SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Odrăslind în sihăstrie Cuvioase Vlasie, ai înflorit după dreptate în slava preoției ca un finic, Preafericite, aducând lui Dumnezeu rodurile dumnezeiești ale muceniciei; arătat sfărâmarea idolilor, și apropierea oamenilor, Preafericite.

Ca un păstor fiind împodobit sfințite Mucenice al lui Hristos, patimi mucenicești ai răbdat vitejește, luând o cunună prin amândouă, împodobindu-te întru amândouă, întru dreptate și în osteneli mucenicești. Pentru aceasta roagă-te, să ne izbăvim noi.

Întărindu-se femeile de dumnezeiasca râvnă a credinței, prin preacinstitele patimi ale bunei mărturisiri, s-au încununat împreună cu fiii, minune înfricoșată. Că iubind pe Hristos cel ce este cap, și făcându-se Lui mirese, pentru Dânsul li s-au tăiat capetele.

Lăudămu-te Vlasie ca pe un purtător de grijă al tuturor bolnavilor, și al ființelor celor cuvântătoare și celor necuvântătoare. Căci ca un rob al lui Hristos, tuturor poți a le face bine, și a-i tămădui după credință, că îmbogățindu-te cu Darul Duhului, dai din-destul minunile.

Hristos s-a arătat ție câștig, Preafericite, cu adevărat după credință, și a trăi, și a muri, precum zice marele Pavel, de Dumnezeu cugetătorule Vlasie. De vreme ce pentru Dânsul ai murit prea cu osârdie, și cu Dânsul împreună împărățești totdeauna, întru viața cea fără de sfârșit.

Cu picăturile sângiurilor tale, Mucenice Vlasie, înfrumusețat s-a țesut haina Bisericii, împodobindu-se cu împestririle bunei ungeri prin vopselile durerilor celor îndoite, cu care ca cu o podoabă de mireasă se îmbracă Biserica, lăudând pe Mirele Hristos.

Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Studitu.

Odrăslind întru ostenelile dumnezeieștilor bunătăți, după purtarea numelui Vlasie, ai înflorit ca un finic precum zice David, în curțile Domnului, și ca un cedru te-ai înmulțit cu isprăvile bunătăților. Și ca o vie cu bună rodire în casa lui Dumnezeu, pe vremea muceniciei, tăindu-te cu pedepsele muncilor, și cu roada patimilor tale, ne-ai izvorât nouă vin înțelegător. Din care bând, toți ne umplem inimile de bucurie dumnezeiască, și cu o întocmire de glas, adunându-ne la cinstită pomenirea săvârșirii tale, fericindu-te te lăudăm, cerând ca să luăm prin tine, pace și mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Cunoscut-am Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine S-a întrupat Dumnezeu; Căruia roagă-te, să se izbăvească sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Dacă Te-a văzut Preacurata spânzurat pe Cruce, tânguindu-se striga ca o Maică: Fiul meu și Dumnezeul meu! Preadulcele meu Fiu, cum suferi patimă de ocară.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a Sfântului, glasul al 4-lea:

Ca un îndreptător bun, și învățător bunei credințe, cu lucrarea și cu puterea dumnezeieștilor tale cuvinte, femei iubitoare de Dumnezeu ai îndemnat către lupte mucenicești, slăbiciunea firii lor întărindu-o întru Hristos; dimpreună cu care bine săvârșind călătoria nevoinței, luminat te veselești împreună cu dânsele în cămara cea cerească a Mirelui, fiind împodobit cu îndoită cunună a dumnezeieștii slave, și cerând împreună cu dânsele, să ne dea nouă pace și mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Ca pe un viteaz între Mucenici...

Cu ploile Darului Duhului îndulcește cugetul meu, Preacurată, ceea ce ai născut picătura, pe Hristos Dumnezeul nostru, care șterge nelegiuirile oamenilor cu milostivirile; și îneacă izvorul patimilor mele prin rugăciunile tale, și mă învrednicește pârâului desfătării celei pururea vii.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Dacă Te-a văzut Doamne Fecioara și Maica Ta pe Cruce spânzurat, s-a spăimântat, și privind a zis: Ce Ți-au răsplătit Ție, cei ce s-au îndulcit cu darurile Tale cele multe, Stăpâne? Ci mă rog să nu mă lași pe mine singură în lume. Ci grăbește de înviază, împreună înviind pe strămoși.

Troparul, glasul al 4-lea.

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Vlasie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos:

Să cântăm lui Hristos, Celui ce a scuturat în mare, tirania lui Faraon, și pe Israil prin uscat l-a povățuit, că S-a preaslăvit în veci.

Sfințite Mucenice al lui Hristos, vrând să laud cu credință întru cântări pătimirea ta cea purtătoare de lumină cinstită și sfințită, luminează gândul meu cu lumină prea strălucitoare, ca cel ce ai îndrăzneală către Ziditorul.

Mărturisind o Dumnezeire în trei Fețe, ai gonit negura mulțimii dumnezeilor, și te-ai arătat, sfințite Mucenice, ca o dimineață luminătoare a bunei credințe, către cei ce erau prinși întru întunericul înșelăciunii.

Slavă...

Arătatu-te-ai luminător, micșorând noaptea nedumnezeirii, cu fulgerele sfintei propovăduiri, și fiind împodobit cu strălucirile minunilor, prin razele muceniciei, toată zidirea ai luminat.

Și acum..., a Născătoarei:

Aflându-te cu cel curat pe tine Curată, întru-tot S-a sălășluit în pântecele tău, Preacurată Maică Fecioară, și S-a făcut trup afară de păcat, ca să ne mântuiască pe noi din rătăcire.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Întăritu-s-a inima mea...

Cei ce sunt înecați de mărăcinii vieții, chemându-te neîncetat pe tine părtinitor Vlasie, se curățesc de toate întâmplările, cu secerea rugăciunii tale.

Cu plecarea cea desăvârșită către Dumnezeu, ai suferit întreite valuri de munci, că zgâriindu-ți-se trupul, te aflai ca și cum ar pătimi altul.

Slavă...

Ca un Ierarh, ca un purtător de chinuri nebiruit, ca unul ce ești luminat cu dumnezeiasca slavă, stai acum înaintea doririi celei desăvârșite, rugându-te pentru turma ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine, ceea ce te-ai arătat mai presus decât zidirile, ca una ce ești mai Sfântă decât toate, cu laude te fericesc neamurile oamenilor, de Dumnezeu fericită.

Irmosul:

Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălțatu-s-a cornul meu întru Dumnezeul meu, lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmașilor mei, veselitu-m-am de mântuirea Ta.

CONDAC, glasul al 8-lea.

Podobie: Ca niște pârgă a firii...

Cu ungerea preoției, și cu sângele muceniciei te-ai înfrumusețat mărite Vlasie. Și locuind întru cele de sus, pretutindenea strălucești, privind și spre noi, spre cei ce am venit în locașul tău, și neîncetat într-însul strigăm către tine: Păzește-ne pe noi toți.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Odrăslind tu ca un pom preabine înflorit în casa Domnului lucrătorule de cele sfinte, pe mulți ai sădit pe pământul mântuirii, și ca un berbece bine mergător înaintea turmei, legându-te te-ai junghiat, și te-ai jertfit, Celui ce pentru milostivire S-a junghiat ca un miel, și bucurându-te, ai alergat către Dânsul, Părinte Vlasie. Pentru aceasta strigăm către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pentru podoaba lumii, Fecioară, și pentru înfrumusețarea cetelor celor de sus, ai născut în lume pe împodobitorul lumii; că mai-nainte de aceasta erau neîmpodobite, neputând oamenii să vadă pe Domnul. Pentru aceasta te-ai arătat amânduror podoabă cinstită, cu podoaba nașterii tale, Maică a lui Dumnezeu, că printr-însul împodobești lumea cu podoaba cea dintâi, și toată rânduiala îngerilor întru tine o împodobești, mântuirea lumii.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Pe Mielușelul și Păstorul, și Mântuitorul, Mielușeaua văzându-L pe Cruce ridicat fără dreptate, plângând cu amar, striga: Lumea se bucură luând prin Tine mântuire, iar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, care o rabzi pentru milostivirea milei, Preabunule Dumnezeule, nepomenitorule de rău, Doamne; căreia cu credință să-i strigăm: Milostivire arată Fecioară spre noi, și iertare de păcate dăruiește, celor ce ne închinăm patimilor Aceluia.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Cuvinte din munte umbros, din una Născătoarea de Dumnezeu, cu dumnezeiască vedere, Proorocul mai-nainte a cunoscut că vei să Te întrupezi, și cutremurându-se, slăvea puterea Ta.

Avându-ți sufletul păstorule și Mucenice, foarte luminat cu strălucirea cea fără materie, vitejește ai stătut înaintea scaunelor celor de judecată, mărturisind întruparea lui Dumnezeu.

Tăinuitor, preot, și Mucenic purtător de cunună, stâlp nemișcat și temelie neclintită a bunei credințe, și întărire adevărului te-ai cunoscut Bisericii, Mucenice Vlasie.

Miei cuvântători ai păstorit cu cuvioșie, și jertfă primită te-ai adus Stăpânului, arzându-te de tot cu jăratecul muceniciei, învățătorule de cele sfinte, Preacinstite.

Slavă...

Cu graiul buzelor tale celor înțelepte, s-au îngrădit buzele cele viclene, ale celor ce grăiesc hulă asupra Stăpânului și Împăratului tuturor, propovăduitorule de cele sfinte, vrednicule de minune.

Și acum..., a Născătoarei:

Carte nouă te-a văzut Proorocul mai-nainte, pe tine care aveai scris pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe Cel ce a rupt zapisul păcatului strămoșilor.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Întunericul sufletului meu risipește-l, Dătătorule de lumină, Hristoase Dumnezeule, Cela ce ai gonit întunericul cel mai dinainte al adâncului, și-mi dăruiește lumina poruncilor Tale, Cuvinte, ca mânecând să Te slăvesc pe Tine.

Răbdat-ai cu bărbăție chinurile trupului, pururea fericite, că rănindu-te cumplit, ai rănit rătăcirea, și ai surpat pe vrăjmași cu înălțarea către Dumnezeu, păstorule vrednicule de minune.

Cu patima ta, Fericite, închipuind pe Cel ce S-a pironit pe Cruce, ai suferit vitejește durerile trupului, și făcându-te biruitor, după vrednicie te-ai numărat împreună cu oștile mucenicilor.

Slavă...

Întru nădejde dumnezeiască cu bicele rugăciunilor tale, Vlasie, fiara ai silit Părinte, ca să lepede vânatul, care fără dreptate a fost prins, plinind cu inimă preamilostivă cererea femeii celei credincioase.

Și acum..., a Născătoarei:

Lăudămu-te Marie pe tine, ceea ce ai îndumnezeit frământătura oamenilor cu nașterea ta cea mai presus de gând, și ne-ai zidit pe noi de iznoavă, fiind stricați și zdrobiți, Preacurată, de înșelăciunea șarpelui.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Nevoitu-s-a împreună cu tine ceata cinstitelor femei, pururea pomenite, că întărindu-se cu puterea Crucii, a sfărâmat capul cel mult meșteșugăreț al vrăjmașului, și a împletit diademă de biruință.

Cu Darul, și cu puterea lui Dumnezeu s-a întărit slăbiciunea, căci iată femeile au făcut vitejii bărbătești, călcând pe șarpele, care odinioară a izgonit din rai pe Eva.

Slavă...

Înecând chipurile cele cioplite și fără suflet ale viclenilor draci, v-ați adus pe voi odoare însuflețite, ale Bisericii celei cerești, și ați luminat Biserica celor întâi născuți.

Și acum..., a Născătoarei:

Scaunul lui Dumnezeu cel mai presus de Heruvimi, norul luminii, Preacurată, luminează ochii sufletului meu, și curățește inima mea de negura patimilor.

Irmosul:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților rogu-mă, căci către Tine am strigat; și mă auzi Dumnezeul mântuirii, mele.

CONDAC, glasul al 2-lca.

Podobie: Cele de sus căutând...

Odrasla cea dumnezeiască, floarea cea neveștejită cea cu multă roadă a viei lui Hristos, purtătorule de Dumnezeu, Vlasie, umple de veselia ta, pe cei ce cu credință săvârșesc pomenirea ta, rugându-te neîncetat pentru noi toți.

ICOS

Cu, mir dumnezeiesc fiind uns o cugetătorule de Dumnezeu, te-ai arătat în fapte dumnezeiești ca un Ierarh sfințit și slujitor al Lui, în cetele purtătorilor de chinuri, și te-ai arătat purtător de chinuri și încununat. Decât jertfele lui Aaron te-ai înălțat mai presus, ca un tăinuitor al lui Hristos. Împreună cu Abel sângele tău cel cinstit, strigă către Dumnezeu junghierea ta, și stând aproape de Scaunul cel Dumnezeiesc al Ziditorului, împreună cu cetele îngerilor te rogi neîncetat pentru noi toți.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei.

Stih: Vlasie la grumazi prin sabie tăiat fiind,

Curgerile vătămării pătimașilor de grumazi este oprind.

În a unsprezecea zi puternica sabie,

A tăiat grumazul lui Vlasie.

Acesta era pe vremea împăratului Licinie, episcop Sevastiei, locuind într-una din peșterile muntelui, care îmblânzind fiarele cele sălbatice, cu binecuvântarea sa, le prindea cu mâinile. Deci fiind și isteț la meșteșugul doctoricesc, făcea multe tămăduiri, luând de la Dumnezeu, Dar de a face minuni. Acesta fu prins, și se aduse la ighemonul Agricolae, și mărturisind numele lui Hristos, fu bătut cu toiege, și spânzurat se struji. După muncile acestea închizându-l în temniță, îi urmară șapte femei, căror le tăiară capetele, căci mărturisiră pe Hristos că este Dumnezeu adevărat. Pe Sfântul Vlasie apoi îl aruncară întru adâncul iezerului ce se afla acolo, de unde prin dumnezeiești îngeri a fost scos la uscat nevătămat. Pentru aceasta i-au tăiat capul împreună cu doi prunci ce erau în temniță. Și zic că acesta a fost cel ce fusese epitrop la rânduirea vieții marelui Mucenic Eustratie, pe vremea ce a mărturisit, precum se află într-o veche închipuire Sfântul Vlasie, stând în mijlocul a cinci Mucenici lângă Sfântul Eustratie, și primind din mâinile lui cartea rânduielii adică diata, și se face soborul lui în sfânta sa mucenicie, ce se află aproape de Sfântul Filip în Miltiada.

Tot în această zi, Sfinții doi prunci care împreună cu Sfântul Vlasie s-au nevoit, împreună și cu șapte femei de sabie s-au săvârșit.

Stih: O minune atâta bună îndrăzneală copilărească.

Aleargă amândoi care pe care să întreacă.

Pe șapte femei cinstite sabia este omorând,

De frica femeiască neținute fiind.

Tot în această zi, aflarea moaștelor Sfântului Ioan Botezătorul.

Stih: Trupul cel mort al lui Zaharia fiind arătat,

Credincioșilor celor ce viază izvorăște Dar îmbelșugat.

Tot în această zi, pomenirea Teodorei împărătesei, celei ce a făcut ortodoxia.

Stih: Pe Teodora Augusta cinstesc bucurându-mă negrăit,

Ca pe ceea ce a cinstit icoana Hristosului meu celui iubit.

Aceasta a fost femeia împăratului Teofil luptătorul de icoane, dar ea nu a fost eretică ca bărbatul ei, ci ortodoxă, că el a izgonit și pe Sfântul Metodie Patriarhul Constantinopolului, și în locul lui a pus pe un Ioan magul și Lecanomandul, și a ars sfintele icoane. Iar ea măcar că în vedere nu cuteza a se închina sfintelor icoane, dar le avea ascunse în cămara așternutului ei, și în toate nopțile sta de făcea rugăciune către Dumnezeu, și se ruga ca să facă milă și să se îndure de ortodocși. Și născu fiu și-i puse numele Mihail, și l-a învățat ortodoxia. Și după moartea bărbatului ei, a adus iar și pe Sfântul Metodie, și a adunat Sfântul Sinod, și a anatematisit pe luptătorii de icoane, și pe Ioan l-a scos din scaun, și a adus în Biserică sfintele icoane. După aceea a răposat, lăsând împărăția Fiului ei Mihail.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Gheorghie robul, care a suferit mucenicia în cetatea Sofia la anii o mie cinci sute cinsprezece, prin foc s-a săvârșit.

Stih: Gheorghie de foc netemându-se,

Nears a rămas în foc bucurându-se.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Cel ce ai mântuit prin înger pe tineri din foc, și cuptorul cel ce suna ca tunetul l-ai prefăcut în rouă, bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Având inimă plină de lumină dumnezeiască, neoprit ai alergat, împiedicând smintelile rătăcirii, și umbletele vrăjmașilor cu arătarea ta, Înțelepte.

Cu stropirea sângiurilor tale s-a stins văpaia înșelăciunii, cu strălucirea cuvintelor tale s-a luminat făptura Vlasie, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Nu în umbre, nici în pilde, ai văzut pe Cel ce ai dorit, ci față către față, dezlegându-se oglinzile vezi, și veselindu-te cânți: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiind eu biruit de dormitarea lenevirii, Fecioară, m-a cuprins somnul păcatului, cel purtător de moarte. Pentru aceasta deșteaptă-mă, Preacurată, spre purtătoare de viață lumina pocăinței, și mă mântuiește.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Cel ce acoperi cu ape...

Ca un berbece de bunăvoie jertfit, ca o jertfă primită, ca un miel fără de răutate, cu bucurie te-ai adus către Mielul, Cel ce S-a jertfit pentru mântuirea noastră, și te-ai împreunat cu adunarea mucenilor, Fericite, împreună cu îngerii cântând, Preasfințite, cântare de laudă.

Cu picăturile sângiurilor tale uscând adâncimea nedumnezeirii Mucenice, ai izvorât lumii vărsări de tămăduiri, care încetează arsura a tot felul de patimi, ale celor ce scapă la tine cu credință, și preaînalță pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Ceata cea fericită a sfințitelor femei striga: Nu ne vom lepăda de Domnul, care este Dumnezeu peste toate. Pentru aceea zgâriindu-se, și cu focul împreunându-se, și cu sabie capetele tăindu-li-se, se bucurau, lăudând pe Hristos în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Sfințitele glasuri te-au vestit mai-nainte pe tine, Fecioară Maică, că vrei să fii mai presus de fire, hrănitoare Făcătorului tău, având nașterea negrăită, precum și zămislirea străină. Pentru aceea te lăudăm întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Cela ce acoperi cu ape cele mai pe deasupra ale Tale, Cela ce pui mării hotar nisipul, și toate le ții pe Tine Te laudă soarele, pe Tine Te mărește luna, Ție îți aduce toată făptura laudă, ca Făcătorului tuturor în veci.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Nașterea pururea Fecioarei...

Ca cu o scară mai presus de fire suindu-te Mucenice, prin sângele tău, ai ajuns la locașurile cele de sus, arătându-te frumos, cu luminile chinurilor tale, și stai înaintea Celui ce ți-a dat ție cunună.

Pe Tine, Hristoase, Soarele cel luminos, iubindu-te femeile, și mirosind mirurile Tale cele dulci mirositoare, prin pătimire au închipuit patima Ta, și s-au învrednicit nestricăciunii.

Slavă...

Ca o stea luminătoare de zi sălășluindu-te cu cetele cele de sus, Vlasie, rugămu-ne să mântuiești cu rugăciunile tale de greșelile cele întunecate, pe cei ce cinstesc pomenirea ta, cea purtătoare de lumină.

Și acum..., a Născătoarei:

În brațe ai purtat pe Hristos, Care ține toată lumea în mână, Maică Preacurată, pe Care roagă-L, ca pe un Fiu al tău și Ziditor, să mântuiască sufletele, celor ce te laudă pe tine, pururea Fecioară.

Irmosul:

Nașterea pururea Fecioarei, ceea ce s-a arătat mai-nainte puitorului de lege în munte prin foc și prin rug, spre mântuirea noastră a credincioșilor, cu cântări neîncetat o slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu Duhul în Biserică stând...

Podoaba mucenicilor și lauda preoților te știm preafericite Vlasie, Ierarhe. Căci ca o jertfă te-ai adus pe sineți, și te-ai jertfit, Celui ce pentru tine de bunăvoie a venit la jertfire, pentru bunătatea cea nespusă, și voința cea negrăită.

A Născătoarei:

Căutându-mă pe mine oaia cea rătăcită, pentru călcarea poruncii, Dumnezeu cel ce m-a zidit, a intrat în pântecele tău cel nestricat, Fecioară Preacurată, și luându-mă pe umeri, m-a înălțat la ceruri, cinstindu-mă cu șederea cea dimpreună cu Tatăl. La a Căruia milostivire de prisosit, și la tine Maica lui Dumnezeu mă închin, și te proslăvesc.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.