SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: trei ale Triodului sau ale Octoihului și trei ale Sfântului, glasul al 8-lea:

Podobie: O, preaslăvită minune...

Arătat supunând cuvântului patimile, sufletul ți-ai strălucit cu podoaba bunătăților, și cu îndreptarea dogmelor, preafericite, secerând bogăția înțelepciunii, și împărțindu-o celor ce aleargă la tine, făcându-te cu darul după dumnezeiască cuviință sfeșnic și cu adevărat înfrumusețare Bisericii lui Hristos.

Biruință ridicând asupra vrăjmașilor, cu strălucită cunună a dreptății te-ai împodobit acum, Nichifore preaînțelepte, învățătorule al curăției, stâlp neclintit al bunei credințe, făcându-te turn nebiruit al Bisericii, și stricând toată ceata ereticilor celor nebuni, Cuvioase de Dumnezeu înțelepțite.

Înlăuntrul celor neapuse te-ai văzut, în ceruri suindu-te pe căruțele faptelor celor bune încălecând, de Dumnezeu cuvântătorule, înălțându-te cu ceresc căruțaș ca și Tesviteanul, a căruia și râvnei asemănându-te, cu sabia Duhului bărbătește ai junghiat pe toți popii cei de rușine, preafericite.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Bucură-te lauda lumii, bucură-te Biserica Domnului, bucură-te muntele cel umbros, bucură-te scăpare, bucură-te sfeșnic de aur, bucură-te cinstită mărirea pravoslavnicilor, bucură-te Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu, bucură-te rai, bucură-te dumnezeiască masă, bucură-te cort, bucură-te năstrapă cu totul de aur, bucură-te nădejdea tuturor.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzându-te Soarele pe Tine de bunăvoie întins pe Cruce, S-a îngrozit și pământul s-a clătinat, și pietrele se despică și mormânturile de frică se descoperă, și toate puterile se spăimântă, pe care dacă a văzut fecioara Stăpâna, cu suspinuri, vai mie! a strigat: Ce este aceasta ce se vede?

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului și ale Triodului după rânduiala lor.

CANONUL Sfântului.

Facere a lui Chir Ignatie.

Cântarea 1-a, glas 2,

Irmos:

Veniți noroadelor să cântăm cântarea lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărțit marea și a trecut pe poporul, pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.

Întru cumplită groapa păcatelor fiind ținut eu, prin privirea Ta cea nemuritoare și cu palma Ta cea bună milostivă sculându-mă, fă-mă viu ca un Îndurat și mult-milostiv.

Cuprinzătoarele săvârșirile bunătăților, prin patru părți câștigându-le, și prin fapte ca într-o căruță suindu-te purtătorule de Dumnezeu, te-ai înălțat la săvârșirea vederii celei dumnezeiești.

Tu Cuvioase apucând viața cea nestricăcioasă, ai băut și băutură tresvicioasă din paharul cel dumnezeiesc. Pentru aceasta te-ai făcut și vas al înțelepciunii.

Slavă…

De mâna silnică a fiarelor celor stricătoare de suflet a ereticilor, fiind izgonit de la scaun și de la mărirea și de la turma ta, acum în turma ta ai întrat Cuvioase Nichifore.

Și acum… a Născătoarei:

Pe Cuvântul Tatălui, prin cuvânt L-ai zămislit, și mai presus de cuvânt L-ai născut, și după naștere mai presus de fire și de cuvânt, iarăși ai rămas Fecioară, ca și mai-nainte de naștere.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Întărește-ne pe noi…

Cu arma Crucii împlătoșându-te, și scriind dumnezeiască închipuirea Mântuitorului, te-ai închinat cu pravoslavie, urmând așezămintelor celor părintești.

Dorind turma ta de tine păstorul cel ce o chemai pe dânsa, și goneai pe lupi cu toiagul credinței, la tine aleargă înțelepțite.

Slavă…

Precum dedemult trupul dumnezeiescului Iosif celui curat, Israil îl purta împreună, așa și acum Biserica lui Hristos, sicriul moaștelor tale îl cinstește.

Și acum… a Născătoarei:

Biserică și lăcaș dumnezeiesc al Cuvântului fiind Născătoare de Dumnezeu, fii-mi mie curățire de greșalele mele, prea Sfântă Mireasă dumnezeiască.

Irmosul:

Întărește-ne pe noi întru Tine Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, și frica Ta o sădește în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Sedealna, glas 3.

Podobie: Pentru mărturisirea…

Cu cuvinte ai încoronat Biserica, și toată slăvirea cea rea o ai surpat, cu purtarea numelui biruința primind, și verhovnic dogmelor făcându-te, credința ca pe o piatră o ai întărit, Părinte Cuvioase. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L, să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă… Și acum… a Născătoarei:

Podobie: De frumusețea fecioriei tale…

Nemăsurată bogăția milostivirii tale, și puterea cea nebiruită a tăriei tale primindu-o în minte, fiind cuprins de scârbă, și cumplit nedumerindu-mă, cu lacrimi dintru adâncul inimii mele, la acoperământul tău alerg, strigând: Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi, una folositoarea lumii.

A Crucii, a Născătoarei:

Toiag de putere, câștigând Crucea Fiului tău de Dumnezeu Născătoare, printr-însa surpăm pornirile barbarilor, noi cei ce cu dragoste neîncetat pe tine te mărim.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, și Te-am proslăvit pe Tine unule Iubitorule de oameni.

Racla ta s-a tăcut sicriu al sfințeniei, celor ce te cinstesc, din care scoatem izvor al tămăduirilor.

Eresurile le-ai gonit, și staulul turmei l-ai întărit, îngrădindu-l cu învățături dumnezeiești.

Slavă…

După datorie cinstim racla mirului moaștelor tale, Fericite, ca pe ceea ce izvorăște credincioșilor bună mireasmă vieții.

Și acum… a Născătoarei:

Avându-te pe tine rai înțelegător, care ai primit în pântece pe Hristos lemnul vieții, cinstindu-te, te proslăvim Fecioară.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Dătătorule de lumină, și Făcătorul veacurilor Domnul, întru lumina poruncilor Tale povățuiește-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu știm.

Rușinează-se vrăjmașii, și dimpreună cu dânșii se nebunesc începătorii eresurilor, văzând racla ta, cu credință cinstindu-se de împărați și de toată turma ta, de Dumnezeu gânditorule.

Sfințita racla ta, duhurile cele viclene ale dracilor, ca un bici înfricoșat le gonește, și biruința slavei asupra lor de la Dumnezeu primește, Nichifore.

Slavă…

Topitoarea științei arzându-se de focul Duhului, prin credință te-a arătat ca aurul luminos, dovedind dogma cea mincinoasă a ereticilor.

Și acum… a Născătoarei:

Înfrumusețându-te cinstită prin venirea Preasfântului Duh, pe Dumnezeu cu sânii l-ai alăptat, și ai ținut în brațe pe Cel ce cuprinde toată făptura cu palmele.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Întru adâncul greșalelor…

Pentru credință ai răbdat patimi, pentru cinstita tocmire a părinților ai suferit izgoniri, prin care ai dobândit preacinstită mărire.

Credința și împotrivirea ta cea temeinică, a clintit nebuniile muncitorilor, și s-a făcut stâlp de foc al cinstitei Biserici, Fericite.

Slavă…

Având Biserica racla ta și țărâna ta ca niște mărgăritari luminoși, și pietre prea-strălucite, se înfrumusețează cu cunună pravoslavnică preaînțelepțite Nichifore.

Și acum… a Născătoarei:

Negrăit chipul nașterii tale limbile pământenilor și ale îngerilor îl cinstesc, slăvindu-te pe tine stăpână, cea mai înaltă decât toate făpturile.

Irmosul:

Întru adâncul greșalelor fiind înconjurat chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.

CONDAC, glas 1.

Podobie: Ceata îngerească…

Ceata patriarhilor cu laude și cu cântări cinstește sfințită pomenirea ta Nichifore, că la pristăvire a primit sufletul tău slăvite. Pentru aceasta Biserica cea cinstită mărindu-te pe tine, slăvește pe Hristos Împăratul, pe Unul Iubitorul de oameni.

SINAXAR

Întru această lună în 13 zile, aducerea moaștelor celui dintre Sfinți Părintelui nostru Nichifor patriarhul Constantinopolului.

Stih: Praznic de biruințe cetatea Nichifore prăznuiește,

Primirea purtătoarelor tale de biruințe moaște.

Moaștele lui Nichifor în a treisprezecea s-au adus,

În cetatea împărătească ca un odor nespus.

Ieșind din viața aceasta urâtul de Dumnezeu împăratul Teofil, și ocârmuind împărăția Grecilor. Teodora și Mihail prea binecredincioșii împărați, afară dintru alte bunătăți ce făcuse și îndreptări, au hotărât a fi temători de Dumnezeu. Socotind că întru alt chip nu ar fi putut să-și întărească împărăția și să o întemeieze. Drept aceea având acest gând, trimis-a de au chemat pe cei mai aleși din monahi, și a făcut întrebare de iznoavă pentru întărirea Sfintelor icoane și făcându-le toți la o cugetare cu dânșii, scos-au și au gonit din scaunul Constantinopolului pe acel de lege călcător și spurcatul Ioan. Și cu voia lui Dumnezeu și cu sfatul cel de obște a făcut arhiereu pe marele Metodie, fiind pedepsit și la petrecere și la cuvinte, care cu multe nevoințe s-a trudit întru dogma cea dreaptă. Și care luase multe răni, stând mult pe la închisori, însă tot nu și-a fost lăsat credința. Și așa îndată Biserica lui Dumnezeu iarăși și-a luat cinstea și podoaba sa, și s-a înfrumusețat cu înfrumusețarea Sfintelor și cinstitelor icoane. Și cei ce au chivernisit cu nevrednicie, au fost goniți cu necinste și în locul lor au așezat pe cei ce iubeau dreapta dogmă. După aceea trecând patru ani, preasfințitul Metodie pornindu-se din dumnezeiască râvnă, a zis lui Mihail împăratului și cinstitei împărătese Teodora, maicii lui: Nu este cu dreptul a nu se aduce în Constantinopol cinstitele și sfintele Moaște ale dreptului și cinstitului și Preacuviosului între patriarhi Nichifor, care a fost gonit din patriarhie și din scaunul său, căci s-a nevoit pentru adevărata credință și și-a sfârșit viața sa în izgonire. Deci ascultându-l împărații, îndată au trimis pe cei ce avea gata, ca să aducă cât mai curând sfintele moaște. Și a mers cu dânșii și marele Metodie, cu preoți și cu monahi și cu mulțime de norod. Și sosind la sfânta biserică a Sfântului Teodor, unde se afla moaștele Sfântului mărturisitor, și sărutându-le, și făcând litanie cu priveghere de toată noaptea, și cu cântări, le-au scos din mormânt, și le-au aflat cu totul întregi și nestricate, care stătuse nouăsprezece ani în groapă. Pe care luându-le și punându-le într-o raclă prin mâinile preoților și a monahilor, cu lumini și cu cântări le-au pus în corabia cea împărătească și au purces. Iar când au sosit la marginea cetății, ieșitu-le-au înainte împăratul cu tot sfatul, cu făclii aprinse întâmpinându-le, și le-a sărutat, și ridicându-le pe umerii săi, le-a dus de le-a pus în biserica cea mare, făcând acolo priveghere de toată noaptea. Deci dimineața asemenea luând de acolo pe Sfântul, l-a dus în biserica Sfinților Apostoli în treisprezece zile, ale lui Martie, în care zi i-a fost și izgonirea. Și se face soborul lui la Sfinții Apostoli.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici African, Puplie și Terentie.

Stih: Trei împreună Mucenici, ce prin sabie s-au sfârșit arătat:

Cu întocmai cununi iambicești trebuie a se încununa cu adevărat.

Tot în această zi, Sfântul Aviv, din Ermupoleos, cu piatră legat și în râu aruncat, s-a săvârșit.

Stih: Aviv împreună cu piatra în râu s-a aruncat:

Din râul vieții cel tulbure a ieșit cu adevărat.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Hristina, cea din Persia bătându-se s-a săvârșit.

Stih: Cu răni bătându-se Hristina pătimind.

Lui Hristos ca un dar râu de sângiuri este vărsând.

Tot în această zi, Sfântul Sfințitul Mucenic Puplie, episcopul Atenienilor.

Stih: În curgerile sângiurilor tale fericite veșmântul ți-ai vopsit.

Și acum Domnului te-ai arătat preastrălucit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, și fiind aruncați în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cu dumnezeiasca putere nestricate se păzesc veșmintele cele de îngropare, și oasele care nu au dezlegat alcătuirea, cu dumnezeiasca voință risipesc toată gândirea cea rea a duhurilor celor necurate: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Împreună aleargă poporul și împăratul cel binecredincios, și mulțimea celor cu vrednicii, și supunându-și grumazii săi sub preaslăvită racla ta de Dumnezeu primite, ca sub un chivot preasfânt, cu mărire o înconjură și cântă: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă…

Dumnezeiască Biserica ucenicilor Cuvântului cu cinste să primească pe vorbitorul dimpreună cu Apostolii, și pe locuitorul împreună cu Mucenicii, pe temeiul ierarhilor, și pe cel de un obicei cu cuvioșii, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum… a Născătoarei:

Moise mai-nainte văzând rug nears, aprinzându-se cu foc în Sinai, mai-nainte a închipuit pântecele tău Maică preacurată: Căci zămislind Focul cel dumnezeiesc, nu te-ai ars, ci ai născut pe Făcătorul lumii, Dumnezeu și om.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Pe Dumnezeu, Cel ce S-a…

Dintru multe întreite valuri, ai ajuns la suflarea Duhului în limanul vieții Părinte și povara ta cea bună o ai mântuit cu picior neudat și acum te desfătezi întru liniștea cea de acolo.

Văzând credincioșii mormântul, și înlăuntru mort preasfințit, primit în loc de nou jertfelnic, întru care se săvârșesc dumnezeiești arderi întregi ale lui Dumnezeu, preaînălțăm pe Dumnezeu făcătorul minunilor.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Luminat se bucură turma, strălucita ceată a călugărilor prăznuiește, și porfira cea pravoslavnică a împăraților celor binecredincioși și toată adunarea puternicilor întru cinstită aducerea moaștelor tale.

Și acum… a Născătoarei:

Prin cuvânt zămislind în pântece fără sămânță pe Cuvântul Cel ce toate le-a alcătuit cu cuvântul, mai presus de fire l-ai născut Fecioară de Dumnezeu Născătoare preacurată, pe care Îl preaînălțăm întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm…

Pe Dumnezeu care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreiești, și văpaia întru răcoreală o a prefăcut. Ca pe Dumnezeu lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul cel…

Întru prăznuirea ta, și întru ostenelile tale Părinte, mulțimea îngerilor dănțuind, pe Preasfântul Domnul cu bună mulțumire Îl slăvește, și pacea de sus nouă ne cere, celor ce cu credință cinstim moaștele tale.

Darul moaștelor tale ca o cinstită doctorie să ni se facă nouă întru neputințe, prealăudate, și solirea ta curățitoare tuturor, și către Dumnezeu cale și povățuire, celor ce cu credință și cu dragoste te cinstim pe tine, Fericite.

Slavă…

Cu toate armele cele biruitoare, Împărate al tuturor, împlătoșând cu mâna Ta pe credincioșii împărați, întărește-i asupra barbarilor. Și Biserica Ta ca pe o neclintită întemeiere a credincioșilor, păzește-o pravoslavnică, prin rugăciunile Cuviosului.

Și acum… a Născătoarei:

Avându-te pe tine ca pe o tare apărătoare, ca pe o nădejde și zid, și anghiră și acoperământ nesmintit, și reazem nebiruit, liman neviforat, și singură scăpare, toți ne mântuim prealăudată, și Preacurată.

Irmosul:

Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl mărim.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduiala postului și Otpustul.