, întru noianul cel nemăsurat al judecăților Tale; ca și eu de întunericul sufletului să mă curățesc, și toată înșelăciunea minții să o șterg, și biserică sfințeniei cu dumnezeiești fapte făcându-mă, să cânt Mucenicului cele după vrednicie, cela ce întru credință a sporit, și ne-a luminat pe noi.

SINAXAR

În această lună, în ziua opta, pomenirea Sfântului marelui Mucenic Procopie.

Stih: Se părea Procopie, că prin plecarca grumazului zice,

Taie-se, căci înșelăciunii jertfă nu voi aduce.

Procopie în a 8-a zi

De sabie se săvârși

Acest Mucenic al lui Hristos, a fost pe vremea lui Dioclețian, trăgându-se din cetatea Elia, adică din Ierusalim. Născut din tată binecredincios, ce mărturisea pe Hristos, anume Hristofor, și din Maică necredincioasa anume Teodosia care era slujitoare de idoli. Pe care după moartea tatălui său aducându-l ea la Dioclețian care petrecea în Antiohia, l-au făcut duce Alexandriei. Care luând poruncă de la împăratul să muncească pe creștini, dacă a purces pe cale spre Alexandria, fără veste se făcură pe cale tunete și fulgere, și auzi un glas de la Cer, chemându-l pe nume, Neania; căci acesta îi era numele cel dintâi. Și-i mustra calea, și-l înfricoșa cu moarte, căci mergea să se lupte cu Dumnezeu, asupra creștinilor. De aceea rugându-se Sfântul ca să i se arate mai aievea cela ce-i grăia, i s-a arătat o Cruce în chipul cristalului, și glas s-a făcut de la cruce zicând, Eu sunt Iisus cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu. Și învățându-l toată taina orânduielii credinței noastre, se întoarse la Schitopoli, și porunci de-i făcu o Cruce de aur și de argint, după chipul ce i se arătase. Deci, îndată ce s-a gătit Crucea, s-a arătat pe ea închipuite trei icoane, având scriere evreiască, care arăta ale cui sunt icoanele; căci deasupra scria: Emmanuil, iar de o parte, scria Mihail, și de altă parte, Gavriil. Deci Procopie închinându-se și sărutând Crucea și icoanele cele de pe dânsa, s-a întors în Ierusalim. După aceea făcând izbândă mare asupra Saracinilor, îl silea mumă-sa să aducă jertfă de mulțumire la idoli; iar el se vădi în cine crede, și numaidecât a fost pârât de mumă-sa la împăratul că este creștin, și împăratul a trimis porunca la Ulchie ighemonul Chesariei Palestinei, ca să cerceteze pe Sfântul și fiindcă Sfântul nu s-a plecat ca să jertfească la idoli, a fost bătut cumplit de către dânsul, și băgat în temniță mai mult mort; dar a fost slobozit din legături prin arătarea Domnului și numit Procopie în loc de Neania. După aceea l-a dus la capiștea idolilor, și acolo surpând prin rugăciunea sa idolii care cu preamărire prefăcându-se în apă s-a vărsat afara pe ușă. Deci, văzând minunea aceasta, trase la credința în Hristos pe ostașii a două căpitănii, cu tribunii lor, anume Nicostrat și Antioh și douăsprezece femei singlitice, împreună și cu maică-sa Teodosia, care a crezut în Hristos prin minunea cea mai sus arătată. Dintru care ostașilor li s-au tăiat capetele, iar pe dânsele le-au muncit fără nici o milă, și le tăiară sânii, și le sfredeliră subțiorile cu sfredelul, și le-au tăiat capetele, și așa au luat cununa muceniciei. Apoi fu adus Sfântul la întrebare de Flavian ighemonul, care poruncind oarecărui Arhelau, să-i dea cu sabia în pântece, și el repezindu-se ca să facă aceasta, căzu mort la pământ. După aceea întinseră pe Sfântul și-l strujiră, și-l puseră pe jeratic de foc de-l arseră, și-i turnară oțet peste arsuri, apoi primind în mâinile sale foc și tămâie, îl ținu nemișcat, ca să nu li se pară păgânilor că risipind focul a făcut jertfa la idoli; pe urmă după acestea toate, a fost spânzurat și strujit și legat de mâini, și vrând să-I arunce într-un cuptor ars, el îl stâmpără și-l răci cu semnul Crucii. După aceea își luă sfârșitul de sabie, și tăindu-i-se grumazii, se sui încununat la Cer. Deci se săvârșește praznicul lui în Biserica sa mucenicească ce să află aproape de Helona, și se numește Condilion.

Tot în această zi Sfânta Teodosia, Maica Sfântului Procopie, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: De nevoitor fiind Teodosia născătoare

A grăbit prin sabie a fi și de nevoințe purtătoare.

Tot în această zi, Sfintele douăsprezece femei singlitice, care de sabie sau săvârșit.

Stih: De două ori câte șase tinere de bun neam sabia a omorât,

Care pe slavele cele pământești, gunoaie le-au socotit.

Tot în această zi, Sfinții doi tribuni Antioh și Nicostrat, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Nicostrat zice, voi suferi tăiere capului meu.

Iar Antioh, dar ce? Au doară nu am cap și eu?

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Avda, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Odată pe sine-mi îndrăzneț făcându-mă spre pătimire,

Bucurie am, zicea Avda, spre a sabiei tăiere.

Tot în această zi, Sfântul Teofil care în Sfântul muntele Atonului a sihăstrit la chilia Sfântului Vasilie, ce se află pe locul sfintei Mânăstiri a Pantocratorului, la anii o mie cinci sute patruzeci și opt, și cu pace s-a săvârșit.

Stih: Viteazul Teofil pe Dumnezeu iubind.

Acum împreună cu cel de el iubit sus se află locuind.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Anastasie cel din Ioanina, carele a mărturisit în Constantinopol la anul o mie șapte sute patruzeci și trei, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Lui Atanasie îndoită cunună s-a împletit.

Ca cel ce prin sângiuri preoția a împodobii.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinși au strigat: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Zdruncinându-ți-se grumazii cu greutatea plumbului Mucenice, nu simțeai, căci ai poftit să porți pe grumazii tăi jugul cel prea-ușor, al Celui ce S-a împreunat cu noi pentru milostivire.

Primind de la înălțime Darul tămăduirilor, gonești bolile, și depărtezi de la oameni duhurile viclene, Mucenice, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul meu și Domnul.

Slavă...

Primind bătăile cele ca niște ploi ale vrăjmașilor fericite, și tare arzându-te cu focul, ai ars păgânătatea, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul meu și Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Din Doamnă nestricată mai presus de fire se naște Cuvântul, Cel ce toate le zidește cu cuvântul, vrând să mântuiască din necuvântare, pe cei ce preaslăvesc pogorârea Lui cea de bunăvoie.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Arzându-te cumplit cu făclii, și împungându-te cu frigări, și la rănile cele de multă vreme primind de iznoavă zgârieturi, și tare durându-te Mucenice, strigai: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cu dreapta ta fericite ai dat palme întunecoaselor obraze ale dracilor, că aceasta o ai arătat judecătorului celui fărădelege, ca să ardă în jăratec, stându-i împotrivă mărite, și strigând: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Având temelie nesfărâmată pe piatra Hristos, preafericite, te bucurai mărite Procopie, îngreuindu-te cumplit cu pietre, care te ușurau pe tine către bucurie fără de greutate, strigând: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Iată toate neamurile te fericesc pe tine Fecioară, precum ai proorocit, că ai născut pe fericitul Dumnezeu, care face fericiți pe cei ce urmează poruncile Lui cu credință și strigă: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Vitejește câștigând sfârșitul cel dorit de tine, ți-ai plecat lui Dumnezeu grumazii, și lovindu-te cu sabia te-ai suit pe sângele tău ca pe o căruță, și ai alergat în sus către Dânsul, Mucenice Procopie.

Cu dumnezeiasca putere a Duhului cea atotputernică izvorăști râuri de tămăduiri, și oprești văpăile patimilor, și taberele cele drăcești le îneci, vrednicule de minune.

Slavă...

Pe cei ce săvârșesc cu bucurie sfântă pomenirea ta, de toată îngrozirea, de toată boala, de toată primejdia mântuiește-i Procopie, cu preasfințitele tale rugăciuni cele către Domnul și Ziditorul.

Și acum..., a Născătoarei:

Ziditorul soarelui și al stelelor, și a toată zidirea, lumină ne-a răsărit nouă Fecioară din pântecele tău cel purtător de lumină, pe care roagă-L neîncetat, să lumineze pe cei ce te laudă pe tine.

Irmosul:

Hristos piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului; din tine muntele cel netăiat Fecioară s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Lumină neschimbată...

Chemarea ta Procopie ți-a fost din Cer ca și a lui Pavel, întru care asemenea după purtarea numelui adăugându-te, ai adus Domnului cete de mucenici cu care dimpreună te rogi pentru cei ce te laudă pe tine.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pe norodul tău întărește-l în războaie Cuvinte, dând împăraților biruință asupra potrivnicilor, prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, pe care o ai dăruit părtinitoare creștinilor.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 2-lea,

A lui Vizantie, singur glasul.

Ca unul ce te-ai adaos întru Dumnezeu, ca unul ce ai îndrăzneală către Dânsul, și totdeauna stai înaintea scaunului Lui, roagă-te purtătorule de chinuri, să se adauge toți întru Dânsul, bine-plăcând întru căi plăcute lui Dumnezeu și în fapte dumnezeiești, și pe tine fericindu-te lauda mucenicilor, mare Procopie.

Glasul al 3-lea.

A lui Ghermano.

Fiind la vârstă tânăr, ai primit dumnezeiescul Dar de la cele dintru înălțime, ca și dumnezeiescul Pavel, și cu toată înarmarea Crucii, ai surpat semețiile vrăjmașului celui cumplit, lauda mucenicilor, purtătorule de chinuri Procopie. Roagă-te pentru noi către Domnul, să se mântuiască sufletele noastre.

Glasul al 4-lea

A lui Ciprian.

Laudă să cântăm lui Dumnezeu din buze de lut, la dumnezeiasca ta pomenire, Procopie mult-pătimitorule; căci tu te-ai arătat ostaș curat al credinței Cuvântului, ocărând în priveliște chipurile idolilor; iar acum te-ai apropiat către lumina Treimii, luminând cugetele noastre cu rugăciunile tale.

Glasul al 5-lea.

Împodobindu-se astăzi Biserica cu puterea ta Mucenice al lui Hristos, se veselește și după vrednicie cinstind pomenirea ta cea pururea cinstită, strigă lăudându-se: Bucură-te cela ce ai râvnit lui Pavel, și ai ridicat Crucea lui Hristos, și cursele potrivnicului le-ai sfărâmat; bucură-te lauda mucenicilor, și întărirea împăraților, Procopie mult-pătimitorule, nu lipsi rugându-te pentru noi către Domnul, ca cel ce ai îndrăzneală podoaba purtătorilor de chinuri.

Slavă..., glasul al 8-lea,

Facere a lui Anatolie,

Primind de la Dumnezeu chemare ca și Pavel, Mucenice Procopie, și adăugându-te în Dumnezeu, cu nădejdea Crucii ai rușinat bărbătește credința cea rea a tiranilor, cruzimea și muncile. Drept aceea luptându-te, cu vrăjmașii cei nevăzuți, ai stătut împotriva păcatului până la sânge luptându-te, și neîncetat te rogi Mântuitorului și Dumnezeu, să dăruiască lumii pace, și sufletelor noastre mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpână primește rugăciunile robilor tăi, și ne izbăvește pe noi din toată nevoia și scârba.

A Crucii, a Născătoarei.

Podobie: Mucenicii Tăi Doamne,.

Pe Cruce răstignit văzându-te Preacurata, ceea ce te-a născut pe Tine Doamne, și stând aproape, plângând strigă: Fiule! Ce pătimești acestea cu trupul? Și te sârguiești să mă lași pe mine fără de Fiu, Te grăbești ca să Te preaslăvești, pentru ca să mă slăvesc eu prin patimile Tale.

De vei voi, vei cânta Slavoslovia cea mare, iar de nu, vei cânta STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a Mucenicului glasul al 6-lea,

Veniți toate marginile pământului, să alcătuim ceată duhovnicească, cântând cu glas de trâmbiță, și să aducem cântări de mulțumire, zicând: Bucură-te ostașule al lui Hristos, Mucenice Procopie, că pentru dragostea Lui ai pătimit fericite; bucură-te cel ce ți-ai dat trupul spre rănile cele cumplite, pentru veșnica și cu adevărat fericita viață; bucură-te cela ce cu suflet nesățios neîncetat te îndulcești de Hristos Dumnezeul nostru. Pentru aceasta roagă-te pentru cei ce cu credință săvârșesc slăvită pomenirea ta, ca să se izbăvească de toată mânia și stricăciunea și munca.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Născătoare de Dumnezeu prealăudată, ceea ce singură ești folositoarea creștinilor, prefacerea celor scârbiți, sănătatea celor bolnavi, împăciuirea celor învrăjbiți, liniștea celor înviforați, mântuiește cetățile și noroadele, preasfântă fecioară Marie.

A Crucii, a Născătoarei:

Pironitu-M-am dar pe Cruce ca un om, și M-am omorât și în mormânt M-am pus ca un mort; dar ca un Dumnezeu, Maică Fecioară curată, iarăși Mă voi scula a treia zi întru slavă.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.