SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Praznicului 3, și ale Sfântului 3.

Stihirile Praznicului, glasul al 6-lea.

Podobie: A treia zi ai înviat...

De graiurile cinstitului Gavriil, aducându-ne aminte strigăm ție: Bucură-te Curată; ci o cinstită Preacurată și Maică a Domnului, mutându-te către Dânsul, fă aducere aminte pentru cei ce te cântă pe tine.

Nemărginită înțelepciunea lui Dumnezeu, și-a zidit întru Duhul Sfânt mai presus de minte, casa Sa dintru tine Născătoare de Dumnezeu, și acum pe tine Prealăudată, te-a mutat întru lăcașurile cele fără de materie.

Rugător alerg acum către tine, Maica Dumnezeului tuturor, ca să mă mântuiești de toate felurile de ispite. Ci o de Dumnezeu Născătoare, cu Fiul tău fiind împreună, neamul creștinilor păzește-l.

Alte Stihiri ale Sfântului, glasul 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Pildă de bărbăție arătându-te, ai îndemnat mulțimea a intra la locul cel de mucenicie, ca un voievod mergându-i înainte, Andreie purtătorule de chinuri, preafericite. Iar credincioșilor totdeauna le izvorăști apele tămăduirilor, din ceruri primind Darul.

Arătându-te numit cu numirea bărbăției, bărbătește ai făcut vitejie împleticindu-te cu vrăjmașul, și ca pe un alt faraon l-ai pierdut, vrednicule de minune înecându-l cu toată oastea lui, în râurile sângiurilor tale; și acum te roagă, să dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Îmbrăcându-te cu Crucea ca cu o armă nebiruită, cu credința ca cu o pavăză și platoșă te-ai îmbrăcat, prea înfricoșat te-ai arătat potrivnicilor, înfrângând taberele lor. Pentru aceasta roagă-te să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Slavă..., Și acum..., glasul al 4-lea.

Când te-ai dus Născătoare de Dumnezeu Fecioară, la Cel ce S-a născut din tine negrăit, fost-au de față Iacov fratele lui Dumnezeu, și întâiul Ierarh, și Petru căpetenia cea mai cinstită, și vârful cuvântătorilor de Dumnezeu, și toată dumnezeiasca adunare a apostoIilor, cu adevărate învățături, lăudând dumnezeiască și înfricoșată taina rânduielii lui Hristos Dumnezeu; și îngropând trupul tău cel de viață începător și de Dumnezeu primitor, s-au bucurat Prealăudată. Și de sus preasfintele și mai-marile puteri îngerești de minune spăimântându-se, privind unii la alții ziceau: Ridicați porțile voastre, și primiți pe ceea ce a născut pe Făcătorul Cerului și al pământului, și cu slavoslovii să lăudăm, cinstit și sfânt trupul cel ce a încăput pe Cel nevăzut de noi și Domnul. Pentru aceasta și noi pomenirea ta prăznuind, strigăm către tine Prealăudată: Înalță cornul creștinilor, și izbăvește sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Porțile cerurilor deschideți-vă, că iată Maica Celui Preaînalt, Preacurata Fecioară, murind vine.

Stih: Scoală-te Doamne întru odihna Ta, Tu și sicriul sfințitei Tale.

Adunatu-s-a ceata ucenicilor de la marginile lumii, cu preaslăvire, ca să îngroape trupul tău cel dumnezeiesc și nestricăcios.

Stih: Juratu-s a Domnul lui David cu adeverință, și nu Se va lepăda de dânsa.

Cetate noule Sioane bucură-te, Împăratul tău a venit întru slava chipului celui dumnezeiesc și omenesc, pe care fără materie l-a închipuit.

Slavă..., Și acum..., glasul al 5-lea.

Veniți adunarea iubitorilor de praznic, veniți să împreunăm ceată, veniți să încununăm Biserica cu cântări, întru Adormirea cortului lui Dumnezeu; că astăzi Cerul își desface sânurile primind pe ceea ce a născut pe Cel neîncăput de toate; și pământul cel ce dă izvor de viață și binecuvântare, se împodobește cu bună frumusețe. Îngerii se împreună ceată cu Apostolii, cu frică privind la ceea ce a născut pe Începătorul vieții, mutându-se ea din viață în viață. Toți să ne închinăm ei rugându-ne, împărtășirea cea de un neam, nu o uita Stăpână, a celor ce prăznuiesc cu credință preasfântă adormirea ta.

Tropar, glasul al 5-lea:

Mărirea cea pământească ai lăsat, și cereasca Împărăție ai moștenit, sângele picându-ți, ca cu o cunună de piatră nestricată, prea-minunat te-ai împodobit și către Hristos ai venit cu sobor răbdător de patimi, cu ceata îngerilor în lumina cea neînserată, și pe Hristos soarele cel neapus ai aflat Sfinte Andreie Stratilate, Căruia roagă-te pururea cu cei împreună cu tine purtători de chinuri, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul Praznicului de două ori. Slavă..., al Sfântului, Și acum..., iar al Praznicului.

După întâia Catismă. Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Văzând cu adevărat oștile îngerești mutarea ta, Preacurată Maica lui Dumnezeu, binecuvântată cu totul lăudată Preasfântă, având voia Celui ce S-a născut din tine, a adunat ceata ucenicilor, și cu veselie a adus în Rai cinstit trupul tău, lăudând pe Hristos, Dătătorul de viață, Cel ce este în veci.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta:

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea

Podobie: Spăimânta-tu-s-a Iosif...

În mâinile Celui ce S-a făcut om din tine pentru noi, puindu-ți sufletul, ca întru ale Făcătorului tău și Dumnezeu, la veselia cea nestricăcioasă te-ai mutat. Pentru aceasta cu cinste te fericim pe tine una cea Curată și neîntinată; și Născătoare de Dumnezeu după adevăr toți mărturisindu-te, strigăm: Roagă pe Hristos la Care te-ai mutat, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., iarăși aceasta.

CANOANELE

Al Praznicului cel de al doilea cu Irmosul pe 8, și al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Iosif

Cântarea 1-a, glasul al 4 lea,

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

Vrând eu ca să laud sfințită prăznuirea ta, luminează sufletul meu, cu razele cele luminătoare ale Duhului, și gonește negura necunoștinței mărite Mucenice.

Prin putere dumnezeiască călcând pe vicleanul, și biruitor făcându-te Mucenice, prea-arătat cu minte vitejească te-ai îmbogățit de strălucirea mucenicilor fericite Andreie, cel cu nume mare.

Slavă...

Omorând cugetele cele pământești Mucenice mult-pătimitorule, cu bărbăție ai urmat, Cuvântului, Celui ce pentru tine S-a omorât, și întru viață nestricăcioasă, te-ai mutat prin moarte.

Și acum..., a Născătoarei:

Cela ce cu adevărat pentru prea covârșirea bunătății, S-a îmbrăcat cu trup dintru tine Preacurată, spre mântuirea tuturor credincioșilor, Se cunoaște îndoit la fire Dumnezeu împreună și om.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Veselească-se de tine...

Cu vetrela Crucii trecând luciul ispitelor, Mărite, în râurile sângiurilor tale ai afundat pe vrăjmași.

Făcându-te mai înalt decât smintelile vicleanului, și decât măiestriile cele de acolo, ca un biruitor prea-ales te-ai preamărit Mucenice.

Slavă...

Înfrumusețându-te cu cunună bine încuviințată, Mucenice, cu prea-aleșii Mucenici cu bucurie stai totdeauna înaintea lui Hristos.

Și acum..., a Născătoarei:

Născut-ai Stăpână Fecioară Mireasă dumnezeiască pe Domnul tuturor, Care mântuiește pe oameni de tirania vrăjmașului

Irmosul:

Se veselește de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea Doamne, și scăparea și întărirea.

CONDACUL Sfântului, glasul al 2-lea,

Podobie:

Întru rugăciuni stând înaintea Domnului ca o stea mergătoare înaintea soarelui, și dorita vistieria împărăției văzând, de negrăită bucurie te-ai umplut în vecii cei fără sfârșit la Împăratul cel fără moarte, și cu îngerii laudă neîncetată cânți, Andreie Stratilate; cu care roagă-te neîncetat pentru noi toți.

Sedealna, glasul 1,

Podobie: Mormântul tău...

Cu bărbăție întărindu-te la suflet Mucenice, îndrăzneala cea neputernică a vrăjmașului ai pierdut, și bucurându-te ai pătimit, și lui Dumnezeu bine ai plăcut. Pentru aceasta toți preasfântă pomenirea ta o prăznuim, întru bucuria inimii Andreie preafericite.

Slavă..., Și acum... a Praznicului.

Glasul și Podobia, aceleași,

Ceata cea dumnezeiască a Apostolilor, s-a adunat să te îngroape pe tine, preacinstită Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, cu care și cetele îngerilor, au cântat mutarea ta, strigând Prealăudată, cu care și noi cu dragoste prăznuim Curată, laudă ție aducând, cu glasuri de cântări credincioșii și strigăm: Bucură-te folositoarea celor ce pururea te cinstesc pe tine.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Ridicat pe Cruce...

Ca pe un zid prea-tare Biserica agonisindu-te pe tine, Preaînțelepte, de asuprelile cele potrivnice ale vrăjmașilor neclătită se păzește strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Cu pildele cele dumnezeiești ca un voievod, întărind ceata Mucenicilor, o ai plecat să nu-și părtinească nicicum trupul până a se strica, fiind stricăcios, fericite Andreie.

Întrarmându-te cu bărbăția ca cu un paloș, și cu cinstita Cruce ca cu o sabie cu două ascuțituri, fericite Andreie, ca un preaviteaz voievod ai pierdut pe vrăjmași.

Slavă...

Pe tine te lăudăm cel ce ești apărător credinței, ca pe un nebiruit pătimitor, și părtaș strălucirii celei cerești, și izvor cel ce izvorăști apele nemuririi, celor ce au trebuință.

Și acum..., a Născătoarei:

Toate limbile omenești te lăudă pe tine, lauda Mucenicilor și mântuirea credincioșilor, căci ai născut pe Dumnezeu, rămânând Fecioară neîntinată Preacurată.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Numit fiind cu numele bărbăției celei adevărate, ai gonit pe vrăjmașii tăi, și până în sfârșit i-ai prăpădit fericite Andreie.

Îmbogățindu-te cu mântuitor Darul Duhului, pururea izvorăști credincioșilor apele tămăduirilor, prealăudate Andreie.

Slavă...

În tot pământul a alergat mărirea minunilor tale, și lumina cinstitei mucenicii prin dumnezeiescul Dar, de Dumnezeu insuflare.

Și acum..., a Născătoarei:

Născând tu pe Cel ce S-a rănit cu sulița, săbiile vrăjmașului acum până în sfârșit au lipsit Născătoare de Dumnezeu și din nou a zidit lumea.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Jertfi-voi Ție...

Prin durerile tale, Mucenice, ai sfărâmat boldurile vicleanului, și bucurându-te te-ai mutat către slava cea fără de durere Andreie, voievodule al cinstitei cetei celei mucenicești.

Prin prea-puține sângiuri arătat ai primit schimb strălucirea cea veșnică, și bucuria care nu se sfârșește niciodată, și cununi cerești și slava cea neînserată.

Slavă...

Tabără înmulțită cu numărul împreună ai pătimit Mucenice, și în cetele îngerilor te-ai numărat, Fericite și împreună cu îngerii după vrednicie, stai cu veselie înaintea Stăpânului tuturor.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Cel împreună fără de început cu Tatăl negrăit L-ai născut, Care s-a asemănat oamenilor mai presus de minte și de cuvânt Născătoare de Dumnezeu. Pe Care roagă-L să mântuiască de primejdii pe robii tăi.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a nouăsprezecea, pomenirea Sfântului marelui Mucenic Andrei Stratilatul, și a celor ce s-au săvârșit dimpreună cu dânsul două mii cinci sute nouăzeci și trei de ostași.

Stih: Andreie Stratilat fiind cu adevărat,

Tăierea capului bărbătește ai răbdat.

Mulțimea mucenicilor tăindu-se lac de sângiuri au vărsat,

Pentru tine cel ce iezerele apelor ai așezat.

Andrei întru a nouăsprezecea zi,

Prin tăierea grumazului luminat se săvârși.

Acesta a fost în zilele păgânului Maximian, oștindu-se spre părțile Răsăritului, trimis fiind și cu alte oști de Antioh cel ce era voievod peste toată puterea, împotriva puterii perșilor, care intrase în hotarele romanilor, și le strica tara. Deci el chemând pe Hristos întru ajutor, și înduplecând și pe tovarășii lui ca să-i fie întru ajutor, înfrânseră pe perși și astfel biruind pe vrăjmași, a întors pe tovarășii lui spre credința în Hristos. Apoi fiind pârît el cu ai lui către Antioh, îl aduse înaintea lui ca pe un vinovat; și îl întinseră pe un pat de fier ars; iar ostașilor ce erau cu dânsul, le-a băgat mâinile în cătușe. După aceea rândui Antioh alți o mie de ostași să-i scoată din hotarele țării. Deci și pe aceștia învățându-i Sfântul, îi întoarse spre credința în Hristos; și dacă înțelese Antioh, goni și pe aceștia, și pe ostașii dimpreună cu Sfântul, și porunci de le tăiară capetele cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici; Timotei, Agapie și Tecla,

Stih: Cuptorul cu foc, cățuie în mijloc are,

Și aromate pe Timotei cu bun miros foarte mare.

Agapie mușcătura fiarei a răbdat,

Și fiara de suflet mușcătoare la inimă s-a mușcat

Mie îmi este Vizia patrie, iar Tecla numire.

Locul Gazei priveliște, iar nevoința a fiarelor mușcare.

Slăvitul Mucenic Timotei era cu neamul din Palestina, și fiind desăvârșit și la viață și la cuvânt, se făcu învățător ortodoxiei. Deci fiind prins, și stând de față la Gaza, înaintea domnului Urban, și întrebându-se și spunând că este din partea creștinilor, și arătând cu de Dumnezeu grăitoare cuvinte cea de oameni iubire a lui Dumnezeu, și orânduială și întruparea lui Hristos cea pentru noi, a fost bătut rău și muncit cu tot felul de munci, și nicidecum întorcându-se, a fost băgat în foc, unde își primi sfârșitul. Și într-aceiași cetate, Agapie și Tecla Vizianca, dându-li-se strânsoare cu muncii, și tot ținându-se de credința lui Hristos, au fost dați la fiare, și-și luară printr-însele cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici; Eutihian ostașul, și a lui Stratighie, prin foc s-au săvârșit.

Stih: Eutihian arzându-se în foc, judecă mare,

Norocire pe arderea, și mică pe pătimire.

Stratighie pe Hristos ca pe o armă având.

Se ostășea și asupra cuptorului cu foc ce era flăcărând.

Tot în această zi, Cuviosul Teofan cel nou și făcătorul de minuni, care a sihăstrit în muntele Nausei, din Macedonia, ale căruia și moaștele acum se află întru același munte Nausa, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Teofan luminând mai-nainte cu bunătățile,

Acum strălucește în Nausa cu moaștele.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miIuiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: În cuptor tinerii lui...

Prin curgerile sângiurilor ai făcut să izvorască izvor tuturor cu adevărat, vindecând toată boala și durerile celor ce vin către tine cu neîndoită credință, Mucenice de Dumnezeu insuflate.

Moștenind prin sânge viața cea neîmbătrânitoare, tot Sfântul Sinod l-ai adus Preasfântului Cuvânt, înțelepte Mucenice, cu care roagă-te pentru noi lui Hristos Dumnezeul nostru.

Slavă...

Cu dumnezeiesc pârâul sângiurilor tale Mucenice ți-ai roșit porfira și cu dânsa împodobindu-te, împărățești acum împreună cu Împăratul tuturor, înfrumusețându-te cu cununa biruinței.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară ceea ce prin dumnezeiască nașterea ta cea mai presus de fire, arătat ai îndumnezeit pe oameni, ca una ce negrăit pe Dumnezeu l-ai întrupat pruncă. Binecuvântată ești tu între femei, Preacurată Stăpână.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Cu luptele tale cele tari, Mărite, ai oprit năvălirile leilor celor sălbatici și cu dumnezeiască putere, ai smerit trufia cea nedumnezeiască a tiranilor; și biruitor sus în ceruri ai alergat strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Luptându-te prea-ales și săvârșind lupta ta prin tăierea sabiei, te-ai învrednicit a vedea strălucirile sfinților, și întru bucurie a locui, și acum cu veselie strigi: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

La dumnezeiască Biserica dumnezeiescului Mucenic alergând, luăm lumină pururea, atingându-ne de dumnezeiască racla moaștelor lui, primind Dar dătător de sfințenie, și strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domul.

Și acum..., a Născătoarei:

Preasfântă Fecioară, care negrăit ai născut pe Preasfântul Dumnezeu, pe Care sfinții Mucenici, în priveliște L-au mărturisii, trimite sfințire și luminare noroadelor celor ce strigă: Toate lucrurile binecuvântați pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credință strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a

Irmos: Hristos, Piatra cea netăiată...

Iată pomenirea cea purtătoare de lumină a purtătorului de chinuri, celui cu raze luminoase, a strălucit risipind întunericul dracilor; iar pe cei credincioși luminându-i. Pe aceasta dar cu strălucire să o săvârșim, după vrednicie mărindu-l pe dânsul.

Arătatu-te-ai ca un soare mare, Mucenice Andreie în mijlocul pătimitorilor celor dimpreună, povățuindu-i pe dânșii cu cuvântul tău, către lumina cea neînserată a strălucirii celei cerești, cu care cu credință pe tine te fericim.

Pe tine care cu luminarea minunilor luminezi toată făptura, pe tine cel neplecat purtătorule de cunună, care te-ai făcut stâlp Bisericii și întărire credincioșilor, te fericim Mucenice Andreie.

Slavă...

Înflorit-ai în mijlocul grădinii purtătorilor de chinuri, ca un trandafir, purtând tainică bună-mireasmă, și înmiresmezi plinirea credincioșilor, și înșelăciunea cea stricată cu dumnezeiescul Dar o gonești, Preaînțelepte.

Și acum..., a Născătoarei:

Purtând în brațe pe Hristos, Cel ce poartă toate cu voirea, pe Acesta roagă-L Stăpână, ca să mă mântuiască din mâna celui străin, pe mine cela ce cu dreaptă credință, neîncetat te slăvesc pe tine.

Irmosul:

Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului; din tine muntele cel netăiat Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne...

Andrei prealăudatul, voievodul și Mucenicul, cu dumnezeiescul Darul Crucii, îndrăzneala tiranilor a surpat, și cununa slavei a luat. Și cu acesta strălucește împreună și ceata Mucenicilor cea dumnezeiască, tabăra cea purtătoare de biruință, împreunată întrarmarea cea neruptă și nebiruită, a căror pomenire luminat prăznuindu-o, lăudăm pe Hristos.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului:

Apostoli de la margini, adunându-vă aicea, în satul Ghetsimani, îngropați trupul meu; și Tu Fiule și Dumnezeul meu, primește duhul meu.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea

Podobie: Casa Eufratului...

O tainele tale Curată, cele mai presus de fire; căci ca o Maică a lui Dumnezeu, luminat purcezi acuma către Dânsul, Născătoare de Dumnezeu.

Stih: Scoală-te Doamne întru odihna Ta, Tu și sicriul sfințirii Tale.

Mormântul Preacuratei și Născătoarei de Dumnezeu, este scară către Cer, înălțând pe cei ce laudă dumnezeiască Adormirea ei.

Stih: Juratu-s-a Domnul lui David cu adeverință și nu Se va lepăda de dânsa.

Când te-ai mutat către Cel născut din tine, împreună au venit Apostolii în nori, ca să îngroape trupul tău, Fecioară.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

Toți pământenii, cu osârdie dimpreună să alergăm cu cei fără de trupuri, să îngropăm pe ceea ce a născut, pe Făcătorul zidirii.

Și cealaltă slujbă a Utreniei.

LA LITURGHIE

Fericirile Praznicului, Cântarea a 5-a, a Canoanelor amândouă, cu Irmosul pe 6. Prochimen, glasul al 4-lea: Sfinților care sunt pe pământul Lui... Stih: Mai-nainte, vedeam pe Domnul înaintea mea... Apostolul către Efeseni: Fraților, întăriți-vă întru Domnul..., Aliluia, glasul al 4-lea: Strigat-au drepții... Stih: Multe sunt scârbele drepților... Evanghelia de la Luca: Zis-a Domnul ucenicilor Săi, păziți-vă de oameni. CHINONICUL: Bucurați-vă drepților întru Domnul...