SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., stihirile pe 6: Stihirile praznicului 3 și ale Muceniței 3

Stihirile praznicului, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn celor...

Legea cea din Scriptură plinind-o Iubitorul de oameni, acum în Biserică S-a adus, și L-a luat în brațe bătrânești Simeon bătrânul, strigând: Acum mă slobozește la fericirea de acolo, că Te-am văzut astăzi cu trup muritor îmbrăcat, pe Tine, Cel ce domnești peste viață, și peste moarte stăpânești.

Lumină spre descoperire neamurilor Te-ai arătat, Doamne, pe nor ușor șezând, Soarele dreptății, legea cea din umbră plinind, și arătând începătura Harului celui nou. Pentru aceasta, văzându-Te Simeon a strigat: Din stricăciune mă slobozește, că Te-am văzut astăzi, Stăpâne.

De Sânurile Părintelui nedespărțindu-te cu Dumnezeirea, Te-ai întrupat precum bine ai voit, ținut fiind în brațele pururea Fecioarei, Te-ai dat în mâinile primitorului de Dumnezeu, Simeon, Cela ce ții toate cu mâna Ta. Pentru aceasta acum mă slobozește în pace, pe mine robul Tău, care cu bucurie strig: Că Te-am văzut astăzi Iubitorule de oameni.

Alte Stihiri ale Muceniței, glasul același.

Podobie: Data-i semn celor ce...

Nestricat ți-ai păzit trupul pentru Hristos, Mirele tău, întru frumusețile fecioriei, Agato, mireasă a lui Dumnezeu, fiind înfrumusețată și luminată cu străluciri mucenicești, și ai mers către dumnezeiască cămară de Mire. Pentru aceasta săvârșim prăznuirea ta în toată lumea, slăvind pe Mântuitorul, Care pururea te-a mărit.

Tăierea pieptului și arderea focului, și zgârieturile trupului, ai răbdat, preaslăvită, căutând cu ochii inimii la răsplătirile veșnice și la fericirea de acolo, și la cununa neveștejită, care acum a dăruit-o ție Hristos, preaslăvită; ca ceea ce ai pătimit pentru El preafrumos.

Năvălirea neoprită a focului, dumnezeiește o ai oprit prin rugăciunile tale, ceea ce ești cu numele bunătății, și ai mântuit cetatea, care cinstea cinstitele tale moaște, Muceniță, din care curg râurile tămăduirilor, întru Dumnezeiescul Duh. Că întru această cetate chinuindu-te, ai smerit pe vrăjmașul, și ai luat cununa biruinței, ceea ce ești prealăudată.

VEZI: De este post, Slavă..., Și acum..., a Născătoarei, sau a Crucii a Născătoarei, caută-le în 28 de zile; iar de nu va fi post, zicem Samoglasnica Sfintei.

Slavă..., glasul al 8-lea a lui Sicheot.

Străină minune s-a făcut la adormirea preaslăvitei Agata, și Muceniței lui Hristos Dumnezeu, asemenea ca a lui Moise. Că acela punând legi poporului, a primit în munte cele scrise pe lespezi de Dumnezeu însemnate Scripturi, iar aici îngerul a adus din Cer la mormânt lespede scrisă întru acest chip: Cuget cuvios, de sine volnic, la alegere, cinste de la Dumnezeu, și mântuire patriei.

Și acum..., a praznicului, asemenea, a lui Andrei Criteanul.

Cel ce Se poartă pe Heruvimi, și Se laudă de Serafimi, astăzi în dumnezeiasca Biserică, după lege fiind adus, în brațele bătrânului ca pe un scaun șade. Și de la Iosif primește daruri lui Dumnezeu cuvioase, ca o pereche de turturele nespurcata Biserică, și pe poporul cel nou cel ales din păgâni, și doi pui de porumb, ca un începător legii celei vechi și celei noi. Și sfârșitul făgăduinței celei către sine Simeon luând, binecuvântând pe Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, semnele patimii Celui dintr-însa mai-nainte le-a spus, și de la Dânsul a cerut slobozire, strigând: Acum mă slobozește, Stăpâne, precum mai-nainte Te-ai făgăgăduit mie; că Te-am văzut pe Tine, Lumina cea mai-nainte de veci, și Domnul Mântuitorul poporului celui cu numele Tău numit.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Ca un chivot prealuminat al lui Dumnezeu, cu adevărat Preacurata, aducând astăzi jertfelnicul, pe Hristos îl duce în Biserică, și cu cinste Îl pune în brațele lui Simeon celui cugetător de Dumnezeu. Pentru aceea s-au sfințit acum Sfintele Sfintelor, și dimpreună cu însuși sfântul se bucură.

Stih: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace.

Proslăvitu-s-a astăzi Simeon, primind cu cuviință dumnezeiască pe Hristos, ca un Cărbune aprins, și curățindu-și buzele, Îl îmbrățișează, și cu mulțumire bucurându-se, cere slobozire. Pe acesta dar acum cu bunăcredință toți fericindu-L, cu netăcute laude să-L cinstim.

Stih: Lumină spre descoperirea neamurilor, și slavă norodului Tău Israil.

Ușa cea însuflețită, Curata Fecioară, astăzi duce la Biserică pe Împăratul și Domnul, pe Care L-a avut în sine, trecând prin ușa, care o avea închisă, precum s-a scris dedemult. Pentru aceasta toți dănțuind înaintea feței ei, cu cântări dumnezeiești să o lăudăm pe ea.

Slavă..., Și acum..., glasul al 4-lea.

Astăzi sfințita Maică, și cea mai înaltă decât sfintele, la Biserica cea Sfântă a venit, arătând lumii pe Făcătorul de lume, și Dătătorul legii, pe Care și în brațe primindu-L bătrânul Simeon, cinstindu-L striga: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, că Te-am văzut pe Tine mântuirea sufletelor noastre.

Troparul, glasul al 4-lea:

Mielușeaua Ta, Iisuse, Agata, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului de 2 ori. Slavă... al Sfintei, Și acum..., iar al praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul 1.

Însăși Podobie.

Ceata îngerească să se spăimânteze de minune, iar noi oamenii cu glasuri să strigăm cântare, văzând negrăită pogorârea lui Dumnezeu. Că de Care se cutremură puterile cerești, pe Acela acum Îl cuprind mâinile bătrânului, pe unul Iubitorul de oameni.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna. Glasul al 8-lea.

Podobie: Fluierele păstorești...

Născutu-Te-ai din Maică, pe pământ, Cuvinte, Cel fără de început, adusu-Te-ai la Biserică, Cel necuprins, și bătrânul bucurându-se Te-a primit în brațe, strigând: Acum mă slobozește, pe cel ce m-ai păzit, după cuvântul Tău, Care bine ai voit ca un Dumnezeu să mântuiești neamul omenesc.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

CANOANELE

Al praznicului cu Irmosul pe 8, și al Sfintei pe 4,

CANONUL Sfintei.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,

Irmos: Veniți noroadelor să cântăm...

Pe cea dintâi pricină a bunătăților poftindu-o Muceniță, te-ai învrednicit a avea numirea bunătății, cunoscând mai înainte pronia cea negrăită, bunătatea obiceiurilor tale.

Ridicatu-te-ai curată către viețuire prealuminată, defăimând cugetarea trupului, și uitându-te neîncetat către Mirele tău Cel preaiubit.

Slavă...

Mireasă a lui Hristos, dumnezeiască Agata, te-ai împodobit cu frumusețile fecioriei, și cu dumnezeiești sângiurile cinstitei mucenicii încununându-te, cu cununi îndoite, Preamărită.

Și acum... a Născătoarei:

Lăcaș lui Dumnezeu cuviincios te-ai făcut tu, Curată, mai desfătat decât cerurile, și mai curat, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, și acum se bucură de tine ceata fecioarelor.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Întărește-ne pe noi...

Agată floarea și lauda cea luminată, și prea veselitoare a dumnezeieștilor mucenici, înrăutățirea sufletului meu tămăduind, împodobește-l Muceniță.

Cu bunătăți roditoare te-ai luminat pe tine Agato, și te-ai numit Muceniță, nebăgând seamă de cele vremelnice, și iubind Împărăția lui Dumnezeu.

Slavă...

Pe Hristos ai ales mai bine decât toate cele veselitoare Agato, biruindu-te de dragostea cea dumnezeiască, și îngrozirile tiranilor cu bună îndrăzneală și cu bărbăție le-ai călcat.

Și acum..., a Născătoarei:

Mireasă a lui Dumnezeu, Curată, roagă pe Dumnezeu, pe Care L-ai născut, să se mântuiască, cei ce te laudă pe tine, de supărări și de primejdii, de patimi și de nevoi, Preafericită.

Irmosul:

Întărește-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, și frica Ta o sădește în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

CONDACUL și ICOSUL praznicului.

Sedealna Sfintei, glasul al 3-lea.

Podobie: Pentru mărturisirea...

Lauda credinței și a ortodoxiei, a cuviinței și a fecioriei, cu osârdia muceniciei fiind împodobită, te-ai cinstit cu numire Agata, gând cuvios din sine volnic la alegere, cu adevărat cinste către Dumnezeu, mântuire patriei, care te rogi Lui Hristos ca o mireasă, să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Și acum..., a praznicului, glasul al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei...

Întrupându-Te, Hristoase din Fecioară, acum Te-a primit sfințitul Simeon, zicând: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne. Iar Anna cea nevinovată și Proorocița cea preamărită, ți-a adus mulțumire și laudă, iar noi Dătătorule de viață strigăm Ție: Slavă Celui ce așa bine ai voit.

VEZI: De este post, Slavă..., Și acum..., a Născătoarei sau a Crucii a Născătoarei, caută-le în 18 zile.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Te laud că am auzit...

Rușinatu-s-a semeția vicleanului balaur, și s-a înfruntat, căci acum fecioarele îi calcă trufia lui, că a răsărit pe pământ Hristos din Fecioară, și a luminat pe toți.

După lege nevoindu-te cu curățenie nespurcată, Muceniță, bucurându-te ai biruit duhurile viclenirii, într-armându-te cu Darul lui Hristos, și Crucea Lui luându-o pe umere.

Înfrumuseța-tu-te-ai Agato cu înfrumusețări bune, ale trupului și ale sufletului, Preamărită, că amândouă părțile a face bine s-au adunat întru tine luminat, adunându-se cu purtarea de grijă a lui Hristos.

Slavă...

Fii-mi părtinitoare, Preaînțeleaptă, scăpându-mă de cele rele, și de supărări, și de vifor, de scârbe, și de sila vrăjmașului, ca mântuindu-mă să te laud, ca pe o apărătoare bună, ceea ce ești cu numele bunătății.

Și acum..., a Născătoarei:

Fără măsură ai întrecut luminile îngerilor, Preacurată, că ai născut negrăit pe Soarele cel înțelegător pe Hristos, Care a luminat cugetele credincioșilor cu razele Dumnezeirii.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Dătătorule de lumină...

Cu dumnezeieștile porunci ale Stăpânului Hristos, îndreptându-te preaslăvită, prin închipuire te-ai dezlegat de legăturile poftelor trupești, Agato, arătându-te măslin prea-roditor.

Cu toată dragostea vărsând fulgerele cele prealuminoase ale lui Hristos, ai defăimat dulcețile cele ce se târăsc jos pe pământ, dorind numai de dulceața singur Aceluia.

Slavă...

Ca să te învrednicești a vedea petrecerea cea nespusă a celor aleși, Preamărită, vitejește ai răbdat chinurile, bucurându-te Agato prealăudată.

Și acum... a Născătoarei:

Ție, care ai născut pe Hristos Ziditorul tuturor, strigăm: Bucură-te Curată; bucură-te ceea ce ne-ai răsărit nouă Lumina; bucură-te, ceea ce ai încăput pe Dumnezeu cel neîncăput.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Întru adâncul greșelilor...

În deșert cugetător fiind tiranul, a nădăjduit să te amăgească pe tine fecioară frumoasă, dar s-a înfruntat cu mare rușine, întâmpinând cugetul tău cel întărit.

Revărsatu-s-a Darul pe buzele tale Muceniță, ceea ce ești cu numele bunătății, căci tare ai înfruntat pe cel arătat fără de rușine, îmbogățindu-te de cuvântul cel de Dumnezeu învățat.

Slavă...

Piatră de mult preț te-ai arătat, Preamărită, având gând de sineși volnic cu alegere și cuvios, și patriei mântuire adevărată, veselindu-te Agato curată.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca în psalmi, lăudându-te strigăm ție: Bucură-te muntele cel prea-gras al lui Hristos Dumnezeu, întru care bine-a-voit să locuiască pentru mântuirea noastră, Mireasă dumnezeiască.

Irmosul:

Întru adâncul greșelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune, Dumnezeule scoate-mă.

CONDACUL Sfintei, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Să se împodobească astăzi Biserica, cu porfiră slăvită, vopsită din curate sângiurile Muceniței Agata; bucură-te strigând, lauda Cataniei.

ICOS

Feciorească prăznuire, și cămară nestricăcioasă, și mulțime de fecioare strălucite, cinstite și înfrumusețate, aici văd astăzi. Nuntă cinstită, cămară întru cele de sus ca un Cer s-a împodobit, și patul lor cel neîntinat, și frumusețea vrând cu laude să o scriu nu sunt îndestulat; că vierme sunt, și pe jos mă târăsc; și cum voi ajunge cele înalte; și cine îmi va da aripi ca de porumb, și zburând să ajung a cuvânta, și a striga: Bucură-te Agato lauda Cataniei.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a cincea, pomenirea Sfintei Mucenițe Agata.

Stih: Mă bucur că Agata se dă la întunericul temniței.

Căci urî și lumina despre vederea cea înșelătoare a feței.

Preafrumoasa Agata în a cincea zi,

În temniță (fiind închisă) muri.

Această sfântă era dintr-o cetate a ostrovului Siciliei ce se cheamă Panormu, care era înfrumusețată, și strălucită cu frumusețea trupului și a fecioriei, și cu podoaba sufletului, plină fiind de avere și de bunătăți trupești. Iar pe vremea împăratului Deciu se aduse înaintea ighemonului Chintian această fecioară, și mai întâi o a dat oarecăreia femei necredincioase, ce se chema Afrodisia, ca să o întoarcă și să o osebească de credința lui Hristos. Iar ea ținându-se tare de credință, poftea mai bine să moară cu moarte mucenicească, decât să se lepede de Hristos. Pentru aceasta o chinuiră rău, și-i tăiară sânii, pe care o a vindecat slăvitul Apostol Petru, prin arătarea sa în temniță. De aceea o traseră pe hârburi și o arseră, și băgând-o în temniță și-a dat sufletul lui Dumnezeu. Însă zic, că îngerul a adus o lespede la mormântul ei, pe care erau scrise aceste cuvinte: Minte Cuvioasă, de sine-și voitoare cinste de la Dumnezeu, și patriei mântuire. Și i se face soborul ei în muceniceasca sa biserică, la Trichoiho.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Teodula.

Stih: Teodula de focul cel împreună slugă nu se îngrozea.

Căci nădejdile întru Dumnezeu ca o slugă își punea.

Pe vremile împăraților Dioclețian, și Maximian, a fost trimis, în cetatea Anazarvei, oarecarele cu numele Pelaghie, pentru ca să facă cercetare asupra creștinilor. Atuncea fiind prinsă Sfânta a stătut de față la judecata lui Pelaghie, și înaintea tuturor mărturisind pe Hristos Dumnezeu adevărat, a fost spânzurată de perii capului de un chiparos, și cu frigări de fier înfocate i s-au străpuns sânii. Și zicând către ighemonul acela, unde sunt dumnezeii tăi? Arată-mi pe aceștia, ca să-i cinstesc pe ei după putință, îndată a fost pogorâtă și trimisă la capiștea lui Adrian, pe care avea mai însemnat, și mai vestit. Deci intrând sfânta în capiște, a făcut rugăciune către Dumnezeu, și suflând asupra idolului lui Adrian, a căzut jos, și s-a zdrobit în trei bucăți. Apoi ieșind din capiște, a zis către ighemonul: Intră, și dă mână de ajutor dumnezeului tău lui Adrian, căci căzând jos s-a zdrobit. Iar el cu grăbire intrând, și văzând idolul zdrobit în trei bucăți zăcând, s-a văitat cu scârșnirea dinților. Deci după ce și la urechile împăratului a ajuns ceea ce s-a făcut, a fost trimis îndată cel mai întâi din oamenii împărătești, în cetatea Anarzarv, poruncindu-i-se ca să vadă, și de este adevărat ceea ce s-a făcut idolului, să se dea ighemonul spre mâncarea fiarelor. De aceasta înștiințându-se ighemonul, a îngenuncheat la fericita Teodula, rugând-o pe ea cu lacrimi, să se roage Dumnezeului ei, să facă sănătos pe zdrobitul idol, și să se așeze în locul în care sta, și dacă se va tace aceasta, el va veni la credința lui Hristos, și se va face creștin. Atunci Sfânta rugându-se lui Dumnezeu, îndată zdrobitul idol, din dumnezeiască poruncă, întreg s-a așezat în locul său; și aflându-l pe ei trimisul împărătesc întreg, întorcându-se a dus veste împăratului. Iar împăratul prin scrisori a poruncit ighemonului prin multe chipuri, și cu multe feluri de munci să muncească pe Sfânta, și la amară moarte să o dea. Deci iarăși a poruncit ca cu frigări de fier înfocate să-i pătrundă trupul ei, și aceasta făcându-se, se mânia blestematul, și de trei ori ticălosul acela, văzând-o pe ea că nimic îi pasă de munci. Deci atunci Eladie Komentarisie zice ighemonului: Dă-mi mie puterea asupra ei, și de nu o voi pleca să jertfească dumnezeului Adrian, să-mi tăi capul, și i s-a îngăduit lui să facă împotriva Sfintei cele ce i se va părea. Iar el făcând cinci piroane de fier le-au bătut pe ele două prin urechile ei, și unul în frunte, și două prin sâni, și toate piroanele fiind așezate, sfânta ridicându-și ochii minții la Cer, se ruga lui Dumnezeu, ca să-i dea ei tărie și răbdare, pentru nesuferirea muncii. Deci nu târziu se făcu aceasta, căci Komentarisie, văzând vitejeasca ei înfățișare, că întru nimic socotește amărăciunea muncii, și socotind că de va cădea din făgăduință, va suferi primejdia vieții, precum se făgăduise; poftind-o pe ea la casa sa, o ruga ca să jertfească împreună cu el idolilor. Atuncea Sfânta făcând pentru el rugăciune, și întărindu-l pe el cu cuvinte dumnezeiești, l-a înduplecat să se facă creștin. Și făcându-se dimineață Komentarisie împreună cu dânsa, înfățișându-se la ighemonul, îi zise: Nu am putut a îndupleca pe cea cu adevărat slugă adevăratului Dumnezeu, și a o mișca din dreapta și buna cale, ci mai vârtos ea m-a mântuit din întunericul necunoștinței, apropiindu-mă de Dumnezeu, și luminându-mi pânditori ochii inimii mele, m-a adus Domnului meu Iisus Hristos, adevăratului Dumnezeu. Acestea după ce le-a auzit ighemonul, aprinzându-se de mânie, a poruncit să i se taie capul de sabie și trupul să i se arunce în mare. Și aceasta făcându-se, și-a săvârșit mucenicia sa Elladie Komentarisie, în douăzeci și patru ale lunii lui Ianuarie. Iar pe Sfânta în cuptor cumplit ars cu foc, a poruncit să fie aruncată. Fericita însă, nevătămată a rămas în cuptor, rugându-se și proslăvind pe Dumnezeu. Pentru aceasta de nedumerire cuprinzându-se ighemonul cu mare glas a strigat: Ce voi face, cu silnica muritoarea aceasta? Nu știu. Și unul din cei ce stau față, Voitos numindu-se, zise: Dămi-o mie, că nu sunt așa nebun ca Komentarisie, ca să mă înduplec amăgindu-mă de ea; și ighemonul slobozind-o, a luat-o pe ea și a dus-o la casa sa. Apoi și acesta primind întru inima sa cuvintele fericitei, a luat dumnezeiască prefacere ca și Komentarisie. Și a doua zi, mergând de față la ighemonul împreună cu Sfânta, îi zise: Starea noastră amândurora o ighemonule cum se află, mă înfățișez ție ca să-ți fac cunoscut. Și eu pe Hristos mărturisesc că este Dumnezeu adevărat, deșii aceasta a zădărnicit la tine nădejdile făgăduințelor mele, căci mai bine este să rămân de minciună, să mă fac împreună moștenitor cu Hristos, decât adeverindu-mă, să câștig gheena focului. Iar ție ți se cade să dai mulțumită adevăratului Dumnezeu, celui ce te-a mântuit pe tine și să te apropii de el, precum te-ai făgăduit. Nu numai nimic de acestea n-ai făcut; ci și nerecunoscător arătându-te, pe făcătoarea ta de bine, la munci nesuferite o ai dat. Așa a vorbit, iar ighemonul a poruncit să i se taie capul de sabie. Iar pe fericita a poruncit să o întindă pe scară de fier cumplit înfocată, și păcură, untdelemn și ceară, să se arunce deasupra scării, spre mai multă a ei învăpăiere. Și Voitos adică săvârșindu-și mucenicia prin sabie, s-a mutat către Domul. Iar fericita rugându-se lui Dumnezeu, s-a suit pe scară, care sfărâmându-se, și multe scântei aruncând la cei ce erau față, pe cei mai mulți i-a ars. Deci fiind aruncată în temniță, a doua zi un cuptor mare aprinzându-se, și fiind aruncată într-însul Sfânta, împreună cu Evagrie și cu Macarie, și cu alții nu puțini, au primit fericitul sfârșit.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Teodosie, cel din Scopelo.

Stih: Teodosie pe calea cea strâmtă aici călătorind,

Acum pe calea cea largă a Edenului este umblând.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Polieuct, patriarhul Constantinopolului.

Stih: Dorit sfârșit ai aflat al Domnului păstorule,

Purtând numirea din lucruri de Dumnezeu grăitorule.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Antonie Atineanul, care în Constantinopol a suferit mucenicia la anul o mie șase sute șaptezeci și patru, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Junghiindu-se Antonie ca o oaie.

Se înfățișează lui Hristos, urmând ca o oaie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Chipul cel de aur în câmpul Deira...

Foarte mult luminat, și de față grăind, ai spăimântat pe tirani cu cuvântul înțelepciunii și al Darului, și cu răbdarea chinurilor, că fără durere răbdând jăratecul focului, strigai: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

De marea nebunie fiind cuprins vrăjmașul, se mira tare, văzând întinerirea ta, și răsărirea sânilor tăi, căci bucurându-te Muceniță, glăsuiai, strigând către Mirele tău: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Sosit-a luminat la tine ucenicul lui Hristos, fiind tu la închisoare, vindecând rănile tale cele cumplite, care ai răbdat, nebiruită Muceniță a Mântuitorului, fecioară, veselindu-te, și zicând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Adam s-a omorât călcând porunca Atotțiitorului, iar tu născând Viața cea veșnică, Preacurată Fecioară, pe dânsul l-ai mântuit de moarte, cu mulțumire strigându-ți: Bine ești cuvântată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe Dumnezeu Cel ce S-a...

Învrednicindu-te întru veselie și întru bucurie a locui în veci, roagă-te Agato să se lumineze cu mărirea ta cea nespusă, cei ce te cinstesc, și să se îndestuleze de viața cea nepieritoare.

Cu cugetul, cu inima, și cu sufletul iubind preadorit chipul lui Hristos cel mai presus de cuvânt, ai zburat către Dânsul, strigând: Voi alerga după Tine, și voi locui împreună cu Tine în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cu podoabe mai presus de fire, și cu haină frumoasă fiind împodobită, ai stătut Agato, ca o fiică a Împăratului întru cinstea lui Hristos, strigând, și preaînălțându-L pe El în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu născând pe Hristos, Cel ce S-a făcut pentru noi Mir, ai umplut lumea de bună mireasmă, cu miresme de Dumnezeu insuflate. Pentru aceasta ție Fecioară strigăm: Bucură-te vasule al Mirului celui cu mii de miresme.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreiești, și văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Fiind împodobită cu cununi de biruință, cu dreapta cea începătoare de viață, de Dumnezeu cugetătoare Agato, acum roagă-te, să se mântuiască patria ta de furtună; precum mai-nainte ai oprit năvălirea focului, ca toți să te mărim neîncetat pe tine cu laude.

Hristos, Cela ce păzește toate cu dumnezeiască purtare de grijă, acum răsplătind bărbăția ta, Muceniță, te-a sălășluit în corturile cele cerești ca pe o mireasă a Lui, preanevinovată, și te-ai învrednicit să te bucuri împreună cu îngerii, și cu mucenicii.

Slavă...

Dă-mi o Muceniță curată pe Hristos judecătorul tuturor, să-mi fie Milostiv cu rugăciunile tale, Preacinstită, și nu înceta rugând pururea pe Cel Milostiv, să-mi curățească mulțimea greșelilor, ceea ce ești podoaba mucenicilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiul cel mai-nainte fără început cu Tatăl, întrupându-Se negrăit din curatele tale sângiuri, Preacurată Maică nenuntită, S-a arătat nouă ca un Soare, și gonind întunericul, a luminat toate.

Irmosul:

Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Agato cea cu nume mare, mireasă a lui Hristos nestricată, frumusețe de comoară dumnezeiască, și Muceniță împodobită, fă pomenire pentru cei ce te cinstesc cu credință, fecioară înfrumusețată, ca să afle dezlegarea greșelilor, cei ce săvârșesc cu bucurie sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a praznicului.

Ca să plinești rânduiala Ta cea nespusă, Doamne, la Biserică te-ai adus de Maica cea neispitită de bărbat. Și văzându-Te bătrânul, striga: Acum slobozește pe robul Tău, o Stăpâne, că ai venit Mântuitor lumii, lumina Tatălui, Hristosul meu.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Cu frică și cu bucurie, în brațe pe Stăpânul, ținându-L Simeon a cerut slobozire din viață, lăudând pe Maica lui Dumnezeu.

Stih: Acum slobozește pe robul Tău Stăpâne după cuvântul Tău în pace.

Acum slobozește-mă, către viața cea adevărată, striga Simeon, că Te-am văzut pe Tine Mântuitorul meu, Cela ce ești Lumina lumii, Stăpâne.

Stih: Lumină spre descoperirea neamurilor, și slavă norodului Tău Israil.

Anna cea înțeleaptă, și Cuvioasă, ca o Proorociță făcea mulțumire, Celui ce S-a născut din Fecioară, spre mântuirea oamenilor.

Slavă..., Și acum..., glasul al 2-lea, a lui Andrei Piru.

Căruia slujitorii cei de sus cu cutremur se roagă, pe Acela acum jos Simeon în brațe trupește luându-L, a propovăduit cum că Dumnezeu cu oamenii S-a unit, și Om pe Dumnezeu cel Ceresc văzându-L, osebindu-Se de cele de pe pământ, cu bucurie a strigat: Cela ce ai descoperit celor din întuneric lumina cea neînserată, Doamne, slavă Ție.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, și Otpustul.