SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Înainte prăznuirii și 3 ale Sfintei.

Stihirile Înainte prăznuirii, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Acesta este Dumnezeul nostru, și nu se va socoti altul spre Dânsul, strigat-a Proorocul cu Duhul; acum a aflat toată calea științei, și după aceasta oamenilor Se va asemăna, îmbrăcându-Se în trup; că din Fecioara fiica lui Dumnezeu vine să Se nască, apropiat făcându-mi-se, Cel ce este cu firea neapropiat.

Stog de arie se cunoaște pântecele tău, ceea ce ești cu totul fără prihană, de Dumnezeu Născătoare, care poartă în sine negrăit Spicul cel nelucrat, mai presus de minte și de cuvânt, pe Care în peștera Vitleemului vei să-L naști; pe Acela ce va să hrănească cu Darul toată făptura, prin dumnezeiești cunoștințe; și să scape omenirea din foametea cea stricătoare de suflet.

Mielușeaua cea fără prihană, purtând în pântece pe Mielușelul cel hrănit, vine în sfânta peșteră să-L nască cu cuvânt preaslăvit, și cu scutece să-l înfeșe ca pe un Om, și să-L pună în iesle ca pe un Prunc. Făptura mai-nainte prăznuiește cu bucurie, slăvind pe Cela ce a lucrat pe pământ niște lucruri ca acestea preaslăvite.

Alte Stihiri ale Sfintei, glas același.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cu vopselele cele din sânge, haina, mântuirii vopsindu-ți ție singură preamărită și luminându-te cu Duhul, Domnului te-ai logodit, Împăratului celui fără de moarte, Celui ce te-a păzit pe tine fără prihană și nestricată, în veacul veacului în cămările cerești, ca pe o fecioară preafrumoasă și neîntinată.

Cu bătăile împreunându-te, și la foc aducându-te, și zdruncinăturile trupului răbdând, și înfierbântările căldărilor bărbătește suferindu-le, nu te-ai biruit la minte, nici chipurilor idolești n-ai jertfit; ci plecându-ți lui Dumnezeu grumazul prin muncă și sabie, purtând cunună, la ceruri te-ai suit.

Cu picăturile sângelui luminându-te, ai răsărit mai-nainte arătat ca un soare, prealăudată, și ai gonit cu Darul întunericul nedumnezeirii, Muceniță Iuliano, și pe credincioși i-ai luminat, pe cei ce cinstesc vitejeștile tale nevoințe, și pomenirea ta cea purtătoare de lumină, și cu totul mântuitoare.

Slavă..., Și acum..., a înainte-prăznuirii glas 6.

Sioane prăznuiește, Ierusalime veselește-te, cetatea lui Hristos Dumnezeu primește pe Ziditorul, Cel ce va să încapă în peșteră și în iesle; deschideți-mi ușile, și intrând printr-însele, să văd ca pe un prunc pe Cel înfășat cu scutece, Care cu mâna Sa ține făptura. Pe Care Îl laudă îngerii cu glasuri neîncetat, pe Domnul, Dătătorul de viață, Cel ce mântuiește neamul nostru.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile înainte-prăznuirii, glas 2.

Podobie: Casa Eufratului...

Proorociile tuturor Proorocilor se plinesc, că Hristos se naște în cetatea Vitleemului, din Curată fiica lui Dumnezeu.

Stih: Dumnezeu de la amiazăzi va veni, și Cel Sfânt din munte umbros cu desime.

Slava pământenilor, lauda și cinstea, cinstite Vitleeme, Mitropolie dumnezeiască, primește pe Ziditorul tău.

Stih: Doamne auzit am auzul Tău și m-am temut. Doamne înțeles-am lucrurile Tale și m-am spăimântat.

Cuvântul Tatălui, prin Care toate s-au făcut, fără pătimire și fără stricăciune, un Ipostas se vede din două firi.

Slavă..., Și acum... glas 6, a lui Vizantie.

Ceea ce nu știi de mire Fecioară, de unde ai venit? Cine este cela ce te-a născut? Cine este și maica ta? Cum pe Ziditorul l-ai purtat în brațe? Cum nu ți s-a stricat pântecele? Mari și preaslăvite și înfricoșate taine săvârșite pe pământ vedem întru tine Preasfântă; și mai-nainte gătim ție ca vrednică datorie, pe pământ peștera, din Cer cerem steaua, și filozofii de la răsăriturile pământului la apusuri, vin să vadă mântuirea oamenilor, purtându-Se în brațe.

Troparul Sfintei, glas 4:

Mielușeaua Ta, Iisuse, Iuliana, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al înainte-prăznuirii, glas același.

Gătește-te Vitleeme, deschisu-s-a tuturor Edenul, împodobește-te Efrata; că Pomul vieții în peșteră a înflorit din Fecioară. Pentru că rai înțelegător pântecele aceleia s-a arătat, întru care este dumnezeiescul Pom, din care mâncând vom fi vii, iar nu vom muri ca Adam. Hristos se naște, ca să ridice chipul cel mai-nainte căzut.

LA PAVECERNIȚĂ

Cântăm Trei-cântări; Irmosul de două ori, și Troparele pe 6, și apoi iarăși Irmosul, în amândouă stranele.

Cântarea a 3-a, glas 2,

Irmos:

Pe piatra credinței întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmașilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: Nu este Sfânt ca Dumnezeul nostru, și nu este drept afară de Tine Doamne.

În deșert adunarea lui Irod se adună, cu gând ucigaș ca să ucidă pe Domnul cel ce S-a născut; Căruia toți cântăm: Tu ești Dumnezeul nostru, și nu este drept, fără numai tu Doamne.

Sfatul cel cumplit al lui Irod de suflet luptător, împotriva lui Dumnezeu fiind, socotește să ucidă împreună cu pruncii pe Stăpânul Hristos; Căruia cântăm: Tu ești Dumnezeul nostru, și nu este drept fără numai tu Doamne.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Cuvântul muncitorului pentru că biruia, de șapte ori cuptorul a fost ars oarecând; întru care tinerii nu s-au ars, porunca împăratului călcând; ci au strigat: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Vărsând ca niște miruri lacrimi înaintea lui Hristos, Celui ce s-a făcut cu trup pentru noi, întinăciunile trupului să ne curățim, către Cel Preaînalt, cu curăție apropiindu-ne și strigând: Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cu lacrimi de umilință, de lacrimile muncii celei înfricoșate ce va să fie, să fugim noi păcătoșii, urmelor lui Hristos urmând, Celui ce S-a pus în scutece ca un Prunc, și să strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudați și-L preaînălțați întru toți vecii.

Știind că mântuirea se sfințește din îndurările noastre, și din izvorul lacrimilor, prin mărturisire spălându-ne credincioșii, să ne apropiem la Hristos, Cel ce S-a născut cu trup în peșteră, strigând: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Cu suflete curate, și cu buze nespurcate, veniți să slăvim pe cea neîntinată și Preacurată Maica lui Emmanuil, printr-aceasta aducând rugăciuni Celui ce S-a născut dintru dânsa. Milostivește-te spre sufletele noastre Hristoase Dumnezeule, și ne mântuiește pe noi.

Necunoscător și viclean și pizmătăreț, nimenea să nu fie, din cei ce aduc acum lui Dumnezeu daruri primite; în loc de smirnă, de aur și de tămâie, mireasmă de fapte bune; cântând lui Hristos, Celui ce S-a născut. Milostivește-Te spre sufletele noastre Hristoase Dumnezeule, și ne mântuiește pe noi.

Zis-a Irod către magii cei înțelepți care veniseră: Mergeți de căutați pe, Împăratul, Cel ce S-a născut acum, și aflându-L să-mi spuneți mie, gândind cumplitul spre ucidere, cu inimă ucigașă. Milostivește-Te spre sufletele noastre Hristoase Dumnezeule, și ne mântuiește pe noi.

O îndrăznirea spurcatei ucideri celei împietrite! de vreme ce uitării te-ai dat, că pe Dumnezeu nimeni cu mâinile prinzându-L nu poate să-L ucidă! Că prea înfierbântându-te cu mânia cumplit, pe prunci i-ai junghiat Iroade. Milostivește-Te spre sufletele noastre Hristoase Dumnezeule, și ne mântuiește pe noi.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparele după obicei.

După întâia Catismă, Sedealna glas al 2-lea.

Podobie: Iosif cel cu bun chip...

Neapropiatul Dumnezeu, pentru milostivirea apropiat făcându-mi-se, de bunăvoie vine să Se nască cu trup ca un Om, în cetatea Vitleemului, din Curata Fecioară; pe Acesta să ne nevoim al primi cu osârdie, strigând cu frică: Doamne slavă Ție!

Slavă..., Și acum..., glas 1.

Podobie: Mormântul tău...

Cela ce a plecat cerurile, și în Fecioară s-a sălășluit mai-nainte, vine în peștera Vitleemului să Se nască cu trup precum este scris; și să Se vadă Prunc, Cel ce înviază pruncii în pântece. Pe Acesta bucurându-ne acum să-L întâmpinăm toți cu îndreptarea inimii.

După a doua Catismă, Sedealna glasul al 5-lea.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Vitleeme gătește-te, ca să întâmpini pe Fecioara Maria și Maica lui Dumnezeu; că iată vine către tine aducând Prunc pe Hristos, Cel pururea fără început cu Tatăl și cu Duhul; pe Care va să-L nască în peșteră, și după naștere Fecioară iarăși se va arăta.

Slavă..., Și acum..., glas al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Minune preaslăvită se vede astăzi; că Mântuitorul nostru în peșteră cu trup din Fecioară pentru noi vine acum să Se nască, magii cu daruri ca unui Împărat vor să se închine, păstorii cu îngerii vor să-L preaslăvească; cu care și noi să strigăm: Slavă Celui ce S-a făcut Om pentru noi.

CANOANELE

Al înainte-prăznuirii cu Irmosul pe 8, și al Sfintei pe 4.

CANONUL înainte-prăznuirii.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glas al 4-lea,

Irmos:

Pe voievozii cei tari, pe cele trei puteri ale sufletului, Cela ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă-i rogu-mă; ca Ție ca întru o alăută, întru omorârea trupului, să-Ți cânt cântare de biruință.

Bucură-te Cerule și pământule te veselește; că Dumnezeul nostru făcându-Se trup, din Curata Fecioară S-a născut și cu scutece S-a înfășat, și a dezlegat legăturile greșelilor mele ca un Milostiv.

Împărăteasa cea Curată, pe Împăratul tuturor L-a născut mai presus de gând, pe Cel ce a deschis credincioșilor Împărăția cea de sus, și cu desăvârșire a pierdut păcatul cel ce împărățea pururea în noi.

Scripturile proorocești sfârșit iau, că iată Hristos pe Care mai-nainte L-au vestit, Se arată întrupat în cetatea Vitleemului; a Acestuia Naștere mai-nainte să o prăznuim astăzi, cu îndreptarea gândului.

Alt Canon al Sfintei.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glas același,

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

Strălucind cu luminările muceniciei, întru Dumnezeu te bucuri, cu curăția îndumnezeindu-te, prealăudată, și cu rugăciunile tale dai luminare celor ce te laudă.

Rănitu-te-ai de dorirea cea preadulce a lui Hristos, prealăudată, și părăsind dezmierdările cele trupești, și pe logodnicul cel pieritor, te-ai logodit cu Mirele tău, fecioară curată și nevinovată.

Slavă...

Luminându-ți cugetul cu podoabe luminate, Ziditorul tuturor și Dumnezeu, te-a învrednicit pe tine cămărilor cerești, dănțuind ca o fecioară Muceniță, de Dumnezeu înțelepțită.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioara merge în peșteră să nască pe Ziditorul firii, Care mai presus de fire a luat dintr-însa trup după Ipostas negrăit, ca să îndumnezeiască omenirea.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Biserica cea stearpă a născut din păgâni, și adunarea cea cu mulți fii a slăbit; minunatului Dumnezeului nostru să-i strigăm: Sfânt ești Doamne!

Daniil Te-a văzut Cuvinte, Piatră tăiată din munte fecioresc, Care ai zdrumicat cu puterea Ta capiștile idolești. Pentru aceasta cu frică Te slăvim.

Magii de la răsărit povățuiți fiind de stea, Ție Împăratului tuturor daruri Ți-au adus Hristoase, smirnă, aur și tămâie, minunându-se de smerenia Ta.

Pe Spicul cel de viață purtător, țarina cea nearată Îl duce să-L nască în cetatea Vitleemului Maria, Care hrănește sufletele tuturor celor ce strigă: Sfânt ești Doamne.

Alt Canon,

Irmos: Veselească-se de tine...

Făcutu-ți-ai sufletul preasfânt locaș lui Dumnezeu, stăruind la dumnezeiești Biserici totdeauna cu laude și cu rugăciuni.

Poftind a dobândi daruri mari, preacinstită, ai suferit durerile trupului ca în trup străin.

Slavă...

Cu picăturile sângiurilor tale ai stins focul nedumnezeirii, și cugetele credincioșilor le-ai adăpat Iuliano.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca să scape pe oameni, Mântuitorul se naște din cea Preacurată în Vitleem, primind înfășări ca un Prunc.

Irmosul:

Veselească-se de Tine, Biserica Ta Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea Doamne, scăparea, și întărirea.

CONDACUL sfintei, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Cu frumusețile fecioriei împodobindu-te fecioară, și cu cununa muceniciei acum încununându-te Iuliano, dăruiești tămăduiri celor ce sunt în nevoi și în boli, și mântuire celor ce se apropie către sicriul tău; că izvorăște Hristos dumnezeiesc Dar și viață veșnică.

Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Fiind înfrumusețată cu bunătăți date de la Dumnezeu, și înflorită cu cinstita mucenicie, toată frumoasă și fără prihană te-ai arătat cinstită. Pentru aceea Domnul ți-a iubit acum frumusețea, și te-a pus în cămară de mire prealuminoasă, întru care dănțuiești Iuliano cu Mucenicii, slăvind pe Hristos.

Slavă..., Și acum..., a înainte-prăznuirii glas 3.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Umpleți-vă de bucurie toate marginile, că Născătoarea de Dumnezeu se apropie să nască pe Împăratul a toate; o minune negrăită! Cel fără început se începe, și se întrupează Cel fără de trup. Peștera primește înlăuntru pe Cel ce ține împreună toate; Vitleeme bucură-te, și dănțuiește făptură întru această zi mai-nainte de praznic.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Cela ce șade întru slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor ușor a venit Iisus cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, și a mântuit pe cei ce strigă: Slavă Hristoase puterii Tale.

Sfântul vas cel purtător de Mir al cinstitei sfințenii, în cetatea Vitleemului vine să-L deșerte; pe Acesta, Care dă sfințenie nouă tuturor celor ce strigăm: Slavă Hristoase puterii Tale.

Grăitorule de Dumnezeu Isaie, văzând împlinite cu lucrurile, proorociile tale, bucură-te și dănțuiește; că Fecioara mai presus de fire a născut cu trup în peștera Vitleemului pe Cel neîncăput.

Iisus cu trup Se naște, și în ani Cel fără de ani se vede Prunc, dezlegând greșelile mele cele învechite, și cu negrăita sărăcie acum mă îmbogățește, pe mine cel ce am sărăcit cu călcări de lege făcătoare de stricăciune.

Alt Canon,

Irmos: Văzându-te Biserica înălțat...

Având gândul întins către Domnul tuturor, nicicum n-ai băgat seamă întinzându-ți-se trupul, și bătându-se cumplit, Iuliano frumoasă fecioară.

Biruit-a dragostea Stăpânului întunecarea trupului, prealăudată Muceniță; drept aceea ai defăimat și averea și logodnicul, și ai ales chinurile cele de multe feluri.

Slavă...

Pe tine Mielușeaua cea nespurcată rupându-te vrăjmașii ca niște lupi cu chinurile, Muceniță, te-a făcut dumnezeiască jertfă, și junghiere fără prihană lui Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Văzându-și Născătoarea de Dumnezeu fecioria pecetluită după naștere, cuprinzându-se de mirare, strigă: Fiul meu! Cum Te voi înfășa acum, pe Tine care înfeși marea cu îngrădire de nisip?

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Necredincioșii nu vor vedea slava Ta, Hristoase, dar noi pe Tine Unul-Născut strălucirea Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni.

Din Fecioară S-a născut Dumnezeu Emmanuil, și în iesle culcându-Se, a noastră de-a doua chemare a lucrat voind; a Acestuia Naștere cu bunăcredință mai-nainte să o prăznuim.

Cuvântul Tatălui fiind fără început și de o Ființă, în ieslea dobitoacelor culcându-Te, ne-ai dezlegat de necuvântare, pe noi care mai-nainte prăznuim cu bunăcredință a Ta Naștere.

Fericită este rădăcina lui Iessei, ceea ce a odrăslit pe cea Curată, care a purtat Floarea cea dumnezeiască pe Hristos Domnul, a Căruia Naștere mai-nainte o prăznuim bucurându-ne.

Alt Canon,

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Pârâul nedumnezeirii celei păgânești l-ai uscat Muceniță cu curgerile sângiurilor, care s-au vărsat fără dreptate, și au stins focul înșelăciunii.

Cu totul te-ai adus pe sineți lui Dumnezeu, roșeala fecioriei făcându-o mai luminată cu vopselele sângiurilor.

Slavă...

De frumusețea Ta o Stăpâne fiind rănit sufletul fecioarei, a disprețuit cele văzute, strălucind cu frumusețile pătimirii.

Și acum..., a Născătoarei:

Minune cu cuviință nouă! Că Fecioara cea curată merge degrab în peștera Vitleemului, să nască pe Dumnezeu, Care S-a făcut Om.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Venit-am întru adâncurile mării, și m-a înecat viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viața mea, Multmilostive.

Prunc tânăr nouă pe pământ născându-Se, Cel mai-nainte de veci, din Tatăl negrăit a strălucit, și pe toți ne-a scăpat din călcarea poruncii celei dedemult, ca un Milostiv.

Străine și preaslăvite lucruri s-au auzit în cetatea Vitleemului, născându-Te Tu Cuvântul cel fără început; că păstorii cu îngerii Ți-au adus cântare, ca unui Stăpân.

Steaua a vestit magilor pe Soarele dreptății, Cel ce S-a născut negrăit; a Căruia cinstită Naștere mai-nainte să o prăznuim veselindu-ne.

Alt Canon,

Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas...

Fiind rănită de dragoste dumnezeiască, strigai: Pe Hristos mă grăbesc să ajung pe Cel frumos cu podoaba; pentru aceea rabd chinuri neîncetate, veselindu-mă cu duhul.

Gonaciul cel viclean poruncea să se întindă fără milă și să se sfărâme mielușeaua Domnului, fiind cu inima întinsă către, Hristos, Soarele cel neapus.

Slavă...

Mânecat-ai către Hristos, Soarele cel neapus, și cu luminile Lui ți-ai luminat sufletul și inima, de Dumnezeu înțelepțită, și te-ai mutat către Lumina cea pururea fiitoare.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce a înfășat marea cu negură, de voie Se naște Ziditorul din pruncă, și primește înfășare ca un Prunc, ca să mântuiască lumea.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de, laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDACUL înainte-prăznuirii, glas al 2-lea.

Podobie: Cele de sus căutând...

În Vitleem văzând cu scutece înfășat pe Cela ce ține tot pământul cu mâna Sa, cântări de praznic mai înainte să aducem celeia ce L-a născut; că se veselește ca o Maică ținând în brațe pe Fiul lui Dumnezeu.

ICOS

Pe Fiul lui Dumnezeu Fecioara ținându-L în brațe, cu sărutări ca o Maică sărutându-L, a grăit: Sămânță n-am cunoscut întru zămislire, și stricăciune n-am luat în naștere, și acum curată sunt, precum mai-nainte, așa și după naștere. Pentru aceasta mă închin Fiule milostivirii Tale celei multe, și slavei celei negrăite, care ai arătat spre mine. Pentru care mă și bucur, ținând în brațe pe Fiul lui Dumnezeu.

SINAXAR

Întru această lună în ziua a douăzeci și una, pomenirea Sfintei Mucenițe Iullana cea din Nicomidia.

Stih: Sabia este podoaba Iulianei.

Ca aceea ce i-a pricinuit strălucirea cununii.

În a douăzeci și una zi,

Sabia pe Iuliana o sfârși.

Aceasta a fost în zilele lui Maximian împărat, fiică de părinți bogați, care o au logodit cu oarecare Elersie boier mare de sfat, care vrând să facă nuntă, sfânta n-a primit, zicând: De nu te vei face mai întâi eparh al cetății, nu voi face nunta cu tine, și dacă se făcu eparh, ea iarăși îi zice: De nu te vei întoarce din legea idolilor la credința creștină, nu primesc nuntă cu tine. Deci el spuse tatălui toate, care neputând să o întoarcă din credința ce avea în Hristos, o a dat pe seama aceluiași eparh și logodnic, ca să cerce după legile lor. Deci el despuindu-o și bătându-o cu șaisprezece bice de vine de bou crude, și spânzurându-o de cosițe, o a ținut până i s-a dezlipit pielea de pe cap, arzându-i coastele cu fiare arse, și cu alt fier ars pătrunzându-i armurile; și legându-i mâinile pe lângă coaste, a poruncit de o a tras în temniță, și stând ea la rugăciune, i s-a arătat vrăjmașul tuturor în chip de înger, îndemnându-o să jertfească la idoli, și să scape; iar sfânta gonindu-I, îl făcu de spuse fără voia lui cine era. Deci iarăși aducându-o la eparhul, și stând neschimbată din dragostea ce avea către Hristos, o a băgat într-un cuptor foarte ars, care stingându-se minunat, a făcut de au crezut cinci sute de bărbați întru Hristos, căror îndată le-au dat sfârșitul prin sabie, împreună cu o sută treizeci de femei. Iar Sfânta aruncată fiind într-o căldare fierbinte, i s-a făcut căldarea baie, care căldare topindu-se, și vărsându-se afară a stricat pe păgânii cei ce stau împrejur. Deci biruind sfânta Muceniță toate muncile, și-a primit sfârșitul prin sabie. Și când s-a logodit cu Elersie, a fost de șaisprezece ani, iar când s-a făcut mireasă lui Hristos prin mucenicie a fost de optsprezece ani.

Tot în această zi, Sfinții cinci sute de Mucenici, care s-au săvârșit de sabie în Nicomidia.

Stih: Pământul Nicomidenilor tăiați văzură,

Cinci sute de Mucenici purtători de cunună,

Tot în această zi, Sfintele o sută treizeci de femei, ce s-au săvârșit de sabie în Nicomidia.

Stih: Pus-au înaintea sabiei capetele împreună a două zecimi încincite.

Întreite zecimi a femeilor Mucenițe cinstite.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Temistocles.

Stih: Zgârieturile cele prin cuie de fier ascuțite,

Lui Timistocles, ca și când ar fi fost altul oarecarele de fier, erau suferite.

Aceasta era pe vremea împărăției lui Deciu, din Mira Lichia, păstori de oi fiind. Deci ighemonul Asclipie pornind goana asupra creștinilor și Sfântul Dioscorid, căutându-se fiindcă fugise la munte, cei ce-l căutau pe el, au aflat pe Timistocles, păscând oile, și-l întrebară pentru Dioscorid, iar Timistocles, l-a ascuns pe acela, zicând că nu știe unde este, și s-a dat pe sineși mărturisindu-se că este creștin. Și propovăduind pe Hristos, înaintea ighemonului Asclipie, și stând cu îndrăzneală, fost a bătut pe pântece până s-a spart. Și pe lemn a fost spânzurat. Apoi fiind târât peste bolovani de fier, de care tot trupul i s-a pătruns și așa și-a dat duhul la Dumnezeu.

Cu ale lor sfinte rugăciuni. Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laudă strigând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Cum Te va încăpea peștera, pe Tine Care vii să Te naști pentru noi, Cela ce ești neîncăput? Cum Te va alăpta Fecioara, Cela ce ești Hrănitorul tuturor, Milostive Iisuse?

Cuvintelor vrăjitorului Valaam urmând magii, au alergat a se închină lui Hristos cu daruri, cunoscându-L pe Dânsul Împărat a toată suflarea.

Fire omenească cea stearpă dă de toată fapta bună, bucură-te, și dănțuiește! Că vine Hristos să se nască din Fecioară cu trup, ca să te arate pe tine bine roditoare de bunătăți.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii în Babilon...

Fără socoteală te aruncă nemilostivul judecător în căldare fierbinte, iar Domnul prin înger te păzește nevătămată, pe tine Muceniță care L-ai cinstit pe Dânsul.

Neîngrozindu-te, și mai vârtos cu minte vitejească îmbărbătându-te, preacinstită Muceniță, te-ai suit pe jăratec, răcoreală simțind și strigând: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Slavă...

Tu Mirelui ca niște zestre ai adus adunarea și poporul cel ce a crezut întru Hristos, risipind negura înșelăciunii cu facerile tale de minuni cele strălucitoare.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te loc al Celui neîncăput Maică Fecioară; că vei să-L naști în peșteră, purtând trup, Preacurată; ca să îndrepteze zidirea mâinilor Sale.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se țineau de buna-credință, în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat, și i-ai învățat să cânte: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Pe mine, cel ce m-am făcut pentru multe călcări de poruncă peșteră tâlharilor Hristoase, pentru milostivirea cea negrăită mântuindu-mă, ai binevoit în peșteră a Te naște din Curata Fecioară.

Scriindu-mi iertare desăvârșit, Te-ai scris cu porunca Cezarului, Tu, Făcătorul făpturii, împreună cu robii; laud mila cea nemăsurată a milostivirii Tale, Stăpâne.

Luminat palat Stăpânului, cum ai intrat în peșteră prea mică, să naști pe Împăratul, Domnul, Cel ce S-a întrupat pentru noi Preasfântă Fecioară, dumnezeiască Mireasă?

Alt Canon,

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Avându-ți ochiul și sufletul tău sus către Dumnezeu, Cel ce poate mântui, cu dumnezeiescul Dar al Duhului, ai stins fierberile căldărilor Muceniță, strigând cu credință cântarea tinerilor: Binecuvântați toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Ascultând cuvintele tiranului vrăjmaș, cugetătorii deșertăciunii cei ce erau vrednici de foc, de vie te-au băgat în foc Muceniță, de care nu te-ai ars, fiind răcorită de dragostea Mirelui, cugetătoare de Dumnezeu, Iuliano.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Stătut-ai înaintea judecății propovăduind pe Hristos Dumnezeu nemuritor, Care a răbdat răstignire și a omorât rătăcirea, și a dat viață nemuritoare credincioșilor, celor ce strigă: Toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Domnul, Care și-a pus scaunul Său pe nori, pe nor vine să Se nască nouă din Fecioară, ca să risipească norii cei întunecați ai păcatului, de la sufletele noastre, care strigăm Lui: Binecuvântați toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; și punerea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla ce ai purtat în pântece, lumii binecuvântarea ai înflorit; pentru aceasta toți te slăvim.

Să dănțuim credincioșilor, să săltăm, și cu un glas să strigăm: Vine mântuirea tuturor, Se apropie să Se nască Domnul, și să mântuiască pe; cei ce cinstesc Nașterea Lui cu dumnezeiască înțelepciune.

Ia-ți psaltirea și alăuta Sfinte Davide, și dulce cântă: Casa Eufratului veselește-te, că Acela pe Care Tatăl din pântece L-a născut, întru tine luminat S-a născut, din Fecioară întrupându-Se.

Ca picătura, ca ploaie mare S-a pogorât Stăpânul în pântecele tău, și pământul cel uscat, adică uscăciunile nedumnezeirii le-a udat, și mările înșelăciunii le-a uscat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară.

Alt Canon,

Irmos: Piatra cea netăiată...

De patimile purtătoarei de chinuri Iulianei, cele pentru credință, s-au mirat îngerii, în ce chip cu firea femeiască a rușinat, pe cel ce a omorât pe strămoașa ei în rai.

Ca o Muceniță împodobită și fecioară mărită, ți-ai împletit cununa dreptății după lege, călcând cu trupul pe cel fără de trup, și te-ai făcut purtătoare de biruință.

Pe tine rânduneaua cea înțelegătoare, turtureaua cea nestricată, și porumbița ceea ce ai aripi poleite cu mucenicia, care ai zburat către Dumnezeu, și te-ai odihnit, te cinstim.

Slavă...

Înflorit-ai ca crinul în văile muceniciei, purtătoare de chinuri Iuliano, și purtând fecioria ca un trandafir cu bun miros, te-ai făcut dumnezeiască mirosire Mirelui tău Celui înțelegător.

Și acum..., a Născătoarei:

Purtând pe Cela, ce toate le poartă, vii către Vitleem Fecioară, ca să-L naști și să-L culci în iesle, ca pe un Prunc; pentru ca cu deosebire să săvârșească ridicarea oamenilor.

Irmosul:

Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cercetatu-ne-a pe noi...

Credincioșilor, să aducem acum cântări înainte-prăznuirii Nașterii cu credință; că merge și Se apropie Hristos de Vitleem să Se nască ca un om din Fecioară, și să Se arate Prunc cu scutece înfășat, Cela ce este mai-nainte de veci.

Slavă..., a sfintei, asemenea:

De cămara Ta cea de Mire, Cuvinte, dorind Mucenița, a răbdat toată ispita chinurilor, cu ajutorul Tău; pentru rugăciunile ei Dumnezeule, rugămu-ne Ție, milostivește-Te spre sufletele noastre, și ne mântuiește.

Și acum...

Vitleeme pământul Iudei împodobește-ți intrările, că iată întru tine Fecioara și Născătoarea de Dumnezeu, vine să nască în peșteră și în iesle, pe Domnul meu și Dumnezeu.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 6-lea.

Podobie: Îngereștile puteri...

Înțelepciunea cea ziditoare acum vine, norii proorocești se deschid, Darul înflorește, adevărul a răsărit, încetează vorbele cele întunecate ale umbrei; ușa Edenului s-a deschis, Adame dănțuiește; Ziditorul nostru Dumnezeu, de bunăvoie S-a zidit.

Cuvintele Proorocilor și vedeniile plinindu-le, S-a născut cu trup, și Cuvântul s-a întrupat, și în ieslea dobitoacelor născându-Se S-a culcat. Aceasta este smerenia cea desăvârșită, aceasta este înfricoșata rânduială, pentru care cântăm: Împăratul lui Israil, Hristos, vine.

Ca să curățești de veninul stricăciunii, și să înnoiești chipul meu cel dintâi, Te-ai întrupat, cu lapte Te-ai hrănit, și cu scutece Te-ai înfășat, Cela ce cuprinzi toate cu voința, Făcătorule de bine Cuvinte; Te laud Îngere al Sfatului Părintesc, prin Care eu mă fac nemuritor.

Din sânurile Tatălui nedepărtându-Te, Om Te-ai văzut, și pe mâini feciorești fiind ținut, pe magi de la Persia prin stea i-ai chemat, care s-au închinat Ție, Împăratului și Dumnezeu; ca să pierzi cu Duhul buzelor pe domnii păgânilor cei necredincioși, și să paști pe poporul cel primit.

Slavă..., asemenea:

Cuvântul, Cel ce este de o Ființă cu Tatăl, amestecare luând din curat sângele fecioresc, S-a zidit și a crescut cu vremea, și după aceea S-a născut în peșteră. Minune mare! Îngerii se veselesc, oamenii cântă: Împăratul lui Israil Hristos vine.

Și acum..., asemenea:

Proorociile vrăjitorului Valaam se plinesc, că cei ce se țineau de înșelătoriile persienești, strălucindu-se de lumina stelei celei neobișnuite, cu daruri au însemnat pe Hristos, Soarele cel neapus, Dumnezeu Împăratul cel în Vitleem întrupat, și de bunăvoie mort.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 2.

Podobie: Casa Eufratului...

Strălucește steaua acum în peșteră, păstorii cu îngerii, magilor cu daruri, gătiți-vă a-L întâmpina.

Stih: Dumnezeu de la a amiazăzi va veni, și Cel Sfânt din munte umbros cu desime.

Ca să se plinească proorociile Proorocilor, în Vitleem S-a născut, și Edenul a deschis celor din Adam, Domnul.

Stih: Doamne auzit-am auzul Tău și m-am temut. Doamne înțeles-am lucrurile Tale și m-am spăimântat.

Unge cu mir Vitleeme ieslea cea sfântă, că întru tine Stăpânul, va să-și tindă razele Dumnezeirii Sale.

Slavă..., Și acum..., asemenea:

Veniți pământenii cu un glas, să lăudăm neîncetat pe Fecioara, Născătoarea de Dumnezeu Maria; din care Hristos s-a născut.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul