SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Mergătorului înainte 3, și ale Sfinților 3.

Stihirile Mergătorului înainte, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela de sus chemat...

Cela ce ești dumnezeiesc mijlocitor legii vechi și celei noi, Prooroc și înainte Mergător, îngerul cel fără de trup, mustrarea nelegiuirii, odrasla pântecelui celui sterp, gura cea de foc răsuflătoare, pe Irod cel ce făcea fărădelege l-ai mustrat; iar el mustrarea ta nesuferindu-o, a poruncit să ți se taie capul tău, și s-a adus ca o mâncare. Dar desfătarea înfrânării cea dumnezeiască, în tipsie fiind, mai mult înfrunta pe cel nesățios.

Fata cea prea fărădelege, de maica cea prea fărădelege fiind îndemnată, a cerut capul tău cel pururea fericit, și de îngeri cinstit; căci nu a suferit mustrările lui. Pentru aceasta aducându-l pe el în tipsie, și jucând cu picioarele, a întors veselia oaspeților întru jale; drept aceea urâciunea nesațului, mai mult o a mustrat, Fericite, rugând pe Hristos să se mântuiască sufletele noastre.

Nebunindu-se Irod de beție, s-a furat de glasurile cele prefăcute ale jucătoarei, și pe lângă jurământ a făcut nedreaptă uciderea ta, ție dreptului, Proorocule mărite; dar moartea ta a vestit arătat nemurirea către morții celei mai dinainte, și ai mers propovăduitor celor din iad, mai întâi vestind venirea cea mântuitoare, a lui Hristos Dumnezeului nostru; pe Care roagă-L să mântuiască și să lumineze sufletele noastre.

Alte Stihiri, ale Sfinților, glasul 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Preafericite Alexandre, făcutu-te-ai păstor al Bisericii și apărător al dreptei credințe, eresul lui Arie surpându-l întelepțește, și cu rugăciunile tale, cu care te-ai rugat, Preaînțelepte, l-ai făcut a-și lepăda rău sufletul său, în locurile cele necurate. Pentru aceasta cu un glas, te cinstim pe tine, Slăvite.

Ioane cinstite, urât-ai stricăciunea trupului, și prin înfrânare și prin credință, și prin privighere și prin mărturisire, te-ai făcut înger pământesc și om ceresc; roagă-te lui Hristos, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Plecatu-te-ai cu adevărat arătat dogmelor celor dumnezeiești ale lui Pavel, cu care dimpreună prin înălțimea bunătăților, întru al treilea Cer te-ai înălțat, Cuvioase, și ai auzit negrăite și dumnezeiești graiurile Duhului, Pavele fericite neclintite temeiule al dreptslăvitorilor. Roagă neîncetat pe Mântuitorul, să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Slavă..., glasul al 6-lea.

Săvârșindu-se ziua nașterii lui Irod celui fără de rușine, s-a plinit legătura jurământului, celui cu necurata jucătoare, că tăindu-se capul Mergătorului înainte, s-a adus ca o mâncare în blid, la cei ce ședeau. O ospăț urât! O lucru necuvios și plin de ucidere! Dar noi pe Botezătorul ca pe cel mai mare între cei născuți din femei, după vrednicie cinstindu-l îl fericim.

Și acum..., a Născătoarei:

Noianul iubirii Tale de oameni, și adâncul milostivirii Tale, și adunările cele nenumărate ale bunătății, arată-le Preacurată Fecioară spre mine ticălosul. Oprește pășunea păcatului, întreagă înțelepciune dăruindu-mi, și-mi ferește dimpreună cu sufletul și trupul meu curat, ceea ce ai născut pe Mântuitorul.

A Crucii, a Născătoarei:

Fecioara și Maica Ta cea Curată, văzând pe poporul cel fărădelege, fără dreptate pironindu-Te pe Tine pe lemn, precum Simeon mai-nainte a zis, Mântuitorule, la rărunchi se rănea.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., glasul al 4-lea.

Irod a săvârșit ziua nașterii sale celei fărădelege, și ospățul cel prea fără de rușine, pentru că îndulcindu-se și îmboldindu-se de cea fărădelege nebunie femeiască, a tăiat capul Mergătorului înainte; dar pe limba cea proorocească care înfruntă nelegiuirea lui, nu o a tăiat. A vărsat sânge nevinovat, vrând să acopere păcatul cel fărădelege, dar cu aceasta n-a acoperit glasul celui ce strigă tuturor pocăința; ci Irod se veselea la ucidere iar noi cu dragoste împreună prăznuim junghierea Botezătorului Ioan cea fericită; căci a apucat înainte a propovăduii în iad pe viața celor ce ședeau întru întuneric și în umbra morții, pe Răsăritul cel dintru înălțime, pe Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce este singur mult-Milostiv.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu cel neîncăput, pe Cel ce S-a făcut om pentru iubirea de oameni, și amestecarea noastră din tine a luat, și o a îndumnezeit arătat, nu mă trece cu vederea acum Preacurată, pe mine cel necăjit, ci mă miluiește degrab și din toată vrăjmășia și de vătămarea celui viclean mă izbăvește.

A Crucii, a Născătoarei:

Cea Preacurată văzând răstignit pe, Hristos, Iubitorul de oameni, și coasta pătrunsă cu sulița, plângând, striga: Ce este aceasta Fiul meu? Ce Ți-au răsplătit Ție nemulțumitoarele noroade pentru bunătățile cele ce ai făcut lor? Și Te sârguiește ca să mă faci pe mine lipsită de Fiu, întrutot preaiubite; mă minunez Bunule Îndurate, de răstignirea Ta cea de bunăvoie.

Troparul Mergătorului Înainte, glasul al 2-lea.

Pomenirea dreptului cu laude, iar ție destul îți este mărturia Domnului, înainte Mergătorule; că te-ai arătat cu adevărat și decât proorocii mai cinstit, că te-ai învrednicit a boteza în repejuni pe Cel propovăduit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, ai binevestit și celor din iad pe Dumnezeu, Cel ce S-a arătat în trup, pe Cel ce a ridicat păcatul lumii și ne-a dăruit nouă mare milă.

Slavă..., Troparul Sfinților, glasul al 4-lea

Dumnezeul părinților noștri Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.

Și acum..., a Născătoarei.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Proorocului de 2 ori. Slavă..., al Sfinților, Și acum..., al Născătoarei.

După obișnuitele Catisme, Sedelnele octoihului și Psalm 50

CANOANELE

Unul din Octoih pe 6; unul al Mergătorului înainte pe 4 și ale Sfinților pe 4.

CANONUL Mergătorului înainte.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos:

Deschide-voi gura mea, și se va umplea de Duh, și cuvânt voi răspunde împărătesei Maicii, și mă voi arătă luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Pe sfeșnicul cel prealuminat, pe propovăduitorul lumii, pe dumnezeiescul Apostol și slujitorul lui Hristos, pe cel mărturisit de Dumnezeu, pe înainte Mergătorul Domnului, cine după vrednicie va putea să-l laude.

Dumnezeiescul începătorul cetelor puterilor celor fără de trupuri, a venit către dumnezeiască sfințită Biserica lui Dumnezeu, aducând bunele vestiri bătrânului: Vei naște o prea-bătrânule, pe Mergătorul înainte al Domnului.

Pe prea-alesul Prooroc și Mergătorul înainte, pântecele cel sterp și bătrân l-a avut, care din pântecele maicii, o minune străină, s-a închinat lui Hristos, Celui ce se purta în pântecele Maicii lui Dumnezeu.

A Născătoarei:

Zis-a dumnezeiescul înger către Fecioara cea îngreunată: Mireasa lui Dumnezeu, mergi degrab către casele Elisabetei, ca să o afli pe dânsa îngreunată, și să cunoști nașterea cea negrăită; pe care o vestesc ție.

Alt CANON, al Sfinților.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos: Să cântăm Domnului...

Rază cu trei lumini a răsărit astăzi, preamărită pomenirea părinților, pe care cu credință desfătându-ne să o mărim.

Surpat-ai Ierarhe zidurile ereticilor, vestind cu îndrăzneală preaslăvită pe Treimea, Alexandre preasfințite.

Împărtășindu-te numirii dumnezeiescului Pavel, pururea slăvite, te-ai arătat dumnezeiască închipuire a bunătăților lui.

Slavă...

Limba ta s-a arătat trestie a Duhului Celui dumnezeiesc, precum zice dumnezeiasca Scriptură, luminat propovăduind credința, Părinte Ioane.

Și acum..., a Născătoarei:

Să cântăm Domnului, Celui ce bine a voit fără de sămânță a Se întrupa din Fecioară, spre mântuirea și izbăvirea noastră.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Pe ai tăi cântăreți Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești izvor viu și îndestulat, care s-au împreunat ceata duhovnicească, întărește-i; și întru dumnezeiască slava ta cununilor slavei învrednicește-i.

Născându-se Ioan din cea stearpă după cuviință, a dezlegat limba părintelui său, căci fiind ca un glas al Cuvântului bine glăsuitor, binecuvântându-L grăia: Tu ești singur Sfânt și Domn.

Neiubind nici una dintru cele de aicea, fugind ai locuit în pustietate ca întru o cetate, și întărindu-te cu Duhul cel Dumnezeiesc, preaslăvite, fără de materie ai viețuit ca și dumnezeiescul Ilie.

Tulburarea vieții nesuferindu-o, Înțelepte, ca o pasăre te-ai depărtat în pustietăți petrecând, și ai aflat pe Domnul, mângâindu-te și mântuindu-te de vifor și de scârbe.

A Născătoarei:

Mers-a către casa Elisabetei, Fecioara, purtând în pântece pe Dumnezeu Cuvântul, Cel fără de început; și amândouă îmbrățișându-se, cunoscând îndată Mergătorul înainte, i S-a închinat din pântece.

Alt Canon,

Irmos: Tu ești întărirea...

Prea-bine ai păscut turma Stăpânului tău Arhiereule; pentru aceasta în veci te preamărește pe tine Alexandre.

Ape de mântuire prin limba ta ai izvorât turmei tale, dogmele cele preaslăvite, fericite Ioane.

Slavă...

Pavele preafericite, ca pe unul ce te-ai arătat asemenea după numire și după viață vasului alegerii, acum te cinstim pe tine.

Și acum.... a Născătoarei:

Pe tine toți creștinii te-am câștigat scăpare și acoperământ al nostru; pe tine te preaslăvim fără tăcere Mireasa lui Dumnezeu.

Irmosul:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine te laudă duhul meu.

A Născătoarei:

CONDAC, glasul al 8-lea.

Podobie: Apărătoarei Doamnei...

Eu turma ta, ca cela ce m-am izbăvit de cei răucredincioși, aduc semne de biruință și mulțumire, ție nebiruitului viteaz Ierarhe. Pentru că ai omorât pe Arie cel nebun, și ai amuțit pe filozoful cel semeț; drept aceea strig ție: Bucură-te Părinte, de trei ori fericite.

ICOS

Tu cu adevărat mai-marele Ierarhilor, te-ai arătat pe pământ înger între oameni, căci strălucindu-te întru toate bunătățile, ca un fără materie, ai ajuns de la cele pământești către cele cerești, nevoindu-te mai presus de fire; pentru aceasta și de la noi auzi: Bucură-te bunule Arhipăstorule al lui Hristos, bucură-te înțelepte Ierarhe al credincioșilor, bucură-te cel nebiruit surpător al celor răucredincioși, bucură-te luminătorule al lumii cu multă lumină; bucură-te cel ce te închini preaputernicei stăpâniri a Treimii, bucură-te cel ce lauzi o Ființă a Ipostasurilor; bucură-te că ești podoabă împărăției; bucură-te că dăruiești credincioșilor pace; bucură-te preote cel ce ai ridicat biruința; bucură-te izbânditorule cel ce ai omorât pe Arie, bucură-te prin care se întărește credința, bucură-te prin care se surpă înșelăciunea; bucură-te Părinte de trei ori fericite.

Sedealna, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Pe Mergătorul înaintea lui Hristos, Botezătorul și Proorocul, să-l cinstim credincioșii cu curată cunoștință, ca pe un slăvit propovăduitor și al pocăinței învățător, și ca pe un Mucenic cu totul adevărat al Mântuitorului; că nebunia lui Irod mustrând capul i s-a tăiat.

Slavă..., Sedealna Sfinților, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Făclia cea cu trei lumini a părinților a strălucit, luminând adunările credincioșilor, spre dumnezeiască cunoștință, risipind toată păgânătatea celor fără de Dumnezeu, cu dogmele și cu înțelepciunea și cu multa îndrăzneală, Alexandru și Ioan împreună, și Pavel măritul.

Și acum..., a Născătoarei:

Izvoare de lacrimi dăruiește-mi mie dumnezeiască Mireasă, prin care să-mi spăl gândurile inimii mele celei pătimașe, ceea ce ești cu totul fără prihană, și desăvârșit să sting văpaia poftei celei necuvioase, cu singură ajutorința ta, nădejdea mea și întărirea, Maica lui Hristos Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei:

Degrab ne întâmpină pe noi mai-nainte până ce nu ne robim, când vrăjmașii te hulesc pe tine, și ne îngrozesc pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru, pierde cu Crucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască cum poate credința dreptslăvitorilor; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Dumnezeiescul sfat cel neurmat, al Celui Preaînalt, al întrupării Tale celei din Fecioară, Proorocul Avacum înțelegându-l, a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.

Rădăcini și miere sălbatică, și vlăstări mâncai, ca o mâncare aleasă, fericite Mergătorule înainte, și te îmbrăcai cu haină din perii cămilelor, mai presus de porfira cea împărătească.

Pe Cel ce prin cuvânt a zidit toate, L-ai propovăduit de plugar tuturor, Fericite, că Acesta este Care ține lopata în mână, și ca un Drept alege aria foarte bine.

Ca un fără de trup, Slăvite, nu ai dat somn ochilor tăi, Înțelepte, nici tâmplelor tale spre odihnă trupului, Fericite, până ce te-ai zidit pe sine-ți casă Dumnezeiescului Duh.

A Născătoarei:

Graiul lui Avacum a luat sfârșit, întru tine Fecioară prea-cântată, căci din munte umbros din tine a venit Dumnezeu întrupându-Se, mântuind pe oameni dintru înșelăciune.

Alt Canon,

Irmos: Auzit-am Doamne...

În loc necurat ai lepădat pe cel ca Iuda vânzătorul lui Hristos, căci blestemul aceluia după vrednicie l-a moștenit, preasfințite Alexandre.

Ca un măslin plin de roadă stând în casa lui Dumnezeu, pe cei ce au crezut i-ai adus lui roadă coaptă, Cuvioase Ioane.

Slavă...

Cu aripile smereniei ai scăpat de cursele vrăjmașului, pentru aceasta înălțându-te, te-ai făcut cetățean ceresc, Preacuvioase Pavele.

Și acum..., a Născătoarei:

Să lăudăm pe Fecioara, ceea ce după naștere a rămas iarăși Fecioară Preacurată, ca pe ceea ce a născut pe Hristos Dumnezeu; pe Cel ce a mântuit lumea din înșelăciune.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Spăimânta-tu-s-au toate de dumnezeiască slava ta, că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, și ai născut Fiu pe Cel fără de ani, tuturor celor ce te laudă pe tine pace dăruindu-le.

Cu tăria Dumnezeiescului Duh fiind îmbrăcat, Slăvite, tuturor ai strigat de față, pocăiți-vă; iată securea arătat zace acum lângă rădăcina copacilor, tăind pe cei fără de roadă, iar pe cei buni curățindu-i.

Limba ca o trâmbiță având Mergătorule înainte al Domnului, cu bună glăsuire glăsuiai celor de față: Eu cu apă vă botez acum, iar va veni pe urma mea Altul tare, botezând cu foc și cu apă.

Dumnezeiescul Prooroc mai-nainte a proorocit că va veni Domnul, iar tu ai venit vestitor înaintea feței Lui, mai-nainte gătind cărările Lui, Care va mântui pe poporul cel neplecat, și-l va alcătui întru soartă sfântă lui Dumnezeu.

A Născătoarei:

Mergătorul înainte purtându-se în pântecele cel de maică, după ce a cunoscut pe Ziditorul său că Se poartă înfricoșat în pântece fecioresc, luminându-se de Dumnezeiescul Duh, a săltat înlăuntru, și căzând s-a închinat.

Alt Canon,

Irmos: Mânecând strigăm...

Scaunul lui Mitrofan împodobindu-l, precum și mai-nainte de scaun, Alexandre, întru Ierarhi ai strălucit cu dogmele.

Tu între păstori minunat ai strălucit, Fericite, căci te-ai arătat în Niceea înfrumusețare în mijlocul părinților.

Slavă...

Darul cuvintelor tale Ioane a întărit Biserica, pentru că te avem pe tine stâlp ortodoxiei.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară după naștere te cântăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu; că tu pe Dumnezeu Cuvântul, cu trup lumii L-ai născut.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârșind acest praznic dumnezeiesc, și cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniți să plesnim cu mâinile, slăvind pe, Hristos, Cel ce S-a născut dintru dânsa.

Către tine poporul cel prea-viclean, a venit ispitindu-te și grăindu-ți ție: Tu ești Domnul? Iar tu le-ai zis: Nu sunt eu ci Altul este Care va veni pe urma mea, mai-marele meu.

Eu sunt de fire stricăcioasă, iar Care vine pe urma mea este nestricăcios și mai presus de ani, și Făcător a toată zidirea, Căruia nu pot să-i dezleg nici încâlțămintele.

Văzându-te toți desfrânații și vameșii și nesățioșii, alergau împreună și se botezau de la tine slăvite Proorocule, învățându-se călătoria cea către Hristos.

A Născătoarei:

Răpește din tot felul de răutăți pe robii tăi Fecioară Mireasă dumnezeiască, pe cei ce scapă sub nebiruitul tău acoperemânt, și de înfricoșata muncă ceea ce va să fie îi izbăvește.

Alt Canon,

Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie...

Cu vitejie bătând război pentru Biserica lui Hristos, cu săgețile rugăciunii Părinte preasfințite, ai omorât pe Arie vânzătorul lui Hristos, Părinte.

Ca o cinstită viță a viei vieții, prea-multă roadă ai înflorit Stăpânului tău, preafericite Ioane.

Slavă...

Cu bunăcredință ai părăsit pe împărăteasca cetate, ca pe una ce cu fărădelege, se lepădase de închinarea Icoanelor, Pavele cinstite.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce singură prin cuvânt cu trup ai născut pe Cuvântul, mântuiește rugămu-ne, de cursele vrăjmașului sufletele noastre.

Irmosul:

Haină luminoasă dă-mi mie Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, mult-Milostive, Hristoase Dumnezeul nostru.

CONDAC, glasul al 5-lea.

Slăvită tăierea Mergătorului înainte, orânduială oarecare dumnezeiască a fost, ca și celor din iad să propovăduiască venirea Mântuitorului. Să se tânguiască Irodiada, care a cerut ucidere fărădelege; că nu legea lui Dumnezeu, nici viața cea vie a iubit, ci cea amăgitoare și vremelnică.

ICOS

Ziua nașterii lui Irod tuturor s-a arătat necuvioasă, când în mijlocul celor ce se dezmierdau, s-a pus înainte capul postitorului ca o mâncare, cu bucuria s-a împreunat întristarea, și cu râsul s-a amestecat amară plângere; căci capul Botezătorului ducându-l în tipsie, a intrat fata înaintea tuturor precum i s-a zis ei, și pentru înfierbântarea desfrânării, plângere a căzut asupra tuturor celor ce se ospătau atunci cu împăratul; că nu i-a veselit pe aceia, nici pe însuși Irod, că zice: Și s-a întristat cu întristare nu adevărată, ci amăgitoare și vremelnică.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a treizecea, pomenirea celui dintru sfinți Părintelui nostru Alexandru Patriarhul Constantinopolului.

Stih: Scăpând Alexadru, de legăturile trupului.

S-a făcut legătură, moștenirii Domnului.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Patriarh Ioan, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Fețele Bisericii, sunt posomorâte.

Nesuferind a fi de Ioan despărțite.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Patriarh Pavel, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Lăsând Pavel căile vieții cu adevărat,

Odihnă ostenelilor vieții a aflat,

Întru această lună în treizecea zi, treimea arătaților cu adevărat,

Treimii Celei Preaînalte s-a înfățișat.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului și de minuni făcătorul Fantin.

Stih: Fantin făcătorul de minuni și în pământ intrând,

Mana facerilor de minuni de sus este nouă plouând.

Acesta era cu neamul, din latura Calabrilor, fiul lui Gheorghe și Vrieniei, care din însuși scutece, dar sfințit făcându-se lui Dumnezeu, s-a dus la o mănăstire, unde lucra toată fapta bună, și făcându-se ispitit lucrător poruncilor lui Dumnezeu, s-a învrednicit de dumnezeiești descoperiri, iubind a petrece în pustietăți și în munți și câte douăzeci de zile postindu-se; încă și gol patru ani a răbdat a fi și cu nenumărate întâmplări s-a luptat întru năvălirile saracinilor, pe care șaizeci de ani răbdându-le, și-a luat pe ucenicii săi, pe Vitalie și Nichifor, și s-a dus la Peloponez, încă și la Corint, multă vreme zăbovindu-se, la mulți s-a făcut pricină de mântuire; mai în urmă mergând și la Atena și închinându-se Sfântului locaș al Născătoarei de Dumnezeu, s-a întors la Larisa, unde multă vreme zăbovindu-se lângă mormântul Sfântului Achilie, mai în urmă a venit la Tesalonic, unde din-destul desfătându-se de multe minuni ale marelui Mucenic Dimitrie, și ținându-și canonul obișnuit al înfrânării, întregi opt ani, întru bune bătrânețe, a părăsit viața.

Tot în această zi, Sfinții șase Mucenici cei din Meletina.

Stih: Străluciri oarecare de șase stele, mucenicii lui Hristos,

În Cer strălucesc, deși înlăuntrul mării au apus.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Sarmată.

Stih: Îngerul lui Dumnezeu cuvântul zburând vine,

Zicând scoală Sarmată cu bucurie urmează după mine.

Tot în această zi, pomenirea Preacuvioasei Vrienei.

Stih: Vriena, dumnezeiască fântână a darurilor,

De pe pământ vie s-a mutat la izvorul cerurilor.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților șaisprezece Mucenici Tebei.

Stih: Vei întreba de numărul bărbaților ce s-au tăiat,

Acesta întreg întreguț, de șasesprezece s-a aflat.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ierarh Evlavie, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Evlavie, fiind greier foarte cu bună cântare,

Ca o vreme de iarnă, tăcerea sfârșitului are.

Tot în această zi, Sfântul sfințitul Mucenic Filix, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Tăindu-i-se capul cel sfințit și plin de sângele colbăit,

A lui Filix celui ce cu ungerea preoției l-a împodobit.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Furtinian, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Nu mă vei răni, oricine ești cu sabie grăbind,

Furtinian întru uimire este zicând.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Septimin, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Septimin cel ce în viață după toate se află cinstit,

Și sfârșitul prin sabie l-a aflat prea vrednic de cucerit.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Ianuarie, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Fierul cel ce uciderea suflă, ucidere a întrebuințat,

Și capul lui Ianuarie l-a ridicat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a

Irmos:

N-au slujit făpturii cugetătorii fi de Dumnezeu, fără numai Făcătorului, ci îngrozirea focului bărbătește călcându-o se bucurau cântând: Prealăudate Domnul părinților, și Dumnezeule bine ești cuvântat.

Stând vitejește împotriva lui Irod, slăvite Mergătorule înainte, pe dânsul l-ai mustrat, strigând: Nu ți se cade a avea patul celui de un sânge cu tine, ca pe un nelegiuit; iar el nesuferindu-te a tăiat capul tău.

Ca un Prooroc preaslăvit, mai-nainte de naștere ai cunoscut pe Domnul și ca pe un Mielușel al lui Dumnezeu, tuturor L-ai arătat, trăgând pe toți către închinăciunea cea dumnezeiască, strigând către Domnul: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Vrând a primi sfârșitul cel fericit, slăvite Mergătorule înainte, ai trimis pe ucenicii tăi către Hristos Dumnezeu, întrebându-L pe Dânsul: Tu ești Doamne, Cela ce vine să mântuiască lumea, sau pe altul să așteptăm?

A Născătoarei:

Răspuns-a Hristos ucenicilor Lui, mergeți de-i ziceți lui Ioan: Iată morții înviază, surzii aud, leproșii se curățesc, și șchiopii umblă ca cerbul.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii care veniseră din Iudeea...

Arătatu-te-ai tainic slujitor al prea Dumnezeieștii Treimi celei de sus Preamărite, curat Acesteia slujindu-i, și cântându-i cu neîncetare Ierarhe Alexandre: Dumnezeule al părinților noștri bine ești cuvântat.

Arătatu-te-a Hristos pe tine Ioane vistierie dogmelor, și izvor al minunilor, care izvorăști bogăția cunoștinței de Dumnezeu celor ce strigă: Dumnezeule al părinților noștri bine ești cuvântat.

Slavă...

Ție celui ce ai avut viața întocmai cu a îngerilor, ca și dumnezeiescului Pavel cel de o numire cu tine, Preafericite, dăruiește Hristoase prea-îndestulată bogăția cuvintelor, ție care strigi: Bine ești cuvântat Hristoase în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Din feciorescul pântece întrupându-Te, Te-ai arătat spre mântuirea noastră. Pentru aceasta pe Maica Ta, Născătoare de Dumnezeu știindu-o, cu mulțumire strigăm: Dumnezeule al părinților noștri bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Pe tinerii cei binecredincioși în cuptor nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Atuncea fiind închipuită, iar acum lucrată, pe toată lumea ridică să-ți cânte ție: Pe Domnul lucrurile lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Fost-ai Prooroc al legii celei vechi și al celei noi, Prealăudate, și mai înalt decât toți proorocii, cât nu te-ai făcut trestie bătută de vânturi, ci ai stătut neclintit, strigând: Pe Domnul bine-L cuvântați și-L preaînălțați întru toți vecii.

Nebunindu-se Irod de boldurile Irodiadei văzând pe fata prea-desfrânatei jucând, a zis ticălosul: Orice-mi vei cere dați-voi, până la jumătatea împărăției mele, cu jurământ, și ea a cerut capul Mergătorului înainte.

Temnița ținea pe Ioan, iar ospățul pe Irod veselindu-se, atunci prea-necurata fată a jucat, iar acestuia plăcându-i îi dă întru-tot cinstitul și Sfântul cap al Mergătorului înainte, ca să-l ducă pe dânsul maicii sale dar preacinstit.

A Născătoarei:

Mântuiește cetatea ta Fecioară, de toată înfricoșarea și vătămarea; de cutremur de cădere, de robia barbarilor, și de munca cea înfricoșată a focului celui veșnic; că pe tine după Dumnezeu mântuire toți creștinii te avem Fecioară.

Alt Canon,

Irmos: Pe Cel născut din Tatăl...

Cu rugăciunea ta Alexandre cea preaputernică, omorând pe păgânul Arie în locuri spurcate, i-ai răsplătit ca unui hulitor sugrumându-l ca pe Iuda.

Luptătorul de Dumnezeu rupând haina lui Hristos, și căzând în brânci ca vânzătorul, spărgându-se în două, după dreaptă moarte acum plânge în iad, murirea sufletelor celor nedrepte.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Ca un fără de trup te-ai arătat întru înfrânări și întru privegheri, și puțin ca un fără de sânge întru învățături izvorul Raiului, preafericite Ioane.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe netâlcuită nașterea ta, Marie, care dănțuire a oamenilor nu o va cânta? Căci Fecioară și mai-nainte de naștere și întru naștere, pururea ești binecuvântată.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Pe Cel ce din Tatăl mai-nainte de veci S-a născut, și din Maică mai pe urmă S-a întrupat, preoți bine-L cuvântați, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Tot neamul pământesc, să sălteze cu Duhul fiind luminat, și să prăznuiască firea minților celor fără de trup, cinstind sfințita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, și să strige: Bucură-te preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Curată pururea Fecioară.

Băutura cea urâtă, și cina cea prea-necurată, jucarea cea fără de frumusețe, foarte a înverșunat pe ticălosul spre turbarea nesațiului, și plată desfrânatei dă capul Mergătorului înainte. Căruia nu este vrednică nici lumea toată, înfricoșată este taina.

O cum Irod cel cumplit nu s-a înfricoșat de Judecătorul cel neamăgit! Ci în sufletul său fiind nebunit înlăuntru, cu vicleșug hrănea uciderea Botezătorului, ca unul ce a fost mustrat. Și nesuferind căuta vreme cu prilej bun, și găsindu-o, a tăiat pe cel drept.

Intrat-ai cu adevărat de pe pământ întru cele sfinte, ca un înger, ca cela ce îngerește ai viețuit pe pământ înțelepte Mergătorule înainte al Domnului, adu-ți aminte întru înălțime de cântăreții tăi, Slăvite, și cere iertare păcatelor și ne dă pace și milă.

A Născătoarei:

O Fiule al lui Dumnezeu, îndelung-Răbdătorule Doamne, și mult-Milostive! Prin rugăciunile Botezătorului Tău și prin rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine, și ale tuturor sfinților Tăi, pe robii Tăi îi mântuiește, și dă de sus biruință împăraților noștri ca un Iubitor de oameni.

Alt Canon,

Irmos: Pe tine Maica lui Dumnezeu...

Ucenicul Tău, Doamne, Alexandru cel cu adevărat dumnezeiesc, făcându-se legiuitor și plecându-se cuvintelor Tale celor purtătoare de viață, și arătându-se Ierarh cuvios blând și înțelept, acum după vrednicie să fericește.

Făcutu-te-ai tăinuitor preaiscusit, prin dorirea celor negrăite, o de Dumnezeu fericite Părintele nostru, Ioane preafericite, și tăinuit învățător al tainelor, și propovăduitor al dogmelor celor dumnezeiești, și slujitor Treimii, mărite Părinte.

Slavă...

Pe tine Părinte păstorul cel fără de răutate și Preacuvios, fără prihană, cinstit, neîntinat și propovăduitor al credinței, și învățător al dreptei credințe, toți după vrednicie cu un glas te fericim pe tine Pavele.

Și acum..., a Născătoarei:

Neîntinată și Preacurată Fecioară, vasule al bunei miresme, cere de la Hristos pe Care l-ai născut, ca să dea împăraților biruință, iar norodului celui iubitor de Hristos iertare păcatelor, ca pe tine neîncetat să te slăvim.

Irmosul:

Pe tine Maica lui Dumnezeu, și Fecioara cea neispitită de nuntă, pe tine ceea ce ai născut mai presus de minte prin cuvânt pe Dumnezeu cel adevărat, pe cea mai înaltă decât preacuratele puteri, cu slavoslovii fără de tăcere te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Irod cel prea fărădelege a tăiat capul cel dumnezeiesc și sfințit al Mergătorului înainte, nesuferind mustrările lui, prea-nebunul. O înfricoșată îndrăznire! Cu adevărat dar să se tânguiască ticălosul, făcând ucidere fărădelege, iar noi acum capul cel cinstit, după vrednicie cinstindu-l, slăvim cu cântări de laude, pe Botezătorul lui Hristos. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Deși se biruiește Preacurată toată firea cea cuvântătoare, spre cântarea laudelor tale, a celeia ce ai născut pe Dumnezeu, că arătat mai înaltă ești decât toată făptura, ci însă și cea după putință cu adevărat, nu este lepădată; deci primește și pe puțina mea cântare, precum Fiul tău mai-nainte a primit banii văduvei.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă... a Sfântului glasul al 8-lea.

Înainte Mergătorule al Mântuitorului, de te-a și omorât Irod pe tine propovăduitorul adevărului, dar făclia gurii tale cea aruncătoare de raze, lumina bine și celor din iad, cu lumina credinței; pentru aceasta roagă-te, să se miluiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Eu, Fecioară Sfântă, de Dumnezeu Născătoare, către acoperământul tău alerg, că știu că voi afla prin tine mântuire, că poți Curată să-mi ajuți mie.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: O preaslăvită minune...

Mielușeaua pe Mielușelul, dacă L-a văzut de voie pironit pe lemnul Crucii, a strigat ca o Maică cu durere plângând: Fiul meu! Ce străină vedere este aceasta? Cel ce dai tuturor viață ca un Domn, cum mori îndelung-Răbdătorule? Ca să dai înviere pământenilor; slavă pogorârii Tale celei multe, Dumnezeul meu.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE.

Fericirile Octoihului pe 4, și ale Mergătorului înainte, Cântarea a 3-a, pe 4.