SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile, pe 6, ale Praznicului 3, și ale Sfinților 3.

Stihirile Praznicului, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Nu te-a mutat pe tine de pe pământ căruță în chip de foc, precum pe dreptul Ilie; ci însuși Soarele dreptății, primind în mâinile Sale, pe Preasfânt sufletul tău cel preacurat, l-a odihnit întru sineși, și cu preaslăvire mutându-te pe tine Preacurată te-a cinstit, întru bucuria cea mai presus de minte.

Veniți o iubitorilor de praznic, luminat să săvârșim astăzi sfântă mutarea Maicii lui Dumnezeu, căci cu adevărat bucurându-se, și-a pus dumnezeiescul și Preacurat sufletul său, în mâinile lui Iisus Dumnezeului nostru, Celui ce mai-nainte a strălucit din Tatăl cel fără de moarte, și pe urmă din pântecele ei, și se roagă ca să ne mântuim noi.

Minune prea-înfricoșată, ceea ce a ținut în pântece pe Împăratul cel neîncăput, se pune în mormânt și cetele îngerilor împreună cu Apostolii, cu frică îngroapă, de Dumnezeu primitorul și cinstit trupul ei, pe care întru înălțime la ceruri l-a înălțat, Iisus Fiul ei și Mântuitorul sufletelor noastre.

Alte Stihiri ale sfinților, glas și podobie, asemenea

Arătatu-s-au sfinții prea desăvârșite pietre, tăindu-se prin mucenicie, și scobindu-se cu chinuri, care s-au zidit întru Biserica Domnului și au surpat la pământ, capiștile și jertfele idolilor. Pe dânșii dar să-i fericim, ca pe niște locuitori ai Raiului, ca pe niște prinoase ale Bisericii celei cerești.

Atingându-vă de moaștele Sfinților Mucenici, a lui Fior și Lavru, scoateți dar și luați luminare, veselie și milă, dintru care cu îndestulare izvorăște dumnezeiască lucrare a tămăduirilor, și pe dânșii ca pe niște plăcuți ai Domnului, fericindu-i să strigăm neîncetat: Dumnezeul nostru slavă Ție.

Prin cruzimea judecătorului, în groapă încuindu-vă, și sub pământ acoperindu-vă, prin insuflări dumnezeiești și prin descoperirea Duhului Sfânt, v-ați arătat nouă ca niște stele strălucind, semne și minuni și cu darurile tămăduirilor, de un pântece frați, purtătorilor de chinuri, împreună locuitori cu îngerii.

Slavă..., Și acum..., glasul al 4-lea.

Veniți să lăudăm noroade, pe Preasfânta Curata Fecioară, din care negrăit a ieșit întrupat Cuvântul Tatălui, strigând și grăind: Binecuvântată ești tu între femei; fericit este pântecele care a încăput pe Hristos. Ceea ce ți-ai dat sufletul în sfinte mâinile Lui, roagă-te Preacurată, să mântuiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Porțile cerurilor deschideți-vă, că iată Maica Celui Preaînalt, Preacurata Fecioară, murind vine.

Stih: Scoală-Te Doamne întru odihna Ta, Tu și sicriul sfințirii Tale.

Ceata ucenicilor, minunat s-a adunat, de la marginile lumii, ca să îngroape trupul tău, cel dumnezeiesc și nestricat.

Stih: Juratu-s-a Domnul lui David cu adeverință, și nu Se va lepădă de dânsa.

Puterile cerurilor, cântare împreună începeți cu ucenicii Cuvântului, care de la margini au sosit, către singură Maica lui Dumnezeu.

Slavă..., Și acum..., glasul al 4-lea.

Cântarea lui David să cântăm astăzi noroade, lui Hristos Dumnezeu, că zice: Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei. Aduce-se-vor întru veselie și bucurie; că ceea ce este din sămânța lui David, prin care noi ne-am îndumnezeit, în mâinile Fiului său și Stăpânului s-a pus, cu preaslăvire și mai presus de cuvânt; pe care ca pe Maica lui Dumnezeu, lăudându-o strigăm și zicem: Mântuiește-ne pe noi, cei ce te mărturisim pe tine de Dumnezeu Născătoare, de toată primejdia și izbăvește din nevoi sufletele noastre.

Tropar, glasul al 4-lea.

Pe prea-împodobita și de Dumnezeu înțelepțita doime cea prealuminoasă, pe fericitul Flor și pe preacinstitul Lavru, după vrednicie să-i lăudăm credincioșii, care cu osârdie au propovăduit întru arătarea tuturor, pe Treimea cea nezidită. Pentru aceasta pătimind până la sânge, s-au încununat cu cunună prealuminoasă, și se roagă lui Hristos Dumnezeu, ca să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul Praznicului de 2 ori, Slavă... al Sfinților, Și acum..., iar al Praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Întru preaslăvită pomenirea ta, împodobindu-se lumea după înțelegere, cu duh nematerialnic, întru veselie strigă către tine: Bucură-te Fecioară lauda creștinilor.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

După a două Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Prin porunca Ziditorului tău Celui născut din tine, cu nor ai adunat pe Apostoli, ca să vadă mutarea ta. Pentru aceasta și cu slavă și cu veselie multă, cântând au îngropat Preacuratul trup al fericirii tale, Maica lui Hristos Dumnezeu.

Slavă..., Și acum..., iar ceasta.

CANOANELE

Cel dintâi al praznicului, cu Irmosul pe 8 și al Sfinților pe 4.

CANONUL Sfinților

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos: Pe gonaciul faraon...

Strălucindu-vă sfinților, cu fulgerele cele cu raze luminoase ale Duhului, risipiți norii cei întunecați ai sufletului meu ca bucurându-mă să laud de lumină purtătoarea și cinstită pomenirea voastră, prea-vitejilor Mucenici ai lui Hristos.

Pe sine-vă fericiților, zidindu-vă pe piatra credinței celei fără prihană, prin dumnezeieștile bunătăți, prea împodobite și preafrumoase case v-ați arătat, întru care S-a sălășluit Părintele, Fiul și Duhul Cel Preasfânt.

Slavă...

Cu cuvântul cel tăietor al credinței celei dumnezeiești, cei cu nume mare, tăind din rădăcină spinul înșelăciunii, au ogorât inimile cele înțelenite întru înșelăciune și le-au arătat aducătoare de roadă, odrăslitoare de credința cea fără prihană.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești rădăcină neadăpată, ai odrăslit din pântecele cel fecioresc, pe Săditorul tuturor Cel ce S-a făcut om, și a suferit patimă, de care dumnezeieștii Mucenici dorind, au pătimit cu credință Fecioară Preacurată și prea cântată.

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cela ce ai făcut...

Mucenici prealăudați, ca să împliniți legea cea dumnezeiască, cu îndestulare ați dat pâinea săracilor, și i-ați povățuit către dumnezeiasca bunăcredință, făcându-vă pricinuitori mântuirii.

Doimea cea purtătoare de lumină a pătimitorilor, strălucind cu razele minunilor, a gonit întunericul înșelăciunii mulțimii dumnezeilor, și pe cei rătăciți i-a povățuit pe toți, către lumina credinței celei dumnezeiești.

Slavă...

Prin învățăturile cele dumnezeiești, cu bunăcredință Mucenicilor, ați povățuit pe poporul cel cu minte pruncească, către cărarea cunoștinței celei dumnezeiești, fericiților, și capiștile dracilor, cu rugăciunea în pământ le-ați zdrumicat

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară neispitită de nuntă, prin care ne-a strălucit nouă Cuvântul cel înțelegător, mai presus de toată începerea, mântuiește cetatea ta, dăruită de Dumnezeu, și toată cetatea și latura de toată înconjurarea.

Irmosul:

Doamne, Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc, și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta, că Tu ești marginea doririlor și credincioșilor întărire, unule Iubitorule de oameni.

CONDACUL Sfinților, glasul al 8-lea.

Podobie: Ca niște pârgă a firii...

Pe Mucenicii cei binecredincioși, și cugetători de Dumnezeu, pătimitorii lui Hristos, lumea cu preamărire cinstim astăzi pe Flor și pe Lavru, pentru ca să câștigăm prin rugăciunile lor Dar și milă, și să ne mântuim de năpaste, și din primejdii, de urgie și de scârbe, în ziua judecății.

Sedealna, glas același.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Pe vitejii biruitori și pătimitorii cei înțelepți, pe Flor și pe înțeleptul Lavru, întru cântări toți credincioșii după datorie să-i lăudăm, căci au propovăduit pe Hristos Dumnezeu mai-nainte de veci, și prin pătimire au stricat înșelăciunea idolilor. Pentru aceasta prin credință rușinând pe muncitori, au dobândit prin Dar, slava cea nestricăcioasă; drept aceea să strigăm: Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu iertare de greșale să dăruiască, celor ce cu dragoste, prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului glasul al 4-lea.

Podobie: Spăîmânta-tu-s-a Iosif...

Strigă Davide, ce praznic este acesta? Pe care l-ai lăudat oarecând în cartea psalmilor, că pe fiica Maica lui Dumnezeu și Fecioara, o a mutat la lăcașurile cele de acolo, Hristos, Cel ce S-a născut dintr-însa fără sămânță. Și pentru aceasta se bucură maicile și fecioarele și miresele lui Hristos, strigând: Bucură-te ceea ce te-ai mutat la împărățiile cele de sus.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Tu ești tăria mea Doamne...

Vitejește împleticindu-se vitejii cu vrăjmașul, prin arma Crucii l-au surpat la pământ, și pe cei sfărâmați de păcat, i-au săvârșit Biserici Domnului însuflețite, care cu bunăcredință cântă: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Împuternicindu-vă sfinților de Hristos, Piatra cea tăiată precum este scris, din prunca Fiica lui Dumnezeu, prealăudat ați săvârșit sfărâmarea idolilor, și v-ați ridicat la prea-arătată înălțime a mântuirii și luminat v-ați asemănat îngerilor.

Doimea cea cinstită a pătimitorilor Flor și Lavru, către cei fără de Dumnezeu, cu bucurie a propovăduit o rază a Dumnezeirii celei în trei Sori, și cu osârdie a băut paharul muceniciei, cântând lui Hristos: Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.

Slavă...

Mucenicii cei dumnezeiești, luminătorii cei doi, care au luminat marginile lumii, plecându-se legii lui Dumnezeu, au plecat pe cei fărădelege a cinsti numai pe Dânsul, luminând vederile cugetului lor, cu deschiderea ochilor lor.

Și acum..., a Născătoarei:

Ziditorul tuturor și Dumnezeu, ca pe o Curată, te-a ales din neamuri pe tine pururea Fecioară, și pântecele tău palat neîntinat l-a făcut, Cel unul Împăratul veacurilor, și din tine Născătoare de Dumnezeu, S-a arătat oamenilor.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Perechea cea dumnezeiască cea întru însăși frăția, nu a pătimit despărțire, căci întru o nădejde crezând Treimii celei nedespărțite și Sfinte, cu Darul a împreunat pe cei ținuți întru despărțirea înșelăciunii celei necuvioase.

Cu îndreptarea adevărului și cu tesla cunoștinței celei dumnezeiești, cu buna-credință purtătorilor de chinuri netezind mințile cele pietroase, prea cu ortodoxie le-ați făcut Biserici, Treimii, cu putere dumnezeiască și cu strălucirea Duhului.

Slavă...

Măriților Mucenici, arătatu-v-ați tăietori de rădăcina a toată răutatea, și săditori de toată buna-credință, prin cuvinte și fapte, ca unii ce ați sădit în inimile cele înțelenite pe Cuvântul cel odrăslit, din dumnezeiască rădăcina lui Iessei.

Și acum..., a Născătoarei:

Taina cea mare și ascunsă, mai-nainte de toți vecii, care nu a fost cunoscută neamurilor celor trecute, prin Preacurata Fecioară, s-a arătat Cuvântul Tatălui cel mai-nainte de veci, Care s-a întrupat și S-a făcut om.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Pătimitorii lui Hristos cei legiuiți, prin răbdare neplecată biruind pe cei nelegiuiți, au luat sfârșit vrednic de laudă, necufundându-se întru deșertăciunea păgânătății.

Arătându-vă sabie Duhului Celui puternic, fericiților, ați rănit pe vrăjmașii cei fără de trup, și cu bunăcredință ați închipuit patima cea fericită, a Celui rănit în coaste.

Slavă...

Ca doi sâni prea înfrumusețați pururea măriților, v-ați arătat Bisericii lui Hristos, nu lapte revărsând, ci izvorând Dar îndestulat, și mântuitor de tămăduiri pururea pomeniților.

Și acum..., a Născătoarei:

Vindecă sufletul meu cel bolnav de păcat, Preacurată, ca una ce ai născut pe Vindecătorul sufletelor, pe Care dumnezeieștii Mucenici mărturisindu-L, s-au arătat doctori patimilor.

Irmosul:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților rogu-mă. Căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a a optusprezecea, pomenirea Sfinților Mucenici; Flor și Lavru.

Stih: Ca cei ce sfârșitul prea îndumnezeitului Cuvânt erau însetați,

Flor și Lavru, în puț au fost aruncați

Întru a optsprezecea zi cu adevărat,

Flor și Lavru în puț s-au aruncat.

Acești sfinți au fost după trup frați gemeni, cu meșteșugul tăietori de pietre, pe care-l învățase de la Sfinții Proclu și Maxim ce mărturisiseră pentru Hristos. Deci după ce mărturisiră dascălii lor pentru Hristos, nu se mai opriră în Vizantia, ci se duseră la Iliric, în țara Dardaniei, în cetatea Ulpianilor, unde cercând pietre de metale, își lucră meșteșugul lor pe lângă Lichion ighemonul. Apoi au fost trimiși de dânsul către Licinie Feciorul Elipidiei împărătesei, cărora dându-le Licinie bani, și grijind cele ce era de treaba rneșteșugului lor, le porunci să zidească o capiște idolească, închipuindu-i și însemnându-i forma pe hârtie. Deci Sfinții luând banii, îi împărțiră la săraci; și noaptea se dă spre rugăciune către Dumnezeu, iar ziua lucrau tare și înfrumusețau lăcașul, și peste puține zile și isprăviră, fiind Sfinții ajutați și întăriți de îngeri. Deci atunci îndată Merentie popa cel idolesc crezu în Hristos, crezând mai-nainte și fiul său Atanasie, căci îi tămăduise Sfinții ochiul cel orb al lui. Și strângând mucenicii lui Hristos săracii, cărora le dăduse banii, legară idolii cu ștreanguri de grumazi, și-i traseră de-i surpară jos, după aceea aprinzând lumânări multe, închinară Biserica lui Dumnezeu și o sfințiră lui Hristos, zicând: Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule, lauda Apostolilor și bucuria mucenicilor, înainte mergând cinstita Cruce. Iar dacă înțelese Lichinie de aceasta, porunci de se aprinse un cuptor și să bage într-însul pe săracii aceia care luaseră bani și sfărâmase idolii; în care cum îi băgară și-au dat sufletele. Iar Sfinții Flor și Lavru fiind legați la roata unui car, au fost bătuți, apoi a fost trimiși la ighemonul Licon, pe care luându-i acela îi băgă într-un puț adânc, unde dacă intrară, rugându-se lui Dumnezeu și pentru cei ce le va face pomenirea lor, și pentru bunăstarea lumii, pentru încetarea goanei, și-au dat sufletele. Apoi peste câțiva ani s-au scos cinstitele lor moaște din puț, și s-au pus prin sicrie cu cinste, care izvorau miruri, și izvoare de tămăduiri celor ce se apropiau cu dinadinsul.

Tot în această zi, Sfânta gloată de săraci, ce a zdrobit idolii, în foc s-a săvârșit.

Stih: Bărbați săraci, multă bogăție au aflat,

După ce tovarășul lor trupul în foc și-a lăsat

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici; Ermi, Serapion și Polien.

Stih: La Ermi cel ce silnic pe pietre era târât,

Piatra scăparea iepurilor la el Cerul a stătut.

Cumplită târâre pe pietre o a răbdat,

Și Serapion, care decât piatra mai tare s-a aflat.

Polien sângele și-a vărsai pe pietre fiind târât,

Pentru Hristos care din piatră, apă a izvorât

Acești sfinți au fost din Roma, și fiind pârâți de necredincioși că cred în Hristos și se scârbesc de idoli, stătură de față înaintea eparhului Romei, și mărturisind cu îndrăzneală credința în Hristos, întâi îi băgară la închisoare într-o temniță întunecoasă și plină de necurății. După aceea scoțându-i de acolo, și neprimind a jertfi la idoli, au fost târâți prin locuri strâmte și cu anevoie de umblat, și pietroase, și întru acea muncă și-au dat sufletele la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Iuliani aproape de Strovil.

Stih: Pe Iuliani, îngeri de aicea o ridică,

Cu sângele muceniciei fiind împodobită.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Leon, care a pătimit lângă mare aproape de Mira Lichiei.

Stih: Leon lângă mare s-a nevoit,

Și mare de bunătăți în ceruri a nimerit.

Tot în această zi, Sfinții cei patru sihaștri, în pustie, care cu pace s-au săvârșit.

Stih: Frățime de patru bărbați a răposat,

Și întru singur pustiul trupurile și-au lăsat.

Tot în această zi, pomenirea celor dintru sfinți părinților noștri Patriarhii Constantinopolului; Ioan și Gheorghie.

La Gheorghie:

Stih: Gheorghie murind Hristoase al meu zicea,

Precum poruncești, spre Tine fac suirea mea.

La Ioan:

Stih: FețeIe Bisericii, se află posomorite,

Nicicum suferind, a fi de Ioan despărțite.

Tot în această zi, cuvioșii părinții noștri; Varnava, Sofronie, și Hristofor, care s-au mântuit la anul patru sute doisprezece.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Flor și Lavru cei cu nume mare, răsturnând dumnezeii cei de lemn și de pietre ai celor fără de Dumnezeu, s-au ridicat pe sineși stâlpi cunoștinței lui Dumnezeu către cei ce cântă: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Plini fiind de focul Duhului celui dumnezeiesc mucenicilor, pe cuvioșii bărbați cei ce erau osândiți a se arunca în cuptor fără de dreptate, cu ploile rugăciunilor voastre celor dumnezeiești, nevătămați i-ați păzit măriților, Mucenici.

Slavă...

Flor și Lavru mucenicii, dau bolnavilor tămăduire, celor năpăstuiți izbăvire, celor primejduiți tuturor mântuire, strigând: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca pe un trandafir din văile vieții, te-a ales pe tine, Fecioară, și sălășluindu-Se întru tine cu trupul, a ieșit bine miresmându-ne, cu miresmele cunoștinței de Dumnezeu, pe noi cei ce Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine pururea Preacurată.

Cântarea a 8-a,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Cu graiul cel viu pururea preamăriților; sufletele cele topite de foametea hranei celei mântuitoare hrănindu-le, v-ați arătat purtare de grijă săracilor și sărmanilor, pe toți îndestulându-i și lui Hristos cântându-i: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați întru toți vecii.

Sfințită având și viața și săvârșirea înțelepților, ascunzându-vă în multă vreme, ați răsărit din pământ strălucind mai mult decât razele soarelui, razele minunilor celor preaslăvite, nouă celor ce cu credință cântăm: Preoți bine-L cuvântați, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Binecuvântam pe Tatăl...

Doi luminători v-ați arătat, întru înțelegătoarea tăria Bisericii, strălucind cu sfințenie, și prea-arătat luminați toată făptura pururea cu facerile minunilor, de chinuri purtătorilor, strigând: Tineri binecuvântați, preoți cântați, noroade preaînălțați-L pe Hristos întru toții vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai sfântă decât îngerii Preasfântă Fecioară, ca una ce ai născut pe Sfântul sfinților, Cel ce pentru milostivire, cu neamestecare om făcându-Se precum suntem noi, ca să mântuiască pe cei ce neîncetat strigă Lui: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați-L pe Hristos întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

De șapte ori cuptorul muncitorul haldeilor l-a ars nebunește, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului a strigat: Tineri bine Îl cuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii

Cântarea a 9-a,

Irmos: Spăimânta-tu-s-a de aceasta...

Iată dar strigă dedemult David; ce este bun și frumos și de mântuire, fără numai a locui arătat dumnezeieștii frați împreună întru Duhul, luptându-se prea-arătat și ridicând biruințe asupra diavolului; pe care după vrednicie să-i fericim.

Arătatu-v-ați prin Dar, frumoși ochi ai Bisericii celei cinstite, și mai-nainte de moarte, și după sfârșitul cel sfințit, sfinților, și ați deschis ochii cei dedemult orbiți de întunericul cel cumplit, întru slava Făcătorului de bine tuturor, Flore, și Lavre vrednicilor de minuni.

Cu semne arătate și înfricoșate, a descoperit Hristos precum a zis odinioară, mormântul și sicriul vostru, sfinților, unde zăceau cu sfințenie trupurile cele prea răbdătoare, razele tămăduirilor prea cu îndestulare trimițând afară, și bună mireasmă vrednică de laudă.

Slavă...

Lavre și Flore, doimea cea dumnezeiască și purtătoare de lumină, cu adevărat bunilor biruitori Mucenici, în Cer pururea stând, înaintea Treimii Făcătorului tuturor, cereți mântuire de păcate și de rele, celor ce cu credință prăznuiesc pe pământ, dumnezeiască pomenirea voastră.

Și acum..., a Născătoarei:

Înfricoșată este nașterea ta Maică Preacurată; căci mai presus de fire, ai născut pe pământ, pe Cuvântul lui Dumnezeu făcându-Se om, rămânând Fecioară precum și mai-nainte. Pentru aceasta pe tine, Născătoare de Dumnezeu cu limba și cu inima mărturisindu-te te slăvim.

Irmosul:

Spăimânta-tu-s-a de aceasta Cerul și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupește, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Atingându-ne cu credință de sfințitele voastre moaște, Lavre și Flore preafericiților, de amândouă părțile ne însănătoșim. Ci o marilor Mucenici! Faceți aducere aminte către Domnul, Căruia îi stați înainte, pentru noi cei ce săvârșim strălucita și prealuminată pomenirea voastră.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului,

Apostoli de la margini, adunându-vă aicea în satul Ghetsimani, îngropați trupul meu; și Tu Fiule și Dumnezeul meu, primește duhul meu.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Bucură-te Ghetsimani casa cea dumnezeiască, a singurei Născătoarei de Dumnezeu întru care s-a culcat, Împărăteasa tuturor.

Stih: Scoală-Te Doamne întru odihna Ta, Tu și sicriul sfințirii Tale.

Maica lui Dumnezeu, singură Născătoarea de Dumnezeu, prea binecuvântată, se mută cu preaslăvire, de pe pământ către cele cerești.

Stih: Juratu-s-a Domnul lui David cu adeverință, și nu Se va lepădă de dânsa.

Toate cetele cerurilor cântați, pentru că Fecioara Maica s-a mutat cu preaslăvire, de pe pământ către cele cerești.

Slavă..., Și acum..., glasul al 4-lea,

Preacinstită Adormirea ta, Preasfântă Fecioară Curată, mulțimile îngerilor în Cer și neamul omenesc pe pământ o fericim; că Maică ai fost lui Hristos Dumnezeu, Făcătorul tuturor. Pe Acesta rugându-L pentru noi, nu înceta rugămu-ne, care ne-am pus nădejdile spre tine după Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată, și ceea ce nu știi de nuntă.

Și cealaltă slujbă a Utreniei.

LA LITURGHIE

Fericirile Praznicului, Cântarea a 4-a, a amândurora Canoanelor, cu Irmosul pe 6, Prochimenul Praznicului; și până la sfârșitul Praznicului. Și al sfinților glasul, al 4-lea: Sfinților care sunt pe pământul Lui... Stih: Mai-nainte vedeam pe Domnul înaintea mea pururea... Apostolul către Efeseni: Fraților, întăriți-vă întru Domnul... Aliluia, glasul al 4-lea: Strigat-au drepții... Evanghelia de la Luca: Zis-a Domnul, nimica este acoperit... CHINONICUL: Bucurați-vă drepților întru Domnul...